Judicial Control on Bail Upheld in Influence-Trafficking and Money-Laundering Prosecution Despite Lower Court Revocation

Şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2023

Asupra contestaţiilor de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 1 noiembrie 2023, pronunţată în cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a revocat măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune luată faţă de inculpaţii A. şi B., prin ordonanţele nr. 705/P/2016 din data de 03.12.2020 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie.

A constatat că bunurile ce au făcut obiectul cauţiunii în cuantum de 1.000.000 de euro, consemnată sub forma constituirii de garanţii reale imobiliare, sunt indisponibilizate prin ordonanţa de luare a măsurii sechestrului asigurător din 25 ianuarie 2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, în dosarul nr. x/2016.

A dispus restituirea către inculpata B. a cauţiunii în cuantum de 200.000 euro, consemnată sub forma constituirii de garanţii reale imobiliare asupra imobilului situat în Bucureşti, Aleea x.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul nr. x/2016 din 22 februarie 2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, au fost trimişi în judecată inculpaţii:

- A., în stare de libertate sub măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune, pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la trafic de influenţă şi spălarea banilor, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 291 din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 49 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 129/2019, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că: în datele de 19.09.2016 şi 07.02.2017, l-a ajutat pe inculpatul C. să pretindă de la martorul D. un comision de 10% din valoarea contractului pe care societatea acestuia îl avea cu Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 1, având ca obiect servicii pază, în schimbul influenţei pe care C. urma să o exercite asupra funcţionarilor responsabili din cadrul acestei Direcţii, atât în mod direct, cât şi prin intermediul primarului Sectorului 1 Bucureşti, A., pentru a asigura buna desfăşurare a contractului, atât sub forma plăţii la timp a facturilor, cât şi sub forma actualizării tarifelor, C. primind în baza acestei solicitări suma totală de 105.000 RON în numerar, precum şi suma de 8.640 RON sub forma plăţii unor facturi fiscale fictive emise de societatea E..

Ajutorul acordat de inculpatul A. a constat în faptul că acesta, cu prilejul celor două întâlniri pe care le-a avut cu martorul D. în biroul său din cadrul Primăriei Sectorului 1, i-a întărit acestuia convingerea că inculpatul C. este trimisul său şi că trebuie să ţină legătura cu acesta pentru buna desfăşurare a contractului, confirmând caracterul real al influenţei acestuia din urmă. În schimbul acestui ajutor, inculpatul A. a fost principalul beneficiar al sumelor primite de inculpatul C. de la martorul D. cu titlu de preţ al traficării influenţei;

în perioada ianuarie 2008 – martie 2019, timp în care acesta a realizat venituri licite totale de 637.687 RON (reprezentând o medie de aproximativ o mie de euro pe lună), prin ascunderea adevăratului proprietar şi a adevăratei provenienţe a sumelor de bani, a procedat la depunerea de sume de bani în numerar prin intermediul fostei soţii, inculpata B., cu care convieţuieşte şi cu care are un copil minor, şi a menajerei F., în conturi bancare deschise pe numele acestora – în total 3.255.465 RON şi 231.117 euro; achiziţionarea de bunuri imobile pe numele fostei soţii, în sumă totală de 305.000 euro şi 470.000 RON, sume plătite de asemenea în numerar; acordarea unui împrumut, tot în numerar, către G.

în cuantum de 920.000 de euro prin intermediul fostei soţii; achiziţionarea tot prin intermediul fostei soţii de bijuterii, inclusiv diamante în valoare de 9.784.295 RON; restituirea, în perioada 2010-2012, pe parcursul unui an şi jumătate, în mai multe tranşe, în numerar, a sumei de 240.000 de RON împrumutată în data de 13.09.2010 de la martorul H., prin intermediul inculpatei B., în contul căreia a fost transferată suma împrumutată şi care a fost utilizată în data de 15.09.2010 pentru achiziţionarea, pe numele acesteia a unui autoturism de lux marca x, în valoare de 59.494 euro; toate aceste sume de bani având provenienţă infracţională;

