Inadmissibility of constitutional exception for lack of nexus to annulment appeal challenging administrative acts under market trading decree

Şedinţa publică din data de 12 ianuarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 29.12.2020 pe rolul Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii UAT Slănic Moldova, Primar B., C., D., E., anularea actului administrativ nr. 11474/28.10.2020, a actului nr. 12562/23.11.2020 şi obligarea la plata daunelor morale în cuantum de 5000 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 148/2021 din 25 februarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive;

A respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Unitatea Administrativ Teritorială Slănic Moldova, B.-Primarul U.A.T Slănic Moldova, C.-Consilier la U.A.T Slănic Moldova, D. - Consilier la U.A.T Slănic Moldova, E., ca neîntemeiată;

A respins cererea reclamantei de aplicare a amenzii judiciare şi de obligare la plata de despăgubiri, ca neîntemeiată;

A obligat reclamanta la plata către pârâta UAT Slănic Moldova a sumei de 3000 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată şi la plata către fiecare pârât persoană fizică a sumei de 750 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 148/2021 din 25 februarie 2021 a Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020.

Prin decizia nr. 597/2021 din data de 28.09.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta A. S.R.L., pe care a obligat-o să plătească intimatului Oraşul Slănic Moldova suma de 1500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei nr. 597/2021 din data de 28.09.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, de către Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat contestaţie în anulare contestatoarea A. S.R.L., înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021.

2. Hotărârea recurată

Prin decizia nr. 343/2022 din 3 iunie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare;

A respins contestaţia în anulare formulată de contestatoarea-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 597/28.09.2021, pronunţate de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi: E., Unitatea Administrativ Teritorială Slănic Moldova, B., C. şi D., ca inadmisibilă;

A admis excepţia inadmisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate şi a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de contestatoarea-reclamantă A. S.R.L., ca inadmisibilă.

3. Cererea de recurs

Împotriva deciziei nr. 343/2022 din 3 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, respectiv a soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale ca inadmisibilă, a formulat recurs contestatoarea A. S.R.L., solicitând admiterea recursului şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată.

În motivarea recursului arată în esenţă că instanţa învestită cu cererea de sesizare a Curţii Constituţionale se poate pronunţa doar cu privire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţele realizând o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate poate fi folosită, ce nu echivalează cu o analiză a conformităţii prevederii atacate cu prevederile constituţionale şi nici cu soluţionarea de către instanţă a unui aspect de contencios constituţional.

Consideră că aceste condiţii sunt îndeplinite, respectiv excepţia a fost invocată într-un dosar aflat pe rolul Curţii de Apel Bacău, are în vedere neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen., în vigoare, iar textul de lege criticat nu a fost declarat neconstituţional printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Referitor la criticile privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor O.G. nr. 99/2000, arată că se invocă o încălcare a normelor de tehnică legislativă, în sensul că adoptarea actului normativ s-ar fi făcut cu încălcarea prevederilor art. 1 şi 3 din Legea nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, iar pe de altă parte nu a depus spre aprobare la Parlament actul normativ în termenul prevăzut la art. 3 din Legea nr. 125/2000.

Solicită a se avea în vedere faptul că hotărârea recurată nu i-a fost comunicată până la momentul formulării recursului, având în vedere termenul scurt în care acesta trebuia formulat.

Arată că obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl reprezintă O.G. nr. 99/2000 şi că sunt îndeplinite condiţiile ca legea sau ordonanţa ori dispoziţia criticată să fie în vigoare; legea sau ordonanţa ori dispoziţia criticată să aibă legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia; legea sau ordonanţa ori dispoziţia criticată nu a fost constatată ca fiind neconstitutionată printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

De asemenea, susţine că O.G. nr. 99/2000 a fost depusă la Camera Deputaţilor în anul 2001, cu încălcarea termenului prevăzut atât de legea de abilitare, cât şi de dispoziţiile art. 115 din Constituţie.

Susţine că prevederile contestate nu au atributul clarităţii şi previzibilităţii actului normativ, încălcând prevederile art. 16 din Constituţia României.

4. Apărările intimatei-pârâte

Intimata-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială a Oraşului Slănic Moldova a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţia nulităţii recursului pe motiv că nu indică în concret hotărârea recurată şi nici nu a precizat temeiul de drept pe care s-a întemeiat cererea de recurs.

Pe fond, solicită respingerea recursului şi menţinerea soluţiei de inadmisibilitate date de către instanţa de fond cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate.

