Inadmissibility of appeal against final decision dismissing petition for revision of criminal conviction

Deliberând asupra excepţiei inadmisibilităţii căii de atac invocate de procuror, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 949 din data de 8 septembrie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A., cu privire la sentinţa penală nr. 350 din data de 25 martie 2021 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală şi a obligat revizuentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că prin hotărârea a cărei revizuire se cere, respectiv sentinţa penală nr. 350 din data de 25 martie 2021 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin decizia penală nr. 1383A din data de 20 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 292 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "cumpărare de influenţă" (faptă din data de 22.06.2020).

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (3) din C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 5 (cinci) ani.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

S-a constatat că infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat este săvârşită în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1814 din data de 19 septembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia penală nr. 493 din data de 16 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, precum şi că inculpatul se afla în executarea acestei pedepse la data săvârşirii infracţiunii pentru care a fost condamnat prin această sentinţă, prin care i-a fost aplicată inculpatului A. şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969 (în prezent art. 66 alin. (1) lit. a), b), din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 43 alin. (1) din C. pen. a fost adăugată pedeapsa aplicată, de 6 ani închisoare, la restul rămas neexecutat de 1112 zile (la data comiterii infracţiunii) din pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1814 din data de 19 septembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia penală nr. 493 din data de 16 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, în pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 1112 zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. b) din C. pen., i-a fost aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 5 (cinci) ani, ce se va executa în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

A fost dedusă din pedeapsa principală rezultantă durata deja executată de la data de 22.06.2020 la data de 24.07.2020.

În baza art. 72 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., a fost dedusă din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului durata arestării preventive de la data de 24.07.2020 la zi.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 404 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, în esenţă, s-a reţinut că fapta inculpatului A. constând în aceea că la data de 22.06.2020 a promis suma de 2000 de euro inculpatului B. în schimbul promisiunii acestuia din urmă că, prin intermediul lui C. şi D. (aprod în cadrul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti), va interveni la completul de judecată din cadrul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti investit cu soluţionarea cererii de liberare condiţionată a condamnatului A. pentru a obţine admiterea cererii de liberare condiţionată a acestuia, întruneşte atât din punct de vedere obiectiv, cât şi subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă, faptă prevăzută de art. 292 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen.

Din punctul de vedere al laturii obiective a infracţiunii s-a arătat că elementul material este dat de acţiunea inculpatului care a promis verbal că va plăti o sumă de bani pentru a-i fi soluţionată favorabil cererea de liberare condiţionată formulată, chiar dacă nu a fost nominalizat expres judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei, fiind suficient că discuţiile cu B. s-au purtat pe marginea completului C2 penal din cadrul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti. De asemenea, având în vedere considerentele expuse în privinţa inculpatului B., a fost considerată lipsită de relevanţă calitatea de funcţionari publici a martorilor D. sau C., întrucât aceste persoane nu aveau nicio competenţă în pronunţarea unei soluţii asupra cererii de liberare condiţionată formulată de A.. S-a arătat că urmarea imediată a infracţiunii constă în crearea unei stări de pericol pentru buna desfăşurare a raporturilor de serviciu în cadrul instanţelor de judecată şi decredibilizarea corpului judecătorilor prin crearea aparenţei că aceştia ar putea fi influenţaţi cu avantaje materiale în vederea pronunţării unor soluţii, în funcţie de interesele justiţiabililor. S-a arătat că legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

Din punctul de vedere al laturii subiective a infracţiunii, prima instanţă a reţinut că raportat la dispoziţiile art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen., că poziţia subiectivă a inculpatului faţă de infracţiunea săvârşită şi rezultatul socialmente periculos al acesteia, se caracterizează prin intenţie directă. Astfel, prin acţiunea concretă săvârşită şi raportat la profilul personal al inculpatului, instanţa a concluzionat că inculpatul a prevăzut rezultatul periculos al faptei, pe care în mod evident l-a urmărit.

Referitor la condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire, s-a constatat că cererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând, chiar după ce pedeapsa a fost executată sau considerată executată ori după moartea condamnatului, cu excepţia cazului prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. f), când cererea de revizuire poate fi formulată în termen de un an de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I.

În ceea ce priveşte cazul de revizuire prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. (s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză), instanţa de fond a apreciat că ordonanţa de clasare cu nr. 3482/P/2020 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti la data de 31 martie 2022, prin care s-a dispus clasarea cauzei faţă de suspecţii D. şi C., în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., nu constituie fapte sau împrejurări noi care nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei, de natură să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare. Revizuentul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă, iar faţă de numiţii D. şi C. soluţia de clasare a cauzei a vizat infracţiunea de complicitate la infracţiunea de trafic de influenţă avându-l ca autor pe numitul B.. Din chiar cuprinsul ordonanţei de clasare a rezultat faptul că nu s-a putut stabili dincolo de orice dubiu faptul că numiţii C. şi D. au înlesnit activitatea infracţională a numitului D., altfel spus nu s-a putut stabili că acţiunile acestora, care au existat în realitatea obiectivă, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă. S-a apreciat că constatarea organului de urmărire penală nu poate avea nicio înrâurire asupra temeiniciei hotărârii de condamnare, în care s-a reţinut întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor de cumpărare de influenţă imputată revizuentului A., pe de o parte, şi trafic de influenţă imputată numitului B., pe de cealaltă parte.

