Revision petition dismissed for failure to establish triple identity of parties, object, and cause between contradictory judgments.

Şedinţa publică din data de 24 aprilie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea pronunţată în revizuire

Prin Decizia nr. 957 din 17 februarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 362/2021 din 2 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

2. Recursul

Împotriva deciziei menţionate la pct. 1, a declarat recurs revizuentul A., fără a-şi încadra în mod expres criticile în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că în mod greşit s-a reţinut în hotărârea atacată că nu sunt îndeplinite condiţiile privind autoritatea de lucru judecat în privinţa hotărârilor indicate în revizuire.

În susţinere, recurentul-revizuent arată că, prin decizia civilă nr. 362/2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2020, instanţa a respins recursul formulat de A. în contradictoriu cu Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova (DGRFP Craiova), Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dolj (AJFP Dolj), B. S.R.L., C. şi D., şi a menţinut sentinţa civilă nr. 1190/2020, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2020, în timp ce, în dosarul nr. x/2020, aceeaşi instanţă, fiind învestită cu o acţiune identică sub aspectul părţilor, obiectului şi cauzei, a pronunţat decizia civilă nr. 287/2021, prin a admis contestaţia şi a anulat Deciziile DJ nr. 5456/16.05.2019 şi nr. CRR REG 25433/27.08.2019 privind angajarea răspunderii solidare.

Susţine recurentul că este îndeplinită cerinţa triplei identităţi de părţi, de obiect - contestaţie împotriva deciziilor de antrenare a răspunderii în solidar cu societatea B. S.R.L. - şi de cauză (temei juridic) - dispoziţiile art. 279 din Legea nr. 207/2015 coroborate cu dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Raportat la prevederile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., se susţine că, în privinţa efectului pozitiv al lucrului judecat, nu este necesară tripla identitate.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând recursul, Înalta Curte îl va respinge, ca nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

În speţă, prin cererea formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuentul a solicitat revizuirea Deciziei nr. 362/2021 din 2 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosar x/2020, întrucât încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 287 din 27 ianuarie 2021, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2020.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

De esenţa motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este ca hotărârile definitive potrivnice să fie pronunţate în cauze diferite, în privinţa cărora să existe tripla identitate de părţi, cauză, obiect, pentru a se putea verifica respectarea autorităţii de lucru judecat, deoarece, potrivit definiţiei date efectului de lucru judecat prin dispoziţiile art. 431 alin. (1) din C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.

În jurisprudenţa Curţii Constituţionale, s-a reţinut că efectul admiterii revizuirii îl constituie "anularea celei din urmă hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare, dat fiind faptul că revizuirea reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă, iar în cadrul judecării acesteia nu este permisă şi soluţionarea fondului pricinii", astfel că, "în ipoteza în care constată existenţa motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 (...), instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate şi nu decide care dintre hotărârile potrivnice în discuţie este cea judicioasă, ci se rezumă la a anula ultima hotărâre cu privire la care constată că nesocoteşte autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare. Pentru a decide astfel, instanţa se pronunţă asupra identităţii de părţi, obiect şi cauză în procesele soluţionate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorităţii de lucru judecat a celei mai întâi pronunţate. Or, în verificarea existenţei triplei identităţi menţionate, nu este necesar ca instanţa care soluţionează cererea de revizuire să analizeze considerentele pe care instanţele şi-au fondat soluţiile pronunţate, ci soluţia pronunţată şi impusă prin dispozitivul hotărârilor".

În aceste condiţii, întemeiat s-a reţinut şi s-a argumentat în considerentele hotărârii atacate că, în privinţa litigiilor în care au fost pronunţate hotărârile invocate în susţinerea motivului de revizuire, nu se verifică identitatea de părţi şi de obiect.

