Tax accessory liabilities revision based on res judicata: failure of triple identity where prior judgment settled principal debt but not subsequent late-payment penalties

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2022

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de revizuire

Prin decizia civilă nr. 108 din 25 ianuarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX- a contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de recurenta-pârâtă Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva sentinţei civile nr. 8897/19.12.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.A., a casat integral sentinţa recurată şi, în rejudecare, a respins acţiunea.

2. Motivele şi temeiul legal al cererii de revizuire

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 19.02.2021, sub nr. x/2021, A. S.A. a solicitat admiterea cererii astfel cum a fost formulată şi desfiinţarea hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii de revizuire, A. S.A. a arătat că cererea de revizuire este admisibilă, întrucât priveşte revizuriea unei hotărâri judecătoreşti care evocă fondul cauzei (prin decizia civilă nr. 108/25.01.2021, Curtea de Apel Bucureşti a stabilit o altă stare de fapt decât cea care fusese reţinută în faza anterioară de judecată, dând o altă interpretare dispoziţiilor legale incidente în raport de împrejurările de fapt stabilite in cauză, astfel că a adus o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii).

Hotărârea a cărei revizuire se cere încalcă autoritatea de lucru judecat a altor două hotărâri judecătoreşti anterioare, pronunţate tot de către Curtea de Apel Bucureşti, care, deşi au fost date de instanţe penale, priveau latura civilă a procesului, respectiv acelaşi obiect şi aceeaşi cauză care a generat ulterior litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019, în care a fost pronunţată hotărârea criticată pendinte.

Toate cele trei cauze în care au fost pronunţate hotărârile judecătoreşti supuse analizei prezintă tripla identitate de părţi, obiect si cauză.

De asemenea, a arătat că, deşi invocată autoritatea de lucru judecat în cauza soluţionată cu hotărârea a cărei revizuire se solicită, instanţa judecătorească nu a analizat-o efectiv (în ce priveşte decizia nr. 778/03.05.2016) sau a omis cu totul să o analizeze (în ce priveşte decizia nr. 141/05.02.2019), astfel că instanţa învestită cu soluţionarea celui de-al treilea litigiu a ignorat faptul că acesta şi-a găsit deja dezlegare jurisdicţională şi a statuat în sens contrar primelor doua judecăţi.

Pe fondul cererii de revizuire, arată că decizia recurată(decizia nr. 108/25.01.2021), pe lângă faptul ca aceasta schimbă esenţial înţelesul paragrafelor la care face referire din cuprinsul deciziei penale nr. 778/2016, Curtea de Apel nu soluţionează cu adevărat excepţia autorităţii de lucru judecat, evitând să se pronunţe explicit asupra aspectului esenţial invocat în susţinerea acestei excepţii, respectiv că, soluţionând dosarul nr. x/2014 prin decizia nr. 778/2016, Curtea(şi nu Tribunalul, cum greşit se reţine) a stabilit explicit, atât in cuprinsul considerentelor sale cat si in dispozitiv, că "Pe latura civilă, constată acoperit integral prejudiciul, inclusiv obligaţiile fiscale accesorii", aspect subliniat ulterior, ca atare de Curtea de Apel Bucureşti şi prin decizia penală nr. 141/05.02.2019, în care se retine că pretenţiile deduse judecăţii în dosarul nr. x/2014 au fost definitiv tranşate prin decizia penala nr. 778/03.05.2016.

Nicăieri în cadrul deciziei nr. 778/03.05.2016 Curtea nu desfiinţează menţiunile din sentinţa penală nr. 1088/02.07.2015 a Tribunalul! Bucureşti, secţia I Penală care constată că "prejudiciul produs în cauză Statului Roman reprezentat prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a fost integral recuperat prin plată", cum esenţial greşit se reţine prin decizia nr. 108/25.01.2021 criticată pendinte.

De asemenea, Curtea de Apel Bucureşti nu a analizat în niciun fel efectul pozitiv al lucrului judecat prin decizia penală nr. 141/05.02.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, deşi aceasta hotărâre este menţionata de către instanţa de fond în cadrul sentinţei civile nr. 8897/2019, pe care Curtea a casat-o şi a fost invocată şi de către A. S.A. prin întâmpinarea formulata în cauză.

3. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata Direcţia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, respingerea cererii de revizuire, în principal, ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca nefondată.

Prin decizia nr. 966 din data de 20 aprilie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a - IX -a contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Examinând cererea de revizuire, in principal cu privire la condiţiile de admisibilitate ale acesteia, Curtea reţine:

În cauza soluţionată prin decizia nr. 108 din 25 ianuarie 2021, a cărei revizuire se solicită, reclamanta A. S.A. a contestat Decizia nr. 201/28.03.2019 referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere, obligarea pârâtei la rectificarea fişei fiscale a reclamantei şi restituirea sumei achitate în baza deciziei nr. 201.

În motivarea acţiunii se arată, în esenţă, că stabilirea în sarcina reclamantei de accesorii suplimentare în cuantum de 333.479 RON (200.088 RON, cu titlu de "dobânzi" si 133.391 RON, "penalităţi de întârziere"), cu invocarea deciziei penale nr. 778/03.05.2016 este facută de organul administrativ fiscal cu încălcarea art. 2.15 din Ordinului ANAF nr. 2047/2016, întrucât prin decizia penală nr. 778/03.05.2016 nu se dispune adăugarea în sarcina contribuabilului a unor obligaţii fiscale accesorii aferente prejudiciului ci, dimpotrivă, se constată stingerea integrală, prin plată, atât a prejudiciului cât şi a accesoriilor.

