Bribery conviction validity: irrelevance of bribe-giver identification and lack of causal link between received funds and specific service acts in continued bribery offenses

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 93/28.07.2021 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. x/2020, inculpata A. a fost condamnată:

- la 2 ani şi 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (24 acte materiale), cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.,

În temeiul art. 67 C. pen. s-a aplicat inculpatei A. pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. g) pe o durată de 3 ani, respectiv a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; g) dreptul de a ocupa funcţia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (funcţionar public).

În temeiul dispoziţiilor art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatei A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. g), respectiv: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; g) dreptul de a ocupa funcţia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (funcţionar public)-

- 1 lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii în formă continuată, prev. de art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale) cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.,

- 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (corespunzător drepturilor salariale lunare din perioada de referinţă ianuarie 2017- februarie 2019) cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.,

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus şi s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 9 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. la care s-a adăugat un spor de pedeapsă de 3 luni închisoare (1/3 din 9 luni), urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen.

S-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. în condiţiile prev. de art. 65 C. pen., respectiv a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; g) dreptul de a ocupa funcţia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (funcţionar public)

În temeiul art. 91 alin. (1) lit. a) şi art. 92 C. pen. a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei principale rezultante de 3 ani închisoare pe un termen de supraveghere de 4 ani.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a impus inculpatei A. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Hunedoara, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă;

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpata A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 100 de zile ce va fi executată în cadrul Primăriei Municipiului Hunedoara - Direcţia de asistenţă Socială sau în cadrul Primăriei Municipiului Hunedoara- Centrul de Copii "Lumină şi Speranţă" conform deciziei consilierului de probaţiune, dispusă în temeiul art. 51 alin. (1) rap. la art. 57 alin. (2) din Legea nr. 253/2013.

S-a constatat că inculpata a fost reţinută timp de 24 de ore, din data de 11.03.2019-ora 19:51, până în data de 11.03.2019-ora 19:51 şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii.

În baza art. 19 alin. (1), (5) C. proc. pen., art. 25 alin. (1) C. proc. pen., art. 397 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatricularea Vehiculelor-Bucureşti, Şoseaua x, sector 2 şi a obligat inculpata A. la plata sumei de 13.710 RON cu titlu de despăgubiri civile.

În temeiul art. 330 C. proc. pen., a fost menţinut sechestrul asigurator instituit asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatei A. (filele x) prin ordonanţa din data de 07.01.2020 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, până la concurenţa sumei de 20.772 RON (în vederea reparării prejudiciului cauzat angajatorului -13.710 RON, a confiscării sumei de 7.062 RON şi achitării cheltuielilor judiciare).

În temeiul art. 397 C. proc. pen. şi art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus anularea celor 3 rapoarte de serviciu din datele de 13.12.2016, 11.12.2017 şi 11.12.2018.(filele x)

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., coroborat cu art. 289 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 7.062 RON, reprezentând produsul infracţional al infracţiunii de luare de mită şi inculpata a fost obligată la plata acestei sume către stat.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., inculpata A. a fost obligată la plata sumei de 5000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara şi inculpata A..

Prin decizia penală nr. 474 din 17 iunie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara şi inculpata A. împotriva sentinţei penale nr. 93/28.07.2021 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. x/2020

A fost desfiinţată sentinţa penală atacată în ce priveşte:

- soluţia de condamnare cu privire la infracţiunile de fals în declaraţii prevăzută de art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- reţinerea circumstanţei atenuante judiciare prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.

- dispoziţia privind anularea rapoartelor de serviciu din 13.12.2016, 11.12.2017 şi 11.12.2018;

- latura civilă a cauzei;

- deducerea perioadei reţinerii;

Procedând la o nouă judecată în aceste limite:

I. S-a dispus repunerea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatei A. în elementele ei componente, de:

- 2 ani şi 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.

- 1 lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii în formă continuată, prevăzută de art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.

- 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.

II. În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitată inculpata A. pentru infracţiunile de fals în declaraţii în formă continuată, prevăzută de art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

III. Prin înlăturarea circumstanţei atenuante judiciare prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., a fost stabilită pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Au fost menţinute dispoziţiile art. 91 C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei

IV. În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatricularea Vehiculelor-Bucureşti, Şoseaua x, sector 2 .

V. A fost înlăturată dispoziţia privind anularea celor 3 rapoarte de serviciu din datele de 13.12.2016, 11.12.2017 şi 11.12.2018.

