Fraudulent EU-fund billing convictions upheld; cassation appeals rejected as barred fact re-evaluation

Asupra recursului în casaţie de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 54 din data de 24 mai 2021 a Tribunalului Gorj în dosarul nr. x/2019, a fost admisă cererea formulată de inculpatul A. privind judecata în baza principiului recunoaşterii vinovăţiei prev. de art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. - 375 alin. (1) din C. proc. pen.

În baza art. 396 alin. (1) din C. proc. pen., art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (două acte materiale) a fost condamnat inculpatul B. la 2 ani şi 8 luni închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii); în baza art. 396 alin. (1) din C. proc. pen., art. 321 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii); în baza art. 396 alin. (1) din C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul cu privire la infracţiunea prev. de art. 306 alin. (1) din C. pen. în baza art. 38 alin. (1)-(39) alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 45 alin. (3) din C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului B., în pedeapsa cea mai grea - de 2 ani şi 8 luni, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate, respectiv 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în total 3 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii); în baza art. 65 din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen.

În baza art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani stabilit conform art. 92 alin. (1) din C. pen. în baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligat inculpatul B. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Gorj la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă;

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. s-a impus inculpatului să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune Gorj; în baza art. 93 alin. (3) din C. pen. s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare, în cadrul Şcolii Generale nr. 1 Andreeşti, comuna Vladimir, judeţul Gorj; în baza art. 91 alin. (4) din C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere; în baza art. 72 alin. (2) din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, reţinerea din perioada 23-24.04.2019.

În baza art. 396 alin. (1) din C. proc. pen., art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) din C. proc. pen. art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (două acte materiale) a fost condamnat inculpatul D. la 2 ani şi 8 luni închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii); în baza art. 396 alin. (1) din C. proc. pen., art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (trei acte materiale) a fost condamnat acelaşi inculpat la un an închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii); în baza art. 396 alin. (1) din C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul cu privire la infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 306 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 38 alin. (1)-(39) alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 45 alin. (3) din C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului D., în pedeapsa cea mai grea - de 2 ani şi 8 luni, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate, respectiv, 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în total 3 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii); în baza art. 65 din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. în baza art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani stabilit conform art. 92 alin. (1) din C. pen. în baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligat inculpatul D. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Gorj la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă;

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. s-a impus inculpatului să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune Gorj; în baza art. 93 alin. (3) din C. pen. s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare, în cadrul SC. Edilitara Public S.A. Tg. Jiu sau SC. E. S.A. aparţinând U.A.T. Tg. Jiu; în baza art. 91 alin. (4) din C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere; în baza art. 72 alin. (2) din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, reţinerea din perioada 23-24.04.2019.

În baza art. 396 alin. (1) din C. proc. pen., art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la 2 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. proc. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii); în baza art. 396 alin. (1) din C. proc. pen., art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (trei acte materiale) cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 9 luni închisoare şi 5 ani pedeapsă complementară prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii); în baza art. 396 alin. (1) din C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul cu privire la infracţiunea prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 306 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 38 alin. (1)-(39) alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 45 alin. (3) din C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului A., în pedeapsa cea mai grea - de 2 ani, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate, respectiv 3 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în total 2 ani şi 3 luni închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii); în baza art. 65 din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. în baza art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 2 ani şi 3 luni închisoare sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani stabilit conform art. 92 alin. (1) din C. pen. în baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligat inculpatul A. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Gorj la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă;

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. s-a impus inculpatului să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune Gorj; în baza art. 93 alin. (3) din C. pen. s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare, în cadrul SC. Edilitara S.A. Tg. Jiu sau SC. E. S.A. din cadrul Primăriei Tg. Jiu; în baza art. 91 alin. (4) din C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 396 alin. (1) din C. proc. pen., art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 48 alin. (1) din C. pen., art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul F. la 2 ani şi 8 luni închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii);

în baza art. 396 alin. (1) din C. proc. pen., art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (două acte materiale) a fost condamnat acelaşi inculpat la un an închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii);

în baza art. 38 alin. (1)-(39) alin. (1) lit.

b) din C. pen., art. 45 alin. (3) din C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului F., în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 8 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate, respectiv 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în total 3 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii);

în baza art. 65 din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. în baza art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani stabilit conform art. 92 alin. (1) din C. pen. în baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligat inculpatul F. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Gorj la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă;

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. s-a impus inculpatului să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune Gorj; în baza art. 93 alin. (3) din C. pen. s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare, în cadrul SC. Edilitara Public S.A. Tg. Jiu sau SC. E. S.A. aparţinând U.A.T. Tg. Jiu; în baza art. 91 alin. (4) din C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a constatat recuperat prejudiciul în sumă de 256.613,16 RON produs părţii civile Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea următoarelor înscrisuri: centralizatorul cu situaţii de lucrări pentru luna noiembrie 2018 şi factura fiscală nr. x/26.11.2018 emisă de S.C. G., situaţia de plată din 26.11.2018 şi factura fiscală seria x nr. x/26.11.2018 emise de S.C. H.. S.R.L., precum şi Factura fiscală nr. x din 26.11.2018 emisă de S.C. I..

Au fost obligaţi inculpaţii B., D., A. şi F. la câte 2.500 RON cheltuieli judiciare statului, în care sunt incluse şi cheltuielile judiciare în sumă de 6.000 RON, efectuate la urmărire penală; cheltuielile, reprezentând onorariu avocat oficiu urmărire penală J., câte 868 RON pentru fiecare din inculpaţii B. şi C., au rămas în sarcina statului şi vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Gorj.

Prin decizia penală nr. 1494 din 29 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi inculpaţii B., D., A. şi F. împotriva sentinţei penale nr. 54 din data de 24 mai 2021, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2019.

S-a dispus desfiinţarea sentinţei penală apelată, în parte, şi pe fond, rejudecând;

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (două acte materiale) şi art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., art. 76 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii), pe o durată de 2 ani.

În baza art. 65 din C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii).

În baza art. 306 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 76 alin. (1) din C. pen.

A fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 76 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 11 luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii), pe o durată de 1 ani.

În baza art. 65 din C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii).

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C din C. pen., art. 45 alin. (3) din C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului B., în pedeapsa cea mai grea - de 2 ani închisoare, la care se adaugă sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate, respectiv 9 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 9 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. rap la art. 67 alin. (2) din C. pen. a fost aplicată inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii), pe o durată de 2 ani.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. rap. la art. 65 din C. pen. a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii).

În baza art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 2 ani şi 9 luni închisoare, sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani stabilit conform art. 92 alin. (1) din C. pen.

Au fost menţinute dispoziţiile art. 93 alin. (1) din C. pen., art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., art. 93 alin. (3) din C. pen., art. 91 alin. (4) din C. pen. şi art. 72 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., art. 76 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii), pe o durată de 1 an.

În baza art. 65 din C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii).

În baza art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 10 luni închisoare, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani stabilit conform art. 92 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligat inculpatul C. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Gorj la datele fixate de acesta, să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa, să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, să comunice schimbarea locului de muncă, să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. s-a impus inculpatului C. să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune Gorj.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul urma a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, în cadrul Colegiului Naţional "Tudor Arghezi" din Tg. Cărbuneşti sau Şcoala Gimnazială nr. 1 "George Uscătescu" Tg. Cărbuneşti.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (două acte materiale), cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii), pe o durată de 2 ani.

În baza art. 65 din C. pen. a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii).

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 306 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) din C. pen. (trei acte materiale) a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii), pe o durată de 1 an.

În baza art. 65 din C. pen. a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii).

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului D., în pedeapsa cea mai grea - de 1 an şi 10 luni închisoare, la care se va adăuga sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate, respectiv 7 luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 5 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) din C. pen. rap la art. 67 alin. (2) din C. pen. a aplicat inculpatului D. pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii), pe o durată de 2 ani.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. rap la art. 65 din C. pen. a aplicat inculpatului D. pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii).

În baza art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani şi 5 luni închisoare sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani stabilit conform art. 92 alin. (1) din C. pen.

Au fost menţinute dispoziţiile art. 93 alin. (1) din C. pen., art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., art. 93 alin. (3) din C. pen., art. 91 alin. (4) din C. pen. şi art. 72 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., art. 76 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii), pe o durată de 2 ani.

În baza art. 65 din C. pen. a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii).

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 306 alin. (1) din C. pen., cu aplic art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi art. 76 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (trei acte materiale), cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., art. 76 alin. (1) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii), pe o durată de 1 an.

În baza art. 65 din C. pen. a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii).

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului A. în pedeapsa cea mai grea - de 1 an şi 10 luni închisoare, la care se va adăuga sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate, respectiv 7 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 5 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. rap la art. 67 alin. (2) din C. pen. a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii), pe o durată de 2 ani.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. rap. la art. 65 din C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (8) lit. a), b) şi g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii).

În baza art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani şi 5 luni închisoare sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani stabilit conform art. 92 alin. (1) din C. pen.

Au fost menţinute dispoziţiile art. 93 alin. (1) din C. pen., art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., art. 93 alin. (3) din C. pen., art. 91 alin. (4) din C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen. a fost condamnat pe inculpatul F. la pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii), pe o durată de 2 ani.