Prin decizia nr. 108 din data de 25 ianuarie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva sentinţei civile nr. 8897/19.12.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II -a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi, rejudecând cauza, a respins acţiunea.

Potrivit prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă (...) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri", iar conform art. 430 alin. (2) C. proc. civ. "Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă".

Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeaşi pricină, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.

Potrivit alin. (1) al art. 431 C. proc. civ. - efectele lucrului judecat, "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect."

Deci, pentru existenţa acestui motiv de revizuire trebuie întrunite elementele caracteristice lucrului judecat, identitate de părţi, de cauză şi de obiect, hotărârile să fi fost date în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Pentru a fi aplicabil acest motiv de revizuire, se prevede condiţia ca prin hotărârile potrivnice să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În cauză, revizuenta A. S.A. susţine că decizia civilă nr. 108 din 25 ianuarie 2021 încalcă autoritatea lucrului definitiv judecat sub aspectul laturii civile prin decizia penală nr. 778 din 03 mai 2016 şi decizia penală nr. 141 din 05 februarie 2019 ale Curţii de Apel Bucureşti.

În realitate, revizuenta este nemulţumită de emiterea de către organele fiscale a deciziei nr. 201/28.03.2019 prin care au fost calculate accesorii pentru perioada 25.03.2015-16.04.2015, în condiţiile în care prin sentinţa penală nr. 1088/02.07.2015, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală a constatat că "prejudiciul produs în cauză Statului Român reprezentat prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a fost integral recuperat prin plată".

Înalta Curte constată că în considerentele deciziei penale nr. 778/03.05.2016, avută în vedere de organele fiscale la emiterea Deciziei nr. 201/28.03.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penala a reţinut următoarele:

"În cauză, partea responsabilă civilmente A. S.A. a depus prin ordinul de plată nr. x/25.03.2015, la dispoziţia instanţei, suma de 19.527.631 RON, despre care a precizat prin adresa nr. x/23.03.2015 că reprezintă obligaţiile fiscale accesorii pentru prejudiciul din dosarul nr. x/2014.

Obligaţiile fiscale au fost calculate până la data de 25.03.2015 (data achitării prin ordin de plată".

Ulterior, prin adresa nr. x/12.06.2015, A.N.A.F. a confirmat că suma de 19.527.631 RON achitată de A. S.A. reprezintă obligaţiile fiscale accesorii .

Având în vedere aceste aspecte, latura civilă a cauzei trebuia soluţionată şi prin menţionarea de către prima instanţă a faptului ca obligaţiile fiscale accesorii de 19.527.631 RON au fost achitate de partea responsabilă civilmente A. S.A."

De asemenea, Înalta Curte reţine că din analiza fişei pe plătitor s-a constatat faptul ca prejudiciul cauzat bugetului general consolidat în cuantum de 30.316.239 RON, a fost încasat în contul 50.86.09 "Disponibil din sume încasate reprezentând prejudiciul cauzat şi recuperat în condiţiile art. 10 din Legea nr. 241/2005" la data de 16.04.2015 cu Ordinul de plata 973, si nu la data de 25.03.2015, aşa cum a reţinut instanţa în decizia penală nr. 778/A/03.05.2016.

În această situaţie, prin Decizia referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 201/28.03.2019 organele fiscale din cadrul DGAMC-Serviciul Evidenta Analitica pe Plătitori, Compensări, Restituiri nr. 2, au calculat, pentru perioada 25.03.2013-16.04.2015, obligaţii fiscale accesorii în cuantum total de 333.479 RON.

Prin Decizia nr. 778/03.05.2016, instanţa penală, soluţionând latura civilă, a stabilit atât obligaţiile fiscale principale, cât şi accesoriile aferente, calculate până la data de 23.03.2015, reprezentând prejudiciu produs Statului Român de către A. S.A.

Prin decizia a cărei revizuire se solicită, instanţa de contencios administrativ a analizat legalitatea Deciziei nr. 201/28.03.2019 prin care au fost calculate accesorii pentru perioada 25.03.2015-16.04.2015.

Prin urmare, în cauză, nu este îndeplinită tripla identitate de părţi, obiect şi de cauză, cum încearcă a acredita revizuenta.

Sub aspectul obiectului, este de observat că în cele două litigii, instanţele au tranşat aspecte diferite, astfel instanţa penală s-a pronunţat asupra debitului principal iar instanţa de contencios administrativ s-a pronunţat asupra accesoriilor calculate pentru perioada 25.03.2015-16.04.2015.

Instanţa penală a reţinut că obligaţiile fiscale accesorii au fost calculate până la data de 25.03.2015, data achitării lor prin ordin de plată, iar instanţa de contencios administrativ a constatat că acest ordin de plată a fost procesat şi înregistrat bancar la data de 16.04.2015, apreciind că, în mod corect, au fost calculate accesorii pentru perioada 25.03.2015-16.04.2015.

Este de remarcat că instanţele ale căror considerente se pretinde că ar fi în contradicţie, analizând cereri diferite, nu au avut în vedere aceeaşi stare de fapt, ceea ce demonstrează că în cauză nu există identitate de cauză între litigiile deduse comparaţiei.

Pentru argumentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, în ceea ce priveşte motivul de revizuire întemeiat pe pct. 8 al art. 509 C. proc. civ., ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 108 din data de 25 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 februarie 2022.