VI. În baza art. 72 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii din 11.03.2019-12.03.2019.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de recurs în casaţie inculpata A., la data de 30 iunie 2022, în temeiul cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie, recurenta a indicat, pe larg, soluţia dispusă de instanţa de apel împreună cu considerentele reţinute de aceasta.

Referitor la aplicabilitatea cazului de casaţie prev.de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., recurenta a susţinut că, infracţiunea de luare de mită este o infracţiune cu consumare anticipată, astfel că tentativa nu este posibilă, şi cu modalităţi alternative de realizare a elementului material al laturii obiective, astfel încât realizarea oricăreia dintre ele conduce la consumarea infracţiunii, după cum realizarea tuturor modalităţilor faptice cu privire la aceeaşi îndatorire de serviciu a funcţionarului, care se doreşte a fi îndeplinită/neîndeplinită, nu afectează unitatea de infracţiune.

A menţionat că, atunci când infracţiunea de luare de mită se comite în modalitatea "primirii", în baza unei rezoluţii infracţionale unice, de sume de bani, astfel cum s-a reţinut în soluţia de condamnare în cauza pendinte, "actul primirii" presupune remiterea, directă sau indirectă, de sume de bani, identificate sau identificabile, din iniţiativa mituitorului care promite/oferă/dă bani sau alte foloase în condiţiile art. 289 C. pen., respectiv în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu de către funcţionarul public. A arătat că, mituirea este privită, în dreptul penal, principial, ca o infracţiune bilaterală, la săvârşirea căreia concură doua persoane, cel care dă/oferă mita - mituitorul, şi cel care o primeşte/accepta - mituitul, în scopul îndeplinirii sau încălcării atribuţiilor de serviciu.

În consecinţă, pentru susţinerea acuzaţiei de luare de mită, în modalitatea alternativă a primirii, trebuie dovedite, din punct de vedere obiectiv:

a) conduita proprie a persoanei acuzate în legătură cu primirea unor sume de bani, identificate sau identificabile;

b) identificarea persoanei/persoanelor care a/au remis sume de bani, având reprezentarea faptului că dă/dau mită, în legătură cu atribuţiile de serviciu ale mituitului, în condiţiile în care iniţiativa aparţine mituitorului;

c) conduita proprie a persoanei acuzate în legătură cu actele de serviciu, constând în îndeplinirea, neîndeplinirea ori întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, or realizarea unui act contrar acestor îndatoriri;

d) identificarea atribuţiei de serviciu în legătură cu care mituitorul a remis sume de bani mituitului;

e) legătura dintre banii primiţi şi actul de serviciu, în lipsa unei astfel de legături fapta neavând un caracter penal.

Dincolo de aspectele de ordin teoretic susţinute, recurenta A. a considerat că soluţia de condamnare din prezenta cauză, pentru infracţiunea de luare de mită, decizia şi, implicit, sentinţa, au fost pronunţate cu încălcarea regulilor de drept aplicabile, urmare a faptului că lipseşte tipicitatea obiectivă a infracţiunii.

Astfel, a susţinut că, infracţiunea de luare de mită, în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (24 de acte materiale) săvârşită în modalitatea alternativă a primirii de sume de bani, presupunea existenţa a 24 de mituitori (sau mai puţini, în ipoteza în care una şi aceeaşi persoană s-a deplasat de mai multe ori la ghişeul în datele menţionate), care să fi dat, fiecare, o sumă de bani, identificată, în considerarea îndeplinirii, neîndeplinirii ori întârzierii îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu.

Ca atare, a opinat că, în fundamentarea soluţiei de condamnare, ar fi trebuit să fie identificate persoanele care i-au înmânat sume de bani la datele menţionate; sumele de bani care au fost date de fiecare persoană în parte; atribuţia de serviciu în legătură cu care s-a dat fiecare sumă de bani.

A mai susţinut că, în hotărârile de condamnare, nu a fost identificată niciuna dintre persoanele care i-ar fi dat vreo sumă de bani, cu titlu de mită, în niciunul din cele 24 de acte materiale de luare de mită ce i-au fost atribuite.

A mai arătat că, "primirea" de bani implica o acţiune corelativă de "dare" de bani, iniţiativa aparţinând mituitorului, astfel că identificarea celui care "a primit" presupune identificare celui care " a dat", pentru a se putea verifica dacă s-au oferit bani drept mită, ce sumă, şi în legătură cu ce anume.