În baza art. 65 din C. pen. a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii).

În baza art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (două acte materiale) a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii), pe o durată de 1 an.

În baza art. 65 din C. pen. a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii).

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului F. în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 8 luni închisoare, la care se adaugă sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate, respectiv 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. rap la art. 67 alin. (2) din C. pen. a aplicat inculpatului F. pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii), pe o durată de 2 ani.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. rap la art. 65 din C. pen. a aplicat inculpatului F. pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii).

A fost menţinută aplicarea dispoziţiilor art. 91 din C. pen., art. 92 din C. pen., art. 93 alin. (1) din C. pen., art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., art. 93 alin. (3) din C. pen., art. 91 alin. (4) din C. pen.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. a dispus confiscarea specială, cu titlu de măsură de siguranţă, de la inculpatul D., a sumei de 14.122,92 RON.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor din sentinţa apelată care nu contravin dispoziţiilor din prezenta decizie.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare efectuate la instanţa de apel, au rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile apărătorilor din oficiu la instanţa de apel pentru fiecare dintre inculpaţii B., D., A., C. şi F., în cuantum de câte 1.253 RON pentru fiecare inculpat, rămân în sarcina statului şi vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Dolj.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Craiova, interpretând probele administrate în cauză, şi-a însuşit starea de fapt stabilită prin rechizitoriu, apreciind concordanţa probelor administrate în cursul urmăririi penale cu cele administrate în cursul cercetării judecătoreşti.

Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 306 alin. (1) din C. pen., instanţa de apel a constatat că infracţiunile prev. de art. 306 alin. (1) din C. pen., reţinută în sarcina inculpatului B., respectiv complicitate la infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 306 alin. (1) din C. pen. - reţinute în sarcina inculpaţilor D. şi A., au fost săvârşite cu vinovăţie, probele administrate în cauză demonstrând, cu certitudine, că inculpatul B. a prezentat Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene documente şi date false privind executarea lucrărilor la obiectivul "Construire pod biserică comuna Andreeşti, Vladimir", obţinând finanţarea acestor lucrări prin obţinerea pe nedrept a fondurilor, inculpaţii D. şi A. ajutându-l pe inculpatul B. la decontarea ilegală a lucrărilor neexecutare, consecinţa fiind producerea unei pagube bugetului Ministerului Dezvoltării Regionale Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.

Astfel, între Primăria comunei Vladimir şi Ministerul Dezvoltării Regionale Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a fost încheiat contractul de finanţare înregistrat sub nr. x/11.12.2017 (la Ministerul Dezvoltării Regionale) şi sub nr. x/18.12.2017 (la Primăria Vladimir), având ca obiect alocarea unei finanţări din bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale prin Programul Naţional de Dezvoltare Locală, conform O.U.G. nr. 28/2013 aprobată prin Legea nr. 89/2015, în sumă de 502.823 RON, pentru realizarea obiectivului de investiţii "Construire pod biserică Andreeşti, comuna Vladimir, judeţul Gorj".

Pentru a obţine transferarea sumelor finanţate conform contractului, Unitatea Administrativ Teritorială Vladimir a prezentat documente şi date false privind executarea lucrărilor la obiectivul finanţat. Astfel, UAT comuna Vladimir a întocmit şi prezentat Anexa nr. 4 la normele metodologice pentru punerea în aplicare a O.U.G. nr. 28/2013 intitulată "Situaţie privind necesarul de la bugetul de stat pentru decontarea lucrărilor, serviciilor şi altor cheltuieli pentru obiectivul de investiţii construire pod biserică Andreeşti, comuna Vladimir, judeţul Gorj în baza contractului de finanţare nr. x/11.12.2017" prin care se atestă în mod nereal că au fost executate lucrări în valoare de 268.758,05 RON pentru care s-a solicitat decontarea. De asemenea, au fost prezentate, Factura fiscală nr. x din 26.11.2018 emisă de S.C. G. S.R.L. şi centralizatorul de situaţii de lucrări pentru luna noiembrie 2018, ambele documente nefiind conforme cu realitatea şi atestând lucrări care nu au fost executate, cu scopul de a obţine aprobarea transferării sumelor menţionate în contractul de finanţare.

Documentele şi datele transmise de UAT comuna Vladimir au avut la bază situaţia de plată întocmită de inculpatul A. - administrator al S.C. G. S.R.L., confirmată de dirigintele de şantier D., în lipsa acestei situaţii nefiind posibilă deblocarea şi transferarea sumei de 268.758,05 RON ce reprezenta contravaloarea facturii nr. x din 26.11.2018 emisă de societatea comercială prestatoare.

Din documente a rezultat că, pentru obiectivul "Construire pod biserică Andreeşti, comuna Vladimir", această societate a avut ca subcontractant S.C. H., administrată de inculpatul F., care a întocmit, la rândul său, în fals, la 26.11.2018, o situaţie de plată în valoare de 148.796,902 RON, precum şi factura fiscală seria x nr. x din 26.11.2018 în valoare de 144.358,32 RON.

Conform documentelor fiscale, această sumă reprezenta lucrări executate conform Contractului nr. x din 08.11.2017 şi Actului adiţional nr. x din 02.10.2018, ambele încheiate cu S.C. G. S.R.L.

Contrar susţinerilor instanţei de fond, în sensul că inculpatul B. ar fi acţionat în vederea obţinerii aprobărilor şi garanţiilor necesare în numele Unităţii Administrativ Teritoriale Vladimir, după ce anterior discutase despre acest obiectiv şi fuseseră emise hotărâri ale Consiliului Local, instanţa de apel a constatat că, acesta se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prev. de art. 306 alin. (1) din C. pen., întrucât a prezentat părţii civile documente şi date false privind executarea lucrărilor. Astfel, curtea de apel a apreciat că actul de serviciu al inculpatului B., în calitatea pe care o avea în cadrul Unităţii Administrativ Teritoriale, implica un minim de verificări prealabile referitoare la legalitatea înscrisurilor, în acest mod dându-se expresie şi conţinut responsabilităţilor specifice funcţiei publice deţinute. Or, în cauză nu au existat astfel de verificări, împrejurare admisă de către inculpat în declaraţiile date, motiv pentru care instanţa de apel a apreciat că fapta reţinută în sarcina sa realizează cerinţele de conţinut tipic, obiectiv şi subiectiv, al infracţiunii de obţinere ilegală de fonduri.

Curtea a apreciat a fi fondat motivul de apel formulat de parchet şi cu privire la netemeinicia soluţiei de achitare dispusă de instanţa de fond cu privire la inculpatul C. pentru infracţiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen.

În acest sens a reţinut că, inculpatul C., în calitate de contabil al Primăriei comunei Vladimir, a aplicat viza de control financiar preventiv propriu pe Factura nr. x din 26.11.2018 emisă de G. S.R.L., în valoare de 268.758,05 RON, reprezentând contravaloare lucrări executate conform contractului nr. x din 12 iulie 2018, deşi avea cunoştinţă despre faptul că aceste lucrări nu erau executate şi, ca urmare, documentele nu îndeplineau cerinţele prevăzute prin Ordonanţa nr. 119/1999 republicată, privind legalitatea şi regularitatea.

Ca urmare, contrar susţinerilor instanţei de fond - în sensul că, inculpatul C., în calitate de contabil, nu avea nicio atribuţie cu privire la verificarea existenţei lucrărilor în momentul aprobării plăţilor -, instanţa de apel a menţionat că, în contextul conţinutului concret al acuzaţiilor grefate, în mod esenţial, pe nesocotirea dispoziţiilor Ordonanţei nr. 119/1999 republicată, aceste afirmaţii (referitoare la lipsa atribuţiilor contabilului de a exercita controlul financiar preventiv fără a cunoaşte situaţia lucrărilor) nu au corespondent în dispoziţiile legale menţionate.

În acest sens, s-a reţinut că există o diferenţă între verificarea concretă a realităţii şi legalităţii datelor înscrise în facturi sau în alte documente justificative ce stau la baza efectuării plăţilor şi verificarea existenţei însăşi a acestor documente ataşate ordonanţării de plată, precum şi a existenţei lucrărilor în momentul decontării acestora.

Or, antrenând consecinţe de ordin patrimonial pentru autoritatea administrativă, un atare act de serviciu implică întotdeauna un minim de verificări prealabile referitoare la baza factuală şi legală a acelor cheltuieli, inclusiv sub aspectul existenţei lucrărilor care legitimează ordinul de efectuare a plăţii, numai sub acest mod dându-se expresie şi conţinut responsabilităţilor specifice funcţiei publice deţinute.

Ca urmare, instanţa de apel a apreciat că fapta reţinută în sarcina inculpatului C. - care, cu ştiinţă a aplicat viza de control financiar preventiv propriu pe factura nr. x din 26.11.2018, în valoare de 268.758,05 RON, reprezentând contravaloare lucrări executate conform contractului nr. x din 12.07.2018, deşi în realitate aceste lucrări nu au fost executate în totalitate, încălcând astfel prevederile Legii nr. 273/2006, Legii nr. 82/1991, Ordonanţei nr. 119/1999 republicată, art. 11 din O.U.G. nr. 28/2013, cauzând un prejudiciu bugetului părţii civile, obţinând astfel pentru altul un avantaj patrimonial injust, realizează cerinţele de conţinut tipic obiectiv şi subiectiv al infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen.

