EU co-financing contract termination and restitution obligation based on beneficiary's non-performance rather than fault or force majeure

Şedinţa publică din data de 17 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov la data de 11.10.2019, reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a solicitat obligarea pârâtei U.A.T. Predeal la plata sumei de 7.427.457,84 RON din care 5.492.004,33 RON (reprezentând fonduri FEDR) şi 1.935.453,51 RON (reprezentând cofinanţare de la bugetul de stat); obligarea UAT Predeal la plata majorărilor de întârziere începând cu data de 14.08.2019 în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere din suma datorată până la data plăţii efective; obligarea UAT Predeal la plata comisioanelor bancare ocazionate de rambursarea sumelor datorate Ministerului, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea de şedinţă din data de 11.12.2019 Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Predeal în contradictoriu cu chemaţii în garanţie A. S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L., D. S.R.L., E. S.R.L., F. S.R.L., G., H. S.R.L., I. S.R.L., J. S.R.L., K., L., M..

De asemenea, prin încheierea de şedinţă din data de 22 ianuarie 2020 Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisuri, a respins proba cu interogatoriu pentru pârâtă şi a amânat pronunţarea la data de 29.01.2020.

Prin sentinţa nr. 1 din 05 februarie 2020 Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele:

"Admite acţiunea formulată de reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Predeal.

Obligă pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 7.427.457,84 RON reprezentând 5.492.004,33 RON, fonduri FEDR şi 1.935.453,51 RON, cofinanţare de la bugetul de stat.

Obligă pe pârâtă să plătească reclamantului majorări de întârziere în valoare de 0,1 % pe zi de întârziere din suma datorată, începând cu data de 14.08.2019 până la data plăţii efective.

Obligă pe pârâtă să plătească reclamantului comisioanele bancare ocazionate de rambursarea sumelor datorate.

Fără cheltuieli de judecată."

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei dar şi împotriva încheierilor din datele de 11.12.2019 şi 22.01.2020 a declarat recurs pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Predeal, criticându-le pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârilor, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, în privinţa încheierii din data de 11.12.2019, s-a arătat că aceasta a fost pronunţată în condiţiile neîndeplinirii procedurii de citare a societăţii chemate în garanţie S.C. B. S.R.L., întrucât aceasta nu a fost citată şi prin administratorul judiciar N., astfel încât, faţă de dispoziţiile art. 153, art. 74, art. 64 alin. (1) şi (2), art. 179 alin. (1) şi (3), art. 174 alin. (2), art. 178 alin. (1) C. proc. civ., se impune constatarea nulităţii absolute a încheierii şi incidenţei cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod.

Aceeaşi sancţiune a nulităţii absolute se impune, în opinia recurentei şi în cazul încheierii din data de 20.01.2020, termen la care pârâta U.A.T. Predeal a adus la cunostinţa instanţei de fond faptul că instituţia publică nu are asigurată reprezentarea juridică nici convenţională şi nici prin reprezentant legal, dovedind că nu are consilier juridic angajat, postul fiind vacant, iar reprezentarea legală nu putea fi asigurată întrucât Consiliul Local Predeal era în procedură de dizolvare, solicitând faţă de aceste împrejurări acordarea unui nou termen de judecată.

Cu toate acestea, fără a se dispune desemnarea unui curator care să reprezinte interesele pârâtei potrivit art. 58 C. proc. civ., nesocotind dispoziţiile art. 13 şi art. 80 din acelaşi cod, instanţa de fond s-a pronunţat atât asupra încuviinţării probatoriului cât şi asupra fondului cauzei, amânând pronunţarea pentru 29.01.2020, deşi pârâta U.A.T. Predeal a fost lipsită, în mod obiectiv, de apărare, iar în final soluţionând cauza cu încălcarea principiilor fundamentale ale procesului civil.

În privinţa sentinţei civile pronunţate în cauză, recurenta a arătat că instanţa s-a limitat la a soluţiona cererea reclamantei în mod exclusiv prin interpretarea clauzelor contractului reziliat, fără însă a avea în vedere susţinerile pârâtei referitoare la existenţa sau nu a culpei în executarea contractului şi, implicit, în rezilierea acestuia.