În ceea ce priveşte cazul de revizuire prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen. (când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia), instanţa a constatat că această relaţie de inconciliabilitate trebuie să existe între hotărâri judecătoreşti definitive, nu între hotărârea de condamnare şi ordonanţa de clasare susmenţionată, se reţine că între acestea nu există motive de inconciliabilitate cu privire la situaţia de fapt.

Astfel, reţinând că faptele şi mijloacele de probă în baza cărora petentul a formulat cererea de revizuire nu conduc la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea cauzei, astfel cum reclamă dispoziţiile art. 459 alin. (3) lit. e) din C. proc. pen., instanţa de fond a apreciat cererea ca fiind inadmisibilă şi a respins-o ca atare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuentul A..

Prin decizia penală nr. 498/A din data de 21 martie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-revizuent A. împotriva sentinţei penale nr. 949 din data de 8 septembrie 2022 a Tribunalului Bucureşti şi a obligat apelantul-revizuent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În esenţă, instanţa de apel a reţinut că aspectele invocate de către revizuent nu se circumscriu cazurilor de revizuire prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) şi e) din C. proc. pen.

Astfel, a constatat că prin sentinţa penală nr. 350 din data 25 martie 2021 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 1383 A din data de 20 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă, faptă prevăzută de art. 292 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, la data de 22.06.2020, acesta a promis suma de 2000 de euro inculpatului B. în schimbul promisiunii acestuia din urmă că, prin intermediul lui C. şi D. (aprod în cadrul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti), va interveni la completul de judecată din cadrul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti învestit cu soluţionarea cererii de liberare condiţionată a condamnatului A. pentru a obţine admiterea cererii de liberare a acestuia.

Revizuentul a invocat, în esenţă, împrejurarea că ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, parchetul a dispus clasarea cauzei faţă de suspecţii C. şi D., cu toate că singura posibilitate ca fapta inculpatului A. să poată întruni elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă era aceea ca inculpatul B. să-şi traficheze influenţa prin intermediul unei persoane care avea aptitudinea de a interveni la completul de judecată din cadrul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti învestit cu soluţionarea cererii de liberare condiţionată a condamnatului A.. Astfel, a susţinut că instanţa şi-a bazat hotărârea de condamnare a inculpaţilor A. şi B. exclusiv pe presupusa legătură de cauzalitate dintre D. şi cei doi suspecţi, iar dispunerea unei soluţii de clasare faţă de C. şi D. relevă netemeinicia soluţiei de condamnare.

În acord cu instanţa de fond, a constatat soluţia de clasare faţă de suspecţii C. şi D. este lipsită de relevanţă în raport cu activitatea infracţională reţinută în sarcina revizuentului A. şi nu poate sub nicio formă să constituie o faptă sau împrejurare ce nu a fost cunoscută la soluţionarea cauzei şi care dovedeşte netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză, în sensul art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

De asemenea, a reţinut că aspectele invocate de către revizuent nu se circumscriu nici cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) din C. proc. pen., pe lângă considerentele reţinute anterior în sensul că infracţiunea pentru care revizuentul a fost condamnat subzistă independent de presupusa contribuţie a numiţilor C. şi D., reţinându-se că nu a fost pronunţată nicio hotărâre judecătorească definitivă care să se afle în relaţie de inconciliabilitate cu hotărârea a cărei revizuire se cere.

Împotriva acestei hotărâri a declarat "contestaţie" apelantul-revizuent A., fără a indica motivele căii de atac formulate.

Examinând calea de atac declarată de apelantul-revizuent A. în baza actelor şi lucrărilor dosarului şi în raport cu dispoziţiile legale în materie, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Norme de procedură judiciară sunt adoptate de către legiuitor potrivit competenţei sale stabilite prin art. 126 alin. (2) din Constituţie. În exercitarea acestei atribuţii, legiuitorul a stabilit regulile aplicabile procesului penal, inclusiv regimul exercitării căilor de atac.

Din economia dispoziţiilor art. 129 din Constituţie, care prevede că părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii, rezultă că declararea unei căi de atac este condiţionată de respectarea principiului legalităţii căilor de atac, dezvoltat de dispoziţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, conform cărora "Hotărârile judecătoreşti pot fi desfiinţate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale."

De aceea, se constată că recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Decizia penală nr. 498/A din data de 21 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2022, ce face obiectul prezentei cauze, este pronunţată în calea de atac a apelului exercitat împotriva unei sentinţe prin care a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul A.. Prin urmare, este o hotărâre definitivă, care nu este supusă niciunei căi de atac. De aceea, exercitarea împotriva acesteia a contestaţiei, a apelului sau a oricărei alte căi de atac este inadmisibilă.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul revizuent A. împotriva deciziei penale nr. 498/A din data de 21 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2022.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) şi (6) din C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul revizuent A. împotriva deciziei penale nr. 498/A din data de 21 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2022.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul A., în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 31 mai 2023.

GGC - MM