Reţinând, aşadar, vinovăţia inculpaţilor-apelanţi B., D., A. pentru infracţiunea prev. de art. 306 alin. (1) din C. pen., respectiv complicitate la această infracţiune, precum şi a intimatului-inculpat C. pentru infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen., în raport cu toate mijloacele de probă administrate în cauză, cu înlăturarea apărărilor formulate de inculpaţi, faţă de argumentele menţionate mai sus, instanţa de apel a dispus condamnarea acestora, iar la individualizarea judiciară a pedepselor a avut în vedere, în totalitate, criteriile prevăzute art. 74 din C. pen.

Cu referire la motivul de apel formulat de inculpaţii-apelanţi B., D., F. privind netemeinicia soluţiei de condamnare dispusă de instanţa de fond pentru infracţiunea de abuz în serviciu şi infracţiunea de fals intelectual în cazul inculpatului B., respectiv pentru infracţiunile de complicitate la abuz în serviciu şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată - în cazul inculpaţilor D., F., curtea a apreciat că este nefondat.

Astfel, instanţa de apel a reţinut că, din probele administrate în cauză rezultă că, între Primăria comunei Vladimir şi partea civilă Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a fost încheiat contractul de finanţare înregistrat la MDRAPFE sub nr. x/11.12.2017 şi la Primăria Com. Vladimir sub nr. x/18.12.2017. Acest contract a avut ca obiect alocarea unei finanţări din bugetul acestui minister, prin Programul naţional de dezvoltare locală, conform O.U.G. nr. 28/2013, aprobată prin Legea nr. 89/2015, în sumă de 502.823 RON, pentru realizarea obiectivului de investiţii "Construire pod Biserică Andreeşti, comuna Vladimir, judeţul Gorj".

De asemenea, a rezultat că, pentru a obţine transferarea sumelor finanţate conform Contractului nr. x/11.12.2017 (respectiv nr. 6203/18.12.2017) încheiat cu Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, unitatea administrativ teritorială a prezentat documente şi date false privind executarea lucrărilor la obiectivul finanţat "Construire pod biserică Andreeşti Com. Vladimir".

Astfel, UAT Comuna Vladimir a întocmit şi prezentat Anexa nr. 4 la normele metodologice pentru punerea în aplicare a O.U.G. nr. 28/2013, intitulată "Situaţie privind necesarul de la bugetul de stat pentru decontarea lucrărilor/serviciilor şi a altor cheltuieli pentru obiectivul de investiţii Construire pod biserică Andreeşti Comuna Vladimir, Judeţul Gorj în baza contractului de finanţare nr. x/11.12.2017", prin care se atestă în mod nereal că au fost executate lucrări în valoare de 268.758,05 RON pentru care se solicită decontarea.

Alăturat Anexei nr. 4, au fost prezentate şi factura fiscală nr. x/26.11.2018 emisă de S.C. G. S.R.L. şi centralizatorul cu situaţii de lucrări pentru luna noiembrie 2018, ambele documente nefiind conforme cu realitatea şi atestând lucrări care în realitate nu au fost executate, cu scopul de a obţine aprobarea transferării sumelor menţionate în contractul de finanţare.

Documentele şi datele transmise de UAT Comuna Vladimir a avut la bază situaţia de plată întocmită de inculpatul-apelant A., administrator al G. S.R.L. şi confirmată de dirigintele de şantier, inculpatul-apelant D., în lipsa căreia nu era posibilă deblocarea şi transferarea sumei de 268.758,05 RON, ce reprezintă contravaloarea Facturii nr. x/26.11.2018 emisă de societatea comercială prestatoare.

S-a mai reţinut că, din documentele puse la dispoziţie la data de 01.03.2019, de inculpatul A., administrator al S.C. G. S.R.L., a rezultat că, pentru obiectivul "Construire pod biserică Andreeşti Com. Vladimir", această societate a avut ca subcontractant S.C. H., administrată de inculpatul-apelant F., care a întocmit, la rândul său, în fals, o situaţie de plată, la data de 26.11.2018, în valoare de 148.796,90 RON, precum şi factura fiscală seria x nr. x/26.11.2018 în valoare de 144.358,32 RON, această sumă, reprezentând lucrări executate conform Contractului nr. x/08.011.2017 şi Actului adiţional nr. x/02.10.2018, ambele încheiate cu G. S.R.L..

Totodată, s-a apreciat că, în mod legal s-a constatat, de către instanţa de fond, că documentele au fost întocmite cu încălcarea Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, deoarece, potrivit art. 51 alin. (3) din Legea nr. 273/2006 efectuarea cheltuielilor bugetare se face numai pe bază de documente justificative, care să confirme angajamentele contractuale, primirea bunurilor materiale, prestarea serviciilor, executarea de lucrări, plata salariilor şi a altor drepturi băneşti, plata obligaţilor bugetare, precum şi altor obligaţii.

În ceea ce priveşte angajarea, lichidarea şi ordonanţarea acestor operaţiuni, curtea a considerat că acestea sunt definite prin normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 1792/2002 al Ministerului Finanţelor Publice, respectiv, lichidarea cheltuielilor - este faza în procesul execuţiei bugetare în care se verifică existenţa angajamentelor, se determină sau se verifică realitatea sumei datorate, se verifica condiţiile de exigibilitate ale angajamentului legal pe baza documentelor justificative care să ateste operaţiunile respective.

Verificarea existenţei obligaţiei de plată se realizează prin verificarea documentelor justificative din care să rezulte pretenţia creditorului, precum şi realitatea "serviciului efectuat, (bunurile au fost livrate, lucrările executate şi serviciile prestate, sau, după caz, existenţa unui titlu care să justifice plata: titlu executoriu, acord de împrumut, acord de grant, etc.).

Determinarea sau verificarea existenţei sumei datorate creditorului se efectuează de către persoana împuternicită de ordonatorul de credite pe baza datelor înscrise în factură şi a documentelor întocmite de comisia de recepţie constituită potrivit legii (proces-verbal de recepţie provizorie, etc.)

Documente care atestă bunuri livrate, lucrările executate şi serviciile prestate sau din care reies obligaţii de plată certe se vizează pentru "bun de plată, de ordonatorul de credite sau de persoana delegată cu aceste atribuţii, prin care se confirmă că: bunurile furnizate au fost recepţionate, cu specificarea datei şi a locului primirii, lucrările au fost executate şi serviciile prestate, bunurile furnizate au fost înregistrate în gestiune şi în contabilitate, cu specificarea gestiunii şi a notei contabile de înregistrare.

Prin acordarea semnăturii şi a menţiunii bun de plată pe factură se atestă că, serviciul a fost efectuat corespunzător de către furnizor şi că toate poziţiile din factură au fost verificate.

Totodată, curtea a apreciat că, inculpatul B. nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile de serviciu, încălcând dispoziţiile legale imperative, întrucât nu a luat legătura cu dirigintele de şantier, inculpatul-apelant D., ulterior încheierii contractului de prestări servicii, pentru a se asigura de executarea în realitate a lucrărilor solicitate spre decontare.

În raport cu împrejurările relatate de martorii audiaţi în cauză, s-a reţinut că inculpaţii aveau responsabilităţi directe legate de derularea acestei lucrări, au cunoscut şi urmărit situaţia de fapt, cu atât mai mult cu cât, obiectivul se află la aproximativ 200 metri de sediul primăriei. De asemenea, instanţa de control a avut în vedere şi raportul de expertiză tehnică-judiciară efectuat în cauză, toate probele administrate conducând la concluzia că documentele falsificate privind executarea unor lucrări, care în realitate nu fuseseră executate, au avut la bază situaţia de plată întocmită de inculpatul A., administrator al S.C. G. şi confirmată de dirigintele de şantier, inculpatul apelant D., în lipsa confirmării acestuia, nefiind posibilă deblocarea şi transferarea sumei de 268.758,05 RON ce reprezintă contravaloarea facturii nr. x/26.11.2018 emisă de societatea comercială prestatoare.

Cu referire la motivul de apel formulat de apelanţii inculpaţi B., D. şi A. privind individualizarea pedepselor aplicate de instanţa de fond, curtea a apreciat că este fondat, iar cu referire la motivul de apel formulat de parchet, privind greşita modalitate de executare stabilită de instanţa de fond, a apreciat că este nefondat.

Instanţa de apel a mai reţinut că instanţa de fond a realizat o analiză de ansamblu a activităţii infracţionale desfăşurată de inculpaţi, însă, nu a stabilit în mod corect cuantumul pedepselor aplicate apelanţilor- inculpaţi B., D. şi A. pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, astfel încât, critica formulată de aceşti inculpaţi, referitoare la cuantumul pedepselor aplicate, este fondată, deoarece, aşa cum am arătat, instanţa de fond nu a dat eficienţă tuturor criteriilor de individualizare a pedepselor prev. de art. 74 din C. pen., stabilind în mod netemeinic pedepse mult prea mari, raportat la modalitatea şi împrejurările în care au fost săvârşite infracţiunile pentru care inculpaţii-apelanţi menţionaţi mai sus au fost trimişi în judecată în cauza de faţă.