II. Soluţia instanţei de recurs

2.1. În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, invocată de către intimata-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială a Oraşului Slănic Moldova a prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este neîntemeiată.

Înalta Curte constată că prin cererea de recurs recurenta-reclamantă a invocat critici ce pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., deşi nu l-a invocat în mod expres, arătând propriile argument pentru care a apreciat că este greşită soluţia primei instanţe de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a O.G. nr. 99/2000.

Neindicarea în concret a motivului de casare din cele prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu reprezintă un element care să conducă la nulitatea cererii de recurs, câtă vreme argumentele formulate sunt susceptibile a fi încadrate în unul dintre motivele de casare.

De asemenea, nici lipsa indicării în mod expres a hotărârii recurate nu este în măsură să conducă la nulitatea cererii de recurs, câtă vreme aceasta este identificabilă în raport cu alte elemente, cum ar fi numărul de dosar, data pronunţării, părţile sau măsurile dispuse.

Examinând cererea de recurs din speţă, reiese că recurenta-reclamantă a indicat numărul dosarului, părţile şi soluţia de respingere a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a O.G. nr. 99/2000, elemente ce permit identificarea hotărârii recurate.

În consecinţă, în temeiul art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 486 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului.

2.2. Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu criticile formulate prin cererea de recurs şi apărările formulate prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii UAT Slănic Moldova, Primar B., C., D., E., anularea actului administrativ nr. 11474/28.10.2020, a actului nr. 12562/23.11.2020 şi obligarea la plata daunelor morale în cuantum de 5000 RON.

Prin decizia nr. 343/2022 din 3 iunie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, recurată în prezenta cauză, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare; a respins contestaţia în anulare formulată de contestatoarea-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 597/28.09.2021, pronunţate de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi: E., Unitatea Administrativ Teritorială Slănic Moldova, B., C. şi D., ca inadmisibilă; a admis excepţia inadmisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate şi a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de contestatoarea-reclamantă A. S.R.L., ca inadmisibilă.

Împotriva deciziei nr. 343/2022 din 3 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs contestatoarea A. S.R.L., precizând în mod expres că cererea de recurs vizează doar soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale ca inadmisibilă.

Excepţia de neconstituţionalitate ridicată în speţă vizează dispoziţiile O.G. nr. 99/2000.

În ceea ce priveşte soluţia pronunţată de prima instanţă de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a O.G. nr. 99/2000, Înalta Curte constată că în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992:

"Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial (…).

(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale."

Având în vedere textul normativ invocat anterior, Înalta Curte reţine că pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii:

- excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial;

- excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

- norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Condiţia relevanţei excepţiei, care impune ca normele criticate să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto ori dedusă din orice fel de minimă tangenţă a prevederilor legale în discuţie cu litigiul aflat pe rolul instanţei, ci se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual şi a stadiului concret în care se află litigiul.

În cauză, excepţia vizează neconstituţionalitatea O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă.

Astfel, se observă că ordonanţa ce constituie obiectul excepţiei de neconstituţionalitate reglementează comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă.

Or, în cauză, se constată că nu este îndeplinită această condiţie de admisibilitate a sesizării, neputând fi stabilită vreo legătură între excepţia astfel invocată şi cererea de chemare formulată de recurentă, ce are ca obiect contestaţia în anulare formulată de contestatoarea-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 597/28.09.2021, pronunţate de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2020, cale extraordinară de atac, ce se soluţionează prin raportare la motivele limitativ prevăzute de legiuitor la art. 503 C. proc. civ.

Prin urmare, în mod corect a observat prima instanţă că dispoziţiile criticate a fi neconstituţionale nu au legătură cu soluţionarea contestaţiei în anulare, întrucât aplicarea O.G. nr. 99/2000 vizează fondul litigiului ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2020 şi, cum analizarea fondului acestui litigiu presupune mai întâi invocarea unor motive admisibile pentru admiterea contestaţiei în anulare şi desfiinţarea deciziei civile nr. 597/28.09.2021, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale din speţă este inadmisibilă.

Având în vedere că cerinţele de admisibilitate ale cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, astfel cum sunt acestea reglementate în art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, trebuie îndeplinite în mod cumulativ şi, cum cel puţine cerinţa ca normele criticate să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei nu este îndeplinită în cauză, în mod corect prima instanţă a respins cererea reclamantei.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar.

2.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 343/2022 din 3 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 343/2022 din 3 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 12 ianuarie 2023.