Inadmissibility of cassation appeal against final appellate decision: limits of statutory appellate remedies and constitutional principle of legality
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal on civil matters as inadmissible, thereby leaving the Appellate Court’s 2021 decision in full force, which had previously rejected the first-instance appeal due to lack of court fees. The dispute concerned a civil action initiated against a limited liability company, where the procedural chain involved the Court of Appeal annulling a lower court's ruling that had dismissed the original claim as inadmissible. Relying on the principle that appellate remedies are strictly limited by statute and that the Appellate Court’s decision possessed a final character, the court held that no legal provision permitted a further appeal to the High Court, citing Article 457(1), Article 483(1), and Article 634(1)(6) of the Code of Civil Procedure, alongside the constitutional mandate in Article 129 that only statutory avenues for challenging judicial decisions are permissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 483 alin. (1) din C. proc. civ, art. 7 din C. proc. civ, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ; Inadmissibility of cassation appeal against final appellate decision: limits of statutory appellate remedies and constitutional principle of legality: The dispute concerned a civil action initiated against a limited liability company, where the procedural chain involved the Court of Appeal annulling a lower court's ruling that had dismissed the original claim as inadmissible. Relying on the principle that appellate remedies are strictly limited by statute and that the Appellate Court’s decision possessed a final character, the court held that no legal provision permitted a further appeal to the High Court, citing Article 457(1), Article 483(1), and Article 634(1)(6) of the Code of Civil Procedure, alongside the constitutional mandate in Article 129 that only statutory avenues for challenging judicial decisions are permissible.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision cited in the 'PENTRU ACESTE MOTIVE' section as the specific legal basis for the decision to reject the appeal as inadmissible.
Full text
Şedinţa publică din data de 21 februarie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin sentinţa civilă nr. 268 din 4 februarie 2021, pronunţată de Tribunalului Cluj în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu, şi a fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul B..
La data de 16 februarie 2021 apelantul A. a formulat apel împotriva acestei sentinţe.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin decizia civilă nr. 537/2021 din 10 mai 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia netimbrării recursului, invocată din oficiu şi a anulat recursul formulat de recurentul A., în contradictoriu cu intimata B. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 268 din 4 februarie 2021, pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2020, pe care o menţine în întregime şi a obligat recurentul să plătească intimatei suma de 1.500 de RON, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 537/2021 din 10 mai 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a declarat recurs.
La termenul de judecată din 21 februarie 2023, Înalta Curte a reţinut excepţia inadmisibilităţii, invocată în cuprinsul întâmpinării de către intimatul-pârât B. S.R.L., în raport de caracterul definitiv al hotărârii atacate.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de dispoziţiile procedurale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil pentru argumentele expuse în continuare.
Prezenta cerere de recurs vizează o hotărâre definitivă a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, prin care această instanţă a soluţionat recursul formulat de recurentul A. împotriva sentinţei civile nr. 268 din 4 februarie 2021 pronunţată de Tribunalului Cluj în dosarul nr. x/2020.
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:
"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:
"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."
Împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga, în speţă fiind incidente dispoziţiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".
Aceste dispoziţii delimitează, expres şi exclusiv, categoria hotărârilor judecătoreşti ce pot face obiectul căii de atac a recursului.
Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.
Înalta Curte reţine şi incidenţa dispoziţiilor art. 634 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ., potrivit cărora:
"Sunt hotărâri definitive: (…) orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs."
Având în vedere dispoziţiile exprese din textele legale citate mai sus, coroborate cu situaţia, potrivit căreia, deciziei civile nr. 537/2021 din 10 mai 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal are caracter definitiv, Înalta Curte constată că această hotărâre nu mai poate face obiectul căii de atac a recursului.
Cu alte cuvinte, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii, consacrat expres de dispoziţiile art. 7 din C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.
Pentru considerentele expuse şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 537/2021 din 10 mai 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 21 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.