Totodată, instanţa nu a observat cazul fortuit în care pârâta s-a aflat ca urmare a actelor/faptelor constructorului initial B. S.R.L., ce au determinat, în interiorul contractului cu M.D.R.A.P., necesitatea demarării unor noi proceduri de identificare şi desemnare a unui alt constructor, proceduri ce erau avizate şi aprobate de A.N.A.P.

Faţă de omisiunile evidente de analiză a susţinerilor pârâtei din întâmpinarea formulată, se poate aprecia că judecătorul fondului a lăsat practic, din această perspectivă, hotărârea fără motivare, contrar dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi art. 6 din C.E.D.O.

Astfel, instanţa a nu a analizat următoarele susţineri ale pârâtei:

Potrivit prevederilor H.G. nr. 678/2015 privind închiderea programelor operaţionale finanţate în perioada 2007-2013 prin Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European, Fondul de Coeziune şi Fondul European de Pescuit, precum şi a prevederilor Instrucţiunii AM POR nr. 146/2016 pentru încheierea actelor adiţionale de prelungire a duratei contractelor de finanţare care nu se finalizează în perioada acordată urmare aplicării Instrucţiunii AM POR 144/2015, în scopul îndeplinirii integrale a obiectivelor şi indicatorilor proiectelor şi în vederea asigurării funcţionalităţii acestora, durata de implementare a proiectului "Centru de agrement şi O." este 31.12.2018.

Datorită nerespectării de către constructor a termenului de execuţie a lucrărilor, după expirarea în anul 2017 a contractului, acesta nu a mai fost prelungit. Prin urmare, s-a procedat la inventarierea lucrărilor executate şi preluarea şantierului, s-a stabilit restul lucrarilor de executat, s-a întocmit documentaţia şi s-a demarat procedura de achiziţie publică pentru lucrările rămase de executat.

Prima publicare a documentaţiei s-a transmis în SEAP în data de 13.04.2018, fiind selectată pentru validarea de către A.N.A.P. În data de 26.04.2018 documentaţia a fost respinsă.

la data de 27.04.2018 a fost retransmisă spre publicare documentaţia modificată, cu împărţirea pe 2 loturi, dupa cum urmează: Lotul I - rest de executat clădire, faţade, terase, instalaţii, lucrări pereţi escaladă, amenajări exterioare; Lotul x - rest de executat lucrări piscine, saune, instalaţii tehnologice.

În data de 22.05.2018 documentaţia a fost acceptată şi publicată. Anunţul de participare a fost publicat în data de 23.05.2018. Termenul limită de depunere a ofertelor a fost: 25.06.2018.

Au fost depuse oferte după cum urmează: Lotul 1: o singură ofertă; Lotul 2: două oferte.

La lotul x, după procesul de evaluare calificare şi tehnică, oferta depusa a fost declarată neconformă, deoarece ofertantul a solicitat ca amendament la contract includerea unei clauze privind plata unui avans de 30% la semnarea contractului de lucrări, amendament neacceptat de autoritatea contractantă Oraşul Predeal. Procedura pentru acest lot a fost anulată în data de 27.07.2018. După expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, procedura a fost reluată ca procedură de licitaţie deschisă online distinctă, documentaţia de atribuire fiind transmisă spre publicare în SEAP în data de 08.08.2018.

La lotul x, după procesul de evaluare calificare, tehnică şi financiară, ambele oferte au fost respinse ca inacceptabile, procedura pentru acest lot fiind anulată în data de 27.08.2018. După expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, procedura a fost reluată ca procedură de licitaţie deschisă online distinctă, documentaţia de atribuire fiind transmisă spre publicare în SEAP în data de 12.09.2018.

Având în vedere că după o lungă perioadă de timp documentaţiile de atribuire transmise spre publicare au rămas în aşteptare validare, ţinând cont de termenul limită impus de Comisia Europeană pentru finalizarea proiectului şi îndeplinirea integrală a obiectivelor şi indicatorilor proiectului în data de 31 decembrie 2018, Oraşul Predeal a întreprins demersuri privind solicitarea sprijinului în vederea deblocării procedurii de validare de către A.N.A.P. a documentaţiilor pentru publicarea anunţului de participare şi derularea procedurii de atribuire într-un timp cât mai scurt şi atribuirea contractelor de lucrări. Întârzierile cauzate de validarea de către A.N.A.P. a documentaţiilor de atribuire au fost comunicate şi dezbătute şi în cadrul vizitei speciale de monitorizare la faţa locului din data de 18.09.2018, efectuată de către reprezentanţii M.D.R.A.P. în calitate de Autoritate de Management pentru POR, la care au participat şi reprezentanţii A.D.R. Centru - Biroul Regional Braşov şi reprezentanţii P..