S-a mai apreciat că, modalitatea de săvârşire a infracţiunilor şi, în special, faptul că, în prezent, podul care a făcut obiectul contractului a fost executat, circumstanţele personale ale inculpaţilor pot constitui împrejurări care să denote o gravitate redusă a infracţiunilor şi o periculozitate scăzută a inculpaţilor, în accepţiunea art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., cu consecinţa condamnării la pedepse cu închisoarea, reduse în condiţiile prev. de art. 76 alin. (1) din C. pen.. Pe cale de consecinţă, instanţa de apel, reţinând vinovăţia apelanţilor-inculpaţi B., D. şi A., pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, a dispus condamnarea acestora la pedepse constând în închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, la individualizarea judiciară a pedepselor avându-se în vedere, în totalitate, dispoziţiile art. 74 din C. pen.

De asemenea, reţinând vinovăţia intimatului-inculpat C. pentru infracţiunea de abuz în serviciu prev de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., art. 76 alin. (1) din C. pen., raportat la considerentele menţionate mai sus, instanţa de apel a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii în cuantum de 1 an şi 10 luni.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor menţionaţi mai sus, instanţa de apel a apreciat aşadar că, în raport cu toate criteriile prevăzute de lege cu privire la individualizarea pedepselor, în contextul cauzei, se justifică, în acest moment, menţinerea (respectiv aplicarea pentru inculpatul C.) a modalităţii neprivative de libertate a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în condiţiile art. 91 din C. pen., această modalitate fiind în măsură, să asigure conştientizarea consecinţelor faptelor comise, reacţia socială fiind proporţională, atât cu gravitatea, cât şi cu circumstanţele personale ale fiecărui inculpat (nu au antecedente penale, desfăşoară activităţi lucrative, fiind integraţi în societate), astfel încât societatea le acordă şansa unei reintegrări sociale adecvate, coerciţia şi exemplaritatea pedepselor aplicate, putând fi asigurate prin rigorile impuse de dispoziţiile art. 93 din C. pen., respectiv ca, pe durata termenului de supraveghere stabilit conform art. 92 alin. (2) din C. pen. (respectiv 4 ani pentru inculpaţii B., D. şi A. şi de 2 ani pentru inculpatul C.), să se supună unor măsuri de supraveghere şi, de asemenea, să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii (respectiv 120 zile pentru fiecare dintre inculpaţii B., D. şi A. şi 60 de zile pentru inculpatul C.).

Cu referire la motivul de apel formulat de inculpatul-apelant F. privind reducerea pedepselor aplicate de instanţa de fond, respectiv motivul de apel formulat de parchet în sensul majorării cuantumului pedepselor aplicate acestui inculpat de instanţa de fond şi înlăturarea disp. art. 91 din C. pen., curtea a apreciat că sunt nefondate, deoarece instanţa de fond a realizat o analiză de ansamblu a activităţii infracţionale desfăşurată de inculpatul-apelant F. şi, raportat la aceasta, a apreciat că a stabilit în mod corect, atât cuantumul pedepselor aplicate pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, cât şi modalitatea de executare a pedepsei rezultante, instanţa de fond dând eficienţă tuturor criteriilor de individualizare a pedepselor prev. de art. 74 din C. pen. şi stabilind în mod temeinic pedepse juste, atât sub aspectul cuantumul, cât şi a modalităţii de executare a pedepsei rezultante, raportat la modalitatea şi împrejurările în care au fost săvârşite infracţiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în cauza de faţă, împrejurarea că, deşi legal citat nu s-a prezentat la instanţă.

De asemenea, a apreciat a fi nefondate criticile parchetului, considerând că nu se impune executarea pedepsei rezultante în regim de detenţie, fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 91 şi următoarele din C. pen.

Ca urmare, reţinând vinovăţia inculpatului-apelant F. pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, instanţa de apel a menţinut condamnarea acestuia la pedepsele stabilite de instanţa de fond.

Cu privire la nelegalitatea sentinţei apelate, în raport, cu împrejurarea că instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la suma încasată nelegal de inculpatul D., în calitate de diriginte de şantier, curtea a reţinut că inculpatul D. a întocmit factura fiscală nr. x din 26.11.2018, în valoare de 14.122,92 RON deşi serviciile trecute în cuprinsul acesteia nu au fost efectuate în realitate, astfel că se impunea aplicarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale.

Împotriva hotărârii instanţei de apel au declarat recurs în casaţie inculpaţii B. şi C. la data de 21 decembrie 2022, data trimiterii pe email a cererii şi inculpatul F. la data de 09 ianuarie 2023, data poştei .

În motivarea căilor de atac, recurenţii au invocat cazul de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În motivarea cererii de recurs în casaţie, inculpatul B. a susţinut că în mod greşit a fost condamnat pentru săvârşirea infacţiunii de obţinere ilegală de fonduri, prev. de art. 306 alin. (1) din C. pen., întrucât fapta, aşa cum este reţinută de către instanţa de judecată, nu realizează tipicitatea obiectivă a infracţiunii pentru care a fost condamnat.

În acest sens a arătat că instanţa de apel a reţinut că folosirea/prezentarea anexei nr. 4 de către UAT com. Vladimir intitulată "Situaţie privind necesarul de la bugetul de stat pentru decontarea lucrărilor, serviciilor şi altor cheltuieli pentru obiectivul de investiţii construire pod biserică Andreeşti, comuna Vladimir, judeţul Gorj în baza Contractului de finanţare nr. 4136/1L12.201T a avut ca scop şi a determinat doar transferarea sumelor, obţinerea finanţării fiind realizată încă din anul anterior, lipsind o condiţie esenţială a laturii obiective a infracţiunii de obţinerea ilegală de fonduri prev. de art. 306 alin. (1) din C. pen., respectiv folosirea/prezentarea pentru primirea aprobărilor necesare acordării finanţărilor obţinute sau garantate din fonduri publice.

A susţinut că, pentru a se reţine infracţiunea prev. de art. 306 alin. (1) din C. pen. trebuie ca, prin acţiunea de folosire sau prezentare de documente false, inexacte ori incomplete, să fie obţinute aprobările sau garanţiile necesare acordării finanţărilor garantate din fonduri publice. Or, în prezenta cauză, prezentarea anexei nr. 4 de către UAT comuna Vladimir a avut "scopul de a obţine aprobarea trasferării sumelor menţionate în Contractul de finanţare" pentru că finanţarea fusese anterior aprobată prin semnarea contractului nr. x/11.12.2017 între UAT şi Minister.

Pentru fapta prevăzută de art. 306 alin. (1) din C. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate şi achitarea inculpatului în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Un al doilea motiv de recurs al inculpatului vizează greşita condamnare pentru infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. şi infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen.

În susţinerea acestui motiv de recurs a arătat că fapta, aşa cum a fost reţinută de către instanţa de apel, nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă. În esenţă, a arătat că i se impută faptul că, în calitate de primar, avea obligaţia de a proceda la o verificare efectivă, în teren, a lucrării de investiţie contractate, împreună cu persoana de la care a achiziţionat servicii de specialitate în domeniul dirigenţiei de şantier şi, astfel, să constate realizarea efectivă a fiecărui articol de deviz cuprins în situaţia de plată prezentată de executant în vederea decontării.

A mai susţinut că, în legislaţie, nu este reglementată o asemenea atribuţie, legislaţia arătând clar responsabilităţile dirigintelui de şantier, faptul că, în cazul contractelor-finanţate prin PNDL inspecţia lucrărilor de către beneficiar se face prin diriginţii de şantier, verificarea în teren a beneficiarului făcându-se cu ocazia recepţiei ori în cauză nu se efectuaseră recepţii.

În continuarea argumentaţiei a arătat că, instanţa de apel, pentru a dispune condamnarea pentru infracţiunea de abuz în serviciu, reţine încălcarea următoarelor dispoziţiilor legale: art. 63 alin. (5) lit. c) şi d) din Legea nr. 215/2001, art. 51 alin. (3), art. 54 alin. (6) din Legea nr. 273/2006 şi art. 1 din O.U.G. nr. 28/2013. Toate textele de lege prevăd atribuţii generale ale funcţiei de primar referitoare la diverse domenii de activitate şi relaţia funcţiei executive cu funcţia deliberativă a unităţii administrativ teritoriale, însă niciunul dintre texte nu impune persoanei care îndeplineşte funcţia de primar să efectueze o verificare personală, în teren, împreună cu dirigintele de şantier, a serviciilor efectuate sau bunurilor livrate care trebuie plătite şi nici obligaţia de a lua legătura cu dirigintele de şantier pentru a-l chestiona dacă semnătura acestuia aplicată pe situaţiile de lucrări reflectă realitatea.