Deopotrivă, a arătat că nu a fost identificată suma de bani ce i-a fost remisă, cu titlu de mită, de fiecare din persoanele, neidentificate, în ambele hotărâri făcându-se referire doar la introducerea în portmoneu a unor sume de bani ale căror cupiuri au putut fi identificate, în acest mod rezultând suma totală de 7.062 RON.

A mai susţinut că, nu s-a precizat care a fost conduita sa proprie în legătură cu actele de serviciu, constând în îndeplinirea, neîndeplinirea ori întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, or realizarea unui act contrar acestor îndatoriri, în condiţiile în care nu s-au identificat persoanele care ar fi remis sume de bani pentru a putea şti pentru ce anume au apelat la Serviciul înmatriculări, având în vedere diversitatea de servicii prestate şi conduita identică a tuturor funcţionarilor de la ghişee în eliberarea documentelor şi plăcuţelor de înmatriculare.

A mai criticat decizia instanţei de apel, pe motiv că nu s-a stabilit legătura dintre banii "introduşi în portmoneu", care au fost consideraţi ca fiind primiţi de la persoane neidentificate cu titlu de mită şi actul de serviciu, în lipsa unei astfel de legături fapta neavând un caracter penal.

În consecinţă, recurenta a susţinut că, instanţele de judecată nu au putut atribui niciuneia dintre cele 46 de persoane prezente în perioada de referinţă, la Serviciul înmatriculări, la ghişeul la care se afla, plata vreunei sume de bani, identificabile, cu titlu de mită, în legătură cu vreo atribuţie de serviciu, după cum nu au putut stabili legătura cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea sau întârzierea îndeplinirii vreunui act ce intra în îndatoririle sale de serviciu.

Pentru motivele susţinute, pe larg, recurenta A. a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea parţială a deciziei penale nr. 474/17.06.2022, pronunţate de instanţa de apel şi a sentinţei penale nr. 93/28.07.2021 pronunţate de Tribunalul Hunedoara, în ceea ce priveşte dispoziţia de condamnare, iar pe cale de consecinţă, pronunţarea unei soluţii de achitare în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b), teza I C. proc. pen.., pentru infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Prin încheierea din 19.10.2022 pronunţată de Înalta Curte a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de A. împotriva deciziei penale nr. 474 din 17 iunie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, constatându-se că în cuprinsul cererii au fost indicate motive de recurs ce vizează elementele de tipicitate ale infracţiunilor de luare de mită, pentru care s-a dispus condamnarea sa, care prezintă aparenţa de sustenabilitate a cazului de casare invocat.

Deopotrivă, Înalta Curte a precizat că, nu se încadrează acestui caz de casare şi nici unui alt caz dintre cele expres şi limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., criticile referitoare la motivarea deciziei recurate.

Examinând recursul în casaţie formulat de inculpata A. prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. şi în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.

Motivele de casare invocate de recurent trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv de instanţa de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la modificarea situaţiei de fapt.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut în dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., se notează că acesta este incident dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală. Astfel, acest caz de casare vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie pentru că fapta a fost dezincriminată.

Aşadar, în temeiul cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate analiza exclusiv dacă faptele, astfel cum au fost reţinute prin decizia recurată, corespund tiparului de incriminare a celor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, fără posibilitatea de a reaprecia probatoriul administrat sau de a statua asupra situaţiei de fapt reţinute de instanţa de apel.

În speţă, recurenta inculpată A. a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Potrivit art. 289 alin. (1) C. pen., constituie infracţiunea de luare de mită fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

Situaţia premisă în cazul infracţiunii de luare de mită vizează existenţa unor îndatoriri de serviciu, în legătură cu care se comite fapta de corupţie.

Elementul material al laturii obiective constă într-o acţiune ce se poate realiza în trei modalităţi prevăzute de norma de incriminare, respectiv pretindere, primire ori acceptarea unei promisiuni de bani sau alte foloase necuvenite.

Primirea de bani sau alte foloase presupune intrarea în posesia bunurilor respective, fiind o acţiune corespunzătoare remiterii bunului de către mituitor.

O primă condiţie ataşată elementului material este ca fapta să se raporteze la bani sau alte foloase, care nu i se cuvin funcţionarului public. O a doua condiţie ataşată elementului material al laturii obiective este ca fapta să fie comisă în legătură cu îndeplinirea/neîndeplinirea, urgentarea sau întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle de serviciu ale subiectului activ sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.