După parcurgerea procedurii impuse de lege, pentru cele două loturi au fost încheiate contracte de execuţie lucrări, astfel încât, la acest moment nu se poate vorbi despre o culpă a autorităţii pârâte în realizarea proiectului finanţat prin Contractul de finanţare nr. x/20.12.2012, care să impună obligarea acesteia la restituirea sumelor plătite în cadrul proiectului.

Rezilierea unui contract pentru cauze imputabile apărute în cursul implementării acestuia nu poate fi admisă decât în ipoteza existenţei unei neexecutări serioase a obligaţiilor contractuale. În cauză nu exită o astfel de situaţie şi nici nu s-a dovedit existenţa unei deturnări a scopului contractului şi a sumelor alocate din contribuţia U.E. şi a Guvernului României, iar eventualele neajunsuri derivate din efortul de implementare nu pot fi imputate recurentei şi nu pot constitui o bază serioasă şi rezonabilă care să justifice rezilierea unui contract ce şi-a atins obiectivele din punct de vedere tehnic şi funcţional.

De asemenea, nu există în speţă nicio încălcare a angajamentelor asumate, ca rezultat al intenţiei ori neglijenţei recurentei, astfel că întârzierile în implementarea contractului nu pot fi considerate neregularităţi care să permită reclamantului să rezilieze contractul şi să declanşeze procedura de recuperare a avantajelor acordate.

Cele reţinute de reclamant ca argumente în susţinerea cererii de chemare în judecată, privind nerealizarea scopului finanţării investiţiei, nu mai corespund realităţii, întrucât proiectul se afla în procedura de executare, urmând a intra în proprietatea publică a recurentei, iar întârzierile de implementare nu sunt imputabile numai acesteia.

Totodată, având în vedere şi jurisprundenţa C.J.U.E (cauza C 58/08 The Queen, cauza C 146/05 Collee KG şi Finanzanet), s-a apreciat că dificultăţile întâmpinate de recurentă în implementarea proiectului, care au condus la întârzierea finalizării şi funcţionalităţii investiţiei nu justifică retragerea sprijinului financiar nerambursabil, care ar reprezenta o măsură disproporţionată, de natură să deturneze scopul finanţării şi să creeze consecinţe negative excesiv de împovărătoare pentru comunitate. În cauză se impune a se tine seama şi de dispoziţiile art. 2 din Regulamentul CE nr. 2988/1995, conform cărora măsurile "şi sancţiunile administrative trebuie să fie eficace, proporţionale şi convingătoare, astfel încât să se ofere o protecţie adecvată intereselor financiare ale Comunităţilor Europene."

Aplicarea unei măsuri sau sancţiuni administrative, cum este măsura de restituire a finanţării nerambursabile, se justifică numai dacă ar exista sau s-ar putea produce o prejudiciere a bugetului general al Comunităţii Europene şi/sau bugetelor administrate de aceasta sau în numele ei, condiţie care în cauză nu îşi gaseşte aplicabilitatea, proiectul aflându-se în derulare, bugetul general al Comunităţii Europene nesuferind niciun prejudiciu actual sau viitor.

Cum în cauză nu a existat un asemenea prejudiciu, recurenta a apreciat că este în mod nelegal obligată să restituie finanţarea primită, impunându-se menţinerea finanţării nerambursabile faţă de existenţa unor proceduri de achiziţie deschise, transparente, cu respectarea deplină a principiilor directoare instituite pentru eligibilitatea cheltuielilor, proceduri admise ce determină continuarea realizării proiectului pentru care s-a alocat finanţarea.

Nu în ultimul rând, în analiza cererii de chemare în judecată se impune a se ţine seama şi de dispoziţiile pct. 5A 13 1 b din Secţiunea F din Acordul multianual de finanţare dintre Guvernul României şi Comisia Comunităţilor Europene şi art. 1 alin. (2) din Regulamentul CE nr. 2988/1995, faţă de care nu se poate constata existenţa unei neregularităţi pentru care s-ar impune restituirea fondurilor acordate, întrucât nu este îndeplinită condiţia prejudicierii bugetului general al Comunităţii Europene şi nici condiţia culpei beneficiarului, chiar în forma uşoară, pentru că la dosarul cauzei nu există nicio probă din care să rezulte vinovăţia recurentei pentru pretinsa neregularitate reţinută.