- B., în stare de libertate sub măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la spălarea banilor, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, constând în aceea că, în perioada ianuarie 2008 – martie 2019, l-a ajutat pe inculpatul A. ca, prin ascunderea adevăratului proprietar şi a adevăratei provenienţe a sumelor de bani, să procedeze la depunerea de sume de bani în numerar prin intermediul inculpatei, cei doi convieţuind şi având un copil minor, şi prin intermediul menajerei F., în conturi bancare deschise pe numele acestora – în total 3.255.465 RON şi 231.117 euro; achiziţionarea de bunuri imobile pe numele acesteia în sumă totală de 305.000 euro şi 470.000 RON, sume plătite de asemenea în numerar; acordarea unui împrumut, tot în numerar, către G. în cuantum de 920.000 de euro prin intermediul acesteia; achiziţionarea, prin intermediul acesteia, de bijuterii, inclusiv diamante în valoare de 9.784.295 RON; împrumutarea, în data de 13.09.2010, de la martorul H. a sumei de 240.000 de RON, prin intermediul inculpatei în contul căreia a fost transferată suma împrumutată, care în data de 15.09.2010 a fost utilizată pentru achiziţionarea, de asemenea pe numele acesteia, a unui autoturism de lux marca x, în valoare de 59.494 euro şi restituirea ulterioară, în perioada 2010-2012, pe parcursul unui an şi jumătate, în mai multe tranşe, în numerar, a sumei împrumutate; toate aceste sume de bani având provenienţă infracţională.

Prin ordonanţele din 03.12.2020 s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar pe cauţiune cu un cuantum al cauţiunii de 1.000.000 de euro faţă de inculpatul A. şi măsura controlului judiciar pe cauţiune cu un cuantum al cauţiunii de 200.000 de euro faţă de inculpata B., fiind instituite şi obligaţii pe durata acestora. Măsurile preventive au fost prelungite succesiv în cursul urmăririi penale şi apoi pe toată perioada camerei preliminare care s-a finalizat la data de 19 octombrie 2022, prin rămânerea definitivă a încheierii nr. 258 din 21 iunie 2022, pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – secţia penală, în dosarul nr. x/2022, prin care s-a constatat legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii privind pe inculpaţii A. şi B..

Prin încheierile din 24 octombrie 2022 şi 26 octombrie 2022 s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar pe cauţiune dispuse faţă de inculpaţii A. şi B. şi s-a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune luată faţă de inculpaţi, astfel cum a fost modificată prin încheierea din 21 iulie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022.4, rămasă definitivă prin necontestare.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune luată faţă de inculpaţii A. şi B. a fost menţinută succesiv, prin încheierile din 14 decembrie 2022, 01 februarie 2023 şi 22 martie 2023, iar prin încheierea din 19 aprilie 2023, s-a modificat conţinutul măsurii controlului judiciar pe cauţiune luate faţă de inculpata B., prin ordonanţa din data de 03.12.2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, în dosarul nr. x/2016, în sensul înlăturării obligaţiei impuse inculpatei de a nu lua legătura cu martorii I. şi F..

Ulterior, prin încheierile din 10 mai 2023, 26 iunie 2023, 8 august 2023 şi 20 septembrie 2023 s-a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune luată faţă de inculpaţii A. şi B., astfel cum a fost modificată prin încheierea din data de 21 iulie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022.4 şi prin încheierea din data de 19 aprilie 2023.

S-a fixat termen pentru verificarea în continuare a legalităţii şi temeiniciei măsurii preventive pentru termenul de astăzi, ocazie cu care s-au luat concluziile reprezentantului parchetului, ale apărătorilor inculpaţilor, precum şi, în ultimul cuvânt, ale inculpaţilor.

S-au formulat concluzii scrise din partea inculpatei B. prin care a solicitat ca, în temeiul art. 208 alin. (5) din C. proc. pen. rap. la art. 242 din C. proc. pen. să se dispună revocarea măsurii controlului judiciar pe cauţiune.

S-a arătat că la acest moment, nu mai subzistă temeiurile pentru care s-a dispus luarea măsurii preventive asupra sa, din contră, au apărut temeiuri noi din care să rezulte că nu se mai impune menţinerea măsurii preventive, respectiv trecerea timpului şi reaudierea tuturor persoanelor propuse prin Rechizitoriu de către DNA.

În acest sens, s-a subliniat faptul că la acest moment nu mai există temeiuri în baza cărora să se justifice menţinerea măsurii preventive şi că simpla trecere a unei perioade de aproape trei ani de zile de la data luării măsurii face eventuala stare de pericol pentru ordinea publică pentru care aceasta s-a dispus să nu mai subziste, la acest moment, nemaifiind îndeplinite condiţiile privind proporţionalitatea măsurii preventive.

