Criminal statute of limitations for money laundering under new penal code; exclusion of prior prescription bars from annulment remedy

Şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2023

Deliberând asupra contestaţiei în anulare formulate de contestatorul A., în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 680 din data de 07 decembrie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală a dispus, cu privire la inculpatul A., următoarele:

I. În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului A., după cum urmează:

- din infracţiunea prevăzută de art. 291 din C. pen., rap. la art. 6 şi 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 din C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 257 din C. pen. 1969 rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (în varianta în vigoare la momentul săvârşirii faptei) cu aplic. art. 5 din C. pen.

- din infracţiunile prevăzute de art. 272 alin. (1) din C. pen. (două fapte), în infracţiunea prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 257 din C. pen. 1969, rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 din C. pen., a condamnat pe inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. 1969.

A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. 1969.

În baza art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 65 din C. pen. cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

În baza art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor, la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 65 din C. pen. cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a aplicat pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 1 an şi 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute, în final, pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., stabilită în condiţiile art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen.

A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 65 din C. pen. cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen.

În baza art. 291 alin. (2) din C. pen., a confiscat de la inculpatul A. echivalentul în RON, la cursul BNR de la data punerii în executare, a sumei de 300.000 euro, obţinută ca urmare a săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 274 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi, în sumă de 200 RON, a rămas în sarcina statului.

Împotriva sentinţei penale nr. 680 din data de 07 decembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală, în dosarul nr. x/2016, au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpaţii A. şi B..

II. Prin decizia penală nr. 62 din data de 18 martie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2018 au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie şi de apelantul-inculpat A. împotriva sentinţei penale nr. 680 din data de 07 decembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală în dosarul nr. x/2016.

A fost desfiinţată, în parte sentinţa apelată şi, în rejudecare, s-a dispus:

În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a III-a, a fost încetat procesul penal faţă de intimatul inculpat B. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de cumpărare de influenţă prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 din C. pen. şi spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 şi art. 5 din C. pen., ca urmare a decesului inculpatului.

În baza art. 25 alin. (3) prin raportare la art. 397 alin. (3) din C. proc. pen. a dispus desfiinţarea următoarelor înscrisuri: contractul de împrumut nr. x/2.12.2009 încheiat între B. şi Beja C.; contractul de împrumut nr. x/02.12.2009 încheiat între Beja C. şi A.; contractul de împrumut nr. x/06.12.2009 încheiat între B. şi Beja C.; contractul de împrumut nr. x/06.12.2009 încheiat între Beja C. şi A.; antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/21.04.2010 la BNPA D. şi E. şi antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/21.04.2010 la BNPA D. şi E..

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de apelantul-inculpat A. au rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelantul inculpat A. şi intimatul inculpat B., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 217 RON, a rămas în sarcina statului.

III. Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare, condamnatul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători P1 - 2023, sub nr. x/2023.

În drept, prin contestaţia în anulare formulată de către contestatorul A., a fost invocat cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.

În contestaţia în anulare contestatorul a solicitat, în esenţă, să se constate că în ceea ce priveşte infracţiunea de influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., era împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale la data pronunţării de către instanţa de apel a deciziei penale nr. 62/18.03.2019. S-a arătat că la data respectivă erau incidente dispoziţiile Deciziei nr. 297/2018 prin care Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen.

Ulterior, datorită modului neunitar de interpretare şi aplicare a Deciziei nr. 297/26.04.2018 de către instanţele de judecată, Curtea Constituţională a pronunţat Decizia nr. 358/26.05.2022 publicată în Monitorul Oficial al României din 8.06.2022.

Din această perspectivă, contestatorul A. a susţinut că toate infracţiunile aflate în curs de urmărire penală sau în curs de judecată şi cu privire la care faptele pentru care inculpaţii erau urmăriţi penal sau judecaţi aveau împlinit termenul de prescripţiei a răspunderii penale stabilit conform art. 154 din C. pen. în perioada 25.06.2018 (data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018) şi 30.05.2022 (data publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen.), urmau a primi soluţia de încetare a procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) din C. pen.

Contestatorul a arătat, cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., că pedeapsa prevăzută de lege este închisoare de la 1 la 5 ani, iar termenul de prescripţie a răspunderii penale stabilit conform art. 154 lit. d) din C. pen. este de 5 ani şi s-a împlinit la 9 decembrie 2020.

Pe cale de consecinţă, s-a solicitat ca, potrivit art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., să se dispună încetarea procesului penal faţă de contestatorul A. cu privire la infracţiunea de influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

La data de 19 iulie 2023, contestatorul A. a completat motivarea contestaţiei în anulare, solicitând să se constate intervenirea prescripţiei răspunderii penale şi pentru infracţiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale).

În legătură cu această infracţiune, s-a reţinut că a fost comisă la datele de 2.12.2009, respectiv 6.12.2009 şi s-a materializat în încheierea a două contracte de împrumut apreciate drept fictive de către organele de urmărire penală şi instanţele de judecată, respectiv contractul nr. x din 2.12.2009 încheiat între Beja C. şi B. şi contractul nr. x/6.12.2009 încheiat între Beja C. şi A..

S-a arătat că, având în vedere data comiterii celor două acte materiale ale infracţiunii de spălare de bani, respectiv luna decembrie 2009 şi data pronunţării deciziei instanţei de apel, respectiv 18.03.2019, se constată că pentru această infracţiune se împlinise termenul de prescripţie a răspunderii penale, în raport cu dispoziţiile Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale.

S-a mai susţinut că, din încheierea de dezbateri şi din cuprinsul deciziei contestate, rezultă că această chestiune nu a fost pusă în discuţie cu ocazia dezbaterii apelului şi prin urmare, se impune să se constate, în baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., încetarea procesului penal pentru ambele infracţiuni, respectiv influenţarea declaraţiilor în formă continuată, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. şi cea de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2009 cu aplic. art. 35 din C. pen.

IV. Prin încheierea din camera de consiliu, din data de 11 septembrie 2023, Înalta Curte – Completul de 5 Judecători, cu majoritate, a dispus admiterea în principiu a contestaţiei în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 62 din data de 18 martie 2019 pronunţată de Completul de 5 Judecători Penal 1-2018 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2018.

A fost fixat termen pentru soluţionarea contestaţiei în anulare la data de 9 octombrie 2023.

În opinie separată, s-a apreciat că se impunea respingerea ca inadmisibilă a contestaţiei în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale anterior menţionate.

La termenul din data de 9 octombrie 2023, au avut loc dezbaterile, susţinerile părţii, precum şi ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, şi având nevoie de timp pentru a delibera, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 Judecători a amânat pronunţarea la data de 24 octombrie 2023 şi ulterior, la data de 13 noiembrie 2023.

V. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, examinând contestaţia în anulare formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 62 din data de 18 martie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, prin raportare la motivele invocate şi la dispoziţiile legale incidente, constată că aceasta este parţial fondată, urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:

Prezentul cadru procesual îl constituie o contestaţie în anulare, cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, fiind un remediu procesual prin care se pot repara erori de neînlăturat pe alte căi procesuale; contestaţia în anulare reprezintă o cale de atac de retractare instituită de către legiuitor în scopul înlăturării erorilor de procedură (error in procedendo) în legătură cu drepturile procesuale ale părţilor sau privitoare la instanţa de judecată. Aşadar, motivul contestaţiei în anulare nu îl poate constitui o nulitate care ar privi fondul cauzei (vitio sau errores in iudicando).

În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a constatat că intenţia legiuitorului a fost aceea de a nu permite reformarea, pe calea contestaţiei în anulare, a unor hotărâri care sunt în puterea lucrului judecat, decât în situaţiile excepţionale în care se remarcă erori de procedură care nu au putut fi înlăturate pe calea apelului şi doar în condiţiile reglementate expres în cuprinsul dispoziţiilor art. 426-432 din C. proc. pen. (Decizia Curţii Constituţionale nr. 453/2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1190 din 7 decembrie 2020).

Analizând actele şi lucrările dosarului prin raportare la dispoziţiile legale, se constată că în motivele contestaţiei în anulare formulate de contestatorul A., a fost invocat cazul prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen., respectiv "când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal", vizând cauza de încetare a procesului penal reglementată de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., respectiv prescripţia răspunderii penale pentru două dintre infracţiunile ce au făcut obiectul cauzei în care s-a pronunţat decizia penală nr. 62/18 martie 2019 pronunţată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2018.

Contestaţia în anulare vizează, pe de o parte, infracţiunea de spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că în datele de 02 decembrie 2009, respectiv 06 decembrie 2009, având aceeaşi rezoluţie infracţională, A. a încheiat în calitate de împrumutat, cu martorul denunţător C., două contracte de împrumut cu caracter fictiv, primul (nr. 1/02.12.2009) pentru suma de 200.000 euro şi cel de-al doilea pentru suma de 100.000 euro, prin care a disimulat adevărata natură a provenienţei în patrimoniul său a sumei de 300.000 de euro, în condiţiile în care, aceasta sumă provenea, în realitate, din săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă reţinute în sarcina sa şi cumpărare de influenţă reţinută în sarcina inculpatului B..

Instanţa a reţinut că în ceea ce priveşte infracţiunea de spălarea banilor, incriminată prin lege specială, potrivit legii vechi (în vigoare la data săvârşirii faptei) pedeapsa pentru această infracţiune era închisoarea de la 3 la 12 ani (art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002), iar potrivit legii penale în vigoare (art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată), pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani, legea nouă fiind reţinută ca mai favorabilă, potrivit încadrării juridice dată acesteia prin actul de sesizare a instanţei. De asemenea, s-a apreciat a fi mai favorabilă legea nouă şi în ceea ce priveşte tratamentul sancţionator prevăzut pentru infracţiunea continuată (maximul special plus spor facultativ de până la 3 ani închisoare), faţă de C. pen. din 1969 (maxim special plus spor facultativ de până la 5 ani închisoare).

La alegerea legii penale mai favorabile în cazul inculpatului A., Înalta Curte a avut în vedere şi tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni reţinut în sarcina acestuia, având în vedere că una dintre infracţiuni a fost săvârşită de către acesta sub imperiul legii noi, iar potrivit dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puţin una dintre infracţiuni a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracţiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi mai favorabilă.

Sub acest aspect, instanţa a apreciat a fi relevantă şi Decizia nr. 7/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care a stabilit că, în aplicarea dispoziţiilor art. 5 din C. pen., în cazul pluralităţii de infracţiuni constând în săvârşirea unor infracţiuni anterior datei de 1 februarie 2014, respectiv a unor infracţiuni comise după intrarea în vigoare a Noului C. pen., pentru infracţiunile săvârşite anterior datei de 1 februarie 2014 se va aplica legea penală mai favorabilă – identificată ca fiind legea veche sau legea nouă -, iar pentru infracţiunile săvârşite sub imperiul legii penale noi, precum şi pentru tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni se va aplica legea nouă, conform art. 3 din C. pen. şi art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.

Aşadar, în contestaţia în anulare se reţine că infracţiunea de spălare a banilor este supusă regimului prescripţiei penale din Noul C. pen.

Ca atare, termenul general de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea de spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, pedepsită, după cum a reţinut instanţa de fond cu închisoarea de la 3 la 10 ani este de 8 ani, astfel cum prevede art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen.

Pe de altă parte, contestaţia în anulare vizează infracţiunea de influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că în data de 09 decembrie 2015, contestatorul a încercat să determine martorii F. şi G. să facă declaraţii mincinoase în cauza penală, prin corupere, în sensul punerii la dispoziţia acestora a unui spaţiu comercial cu titlu gratuit situat pe raza municipiului Bucureşti unde aceştia să deschidă o clinică dentară.

Aşadar, această infracţiune, fiind comisă sub regimul Noului C. pen., urmează regimul prescripţiei răspunderii penale din acest cod. Fiind pedepsită cu închisoarea de la unu la cinci ani, termenul general de prescripţie a răspunderii penale pentru această faptă este de 5 ani, după cum prevede art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen.

În contestaţie în anulare se constată că instanţa de apel a omis să analizeze dacă termenul general de prescripţie a curs fără întreruperi, astfel cum a statuat instanţa de contencios constituţional prin Decizia nr. 297/2018 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 518 din 25 iunie 2018.

Prin această decizie s-a constatat că este neconstituţională soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen.

Această soluţie a fost reiterată prin Decizia nr. 358/2022 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 565 din 09 iunie 2022.

Prin această decizie s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituţionale, deoarece legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecinţa creării unui viciu de neconstituţionalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege "cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea", care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripţiei răspunderii penale. Pentru restabilirea stării de constituţionalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice şi să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripţiei răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menţionate.(par. 76)

Soluţionarea contestaţiei în anulare întemeiată pe omisiunea din apel a analizei prescripţiei răspunderii penale presupune analiza împlinirii termenului de prescripţie până la data pronunţării deciziei contestate, respectiv 18 martie 2019.

Astfel, termenul de prescripţie de 8 ani pentru infracţiunea de spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 a început să curgă la data comiterii faptei, respectiv 6 decembrie 2009, deci s-a împlinit la data de 5 decembrie 2017, anterior pronunţării deciziei din apel.

Ca atare, pentru această infracţiune răspunderea penală era prescrisă la data pronunţării deciziei din apel.

În schimb, pentru infracţiunea de influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. termenul de prescripţie de 5 ani, curgea de la data comiterii faptei, respectiv din data de 09 decembrie 2015 şi s-ar fi împlinit doar la data de 8 decembrie 2020, deci ulterior pronunţării deciziei din apel.

Ca atare, chiar dacă ar fi fost analizată în apel prescripţia răspunderii penale pentru această infracţiune, termenul nu era împlinit.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, cu majoritate, va admite contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 62 din data de 18 martie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 432 alin. (1) din C. proc. pen., va desfiinţa, în parte, decizia penală nr. 62 din data de 18 martie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2018, numai în ceea ce îl priveşte pe condamnatul A. şi doar sub aspectul omisiunii constatării prescripţiei răspunderii penale pentru infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi va rejudeca, în aceste limite, apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva sentinţei penale nr. 680 din data de 7 decembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală, în dosarul nr. x/2016.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., va admite apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva sentinţei penale nr. 680 din data de 7 decembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală, în dosarul nr. x/2016.

Pe cale de consecinţă, va desfiinţa, în parte, sentinţa penală nr. 680 din data de 7 decembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală, în dosarul nr. x/2016, numai în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A. şi doar sub aspectul infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Rejudecând, va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 8 luni închisoare şi de 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 3 ani închisoare şi de 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 din C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen.

- pedeapsa de 3 ani închisoare şi de 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- pedeapsa de 2 ani închisoare şi de 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., va înceta procesul penal faţă de inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Va menţine pedepsele aplicate pentru celelalte infracţiuni.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., va contopi pedepsele şi va aplica pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, la care va adăuga un spor de 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute, în final, pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) şi alin. (3) lit. a) din C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei rezultante.

În baza art. 45 alin. (5) raportat la art. 45 alin. (1) şi alin. (3) lit. a) din C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la executarea pedepsei rezultante.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 680 din data de 7 decembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală, în dosarul nr. x/2016 şi ale deciziei penale nr. 62 din data de 18 martie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2018 care nu contravin prezentei decizii.

În temeiul art. 40 alin. (3) din C. pen. va deduce din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A., perioada executată în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 87/2019 din 27 aprilie 2023 emis de Tribunalul Bucureşti, de la 27 aprilie 2023 până la zi.

Va anula formele de executare dispuse în baza sentinţei penale nr. 680 din data de 7 decembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală, în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 62 din data de 18 martie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2018, în ceea ce îl priveşte pe condamnatul A..

Va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii corespunzător pedepsei de 3 ani şi 8 luni închisoare aplicate prin prezenta decizie.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate,

Admite contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 62 din data de 18 martie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 432 alin. (1) din C. proc. pen., desfiinţează, în parte, decizia penală nr. 62 din data de 18 martie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2018, numai în ceea ce îl priveşte pe condamnatul A. şi doar sub aspectul omisiunii constatării prescripţiei răspunderii penale pentru infracţiunea de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., şi rejudecând, în aceste limite, apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva sentinţei penale nr. 680 din data de 7 decembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală, în dosarul nr. x/2016:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., admite apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva sentinţei penale nr. 680 din data de 7 decembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală, în dosarul nr. x/2016.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală nr. 680 din data de 7 decembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală, în dosarul nr. x/2016, numai în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A. şi doar sub aspectul infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi, în consecinţă:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 8 luni închisoare şi de 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 3 ani închisoare şi de 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 din C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen.

- pedeapsa de 3 ani închisoare şi de 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., încetează procesul penal faţă de inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Menţine pedepsele aplicate pentru celelalte infracţiuni.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., contopeşte pedepsele şi aplică pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, la care adaugă un spor de 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute, în final, pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) şi alin. (3) lit. a) din C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei rezultante.

În baza art. 45 alin. (5) raportat la art. 45 alin. (1) şi alin. (3) lit. a) din C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la executarea pedepsei rezultante principale.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 680 din data de 7 decembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală, în dosarul nr. x/2016 şi ale deciziei penale nr. 62 din data de 18 martie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2018 care nu contravin prezentei decizii.

Deduce din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A., perioada executată în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 87/2019 din 27 aprilie 2023 emis de Tribunalul Bucureşti, de la 27 aprilie 2023 până la zi.

Anulează formele de executare dispuse în baza sentinţei penale nr. 680 din data de 7 decembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia penală, în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 62 din data de 18 martie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2018, în ceea ce îl priveşte pe condamnatul A..

Dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii corespunzător pedepsei de 3 ani şi 8 luni închisoare aplicate prin prezenta decizie.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 noiembrie 2023.

Cu opinia separată în sensul respingerii contestaţiei în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 62 din data de 18 martie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2018.

În dezacord cu opinia majoritară, apreciez că se impunea respingerea contestaţiei în anulare formulată de A. împotriva deciziei penale nr. 62 din data de 18 martie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2018, pentru următoarele considerente:

Contestatorul a indicat cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen., iar în sprijinul acestuia a menţionat actele dosarului din care rezultă data săvârşirii faptei, precum şi faptul că la momentul pronunţării hotărârii atacate era împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunile menţionate în cererile formulate.

În examinarea admisibilităţii contestaţiei în anulare, contrar opiniei majoritare apreciez că în cauză este incidentă Decizia nr. 43 din data de 29 mai 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală potrivit căreia:

"1. Dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen. se interpretează în sensul că instanţa care soluţionează pe fond contestaţia în anulare nu poate să reanalizeze care dintre legile penale ce s-au succedat în timp este mai favorabilă în cazul în care se invocă incidenţa unei cauze de încetare a procesului penal în raport cu o lege succesivă care nu a fost reţinută ca fiind mai favorabilă în cauză.

2. Omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa asupra incidenţei unei cauze de încetare a procesului penal în raport cu legea penală mai favorabilă de la data comiterii faptei până la data judecării cauzei în apel nu poate fi invocată prin intermediul contestaţiei în anulare, întemeiate pe dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen.."