Totodată, cu privire la conţinutul documentele emise de autorităţile naţionale cu privire la situaţia recuperării fondurilor nerambursabile, se impune a se observa că prin conţinutul lor au valoarea probatorie a unor simple corespondenţe, în lipsa unui raport final al OLAF pentru sancţionarea beneficiarului fondurilor europene. Emiterea actelor prin care, în mod unilateral a fost angajată răspunderea contractuală şi a fost stabilită obligaţia restituirii integrale a finanţării acordate recurentei, în lipsa unui raport final întocmit de OLAF, este prematură, dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Regulamentul CE nr. 1073/1999, prevăzând că, singurul înscris care poate constitui o probă admisibilă în procedurile administrative sau judiciare ale statelor membre este raportul final de control al OLAF, respectiv raportul care se întocmeşte de acest oficiu, sub autoritatea directorului, la încheierea investigaţiei fiecărui caz în parte.

In mod necontestat, un asemenea raport final nu a fost întocmit de OLAF cu privire la presupusele nereguli în finanţarea n cauza dedusă judecăţii cu atât mai mult cu cât în baza controalelor efectuate de autorităţile naţionale nu s-a stabilit, pe bază de probe şi nu de prezumţii, existenţa unor neregularităţi în executarea obligaţiilor contractuale, nu s-a stabilit răspunderea persoanelor implicate, nu s-a stabilit prejudiciul cert cauzat bugetului Comunităţilor Europene, cu indicarea prevederilor legale încălcate şi cu stabilirea sumei de recuperat, corespunzător neregulii constatate, prin aplicarea principiului proporţionalităţii.

4. Apărările formulate de intimaţi

Intimatul-reclamant Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei dar şi intimaţii-chemaţi în garanţie B. S.R.L., C. S.R.L., E. S.R.L., K., L. au depus întâmpinare, respectiv note scrise, solicitând în esenţă respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa şi încheierile atacate prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Părţile din prezenta cauză, reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Predeal, au încheiat contractul de finanţare nr. x/20.12.2012, pentru implementarea proiectului cod SMIS 40896, cu titlul "Centru de agreement şi O.".

Obiectivul proiectului a vizat construirea unui Centru de agrement şi SPA în oraşul Predeal, iar potrivit art. 2 alin. (4) din contractul de finanţare perioada de implementare a proiectului a fost de 30 luni.

Prin acte adiţionale succesive s-a prelungit termenul acordat beneficiarului în scopul îndeplinirii integrale a obiectivelor şi indicatorilor proiectului şi în vederea asigurării funcţionalităţii acestuia, până la 31.12.2018. Contrar anagajamentelor asumate de recurenta-pârâtă, la data de 31.12.2018 investiţia nu era finalizată şi funcţională - stadiul realizării fizice a investitiei era de 66%, iar din punct de vedere valoric 58,5% (57,5% valoarea lucrărilor certificate de dirigintele de şantier reprezentând 22.843.080,62 RON, inclusiv TVA).

La data vizitei de monitorizare efectuată în luna ianuarie 2019 de către A.D.R. Centru, s-a constatat că din luna martie 2017 nu s-au efectuat niciun fel de lucrări, ca urmare a încetării execuţiei lucrărilor de către S.C. B. S.R.L., constructorul iniţial.

Faţă de toate aceste aspecte, în urma întâlnirii în vederea rezolvării situaţiei pe cale amiabilă, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, faţă de datele şi de susţinerile din cadrul concilierii, a propus rezilierea contractului de finanţare nr. x/20.12.2012, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (4), cu recuperarea finanţării acordate (7.427.457,84 RON), având în vedere neîndeplinirea de către U.A.T. Predeal a obligaţiilor contractuale prevăzute la art. 9 alin. (2) şi (8) din contract.

În acest context, prin Decizia nr. 9/19.07.2019, s-a dispus rezilierea contractului de finanţare încheiat între părţi, cu recuperarea integrală a sumelor plătite în cadrul proiectului, în cuantum de 7.427.457,84 RON (art. 1 din decizie).

Fiind învestită cu recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Predeal împotriva soluţiei admitere a acţiunii reclamantului şi de obligarea a autorităţii pârâte la plata sumei reprezentând finanţarea acordată şi a majorărilor de întârziere, dar şi împotriva încheierilor premergătoare acestei soluţii, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al acestuia.

În privinţa încheierii de şedinţă din data de 11.12.2019, prin care a fost respinsă cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta, se observă că această soluţie a fost criticată pe aspecte procedurale, fiind invocată exclusiv o pretinsă nelegalitate a procedurii de citare a S.C. B. S.R.L..

Contrar susţinerilor recurentei, Înalta Curte reţine că din înscrisurile depuse la dosar şi din actele de procedură întocmite reiese faptul că societăţii nu îi fusese ridicat dreptul de administrat, iar acesteia nu i s-a produs vreo vătămare câtă vreme a avut cunoştinţă de proces şi a formulat apărări asupra tuturor aspectelor relevante în cauză.

În ceea ce priveşte încheierea de şedinţă din data de 22 ianuarie 2020, prin care prima instanţă a încuviinţat proba cu înscrisuri şi a amânat pronunţarea asupra fondului cauzei, Înalta Curte constată că sunt nefondate argumentele recurentei privind încălcarea dreptului său la apărare, ca urmare a pretinsei ignorări a cererii de amânare a judecării cauzei formulate, motivată de vacantarea postului de consilier juridic şi de demararea procedurii de dizolvare a consiliului local.

Astfel, pe de o parte instanţa de control judiciar constată că potrivit datelor cu caracter public afişate chiar de recurentă pe site-ul propriu, existau mai multe posturi de consilier juridic (conform adreselor care atestă drepturile salariale achitate nr. x/20.09.2019 şi nr. x/16.03.2020), iar pe de altă parte procesul-verbal de conciliere dintre părţi poartă semnăturile vice-primarului şi a unuia dintre aceşti consilieri juridici.

Cu toate acestea, prima instanţă a aplicat în mod corect dispoziţiile art. 222 Cod procedură şi, tocmai pentru a asigura respectarea dreptului la apărare al pârâtei, a dispus amânarea pronunţării, permiţându-i acesteia să depună concluzii scrise detaliate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că cele două încheieri de şedinţă nu au fost pronunţate cu încălcarea normelor de procedură şi a principiilor fundamentale ale procesului civil, astfel că acestea nu pot fi reformate prin prisma cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În privinţa recursului declarat împotriva sentinţei pronunţate asupra fondului cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reţine caracterul nefondat al susţinerilor subsumate cazului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Acest caz de casare vizează situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Deşi aparent am fi în prezenţa unor motive distincte, în realitate este vorba de ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de casare - nemotivarea hotărârii -, deoarece astfel trebuie calificată şi o hotărâre care nu este deloc motivată şi una care cuprinde motive contradictorii ori motive care sunt străine pricinii.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) Cod procedură civilă, în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi motivele pentru care s-au respins cererile părţilor. Motivarea este de esenţa hotărârilor şi este necesară pentru a o face înţeleasă şi acceptată de părţi, dar şi pentru a permite instanţei de control judiciar să verifice, după caz, stabilirea situaţiei de fapt şi a aplicării legii sau numai aplicarea legii.

Analizând hotărârea pronunţată de prima instanţă, Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost amplu motivată şi nu există o contradicţie între considerente sau între considerente şi dispozitiv, iar prima instanţă a prezentat motivele reţinute în fundamentarea soluţiei pronunţate asupra actelor administrative deduse judecăţii, acestea fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reţinut.

De asemenea, contrar susţinerilor recurentei, constată că din considerentele hotărârii recurate reiese faptul că instanţa a analizat inclusiv apărările recurentei-pârâte, respectiv a reţinut că acestea "s-au axat în esenţă pe faptul că în sarcina sa nu poate fi reţinută vreo culpă în neexecutarea contractului, că pentru rezilierea contractului este necesară existenţa unei neexecutări serioase a angajamentelor care nu există în speţă, că nu s-a făcut dovada existenţei unei deturnări a scopului contractului şi a sumelor alocate, că nu există o încălcare a angajamentelor asumate, ca rezultat al intenţiei or neglijenţei pârâtului şi că sancţiunea aplicată este dispoporţionată".

Împrejurarea că aceste apărări au fost apreciate ca nerelevante, prin raportare la clauzele contractuale clare şi neechivoce, nu poate avea semnificaţia invocată de către pârâtă, aceea de nemotivare a hotărârii pronunţate.

Potrivit celui de al doilea motiv de casare invocat - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În prezenta cauză aceste motive nu sunt incidente, iar soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate.

Astfel, potrivit art. 20 alin. (4) din contractul de finanţare încheiat între părţi, "în cazul nerespectării de către Beneficiar a prevederilor prezentului Contract, AM POR poate decide rezilierea unilaterală a Contractului printr-o notificare scrisă. În această situaţie, Beneficiarul are obligaţia restituirii în întregime a sumelor deja primite în cadrul Contractului, în condiţiile prevăzute la art. 14 din prezentul Contract".

De asemenea, conform dispoziţiilor art. 9 alin. (2) şi (8) din acelaşi contract, "Beneficiarul se obligă să implementeze Proiectul pe propria răspundere în conformitate cu prevederile prezentului Contract şi ale legislaţiei comunitare şi naţionale în vigoare. Beneficiarul va fi singurul răspunzător în faţa AM POR/OI pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate prin Contract, pentru implementarea Proiectului şi pentru realizarea obiectivelor prevăzute în Anexa IV - Cererea de finanţare la prezentul Contract", iar "BeneficiaruL are obligaţia de a respecta calendarul activităţilor prevăzute în Anexa IV - Cererea de finanţare a prezentului Contract".

Întrucât aceste dispoziţii au putere de lege între părţile contractante conform art. 1270 C. civ., instanţa de fond a constatat, în mod corect, că recurenta-pârâtă are obligaţia de restitui sumele de bani primite în cadrul finanţării derulate prin contractul de finanţare nr. x/20.12.2012, ca urmare a rezilierii respectivului contract de către reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către pârâtă.

În acord cu cele reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că argumentele pârâtei reluate şi în recurs, referitoare la inexistenţa vreunei culpe în neexecutarea contractului, nedovedirea deturnării de la scopul contractului a sumelor alocate, neîncălcarea angajamentelor asumate ca rezultat al intenţiei or neglijenţei pârâtului sau caracterul disproporţionat al sancţiunii aplicată, nu sunt apte prin ele însele să înlăture aplicarea prevederilor contractuale care reglementează posibilitatea rezilierii unilaterale a contractului, la latitudinea reclamantului în cazul nerespectării prevederilor contractului de finanţare de către beneficiar.

Pârâtei îi revenea obligaţia ca până la data de 31.12.2018 să îndeplinească integral obiectivele şi indicatorii proiectului şi să asigurarea funcţionalitatea acestuia. Neîndeplinirea acestei obligaţii nu a fost contestată de către recurenta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Predeal, care în apărarea sa a invocat faptul că aceasta nu îi este imputabilă, fără însă a se dovada unei cauze exoneratoare de răspundere conform art. 19 din contract.

De asemenea, Înalta Curte constată că autoritatea pârâtă nu a contestat nici decizia de reziliere a contractului, ce constituie izvorul obligaţiei de restituire a sumelor pretinse de reclamant, aceasta fiind în vigoare şi producând efectele astfel cum au fost anticipate la încheierea contractului de finanţare.

În mod similar, se constată şi faptul că pentru producerea acestor efecte nu era necesară existenţa vreunui alt act, cum ar fi un eventual raport final întocmit de O.L.A.F., fiind neîntemeiată şi critica privind pretinsa neproporţionalitate a sancţiunii, câtă vreme prevederile contractuale prevedeau în mod expres că beneficiarul este obligat să restituie în întregime sumele deja primite în cadrul contractului (art. 20 alin. (4).

Nu în ultimul rând, Înalta Curte nu poate primi argumentul conform căruia instanţa de fond ar fi nesocotit a observa cazul fortuit în care s-a aflat recurenta urmare a actelor/faptelor constructorului iniţial S.C. B. S.R.L., întrucât această apărare reprezintă o susţinere nouă, care nu a făcut obiectul cercetării primei instanţe şi nu poate fi analizată direct în recurs.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa recurată nu este afectată de nelegalitate şi nu poate fi reformată prin prisma cazurilor de casare invocate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Predeal împotriva încheierilor din 11.12.2019 şi 22.01.2020 şi împotriva sentinţei nr. 1 din 05 februarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 februarie 2022.