Totodată, a învederat prevederile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, potrivit cărora "Verificarea calităţii lucrărilor executate pentru realizarea construcţiilor şi a intervenţiilor la construcţiile existente, pentru care se emit, în condiţiile legii, autorizaţii de construire sau de desfiinţare, este obligatorie şi se efectuează de către investitori prin diriginţi de şantier autorizaţi, angajaţi ai investitorilor şi prin responsabili tehnici cu execuţia autorizaţi, angajaţi ai executanţilor.", iar în aceeaşi lege, la art. 22, se prevede faptul că investitorii au următoarele obligaţii principale la calitatea construcţiilor: d) asigurarea verificării execuţiei corecte a lucrărilor de construcţii prin diriginţi de specialitate, pe tot parcursul lucrărilor; şi f) efectuarea recepţiei la terminarea lucrărilor de construcţii, precum şi a recepţiei finale la expirarea perioadei de garanţie. Aşadar, cadrul legislativ activ în România nu obligă primarul să verifice personal împreună cu dirigintele de şantier efectuarea lucrărilor, singura obligaţie fiind de a verifica lucrările prin diriginte, ci nu împreună cu dirigintele, inclusiv în ghidul PNDL fiind prevăzut expres că verificarea, de către beneficiar se face prin diriginţi de şantier.

În aceste condiţii, fapta primarului, de a nu verifica lucrările împreună cu dirigintele de şantier, nu întruneşte elementul material al laturii obiective specifice infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen., întrucât nu există o dispoziţie legală care să oblige primarul la o astfel de verificare.

A mai învederat şi că instanţa a reţinut că fapta inculpatului, de efectuare a plăţilor către executant şi dirigintele de şantier, cu încălcarea art. 54 alin. (6) din Legea nr. 273/2006, însă această faptă constituie contravenţie, conform art. 78 alin. (1) lit. b) din aceeaşi lege, aşadar nu este prevăzută de legea penală.

Un alt treilea motiv de recurs vizează infracţiunea prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen., cu referire la care a arătat că fapta de fals intelectual este strâns legată de infracţiunea de abuz în serviciu, deoarece primarul nu a verificat personal lucrările când a întocmit anexa nr. 4 la care a ataşat situaţia de lucrări avizată de dirigintele de şantier şi facturile emise de operatorul economic, cele din urmă înscrisuri atestând o realitate falsă (pe care inculpatul B. nu o verificase).

Inculpatul a susţinut că, din textul normelor metodologice a O.U.G. nr. 28/2013 aprobată prin Ordinul nr. 1851/2013 rezultă că anexa nr. 4 este un model de solicitare şi nu un act prin care să fie atestate fapte sau împrejurări. Totodată, anexa nr. 4 este însoţită de documentele justificative care să ateste efectuarea lucrărilor solicitate pentru decontare, iar faptul că aceste documente întocmite de operatorul economic şi avizate de dirigintele de şantier sunt false nu implică falsul solicitării/cererii de decontare; primarului îi este imputat că a făcut solicitarea de decontare fără să verifice personal lucrările. În situaţia în care primarul ataşa la anexa nr. 4 documentele false, cunoscând că acestea erau false, elementul material al laturii obiective era specific infracţiunii de uz de fals însă nu e vorba de fals intelectual.

Nefiind întrunit elementul material al laturii obiective, respectiv ca înscrisul întocmit de funcţionar să ateste fapte sau împrejurări, a susţinut că nu poate fi reţinută infracţiunea de fals intelectual.

Inculpatul C., în susţinerea cererii de recurs în casaţie, a arătat că instanţa de control judiciar a reţinut, în ceea ce îl priveşte că, în calitate de contabil al UAT com. Vladimir, a încălcat prevederile Legii nr. 273/2006, Legii nr. 82/1991, Ordonanţei nr. 119/1999, republicată, art. 11 din O.U.G. nr. 28/2013 şi astfel a dispus condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen.

A învederat că, prin Decizia nr. 405/2016 Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate invocată şi a constatat că dispoziţiile art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituţionale, în măsura în care, prin sintagma "îndeplineşte în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înţelege "îndeplineşte prin încălcarea legii". În raport cu considerentele deciziei antemenţionate, recurentul inculpat a susţinut că instanţa de apel nu a arătat care este conduita interzisă contabilului de Legea nr. 273/2006 şi de Legea nr. 82/1991 şi nici care sunt normele concrete ale aceste legi încălcate de acest funcţionar public, singurele texte de lege indicate în cuprinsul deciziei recurate fiind art. 10 din Ordonanţa nr. 119/1999 şi art. 11 din O.U.G. nr. 28/2013.

Referitor la art. 11 din O.U.G. nr. 28/2013, recurentul C. a arătat că acest articol nu stabileşte o răspundere penală şi nicio conduită concretă, iar fapta contabilului nu este în concordanţă cu obligaţia prev. la alin. (2), iar din art. 101 alin. (1) din O.U.G. nr. 28/2013 rezultă că răspunderea este una contractuală între beneficiar (UAT) şi minister, iar sancţiunea constă în restituirea sumelor decontate necuvenit (sancţiune care nu a fost aplicată, deoarece proiectul a fost realizat).

Faţă de dispoziţiile legale concrete, arătate anterior, recurentul inculpat a susţinut că, împrejurarea că operaţiunile atestate prin documente justificative prezentate contabilului pentru controlul financiar preventiv, nu reflectau în totalitate realitatea, nu este o împrejurare care să privească atribuţii de serviciu ale contabilului/persoanei învestite cu viza CFP, deoarece, conform art. 10 alin. (4) din Ordonanţa nr. 119/1999 se stabileşte expres că, pentru realitatea operaţiunilor răspund conducătorii compartimentelor de specialitate prev. la alin. (3). Contabilul care exercită controlul financiar preventiv propriu răspunde doar pentru verificare pentru legalitatea, regularitatea şi încadrarea în limitele creditelor bugetare, conform art. 10 alin. (5) din O.G. nr. 119/1999, atribuţiile de serviciu îndeplinite incontestabil şi conform legii de către inculpate, nefiind identificate de instanţă încălcări sub acest aspect al activităţii inculpatului C..

Totodată, a arătat că parchetul şi instanţa de apel, în afara atribuţiilor de serviciu stabilite prin lege, impută inculpatului neverificarea privind realitatea operaţiunilor cărora le-a acordat viza de control financiar preventiv, însă răspunderea pentru realitatea operaţiunilor a fost stabilită de către legiuitor în sarcina altor funcţionari, respectiv conducătorilor de compartimente care iniţiază operaţiunea respectivă, conform art. 10 alin. (3) şi (4) din O.G. nr. 119/1999.

Având în vedere faptul că, realitatea operaţiunilor supuse controlului financiar preventiv nu este atribuţia de serviciu a contabilului, nu se poate dispune condamnarea funcţionarului pentru o faptă de serviciu, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, deoarece lipseşte elementul material al laturii obiective.

Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate şi achitarea sa pentru infracţiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Inculpatul F., în susţinerea cererii de recurs în casaţie a arătat că, în sarcina sa s-a reţinut săvârşirea infracţiunilor de complicitate la complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu însă, niciuna din acţiunile sale nu îmbracă forma vreunei infracţiuni.

În continuare, a arătat că inculpatul, prin societatea sa, nu a încasat niciodată suma de 268.758,05 RON, aşa cum se arată în decizia Curţii de Apel Craiova, suma fiind virată către S.C. G., nu către S.C. H.. Pentru lucrările ce urmau a fi efectuate s-a emis factura fiscală nr. x a data de 26.11.2018 în valoare de 144.358,32 RON, a fost încasată suma totală de 95.000 RON, în baza facturii fiscale nr. x/26.11.2018, în două tranşe, respectiv 60.000 RON la data de 20.12.2018 şi 35.000 RON la data de 20.02.2019, iar încasarea parţială a sumelor prevăzute în factura fiscală nr. x/26.11.2018, s-a efectuat în baza clauzelor contractuale din acordul cadru de prestări servicii nr. x din 8.11.2017. La momentul încasării sumelor, deja erau aprobate fondurile, încasate sumele la nivelul comunei Vladimir, acordul cu societatea contractantă realizându-se ulterior acestor demersuri. De asemenea, plăţile urmau a fi efectuate conform art. 4, iar factura finală trebuia să reprezinte minim 5% din valoarea obiectivului şi se realiza după întocmirea procesului-verbal de recepţie. S-au achiziţionat materiale de către societatea H., s-au adus mijloace fixe la faţa locului, s-a folosit forţa de muncă etc, aspecte dovedite în cauză. Nu s-a arătat de instanţa de apel, deşi este cuprins în raportul de expertiză întocmit de expert, faptul că, la faţa locului, existau încă utilajele aduse de firma inculpatului pentru continuarea lucrărilor, instanţa de apel omiţând să arate care este acţiunea inculpatului, aceea care să îmbrace forma complicităţii la complicitate, fiind discutabilă existenţa acestei forme de participaţie.

Totodată, a susţinut că existenţa complicităţii, ca formă a participaţiei penale, presupune săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, însă nu sunt descrise astfel de acte materiale care să arate contribuţia inculpatului la activităţile desfăşurate de complice, contribuţie ce trebuie individualizată şi nu presupusă.

În continuarea argumentării a învederat că, nici prima instanţă şi nici instanţa de apel nu au motivat soluţia pronunţată, ci s-au rezumat la a reproduce conţinutul rechizitoriului şi al declaraţiilor inculpaţilor şi martorilor audiaţi, fără a prezenta niciun considerent din care să rezulte modul în care a apreciat că se impune adoptată soluţia pronunţată în cauză. Aşadar, în asigurarea legalităţii procesului, pentru a putea respecta esenţa înfăptuirii justiţiei şi pentru ca hotărârea judecătorească să aibă putere de convingere, hotărârea judecătorească trebuie să fie temeinic motivată şi să cuprindă raţionamentul logico-juridic al magistratului care pronunţă hotărârea. Mai mult, lipsa motivării îl pune în imposibilitate pe judecătorul căii de atac (în cazul în care o parte înţelege să atace hotărârea) de a verifica situaţia de fapt şi de drept reţinută de instanţa de fond, precum şi raţionamentul logico-juridic pe care judecătorul şi-a întemeiat hotărârea. Instanţa superioară, pentru verificarea raţionamentului instanţei inferioare, trebuie să aibă accesibilitate din lecturarea hotărârii, prin prisma expunerii situaţiilor de fapt şi a analizei de drept corespunzătoare cauzei.

Astfel, a susţinut că instanţa de fond a reţinut că lucrarea s-a subcontractat de S.C. H., administrată de inculpatul F., o parte din sumele obţinute de S.C. G. S.R.L. fiind plătite către prima societate pentru lucrări care nu ştie (cu referire la inculpatul A.), dacă au fost executate, fiindu-i prezentate în schimb documente fiscale, reprezentând achiziţionarea de materiale de construcţie ce urmau a fi puse în opera la podul din satul Andreeşti.

Aşadar, în opina recurentului, nu rezultă nicio înţelegere între cei doi inculpaţi, cu atât mai mult nu există nicio dovadă a împrejurării că inculpatul F., ar fi cunoscut despre acţiunile reprezentanţilor Primăriei Vladimir cu privire la obţinerea de fonduri de la Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fonduri Europene pentru obiectivul în cauză. Instanţa de apel a constatat că instanţa de fond a realizat o analiză de ansamblu a activităţii infracţionale desfăşurată de inculpatul F. şi, raportat la aceasta, a apreciat că s-a stabilit în mod corect, atât cuantumul pedepselor aplicate pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, cât şi modalitatea de executare a pedepsei rezultante (...), nefiind indicat, în schimb, nici la fond şi nici în apel, care este activitatea infracţională a inculpatului, în ce măsură acesta a realizat o activitate care să constituie complicitate la complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu - prev.de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen.

Un alt argument invocat în susţinerea motivelor de recurs a fost acela că, definiţia complicelui constă în persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută, în orice mod, la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală [art. 48 alin. (1) din C. pen..] persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită [art. 48 alin. (2) din C. pen..]; din modul direct sau indirect în care se realizează contribuţia complicelui, în doctrină este menţionată situaţia complicităţii la complicitate - o persoană 1-a sprijinit pe complice ca să-şi poată aduce contribuţia la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, cunoscând rolul şi scopul acestei contribuţii. Or, în cauză, nu există nicio referire la acţiunile inculpatului F., la sprijinirea în vreun fel a activităţii inculpatului A., acesta nu a cunoscut în niciun moment că lucrarea urmează să fie suportată ilicit din fonduri publice şi a încheiat doar un contract cu S.C. G. S.R.L, angajându-se să efectueze lucrarea solicitată, în schimbul preţului stabilit.

Mai mult, fondurile au fost aprobate spre avansare către S.C. G. S.R.L anterior încheierii contractului cu societatea administrată de inculpatul F..

Prin urmare, pretinsele acţiuni de complicitate ale inculpatului ar fi avut loc ulterior săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu şi nu anterior sau concomitent cu comiterea faptei.

De asemenea, a apreciat că ar fi trebuit dovedită existenţa coeziunii psihice, fără de care nu poate fi concepută participaţia penală. Trebuia să se constate, pe de-o parte, o voinţă comună care presupune ca fiecare participant să fi voit să-şi coreleze acţiunea sa cu acţiunea celorlalţi, în săvârşirea aceleiaşi fapte (identificate în privinţa factorului volitiv), iar pe de altă parte, aceeaşi conştiinţă, adică fiecare participant să fi conceput şi evaluat la fel ca ceilalţi urmările faptei la a căror producere cooperează.

Or, probele administrate nu dovedesc că inculpatul F. a avut o poziţie subiectivă similară celorlalţi participanţi, pentru ca acţiunea acestuia să se circumscrie complicităţii şi, cu atât mai mult, complicităţii la complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu.

Conform art. 103 alin. (2) din C. proc. pen., condamnarea inculpatului are loc doar în situaţia dovedirii acuzaţiei dincolo de orice îndoială, înfăptuirea justiţiei penale cerând ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii).

Or, în cauza dedusă judecaţii, instanţa de fond a apreciat doar că "fără a exista o înţelegere între reprezentanţii Primăriei comunei Vladimir, în persoana inculpatului B., ca beneficiar, dirigintele de şantier în persoana inculpatului D. şi constructor, inculpaţii A. şi F., nu s-ar fi emis situaţia de plată din 26.11.2018 cuprinzând un număr mare de lucrări ce nu au fost executate la obiectul de achiziţie publică" - adică o presupunere, împărtăşită de instanţa de apel.

Cel mult, în procedura reglementată de Legea nr. 98/2016 în vigoare la data reţinerii pretinselor fapte, neexecutarea sau executarea cu întârziere a obligaţiilor contractuale pot antrena răspunderea contractuală, nicidecum nu poate interveni răspunderea pentru complicitate la complicitatea infracţiunii de abuz în serviciu câtă vreme nu s-a reţinut existenţa vreunei înţelegeri a inculpatului F., în timpul sau concomitent cu operaţiunile de obţinere a fondurilor.

A mai arătat că nu există nicio dispoziţie legală care sa facă posibilă existenţa încadrării juridice sub forma complicităţii la infracţiunea de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu, încasarea parţială a sumelor prevăzute în factura fiscală nr. x/26.11.2018, s-a efectuat în baza clauzelor contractuale din acordul cadru de prestări servicii nr. x din 8.11.2017.

Plăţile urmau a fi efectuate conform art. 4 iar factura finală trebuia să reprezinte minim 5% din valoarea obiectivului şi se realiza după întocmirea procesului-verbal de recepţie.

Pentru motivele invocate apărarea inculpaţilor a solicitat admiterea recursurilor în casaţie, casarea deciziei recurate şi achitarea recurenţilor inculpaţi, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., pentru infracţiunile pentru care au fost condamnaţi definitiv.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 06 februarie 2023, sub nr. x/2019, fixându-se termen pentru verificarea admisibilităţii în principiu a cererilor, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la data de 23 februarie 2023.

Prin încheierea din data de 23 februarie 2023, printre altele, constatând că cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii B., C. şi F. au fost introduse în termenul prevăzut de lege şi respectă condiţiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. şi art. 437 raportat la art. 438 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, judecătorul de filtru, le-a admis în principiu şi a dispus trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării pe fond a acestora.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte a constatat că motivele de recurs în casaţie, astfel cum au fost dezvoltate de inculpaţi, referitoare la neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor de obţinerea ilegală de fonduri, prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 306 alin. (1) din C. pen., abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (2) din C. pen. şi fals intelectual prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen., pentru care au fost condamnaţi inculpaţii B., F. şi C., din perspectiva realizării unei corespondenţe depline între faptele săvârşite şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, datorită împrejurării că faptele pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a recurenţilor inculpaţi nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Încheierea de admitere în principiu a tranşat motivele referitoare la întrunirea condiţiilor de tipicitate subiectivă, în sensul că acestea nu se încadrează în sfera cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

La termenul din data de 09 martie 2023, cauza s-a amânat faţă de imposibilitatea de prezentare a apărătorului ales al recurenţilor inculpaţi B. şi C..

La termenul stabilit pentru dezbaterea recursului în casaţie, în data de 20 aprilie 2023, apărătorii aleşi ai recurenţilor inculpaţi şi reprezentantul Ministerului Public au expus opiniile asupra cererilor de recurs în casaţie, concluziile acestora fiind detaliat redate în cuprinsul practicalei.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile în casaţie formulate de inculpaţii B., C. şi F. sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În cauza de faţă, recurenţii inculpaţi B., C. şi F. au invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. potrivit căruia, hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Cazul de casare invocat vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).

Jurisprudenţa constantă a instanţei supreme a statuat că acest caz de casare se circumscrie situaţiilor în care, fie fapta concretă, pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare, nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă ele vizează norma de incriminare, în ansamblul său, ori numai modificarea unora din elementele constitutive ale infracţiunii, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

În consecinţă, acest caz de recurs în casaţie permite instanţei de casaţie să analizeze doar dacă situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de către curtea de apel, corespunde tiparului obiectiv al infracţiunii pentru care s-a pronunţat hotărârea de condamnare.

Pe de altă parte, trebuie menţionat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii, făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reţinută de instanţa de apel.

În ceea ce priveşte recursul în casaţie formulat de inculpatul B., Înalta Curte constată că motivele concrete ale recursului în casaţie nu se circumscriu cazului invocat, respectiv cel prevăzut la art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Procedând la verificarea deciziei pronunţate de instanţa de apel, Înalta Curte constată că aceasta a analizat minuţios situaţia de fapt dedusă judecăţii, în baza propriului examen asupra mijloacelor de probă administrate.