De asemenea, s-a considerat că nu poate fi trecut cu vederea faptul că până la acest moment, au fost audiaţi toţi martorii încuviinţaţi prin încheierea din data de 21.02.2023, marea majoritate fiind dintre martorii propuşi de către Parchet, astfel că o eventuală apreciere asupra existenţei unui risc de influenţare a procesului penal la acest moment procesual nu are corespondent în realitatea faptică, nemaiexistând niciun risc real de influenţare a declaraţiilor care să justifice menţinerea măsurii preventive şi nici nu se pot identifica un minim de indicii care să releve posibilitatea apariţiei unui astfel de risc.

În continuare, inculpata a reamintit şi faptul că la termenele ce urmează a fi acordate vor fi audiaţi doar martori propuşi de apărarea inculpaţilor, martori faţă de care nu are impusă obligaţia de a nu lua legătura cu aceştia. Mai mult, a arătat că martorii propuşi în apărarea sa au fost audiaţi până la acest moment.

Totodată, s-a menţionat buna-credinţă pe toată perioada de aproape trei ani în care s-a aflat sub imperiul măsurii, respectând toate obligaţiile impuse, ceea ce denotă o conduită procesuală onestă, comportamentul său venind să demonstreze inexistenţa unor minime indicii cu privire la eventualele pseudoargumente referitoare la riscul de a se sustrage de la urmărirea penală.

Deopotrivă, s-a reamintit că este o persoană integrată social, mamă devotată a unui copil minor care a crescut armonios şi s-a integrat social în România şi că toate bunurile sale sunt indisponibilizate la scurt timp de la momentul luării măsurii.

Examinând măsurile preventive dispuse în cauză, prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi a criticilor formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a constatat că analiza instanţei poartă, în mod efectiv, asupra persistenţei, în dinamica actelor de procedură, a temeiurilor care au determinat luarea măsurii preventive a controlului judiciar pe cauţiune pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea ei, respectiv prezervarea probatoriului.

Astfel, a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 208 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menţinerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia.

În contextul dispoziţiilor art. 208 alin. (5) din C. proc. pen., în cursul judecăţii, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, instanţa verifică dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar pe cauţiune sau dacă au apărut temeiuri noi care să justifice menţinerea acestei măsuri.

Orice măsură preventivă poate fi dispusă, astfel cum o impun dispoziţiile art. 202 alin. (1) din C. proc. pen., dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi numai dacă este necesară asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau judecată sau pentru a preveni săvârşirea unei noi infracţiuni.

Potrivit art. 216 alin. (1) din C. proc. pen., în cursul urmăririi penale, procurorul poate dispune luarea măsurii controlului judiciar pe cauţiune faţă de inculpat, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 223 alin. (1) şi (2), luarea acestei măsuri este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1), iar inculpatul depune o cauţiune a cărei valoare este stabilită de către organul judiciar.

În conformitate cu art. 217 alin. (4) din C. proc. pen., cauţiunea garantează participarea inculpatului la procesul penal şi respectarea de către acesta a obligaţiilor prevăzute la alin. (3), iar potrivit alin. (6) instanţa de judecată, prin hotărâre, dispune restituirea cauţiunii.

În conformitate cu dispoziţiile art. 242 alin. (1) din C. proc. pen., măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reţinerii şi arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

În acest context, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a reţinut că inculpaţii A. şi B. au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. x/2016 din 22 februarie 2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, în stare de control judiciar pe cauţiune.

Pe parcursul procesului penal, procedând la examinarea periodică a măsurii controlului judiciar pe cauţiune luată faţă de inculpaţi, instanţa a constatat că măsura se menţine prin raportare la stadiul procesual, administrarea în continuare a mijloacelor probatorii în scopul derulării în bune condiţii a cercetării judecătoreşti şi garantarea obligaţiilor impuse, apreciindu-se ca fiind proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse inculpaţilor şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, respectiv prezervarea probatoriului şi buna desfăşurare a procesului penal, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 202 alin. (3) din C. proc. pen.

În prezent, se administrează probele solicitate suplimentar de către inculpatul A., distincte de probatoriul avut în vedere de către procuror, la luarea măsurii preventive, care s-a epuizat prin audierea martorilor propuşi de către Parchet şi inculpaţi şi încuviinţaţi prin încheierea din data de 21.02.2023.

