European Arrest Warrant execution: statute of limitations lapsed only after final judgment and rejection of family ties as grounds for refusal

Asupra contestaţiei de faţă;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 122/PI din data de 20 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2023, În temeiul prevederilor art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă propunerea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi, în consecinţă, s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis la data de 10.05.2023, de Parchetul de pe lângă Tribunalul Judiciar din Albi - Franţa în dosar cu nr. referinţă x, având la bază mandatul de arestare pronunţat de Tribunalul Corecţional din Albi la data de 05.03.2020 urmare a sentinţei executorii pronunţate în lipsă la data de 05.03.2020, pe numele persoanei solicitate A., cetăţean român , şi a dispus predarea acestuia către organele judiciare din Franţa.

De asemenea, s-a constatat că persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa organelor judiciare din Franţa şi nu a renunţat la beneficiul regulii specialităţii.

În temeiul prevederilor art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă propunerea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 (treizeci) de zile, începând cu data de 20.05.2023, până la data de 18.06.2023, inclusiv.

S-a mai constatat că persoana solicitată a fost reţinută prin Ordonanţa emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în data de 20.05.2023 ora 00:50 până în data de 21.05.2023 ora 00:50 în dosar nr. x/2023, în vederea executării mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Franţa la data de 10.05.2023.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că pe numele persoanei solicitate a fost emis mandatul european de arestare din data de 10.05.2023, în dosarul nr. x al Parchetul de pe lângă Tribunalul Judiciar din Albi, în vederea arestării şi predării pentru executarea unei pedepse de 4 ani închisoare, la care a fost condamnat în lipsă prin sentinţa executorie pronunţată la data de 05.03.2020 de Tribunalul Corecţional din Albi, pentru săvârşirea a 12 infracţiuni de furt.

Starea de fapt reţinută în cuprinsul mandatului european de arestare se referă la faptul că infracţiunile au fost comise în localităţile Saint Lary Soulan(Hautes Pyrenees), Alban(Tarn) Villefranche DAlbiheois(Tarn) şi Saint Girons(Ariege), între 20.09.2013 şi 05.10.2013.

Astfel, s-a reţinut că "În perioada 28 - 30.09.2013, persoana urmărită A. împreună cu un alt complice a comis 3 jafuri pe raza comunei Alban şi alte 2 în comuna Villefranche D" Albigeois(Tarn) în instituţii publice, obiectele furate fiind păstrate într-un apartament din Albi. Percheziţia acestui apartament a permis stabilirea legăturilor dintre aceste jafuri cu alte jafuri sau tentative de spargeri comise în localitatea Saint Lary Soulan precum şi cu un furt comisă în Saint-Grons în noaptea de 4/5.10.2013. Investigaţiile au confirmat prezenţa persoanei urmărite internaţional A. la locurile furturilor. Investigaţiile efectuate, respectiv mărturiile apropiaţilor, vânzarea obiectelor furate în magazinele de ocazie şi de asemenea, dovada prezenţei persoanei urmărite A. în Franţa la momentul faptelor, au permis stabilirea implicării sale în furturi".

Natura şi calificarea juridică a infracţiunii/infracţiunilor şi dispoziţii legale ale statului emitent:

- furt prin înşelăciune, efracţie sau escaladare într-un loc de locuit sau într-un loc de depozitare agravat de o altă împrejurare (fapte predefinite şi prevăzute de articolele 311-5, 311-4, 311-1, 132-).73, 132-74 şi 311 -14 C. pen.)

- tentativă de furt prin înşelăciune, spargere şi intrare sau urcare într-o locuinţă sau într-un loc de depozitare agravat de o altă împrejurare (fapte prevăzute şi pedepsite de articolele 311-5, 311-4,311-1, 132-73, 132-74,311-5 AL 5, 311-14, 121-4 2° şi 121-). 5 din C. pen. Francez.

Astfel, persoana este solicitată în vederea executării unei pedepse de 4 ani închisoare, la care a fost condamnat prin sentinţa executorie pronunţate în lipsă la data de 05.03.2020 de Tribunalul Corecţional din Albi - Franţa, pentru comiterea a 12 infracţiuni de furt.

În şedinţa publică din 20.05.2023, persoanei solicitate i s-a adus la cunoştinţă conţinutul mandatului european de arestare, iar din declaraţia dată în faţa instanţei la termenul de judecată din aceeaşi dată, se reţine că persoana solicitată a arătat că nu doreşte să fie predată autorităţilor judiciare din Franţa şi că nu renunţă la beneficiul regulii specialităţii.

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 84 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, mandatul european de arestare executându-se pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei - Cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002 publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L190/1 din 18 iulie 2002.

Din economia dispoziţiilor legale cuprinse în legea specială - art. 84 şi urm. din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, a rezultat că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la evaluarea motivelor de refuz la predare.

Curtea de apel a constatat că în cauză mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate la data de 10.05.2023 îndeplineşte condiţiile de formă şi de conţinut prevăzute de art. 87 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, iar faptele care fac obiectul condamnării dispusă de autorităţile judiciare din Franţa, dau loc la predare.

Faptele pentru care este solicitată persoana urmărită sunt pedepsite şi de legea penală română, respectiv infracţiunile de furt calificat şi tentativă la furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1)-(22)9 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) C. pen., considerându-se, astfel, îndeplinită condiţia dublei incriminări.

Cu privire la împlinirea termenul de prescripţie a răspunderii penale invocat de apărător, Curtea de apel a constatat că acesta nu a fost împlinit la data judecării şi condamnării la pedeapsa de 4 ani.

Astfel analizând lucrările dosarului se constată că infracţiunile au fost săvârşite în 20.09.2013 şi 05.10.2013, fiind sancţionate cu pedeapsa închisorii între 2-7 ani.

Conform art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani.

Totodată se constată că hotărârea de condamnare la pedeapsa de 4 ani emisă de Tribunalul Corecţional din Albi a rămas definitivă la data de 05.03.2020.

Astfel, ţinând cont că ultimul act material a fost săvârşit în 5 octombrie 2013, iar termenul de prescripţie de 8 ani curge din 5 octombrie 2013, s-a apreciat că acesta s-a împlinit la data de 5 octombrie 2021, însă sentinţa Tribunalul Corecţional din Albi a rămas definitivă la data de 05.03.2020, înainte de împlinirea termenului de prescripţie, fapt pentru care Curtea a constatat că faptele nu s-au prescris până la soluţionarea definitivă a acesteia.

Totodată, cuantumul pedepsei de executat în Franţa este mai mare de 4 luni, împrejurarea ce permite executarea mandatului european de arestare.

În continuare, Curtea a observat că persoana solicitată este cetăţean român şi a refuzat predarea către autorităţile judiciare din Franţa.

Chiar dacă persoana solicitată este cetăţean român, s-a apreciat că nu se justifică în condiţiile art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 a se refuza executarea mandatului european, întrucât acesta în ultima perioadă de timp a trăit în străinătate, în diferite ţări, respectiv Belgia, Germania, Elveţia, unde îşi găsea de lucru, familia rămânând în România.

Pe cale de consecinţă, în ciuda poziţiei persoanei în cauză, prima instanţă a reţinut că se impune predarea acesteia autorităţilor judiciare din Franţa, deoarece împrejurarea că persoana solicitată şi-a întemeiat o familie în România nu poate constitui un motiv al refuzării executării unui mandat european de arestare emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea.

De asemenea, în cauză s-a constatat că nu este incident niciun motiv de refuz obligatoriu sau opţional al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Împotriva acestei sentinţe penale, persoana solicitată A. a formulat, în termen legal, contestaţie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 29 mai 2023, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 2, cu termen de judecată la data de 6 iunie 2023.

Examinând contestaţia formulată, în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea celor ce succed:

Conform art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeaşi lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

În cauză, predarea şi arestarea persoanei solicitate se întemeiază pe existenţa mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare franceze din data de 10.05.2023, în dosarul nr. x al Parchetul de pe lângă Tribunalul Judiciar din Albi, în vederea arestării şi predării pentru executarea unei pedepse de 4 ani închisoare, la care a fost condamnat în lipsă prin sentinţa executorie pronunţată la data de 05.03.2020 de Tribunalul Corecţional din Albi, pentru săvârşirea a 12 infracţiuni de furt.

Înalta Curte constată că faptele pentru care se solicită predarea şi face obiectul mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Franţa, este cuprinsă în cele enumerate de dispoziţiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi care dau loc la predare necondiţionat de existenţa dublei incriminări.

Din economia dispoziţiilor art. 84 şi următoarele din Legea nr. 302/2004 rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz ale predării pe care aceasta le invocă.

În acest sens, instanţa de control judiciar constată că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate cuprinde toate informaţiile conform art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, suficiente pentru a aprecia asupra întrunirii condiţiilor imperative impuse de lege.

De asemenea, se constată că nu este incident în cauză niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate, astfel cum sunt prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, nefiind întrunite nici cerinţele de refuz facultativ al predării, reglementate de art. 98 alin. (2) din aceeaşi lege.

Totodată, Înalta Curte reţine că, în mod corect, curtea de apel a constatat că în cauză faptele pentru care s-a dispus condamnarea persoanei solicitate nu s-au prescris anterior condamnării definitive a acestuia de autorităţile judiciare franceze.

Astfel, infracţiunile încadrate, potrivit legislaţiei române, în furt calificat şi tentativă la furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1)-(22)9 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) C. pen., au fost săvârşite în 20.09.2013 şi 05.10.2013, şi sunt sancţionate cu pedeapsa închisorii între 2-7 ani. Termenul de prescripţie a răspunderii penale, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., este de 8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani.

În raport de ultimul act material săvârşit, respectiv 5 octombrie 2013, de la care curge termenul de 8 ani, Înalta Curte apreciază că acesta s-ar fi împlinit, potrivit art. 186 alin. (1) teza a II-a C. pen., la data de 4 octombrie 2021, ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare condamnare la pedeapsa de 4 ani emisă de Tribunalul Corecţional din Albi, din data de 5 martie 2020.

Prin urmare, susţinerile persoanei solicitate privind incidenţa Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 nu pot fi primite.

Referitor la poziţie persoanei solicitate, în sensul că nu este de acord cu predarea întrucât şi-a întemeiat o familie, Înalta Curte apreciază că nu poate constitui un motiv al refuzării executării unui mandat european de arestare emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea, având în vedere pe de o parte, scopul mandatului european de arestare, pedeapsa de 4 ani închisoare la care a fost condamnat, iar, pe de altă parte, aşa cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, faptul că persoana solicitată, în ultima perioadă de timp, a trăit în străinătate, în diferite ţări, respectiv Belgia, Germania, Elveţia, unde îşi găsea de lucru, familia rămânând în România

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 122/PI din data de 20 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 122/PI din data de 20 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 06 iunie 2023.

GGC - MM