În conformitate cu prevederile art. 477 alin. (3) C. proc. pen.., "Dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

Punctul 2 al dispozitivului deciziei menţionate este relevant cu privire la speţa de faţă, contestatorul invocând tocmai faptul că instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la incidenţa unei cauze de încetare a procesului penal, în raport cu legea penală mai favorabilă identificată.

În aceste condiţii, prin raportare la dispoziţia obligatorie cuprinsă în decizia menţionată anterior, consider că se impunea respingerea contestaţiei în anulare formulată de către contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 62 din data de 18 martie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2018, neexistând elemente care să conducă la admiterea acesteia în contra deciziei obligatorii pronunţată de Înalta Curte în mecanismul de unificare a practicii judiciare.

De altfel, considerentele Deciziei nr. 43/2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt unele pe deplin lămuritoare pentru problema de drept dedusă judecăţii în prezenta cauză:

"198. Or, a admite valorificarea retroactivă, pe calea contestaţiei în anulare, a unei norme de drept penal substanţial referitoare la prescripţia răspunderii penale, declarate neconstituţionale, echivalează cu extinderea sferei de aplicare a legii penale mai favorabile, ulterior rămânerii definitive a hotărârii, dincolo de ceea ce dispoziţiile exprese ale legii penale (art. 4 şi 6 din C. pen.), pe de o parte, şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, pe de altă parte, admit a fi posibil.

199. Nu există un argument juridic de ordin normativ sau jurisprudenţial care să legitimeze limitarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive în această ipoteză, Curtea Constituţională însăşi neantamând, nici măcar tangenţial, o atare ipoteză, în considerentele Deciziei nr. 358/2022.

205. Nu poate constitui eroare de procedură stabilirea, de către instanţa de apel, în raport cu data faptei, a legii penale mai favorabile, prin prisma dispoziţiilor art. 5 din C. pen., întrucât acea lege încorporează numai norme de drept penal material (substanţial), cum sunt şi cele referitoare la termenul de prescripţie a răspunderii penale şi întreruperea cursului acesteia (sens în care s-a statuat prin Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, conform pct. I subpct. 1 din dispozitivul acesteia), şi, astfel, referindu-se la fondul cauzei, aplicarea sa poate reprezenta doar o eroare de judecată, respectiv o greşeală de drept, care nu poate fi îndreptată pe această cale.

206. Câtă vreme hotărârea contestată este definitivă, aplicarea legii penale mai favorabile nu se poate realiza, prin prisma dispoziţiilor art. 5 din C. pen. (care, prin definiţie, se referă la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei), pe calea contestaţiei în anulare."

Mai mult, prin decizia menţionată se precizează şi: "În acelaşi timp, potrivit art. 426 lit. b) din C. proc. pen., pentru a fi incident cazul de contestaţie în anulare, cauza de încetare a procesului penal trebuie să fi existat la data pronunţării hotărârii definitive de condamnare, existând, tot la acel moment, şi probe în acest sens.

215. Or, noţiunea de probă, astfel cum este definită în art. 97 alin. (1) din C. proc. pen., se referă la elemente de fapt care servesc la constatarea existenţei sau inexistenţei infracţiunii, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei, contribuind la aflarea adevărului în procesul penal.

216. Din acest punct de vedere, prin Decizia nr. 453/2020, instanţa de contencios constituţional a concluzionat că această cale de atac a contestaţiei în anulare pentru cazul dat vizează în mod corect doar situaţia în care instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unei cauze cu privire la care existau toate datele la dosar în cursul judecăţii apelului (paragrafele 31-35)."

Prin raportare la aceste considerente consider că se impunea respingerea ca inadmisibilă a contestaţiei în anulare formulată de către contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 62 din data de 18 martie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2018, însă, în condiţiile în care participarea mea la soluţionarea cauzei s-a produs ca urmare a admiterii unei cereri de abţinere formulată ulterior admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, deci după momentul procesual menţionat, soluţia nu poate fi decât una de respingere a contestaţiei în anulare, respectarea Decizia nr. 43 din data de 29 mai 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală impunându-se indiferent de stadiul procesual.