În raport cu împrejurarea că cercetarea judecătorească este la final, urmând să fie audiaţi doar martori faţă de care nu există vreo obligaţie de a nu lua legătura cu aceştia care să fie impusă inculpaţilor şi, totodată, neexistând vreo suspiciune de influenţare a bunei desfăşurări a procesului penal, instanţa de fond a considerat că scopul măsurii preventive a fost atins în prezenta cauză, astfel că a revoca măsura controlului judiciar pe cauţiune luată faţă de inculpaţii A. şi B..

Totodată, instanţa de fond a constatat că, potrivit art. 217 alin. (4) din C. proc. pen., cauţiunea are rolul de a garanta participarea inculpaţilor la procesul penal şi respectarea de către aceştia a obligaţiilor prevăzute la alin. (3), scop subsumat dispoziţiilor art. 202 alin. (1) din C. proc. pen., avut în vedere la momentul dispunerii măsurii.

Potrivit actelor aflate la dosar, inculpata B. a depus o cauţiune în cuantum de 200.000 euro sub forma constituirii de garanţii reale imobiliare asupra imobilului situat în Bucureşti, Aleea x .

În conformitate cu art. 217 alin. (6) din C. proc. pen., instanţa de fond a dispus restituirea către inculpata B. a cauţiunii în cuantum de 200.000 euro, sumă consemnată de inculpată sub forma constituirii de garanţii reale imobiliare asupra imobilului situat în Bucureşti, Aleea x, instituită prin ordonanţa din data de 03.12.2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie.

Cauţiunea de 1.000.000 de euro, instituită prin ordonanţa din 3 decembrie 2020 privind luarea măsurii controlului judiciar pe cauţiune faţă de inculpatul A., a fost consemnată sub forma constituirii de garanţii reale imobiliare asupra mai multor bunuri imobile, respectiv imobilul situat în Bucureşti, Şos. x, imobilul situat în Bucureşti, strada x nr. 18 şi imobilul situat în Bucureşti, Calea x, se. B, ap. 1+146.

Instanţa de fond a constatat că imobilele situate în Bucureşti, strada x şi Calea x sunt indisponibilizate, asupra acestora fiind instituită măsura sechestrului asigurător prin ordonanţa din 25 ianuarie 2022, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, în dosarul nr. x/2016, context în care nu a dispus restituirea cauţiunii.

Referitor la imobilul situat în Bucureşti, Şos. x, evaluat la 479.800 euro, instanţa de fond a constatat că, deşi în cursul urmăririi penale, s-a luat măsura indisponibilizării sechestrului asigurător, în vederea confiscării speciale şi asupra acestui imobil, măsura a fost ridicată cu caracter definitiv în calea de atac a contestaţiei împotriva încheierii din data de 25 ianuarie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2022, prin decizia penală nr. 18 din 27 februarie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2023.

Împotriva încheierii din data de 1 noiembrie 2023, pronunţată de secţia Penală a Înaltei Curţi în dosarul nr. x/2023, au formulat contestaţie Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpaţii B. şi A., dosarul fiind înregistrat la data de 9 noiembrie 2023 pe rolul Înaltei Curţi - Completul de 5 Judecători, Penal 1-2023, sub numărul x/2023, primul termen fiind stabilit, în mod aleatoriu, la data de 4 decembrie 2023.

Prin rezoluţia din data de 9 noiembrie 2023, preşedintele completului, în baza art. 353 alin. (10) din C. proc. pen., a dispus preschimbarea termenului pentru data de 13 noiembrie 2023, dată la care au avut loc susţinerile reprezentantului Ministerului Public, ale apărătorilor inculpaţilor, precum şi ultimul cuvânt al inculpaţilor, fiind consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Analizând încheierea contestată, atât potrivit criticilor formulate, cât şi în raport cu conţinutul actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul de 5 Judecători constată următoarele:

Potrivit art. 362 alin. (2) din C. proc. pen., în cauzele în care faţă de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanţa este datoare să verifice în cursul judecăţii, în şedinţă publică, legalitatea şi temeinicia măsurii preventive procedând potrivit dispoziţiilor art. 208 din C. proc. pen.

Potrivit art. 208 alin. (4) din C. proc. pen., în tot cursul judecăţii, instanţa verifică, prin încheiere, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauţiune sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menţinerea acestei măsuri.

Incidenţa dispoziţiilor art. 242 alin. (1) C. proc. pen. trebuie analizată prin raportare la condiţiile pentru luarea măsurii preventive prevăzute de art. 202 alin. (1) C. proc. pen., revocarea intervenind ori de câte ori s-a constatat că aceasta şi-a pierdut caracterul necesar şi proporţional. Această situaţie corespunde unei schimbări a temeiurilor care au fost avute în vedere la dispunerea şi menţinerea măsurii preventive, nefiind aşadar obligatoriu să se reţină elemente de noutate, în raport, cu soluţiile dispuse anterior în cauză.

Raportând dispoziţiile legale enunţate anterior temeiurilor care au stat la baza luării măsurii preventive a controlului judiciar pe cauţiune dispusă faţă de inculpaţii B. şi A. şi, în acelaşi timp, efectuând o analiză cu privire la subzistenţa acestora la momentul procesual actual, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători apreciază că se impune în continuare menţinerea măsurii preventive a controlului judiciar pe cauţiune.

Astfel, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători reţine că verificarea existenţei necesităţii menţinerii sau nu a măsurii preventive pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii de la judecată sau al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni se realizează în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, elementele pe care instanţa le are în vedere şi vizează, atât stadiul cauzei, cât şi existenţa unor elementele de fapt din dosar, a unei baze factuale relevante care să indice riscul sustragerii inculpatului de la cercetarea judecătorească sau al influenţării, în orice mod a bunei administrări a probatoriului ori a procedurilor în ansamblu, precum şi în vederea înlăturării unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Verificând îndeplinirea, în cauză, a condiţiilor prevăzute de lege pentru menţinerea controlului judiciar pe cauţiune, se constată că sunt îndeplinite şi la acest moment procesual cerinţele dispoziţiilor art. 202 alin. (1) din C. proc. pen., probele administrate în faza de urmărire penală, ce constituie, de altfel, fundamentul actului de sesizare a instanţei, precum şi probele administrate în faţa instanţei de fond, permiţând în continuare să se aprecieze asupra existenţei unor motive verosimile care justifică bănuiala întemeiată că inculpaţii au săvârşit pretinsele fapte reţinute în sarcina lor, circumscrise infracţiunilor de complicitate la trafic de influenţă şi spălarea banilor, prevăzute de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 291 din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. (inculpatul A.), respectiv complicitate la spălarea banilor, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 (inculpata B.).

Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că măsura controlului judiciar pe cauţiune luată faţă de inculpaţi este, în continuare, proporţională cu gravitatea faptelor ce formează obiectul acuzaţiei penale, ce rezultă din natura acestora (infracţiunile de trafic de influenţă şi de spălarea banilor), din limitele de pedeapsă prevăzute de normele de incriminare (cuprinse între 2 şi 7 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de influenţă şi între 3 şi 10 ani închisoare în cazul infracţiunii de spălarea banilor), precum şi din urmarea reţinută în actul de sesizare, fără ca prin aceasta să se încalce prezumţia de nevinovăţie, ca principiu fundamental ce guvernează procesul penal, fiind astfel respectată şi cerinţa prevăzută de art. 202 alin. (3) teza I din C. proc. pen.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători constată că măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune, cu obligaţiile ce se impun a fi respectate pe durata ei de către inculpaţii B. şi A., astfel cum a fost modificată prin încheierea din data de 21 iulie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022.4 şi prin încheierea din data de 19 aprilie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, este în continuare necesară pentru a asigura buna desfăşurare a procesului penal, potrivit dispoziţiilor art. 202 alin. (1) teza a II-a, alin. (3) teza a II-a şi art. 211 din C. proc. pen., precum şi pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică.

Obligaţiile ce se impun a fi respectate de inculpaţi pe durata măsurii preventive a controlului judiciar pe cauţiune constituie garanţii ale derulării în bune condiţii a procedurii judiciare şi a soluţionării dosarului într-un termen rezonabil.

De asemenea, Înalta Curte- Completul de 5 Judecători constată că menţinerea măsurii preventive a controlului judiciar faţă de inculpaţii B. şi A. nu contravine exigenţelor de rezonabilitate a duratei măsurii analizate care a fost luată în luna decembrie 2020, inexistenţa unor perioade de pasivitate a organelor judiciare şi stadiul actual al procedurii legitimând în continuare concluzia menţinerii unui just echilibru între respectarea drepturilor individuale şi cerinţa bunei desfăşurări a procesului penal.

În plus, se observă că nu au fost indicate de către inculpaţi împrejurări cu caracter de noutate care să fie apte să pună în discuţie caracterul rezonabil al suspiciunii implicării acestora în activităţile presupus ilicite, pentru care au fost deduşi judecăţii, suspiciune pe care s-a grefat luarea şi, ulterior, menţinerea măsurii preventive analizate, astfel încât, în final, să conducă instanţa la concluzia că s-ar impune revocarea măsurii preventive sub imperiul căreia se află.