Contrar susţinerilor din recurs, se constată existenţa unor părţi şi obiecte diferite ale litigiilor în care au fost pronunţate hotărârile ce formează obiectul revizuirii, după cum urmează: (i) dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Craiova, în care a fost pronunţată Decizia nr. 287 din 27 ianuarie 2021, are ca obiect cererea reclamantului D. privind anularea Deciziei DJ nr. 5456/16.05.2019 şi Deciziei nr. CRR REG 25433/27.08.2019, emise de DGRFP Craiova şi AJFP Dolj, privind angajarea răspunderii solidare a reclamantului pentru suma de 616.385 RON, datorată de debitoarea B.; (ii) dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Craiova, în care a fost pronunţată Decizia nr. 362 din 2 februarie 2021, are ca obiect cererea reclamantului A. privind anularea Deciziei nr. DJ nr. 5453/16.05.2019 şi a Deciziei CRR REG 24986/27.08.2019, emise de DGRFP Craiova şi AJFP Dolj, privind angajarea răspunderii solidare a reclamantului cu debitoarea B. S.R.L., în limita sumei de 1.004.164 RON.

Susţinerile din recurs referitoare la temeinicia revizuirii formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 coroborat cu art. 431 alin. (2) din C. proc. civ. pentru caracterul potrivnic al hotărârilor, chiar în condiţiile în care nu se verifică identitatea de părţi, obiect şi de cauză în litigiile indicate în revizuire, nu pot primi relevanţa propusă, având în vedere statuările din jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 417 din 17 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1035 din 29 octombrie 2021, paragrafele 17 - 19. În acelaşi sens, Decizia nr. 8 din 14 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 27 mai 2020, paragrafele 17 şi 18; Decizia nr. 346 din 16 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1104 din 19 noiembrie 2020, paragrafele 16 şi 17), în care, sub acest aspect, s-au reţinut următoarele:

"(...) revizuirea, la fel ca orice altă cale de atac, indiferent de caracterul acesteia - ordinară sau extraordinară, de reformare sau de retractare, devolutivă sau nedevolutivă - se îndreaptă împotriva soluţiei cuprinse în dispozitivul hotărârii. Chiar dacă, în concepţia actuală a C. proc. civ., se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât şi considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 alin. (2) din C. proc. civ., revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorităţii de lucru judecat nu poate viza decât soluţia pronunţată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este, conform art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăţi existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuţie.

(...) art. 461 alin. (2) din acelaşi cod reglementează şi problema considerentelor, în sensul că, potrivit acestuia, calea de atac poate să vizeze anumite considerente ale hotărârii, şi anume cele prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greşite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea. Într-o asemenea situaţie, instanţa, admiţând calea de atac, va înlătura acele considerente şi le va înlocui cu propriile considerente, menţinând soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate. Această ipoteză este valabilă însă numai în ceea ce priveşte căile de atac de reformare, întrucât necesită un control judiciar efectiv al hotărârii, iar nu şi în ceea ce priveşte căile de atac de retractare, aşa cum este revizuirea, ceea ce justifică, de altfel, soluţia pronunţată de instanţă în cazul încuviinţării cererii de revizuire pentru cazul hotărârilor potrivnice, constând în anularea celei din urmă hotărâri şi, după caz, trimiterea cauzei spre rejudecare.

În ceea ce priveşte considerentele prin care a fost soluţionată pe cale incidentală o chestiune litigioasă (aşanumitele considerente decizorii), Curtea a observat că nu pot constitui motiv de revizuire a celei de-a doua hotărâri ca urmare a faptului că ar contraveni considerentelor decizorii cuprinse într-o altă hotărâre anterioară. Aceasta, deoarece o astfel de ipoteză este exclusă de existenţa unei alte căi procedurale puse la îndemâna părţii interesate încă din timpul soluţionării celui de-al doilea proces, şi anume posibilitatea acesteia de a invoca excepţia autorităţii de lucru judecat cu referire la soluţia dată cu privire la aceeaşi chestiune litigioasă rezolvată pe cale incidentală într-o cauză precedentă. Prin urmare, în condiţii de diligenţă procesuală, se poate preveni apariţia unor considerente decizorii contradictorii, astfel încât să nu se mai pună problema unei eventuale revizuiri întemeiate pe un asemenea motiv. Se valorifică astfel efectul pozitiv al lucrului judecat, consacrat de art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit căruia oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă."

Pentru toate aceste considerente, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul art. 496 coroborat cu art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul ce formează obiectul analizei în prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 957 din 17 februarie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 aprilie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ.