Appeal over judicial recusal in revision proceeding rejected as unfounded; costs awarded to municipality.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice rejected the petitioner's appeal as unfounded, affirming the lower court's interlocutory orders that had denied the petitioner's requests to recuse two judges from hearing her revision application; the court also ordered the petitioner to pay the respondent municipality 1,000 RON in costs. The underlying dispute involved an administrative-law challenge to decisions concerning the petitioner's employment status, which had already been resolved against her by earlier court rulings; she then sought revision of those rulings and, in that revision proceeding, challenged the composition of the bench. The Court held that under Article 41(1) of the Civil Procedure Code, judges are not automatically disqualified from hearing an extraordinary retraction remedy in a second procedural cycle merely because they decided an earlier stage, since incompatibility depends on whether the same legal issue is actually re-litigated; here, the challenged judges had not addressed the issues previously remanded, so no incompatibility arose. The Court also declined to examine the alleged impartiality ground under Article 42(1)(13) because it had not been raised before the lower court, and it rejected the respondent's exception of nullity of the appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 53 alin. (1) C. proc. civ, art. 42 pct. 13 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 41 alin. (1) din C. proc. civ, art. 41 alin. (1) C. proc. civ; Appeal over judicial recusal in revision proceeding rejected as unfounded; costs awarded to municipality: The underlying dispute involved an administrative-law challenge to decisions concerning the petitioner's employment status, which had already been resolved against her by earlier court rulings; she then sought revision of those rulings and, in that revision proceeding, challenged the composition of the bench. The Court held that under Article 41(1) of the Civil Procedure Code, judges are not automatically disqualified from hearing an extraordinary retraction remedy in a second procedural cycle merely because they decided an earlier stage, since incompatibility depends on whether the same legal issue is actually re-litigated; here, the challenged judges had not addressed the issues previously remanded, so no incompatibility arose. The Court also declined to examine the alleged impartiality ground under Article 42(1)(13) because it had not been raised before the lower court, and it rejected the respondent's exception of nullity of the appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for dismissing the appeal as unfounded in the final orders.
Used to dismiss the appeal as unfounded in the final orders.
Basis for ordering the appellant to pay the respondent's litigation costs.
Full text
Şedinţa publică din data de 15 februarie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin decizia nr. 436/CA din 31.07.2020, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta A., în contradictoriu cu intimaţii Instituţia Prefectului Judeţului Bihor, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, Sindicatul Salariaţilor din cadrul Primăriei Municipiului Salonta şi Municipiul Salonta, prin Primar, împotriva sentinţei nr. 18 din 20 ianuarie 2020, pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a menţinut-o în totul.
A obligat partea recurentă să plătească părţii intimate suma de 2.000 RON, cheltuieli de judecată în recurs.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuenta A. solicitând admiterea cererii de revizuire, anularea Deciziei nr. 436/CA/2020 - R, reanalizarea recursului şi, pe cale de consecinţă, casarea sentinţei nr. 18/CA/2020, pronunţată de Tribunalul Bihor.
2. Soluţia primei instanţe
Prin încheierea din data de 19 aprilie 2021, Curtea de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de recuzare a doamnei judecător B..
Prin încheierea din data de 27 mai 2021, Curtea de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de recuzare a domnului judecător C..
Prin decizia nr. 441/28.05.2021, Curtea de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 436/CA din 31.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2019.
3. Cererea de recurs Împotriva încheierilor din data de 19 aprilie 2021 şi 27 mai 2021 ale Curţii de Apel Oradea, a declarat recurs revizuenta A., întemeiat pe dispoziţiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ.
În cuprinsul cererii de recurs, recurenta a solicitat verificarea legalităţii compunerii completului de judecată învestit cu soluţionarea dosarului nr. x/2021 şi, implicit, verificarea existenţei stării de incompatibilitate absolută a judecătoarei B., dată fiindu-i calitatea de membru, chiar preşedinte al completului de judecată, învestit cu soluţionarea atât a dosarului nr. x/2019 cât şi a dosarului disjuns din acesta(dosar nr. x/2019), precum şi a dosarelor asociate acestuia dosar x/2020 şi, respectiv, dosar x/2021, având aplicabilitate prevederile atât a art. 41 alin. (1) cât şi a art. 42 pct. 13 C. proc. civ.
De asemenea, a solicitat examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii încheierilor atacate cu regulile de drept aplicabile, inclusiv, sub aspectul pretinderii achitării unei taxe judiciare de timbru în valoare de 100 RON în cazul recuzării judecătorului C..
Recurenta a arătat că judecătoarea B. a reuşit, contrar prevederilor legale, să dezbată de trei ori asupra aceleiaşi chestiuni de importanţă majoră în soluţionarea dosarului nr. x/2019, respectiv excepţia lipsei calităţii procesuale active.
Recurenta a considerat că numai prin admiterea cererii de recuzare se va asigura convingerea că soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active are ca temei doar legea.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea formulată, intimatul - pârât Municipiul Salonta a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimata - pârâtă Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a depus concluzii scrise prin care a invocat excepţia nulităţii recursului cu motivarea că aspectele de nelegalitate invocate de recurentă conţin critici care nu vizează considerentele încheierilor recurate.
5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată prin concluziile scrise de către intimata - pârâtă Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, Înalta Curte constată că este neîntemeiată, reţinând că din cuprinsul memoriului de recurs reiese că partea a formulat critici ce pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă şi de apărările formulate de intimaţii - pârâţi, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Prin decizia nr. 436/CA din 31.07.2020, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta A., în contradictoriu cu intimaţii Instituţia Prefectului Judeţului Bihor, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, Sindicatul Salariaţilor din cadrul Primăriei Municipiului Salonta şi Municipiul Salonta, prin Primar, împotriva sentinţei nr. 18 din 20 ianuarie 2020, pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a menţinut-o în totul.
A obligat partea recurentă să plătească părţii intimate suma de 2.000 RON, cheltuieli de judecată în recurs.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuenta A. solicitând admiterea cererii de revizuire, anularea Deciziei nr. 436/CA/2020 - R, reanalizarea recursului şi, pe cale de consecinţă, casarea sentinţei nr. 18/CA/2020, pronunţată de Tribunalul Bihor.
În cadrul soluţionării cererii de revizuire, recurenta a formulat cereri de recuzare a judecătorilor B. şi C..
Prin încheierile din data de 19 aprilie 2021 şi 27 mai 2021, Curtea de Apel Oradea a respins cererile de recuzare cu motivarea că cei doi judecători nu au făcut parte din completul de judecată care a pronunţat decizia a cărei revizuire se solicită.
Recurenta a declarat recurs împotriva celor două încheieri, susţinând că au fost aplicate eronat dispoziţiile art. 41 alin. (1) şi art. 42 alin. (1) pct. 13) din C. proc. civ.
Potrivit art. 41 alin. (1) din C. proc. civ. "(1) Judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre, prin care s-a soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi pricină în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire şi nici după trimiterea spre rejudecare, cu excepţia cazului în care este chemat să se pronunţe asupra altor chestiuni decât cele dezlegate de instanţa de apel sau, după caz, de recurs".
Înalta Curte constată că membrii completului de judecată au pronunţat, în primul ciclu procesual, decizia civilă nr. 940/16.12.2020. Prin această decizie a fost admis recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 345/09.06.2020 a Tribunalului Bihor, pe care a casat-o cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Instanţa de trimitere, în rejudecare avea obligaţia să stabilească cadrul procesual, să administreze orice probe utile soluţionării cauzei pentru lămurirea în concret a stării de fapt şi de drept, să analizeze susţinerile părţilor, răspunzând motivat argumentelor esenţiale ale acestora, urmând să se pronunţe în limitele investirii.
În speţa de faţă, se pune problema dacă judecătorii care au soluţionat recursul în primul ciclu procesual, mai pot judeca revizuirea formulată împotriva deciziei prin care a fost soluţionat recursul în al doilea ciclu procesual.
Înalta Curte reţine că raţiunea de a fi a art. 41 alin. (1) C. proc. civ. anterior citat este aceea de a preveni situaţia în care unul şi acelaşi judecător s-ar pronunţa de două ori asupra aceleiaşi chestiuni de importanţă majoră în economia procesului.
În opinia instanţei supreme, având în vedere sintagma "o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza" din cuprinsul textului de lege anterior citat, judecătorul nu devine de plano incompatibil în căile extraordinare de atac de retractare formulate în al doilea ciclu procesual, la analiza stării de incompatibilitate urmând a se avea în vedere ceea ce a soluţionat judecătorul(în primul ciclu procesual) şi ceea ce va soluţiona acelaşi judecător în calea extraordinară de atac formulată în următorul ciclu procesual. Prin urmare, incompatibilitatea urmează a se evalua în raport de repunerea ori nu în discuţie a problemei de drept soluţionate anterior de către acelaşi judecător.
În cauză, cererea de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 436/31.07.2020 a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., recurenta invocând ca motiv al revizuirii publicarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 737/08.10.2020.
Curtea de Apel, analizând condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire, prin decizia nr. 414/28.05.2021, a respins ca inadmisibilă revizuirea formulată împotriva deciziei nr. 436/31.07.2020.
Prin urmare, membrii completului de judecată, care au pronunţat decizia civilă nr. 414/28.05.2021 a Curţii de Apel Oradea nu au cercetat aspectele pentru care s-a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei prin decizia civilă 940/16.12.2020 a Curţii de Apel Oradea.
Pe cale de consecinţă, în mod corect, s-a apreciat de către instanţa învestită cu soluţionarea cererilor de recuzare că, în speţă, nu este incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 41 alin. (1) din C. proc. civ.
Un alt motiv de incompatibilitate invocat de recurentă este cel prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ., ce prevede că judecătorul este, de asemenea, incompatibil să judece cauza "atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa".
Instanţa de control judiciar constată că acest motiv de incompatibilitate nu a fost invocat prin cererile de recuzare formulate în faţa instanţei de fond şi nu a fost avut în vedere la soluţionarea cererilor de recuzare, motiv pentru care nu va fi analizat de instanţa de recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
În condiţiile art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta - reclamantă A. la plata către intimatul - pârât Municipiul Salonta a sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, astfel cum a fost dovedit cu înscrisurile de la dosarul instanţei de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata - pârâtă Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.
Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 19 aprilie 2021 şi a încheierii din 27 mai 2021 ale Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta - reclamantă A. la plata sumei de 1000 de RON către intimatul - pârât Municipiul Salonta, reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 februarie 2022.