Urmarea imediată a infracţiunii constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile de serviciu din cadrul instituţiei pe care o reprezintă subiectul activ al infracţiunii, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

Criticile recurentei vizează, în esenţă, două aspecte. Astfel, pe de o parte, s-a susţinut că, instanţa de apel nu a identificat în cuprinsul hotărârii de condamnare persoanele care au remis sumele de bani către recurentă, iar în dosarul de urmărire penală nr. x/P/2019 a fost dispusă clasarea, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., cu privire la infracţiunile de dare de mită, întrucât faptele nu erau prevăzute de legea penală. Sub un al doilea aspect, recurenta apreciat că nu a fost stabilită legătura dintre banii remişi acesteia şi exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Înalta Curte constată că aceste critici sunt nefondate.

Astfel, în cauză s-a reţinut că, inculpata A. a fost încadrată ca agent de poliţie în Ministerul Afacerilor Interne-Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatricularea Vehiculelor la data de 15.05.2008, iar prin dispoziţia directorului D.R.P.C.Î.V. nr. S/136 din data de 23.05.2008 a fost numită în funcţia de agent III în cadrul Atelierului de Confecţionat Plăci cu Numere de Înmatriculare al judeţului Hunedoara, având ca atribuţii principale desfăşurarea activităţilor necesare pentru înmatricularea/transcrierea/autorizarea pentru circulaţie provizorie a vehiculelor, emiterea comenzilor de lucru pentru confecţionarea plăcilor cu numere de înmatriculare, îndeplinirea funcţiei de gestionar al gestiunii plăci finite, executând şi operaţiuni de încasare şi predare la casieria Instituţiei Prefectului a sumelor reprezentând contravaloarea plăcilor cu numere de înmatriculare şi contravaloarea serviciilor prestate, la sfârşitul fiecărei zile, listând din sistemul informatic borderoul zilnic de vânzări.

Sub aspectul situaţie de fapt reţinute, cu titlu definitiv, de către instanţa de apel, Înalta Curte constată că, în calitate de funcţionar public-agent de poliţie în cadrul Serviciului Regim Permise de Conducere şi Înmatricularea Vehiculelor Hunedoara, inculpata A. a primit în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, în datele de 19.12.2018, 20.12.2018, 21.12.2018, 21.01.2019, 22.01.2019, 23.01.2019, 25.01.2019 (două acte materiale), 28.01.2019, 29.01.2019 (două acte materiale), 30.01.2019, 31.01.2019, 27.02.2019, 28.02.2019 (două acte materiale), 01.03.2019, 04.03.2018 (două acte materiale), 05.03.2019 (două acte materiale), respectiv în datele de 06.03.2019, 07.03.2019, 08.03.2019 şi 11.03.2019, diferite sume de bani, pentru a facilita urgentarea înmatriculării autoturismelor.

Ca atare, instanţa de apel a stabilit cu titlu definitiv că recurenta inculpată a comis infracţiunea de luare de mită, în formă continuată, în varianta normativă a primirii, fiind fără relevanţă, din perspectiva întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii, identificarea persoanelor care au dat mita. Deopotrivă, netrimiterea în judecată a presupuşilor mituitori nu poate conduce de plano la achitarea inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, pentru care probatoriul este suficient şi apt a conduce la întrunirea condiţiilor impuse pentru angajarea răspunderii sale penale.

Curtea de apel a constatat întrunită şi condiţia, din cuprinsul laturii obiective a infracţiunii de luare de mită, ca fapta să fie comisă în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri. Astfel, instanţa de apel a reţinut că inculpata, în calitate de agent în cadrul Atelierului de Confecţionat Plăci cu numere de înmatriculare al Judeţului Hunedoara din cadrul DRPCÎV a primit sumele de bani în considerarea urgentării unui act ce intra în atribuţiile sale de serviciu (înmatricularea vehiculelor).

Înalta Curte constată că, prin starea de fapt stabilită pe baza interpretării materialului probator administrat în cauză - atribuţie ce revine exclusiv primei instanţe şi instanţei de apel care au competenţa de a soluţiona fondul cauzei, curtea de apel a reţinut că primirea sumelor de bani de către inculpata A. s-a realizat în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor sale de funcţionar în cadrul DRPCÎV, situaţie în care nu se poate considera că lipseşte tipicitatea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen.

Ca atare, motivele de casare invocate de recurenta A. nu se raportează la baza factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv de instanţa de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, motiv pentru care, nu este aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., iar solicitarea privind pronunţarea unei soluţii de achitare, este neîntemeiată.

Pentru considerente expuse, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 474 din 17 iunie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 474 din 17 iunie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 decembrie 2022.

GGC - MM