Astfel, Curtea de Apel Craiova a reţinut o situaţie de fapt ce a dobândit caracter definitiv evidenţiind, în concret, acţiunea inculpatului B. care, în calitate de primar al Comunei Vladimir a decontat nr. 41/26.11.2018 în valoarea de 268.758,05lei, emisă de S.C. G. S.R.L., reprezentând contravaloare lucrări executate conform contract nr. x/12.07.2018, [cu încălcarea dispoziţiilor art. 63 alin. (5) lit. c) şi d) din Legea nr. 215/2001 republicată, art. 51 alin. (3), art. 54 alin. (6) din Legea nr. 273/2006, art. 11 din Ordonanţa de Urgenţă nr. 28/2013 pentru Aprobarea Programului Naţional de Dezvoltarea Locală şi Ordonanţa nr. 119/1999 rep.], deşi în realitate aceste lucrări nu au fost executate şi care, cu ştiinţă, prin încălcarea dispoziţiilor legale, a dispus şi efectuarea plăţii facturii fiscale nr. x/26.11.2018 în valoare de 14.122,92 RON, reprezentând contravaloare servicii dirigenţie de şantier la obiectivul finanţat "Construire pod biserică Andreeşti Com. Vladimir", deşi aceste servicii nu au fost efectuate în realitate, obţinând astfel pentru altul un avantaj patrimonial injust, sens în care, a semnat Anexa nr. 4 la normele metodologice pentru punerea în aplicare a O.U.G. nr. 28/2013, intitulată "situaţie privind necesarul de la bugetul de stat pentru decontarea lucrărilor/serviciilor şi a altor cheltuieli pentru obiectivul de investiţii Construire pod biserică Andreeşti Com Vladimir, Jud Gorj, în baza contractului de finanţare nr. x/11.12.2017" atestând în fals executarea unor lucrări nerealizate.

Sub aspectul condiţiei obiective, infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, incriminată de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen. presupune acţiunea de a folosi influenţa ori autoritatea pe care poziţiile de conducere ocupate le conferă subiectului activ în scop personal, pentru a obţine pentru sine ori pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial. Astfel, pentru existenţa tipicităţii trebuie dovedite următoarele elemente: calitatea de funcţionar public al subiectului activ, exercitarea de către subiectul activ a atribuţiilor de serviciu cu încălcarea legii şi cauzarea, prin conduita subiectului activ, a unei pagube sau vătămări a drepturilor sau intereselor legitime a unei persoane fizice sau juridice, iar între fapta funcţionarului public şi rezultatul produs să existe legătură de cauzalitate.

În ceea ce priveşte infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri prev. de art. 306 alin. (1) din C. pen. Înalta Curte reţine că, infracţiunea de obţinere ilegală de fonduri constă în folosirea ori prezentarea de documente sau date false, inexacte ori incomplete pentru primirea aprobărilor sau garanţiilor necesare acordării finanţărilor obţinute sau garantate din fonduri publice, dacă are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri. Astfel, acţiunea ilicită trebuie să aibă ca scop primirea aprobărilor sau garanţiilor necesare acordării finanţărilor obţinute sau garantate din fonduri publice; acest scop ne arată destinaţia acţiunii incriminate; ca atare, scopul are semnificaţia de destinaţie obiectivă a acţiunii incriminate şi nu de finalitate subiectivă, urmărită de către făptuitor, iar fapta se poate comite, atât cu intenţie directă, cât şi indirectă.

Elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 306 din C. pen. constă în folosirea ori prezentarea de documente sau date false, inexacte ori incomplete, pentru primirea aprobărilor sau garanţiilor necesare acordării finanţărilor obţinute sau garantate din fonduri publice. Urmarea imediată a infracţiunii constă într-un rezultat, respectiv fapta va reprezenta infracţiune numai dacă are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri.

Cu referire la infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen., aceasta constă în falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări.

Elementul material al infracţiunii constă în două modalităţi alternative: atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului sau omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări. Totodată, pentru existenţa elementului material este necesar ca atestarea mincinoasă sau omisiunea neîngăduită să privească fapte sau împrejurări referitoare la starea de fapt pentru a cărei constatare se întocmeşte înscrisul şi să fie producătoare de consecinţe juridice.

În raport cu aspectele teoretice menţionate, Înalta Curte constată că există o deplină concordanţă între situaţia de fapt privind pe inculpatul B., ce are caracter definitiv şi cerinţele de tipicitate obiectivă ale infracţiunilor reţinute în sarcina acestuia concretizate în acţiunea de încălcare, cu ştiinţă, a dispoziţiilor art. 63 alin. (5) lit. c) şi d) din Legea nr. 215/2001 republicată, art. 51 alin. (3), art. 54 alin. (6) din Legea nr. 273/2006, art. 11 din Ordonanţa de urgenţă nr. 28/2013 pentru Aprobarea Programului Naţional de Dezvoltarea Locală şi Ordonanţa nr. 119/1999 rep, care, în calitate de primar al com. Vladimir, jud. Gorj a dispus efectuarea plăţii de servicii şi lucrări ce nu au fost efectuate în realitate, conducând la producerea unui prejudiciu bugetului Ministerului Dezvoltării Regionale-Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.

Totodată, nu pot fi reţinute nici argumentele vizând verificările din teren, ce au fost încadrate la infracţiunea de abuz în serviciu, deoarece, printre atribuţiile expres prevăzute în sarcina primarului, ca ordonator de credite, dispoziţiile Legii nr. 215/2001 o reglementează şi pe cea privind luarea de măsuri pentru asigurarea inventarierii, inspecţiei şi controlului efectuării serviciilor publice de interes local. Astfel, acesta avea obligaţia de a verifica efectiv, chiar dacă nu personal, derularea lucrărilor publice, nerespectarea acestei atribuţii constituind infracţiunea de abuz în serviciu, din moment ce au fost finanţate lucrări care nu au fost efectuate.

Cu privire la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 306 din C. pen. şi critica recurentului privind anterioritatea acordării finanţării, ceea ce ar echivala cu neîndeplinirea unei condiţii de tipicitate obiectivă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală o apreciază ca nefondată.

Recurentul inculpat B. tinde astfel la introducerea unei distincţii de interpretare neprevăzute de art. 306 alin. (1) din C. pen., în sensul în care, folosirea de documente sau date false, inexacte ori incomplete, pentru primirea aprobărilor sau garanţiilor necesare acordării finanţărilor obţinute sau garantate din fonduri publice, dacă are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri, ar trebui să vizeze obţinerea finanţării, nu şi acordarea sa propriu-zisă. O atare distincţie nu are suport în norma de incriminare, care se referă la folosirea ori prezentarea de documente sau date false, inexacte ori incomplete, pentru primirea aprobărilor necesare acordării finanţărilor obţinute, situaţie căreia i se circumscrise şi activitatea imputată inculpatului în speţă.

Şi în ceea ce priveşte infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. (1) din C. pen. sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă, din moment ce, în cuprinsul Anexei 4, înscris oficial, întocmit de inculpatul B., în calitate de primar, a fost atestată executarea unor lucrări care nu au fost executate.

Astfel, decizia atacată în ceea ce-l priveşte pe recurentul inculpat B. este legală, urmând ca recursul în casaţie formulat de recurent să fie respins, ca nefondat.

Referitor la recursul în casaţie formulat de inculpatul C. împotriva deciziei instanţei de apel, Înalta Curte constată că este nefondat.

Din verificarea deciziei instanţei de apel rezultă că aceasta, urmare analizei proprii a materialului probator administrat în decursul întregului proces penal, a stabilit cu caracter definitiv baza factuală privind pe inculpatul C., în sensul că, în calitate de contabil al Primăriei Com. Vladimir, jud. Gorj, cu încălcarea prevederilor legale [art. 51 alin. (3), art. 54 alin. (6) din Legea nr. 273/2006 privind execuţia bugetară, art. 11 din Ordonanţa de Urgenţă nr. 28 din 2013 pentru aprobarea Programului Naţional de Dezvoltare Locală, Legea nr. 82/1991, legea contabilităţii şi art. 10 din Ordonanţa nr. 119/1999], a aprobat la plată, prin aplicarea vizei de control financiar preventiv, factura fiscală nr. x/26.11.2018 în valoare de 268.758,05 RON, reprezentând contravaloare lucrări executate conform contractului nr. x/12.07.2018, lucrări ce nu au fost executate, cauzând astfel un prejudiciu bugetului Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, în sumă de 256.613,16 RON, obţinând un avantaj patrimonial injust.

În raport cu situaţia de fapt mai sus menţionată există o deplină concordanţă între aceasta şi condiţiile de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul unu avantaj patrimonial sau nepatrimonial prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen. reţinută ca fiind comisă de inculpatul C..

Astfel, acţiunea acestuia, care, în calitate de contabil, a aprobat la plată, prin aplicarea vizei de control financiar preventiv a facturii antemenţionate se circumscrie acţiunii de abuz în serviciu, fiind o deplină concordanţă între baza factuală stabilită cu caracter definitiv şi cerinţele de tipicitate obiectivă ale faptei reţinută şi menţionată mai sus în sarcina inculpatului C., cu privire la elementul material.

În ceea ce priveşte dispoziţiile legale încălcate de inculpaţii B. şi C., s-a constatat că, potrivit art. 11 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 28/2013 pentru aprobarea Programului Naţional de Dezvoltarea Locală "beneficiarii răspund de organizarea şi derularea procedurilor de atribuire a contractelor de bunuri/servicii sau lucrări în conformitate cu prevederile legale din contracte anuale de finanţare încheiate între Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fonduri Europene, respectiv beneficiari."