De altfel, măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune este o măsură preventivă cu un grad de restrângere minimal privind drepturile şi libertăţile fundamentale ale inculpaţilor, în limitele stabilite pentru desfăşurarea normală a procesului penal.

Totodată, conduita procesuală adecvată a contestatorilor inculpaţi nu justifică revocarea măsurii preventive a controlului judiciar pe cauţiune. Pe de altă parte, conduita acestora, de respectare a obligaţiilor ce au fost stabilite pe durata măsurii controlului judiciar pe cauţiune, are caracter firesc, o conduită contrară fiind de natură a atrage înlocuirea măsurii restrictive de libertate cu o măsură preventivă mai severă, privativă de libertate (fie arestul la domiciliu, fie arestarea preventivă), neputând determina, prin ea însăşi, revocarea controlului judiciar pe cauţiune.

De asemenea, apărările formulate în sensul că stadiul actual al procesului (cercetarea judecătorească este aproape de final, urmând a mai fi audiaţi doi martori propuşi de către inculpat, faţă de care nu există nicio interdicţie, precum şi audierea inculpaţilor) ar justifica revocarea măsurii preventive a controlului judiciar pe cauţiune luată faţă de inculpaţi, nu pot fi avute în vedere, întrucât, cercetarea judecătorească se află în curs de desfăşurare, scopul măsurii preventive fiind buna desfăşurare a procesului penal. Nu se poate reţine nici apărarea că menţinerea măsurii controlului judiciar pe cauţiune ar influenţa poziţia procesuală a inculpaţilor A. şi B. în a da declaraţii, întrucât natura şi scopul măsurii preventive sunt diferite de dreptul procesual al inculpaţilor de a da declaraţii, pe de o parte, iar pe de altă parte buna desfăşurare a procesului penal are loc după o completă şi efectivă asigurare a dreptului la apărare al inculpaţilor.

Referitor la imposibilitatea exercitării depline, de către inculpatul A., a mandatului de deputat şi a prerogativelor de a-şi îndeplini atribuţiile conferite de această calitate, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că acest aspect nu constituie un motiv suficient pentru revocarea măsurii preventive a controlului judiciar pe cauţiune.

Prin urmare, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că nu au încetat temeiurile în evaluarea cărora s-a individualizat măsura preventivă, respectiv prezervarea probatoriului, buna desfăşurare a procesului penal şi înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, iar perioada scursă de la data luării măsurii controlului judiciar pe cauţiune şi până în prezent nu justifică revocarea acesteia, nefiind depăşit un termen rezonabil.

În ceea ce priveşte contestaţia formulată de inculpata B., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că, în raport cu soluţia ce urmează a fi pronunţată, în sensul admiterii constaţiei formulate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie şi menţinerii măsurii preventive a controlului judiciar pe cauţiune luată faţă de inculpaţii A. şi B., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători apreciază că aceasta este nefondată.

Faţă de considerentele expuse, constatând subzistenţa temeiurilor care au determinat luarea măsurii preventive faţă de inculpaţii B. şi A., caracterul necesar şi proporţional al acesteia cu gravitatea acuzaţiilor şi scopul urmărit, Completul de 5 judecători din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., va admite contestaţia formulată de Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva încheierii din data de 1 noiembrie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia Penală, în dosarul nr. x/2023.

Va desfiinţa, în parte, încheierea atacată, şi, rejudecând, va menţine măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune luată faţă de inculpaţii A. şi B., astfel cum a fost modificată prin încheierea din data de 21 iulie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022.4 şi prin încheierea din data de 19 aprilie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023 şi va menţine celelalte dispoziţii ale încheierii atacate.

În temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de inculpata B. împotriva încheierii din 1 noiembrie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia Penală, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea intimată inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea contestaţiei formulate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva încheierii din data de 1 noiembrie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia Penală, în dosarul nr. x/2023.

Desfiinţează, în parte, încheierea atacată, şi rejudecând:

Menţine măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune luată faţă de inculpaţii A. şi B., astfel cum a fost modificată prin încheierea din data de 21 iulie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022.4 şi prin încheierea din data de 19 aprilie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023.

Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii atacate.

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatoarea inculpată B. împotriva încheierii din data de 1 noiembrie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – secţia Penală, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatoarea inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea contestaţiei formulate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 noiembrie 2023.