În acelaşi timp, conform dispoziţiilor art. 10 alin. (9) din normele metodologice pentru punerea în aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 28/2013 aprobate prin Ordinul nr. 1851/2013 al Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fonduri Europene "beneficiarii răspund pentru realizarea, exactitatea şi legalitatea datelor prezentate".

Art. 10 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 prevede că "în vederea acordării vizei de control financiar preventiv propriu proiectele de operaţiuni se prezintă însoţite de documente justificative corespunzătoare, certificate în privinţa realităţii, regularităţii şi legalităţii prin semnătura conducătorilor compartimentelor de specialitate care iniţiază operaţiunea respectivă".

Potrivit art. 51 alin. (3) din Legea nr. 273/2006 privind execuţia bugetară "efectuarea cheltuielilor bugetare se face numai pe bază de documente justificative, care să confirme angajamentele contractuale, primirea bunurilor materiale, prestarea serviciilor, executarea de lucrări, plata salariilor şi a altor drepturi băneşti, plata obligaţiilor bugetare, precum şi a altor obligaţii."

De asemenea, potrivit art. 54 alin. (6) din aceeaşi lege "Efectuarea plăţilor, în limita creditelor bugetare aprobate, se face numai pe bază de acte justificative, întocmite în conformitate cu dispoziţiile legale, şi numai după ce acestea au fost angajate, lichidate şi ordonanţate."

Astfel, în ce priveşte verificarea realităţii lucrărilor în momentul aprobării plăţilor şi legalităţii datelor înscrise în facturi şi documente justificative, instanţa de apel a reţinut că inculpatul B. nu s-a asigurat de executarea efectivă a lucrărilor solicitate spre decontare, iar inculpatul C., deşi avea cunoştinţă de împrejurarea că lucrările a căror decontare se solicita nu fuseseră executate, documentele neîndeplinind cerinţele prevăzute de Ordonanţa nr. 119/1999 republicată, a aplicat viza de control financiar preventiv propriu pe factura nr. x/26.11.2018.

Ca atare, instanţa de apel a stabilit că, în exercitarea atribuţiilor de serviciu derivate din lege, în virtutea funcţiei deţinute, inculpatul B., primarul com. Vladimir, jud. Gorj şi inculpatul C., contabilul Primăriei Vladimir, jud. Gorj au încălcat dispoziţiile legale menţionate în hotărâre şi prin faptele lor au cauzat un prejudiciu în sarcina părţii civile Ministerul Dezvoltării Regionale Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi implicit obţinerea unor foloase necuvenite pentru S.C. G. S.R.L., astfel că faptele acestora, astfel cum au fost detaliat reţinute în cauză, îndeplinesc condiţiile de tipicitate ale infracţiunilor pentru care aceştia au fost condamnaţi.

Contrar celor susţinute de apărarea inculpatului C., se constată că, în lumina considerentelor Deciziei nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale, în prezenta cauză Curtea de Apel Craiova a concluzionat că analizarea cerinţei îndeplinirii necorespunzătoare de către inculpat a atribuţiilor de serviciu a fost realizată prin raportare la prevederile legale anterior enunţate, detaliat prezentate în hotărârea recurată. În cauză, aşa cum s-a arătat, hotărârea atacată enumeră dispoziţiile legale încălcate de inculpat, astfel că Înalta Curte apreciază nefondată critica recurentului inculpat formulată sub acest aspect.

În ceea ce priveşte recursul în casaţie formulat de inculpatul F., Înalta Curte constată deplina concordanţă între situaţia de fapt reţinută cu caracter definitiv de instanţa de apel şi condiţiile de tipicitate obiectivă ale infracţiunilor de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen. respectiv, fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., comisă de inculpat, concretizată în ajutorul acordat, în calitate de administrator al S.C. H., prin întocmirea în fals a unei situaţii de plată în data de 26.11.2018, precum şi factura fiscală seria x nr. x/26.11.2018 ce atestă lucrări executate la obiectivul "constituire pot biserică Andreeşti, com. Vladimir", care, în realitate nu au fost executate, pentru ca acesta din urmă să ajute mai departe pe reprezentanţii UAT Comuna Vladimir, prin întocmirea, în fals, a unei alte situaţii de plată, în baza celei dintâi, să deconteze în mod ilegal suma de 268.758,05 RON, obţinând astfel pentru sine un avantaj patrimonial injust în sumă de 95.000 RON.

Înalta Curte reţine că înlesnirea sau ajutorul dat la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, ca elemente materiale ale complicităţii, trebuie să privească întotdeauna încălcarea atribuţiilor de serviciu prevăzute de lege de către autorul infracţiunii, să fie apte prin ele însele să genereze încălcarea atribuţiilor şi să aibă ca efect încălcarea acestora.

Deşi în susţinerea cererii de recurs în casaţie s-a făcut referire la lipsa de tipicitate a infracţiunii de complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, având drept consecinţă obţinerea pentru altul a unui avantaj patrimonial art. 48 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 297 alin. (1) din C. pen., în realitate criticile formulate vizează reevaluarea stării de fapt, activitate ce implică şi reaprecierea probatoriului administrat pe întreg parcursul procesului penal, posibilitate care este exclusă, raportat la dispoziţiile legale ce reglementează calea de atac a recursului în casaţie, potrivit cărora, controlul judiciar este limitat doar verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Examinând decizia penală atacată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., se constată că dispoziţiile legale menţionate nu sunt incidente în cauză, întrucât fapta pentru care a fost condamnat recurentul inculpat corespunde modelului legal incriminat de legiuitor prin infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 48 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 297 alin. (1) din C. pen.

Din conţinutul considerentelor care au stat la baza soluţiei de condamnare a inculpatului F., rezultă că, circumscris elementului material al laturii obiective a infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu, având drept consecinţă obţinerea pentru altul a unui avantaj patrimonial art. 48 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 297 alin. (1) din C. pen., au fost avute în vedere de Curtea de Apel Craiova toate acţiunile care au constituit obiectul acuzaţiei penale formulate de procuror, faptele imputate recurentului neputând fi privite decât în legătură cu cele reţinute în sarcina inculpaţilor B., C. şi A., aşa cum s-a stabilit cu titlu definitiv prin hotărârea atacată şi cum s-a arătat anterior, acesta a acţionat.

Totodată, recurentul inculpat F., în cadrul motivelor scrise de recurs în casaţie formulate, a invocat neconcordanţa între situaţia de fapt şi condiţiile de tipicitate obiectivă, având în vedere că ajutorul ar fi fost acordat ulterior comiterii infracţiunii de abuz în serviciu de inculpatul B., însă aceste apărări nu pot fi reţinute, deoarece actele concret imputate ca modalităţi de ajutor au intervenit anterior îndeplinirii, cu încălcarea legii, de către inculpatul B., a atribuţiilor de serviciu, şi implicit, anterior consumării faptei de abuz în serviciu.

Totodată, nu pot fi reţinute nici argumentele vizând nemotivarea deciziei recurate precum şi cele vizând latura subiectivă caracterului intenţionat al activităţii desfăşurate, Înalta Curte aşa cum a reţinut şi în cadrul încheierii de admitere în principiu din data de 23 februarie 2023, reiterează că aspectele de tipicitate subiectivă ale infracţiunii nu pot fi examinate prin intermediul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., ce are în vedere doar ipoteza neprevederii faptei în legea penală, respectiv neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă ale infracţiunii.

Prin urmare, raportat la situaţia factuală reţinută cu titlu definitiv de către instanţa de apel, care nu mai poate fi reevaluată prin intermediul recursului în casaţie, pentru argumentele mai sus prezentate, Înalta Curte constată că acţiunea pentru care a fost condamnat inculpatul F., astfel cum a fost expusă în hotărârea atacată, întruneşte toate elementele de tipicitate obiectivă ale complicităţii la abuz în serviciu, având drept consecinţă obţinerea pentru altul a unui avantaj patrimonial art. 48 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 în ref. la art. 297 alin. (1) din C. pen.,criticile formulate sub acest aspect de către recurent în calea extraordinară de atac nefiind fondate.

Înalta Curte subliniază, în acest context, că finalitatea recursului în casaţie nu este aceea de a supune cauza penală unei noi judecăţi, în vederea remedierii greşitei aprecieri a faptelor sau inexactei stabiliri a împrejurărilor în care a fost comisă, ci de a repara un aspect de nelegalitate constând în condamnarea inculpatului pentru fapte care nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, verificare ce se raportează exclusiv la situaţia de fapt stabilită, cu titlu definitiv, de judecătorii fondului.

Concluzionând, în raport, cu argumentele anterioare, Înalta Curte constată că faptele pentru care au fost condamnaţi inculpaţii B., C. şi F. sunt prevăzute de legea penală, criticile formulate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. fiind nefondate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, constată neîntemeiate criticile formulate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii B., C. şi F. împotriva deciziei nr. 1494 din data de 29 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea recurenţilor inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. va dispune ca onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi D. şi A., în cuantum de câte 680 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii B., C. şi F. împotriva deciziei nr. 1494 din data de 29 noiembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi D. şi A., în cuantum de câte 680 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 aprilie 2023.

GGC - MM