Local councilor conflict of interest: anticipating municipal lease benefits for an association the petitioner presided over
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, thereby upholding the appellate court's judgment that rejected the plaintiff's action to annul an integrity assessment report, confirming that the public authority's finding of a conflict of interest was lawful. The dispute concerned an administrative challenge to an integrity report issued by the National Integrity Agency, which determined that the plaintiff, serving as a local councilor, violated integrity rules by failing to recuse himself when voting on a municipal decision to initiate a public rental procedure for communal pasturelands, despite holding the position of president in an agricultural association that subsequently secured the lease and significant subsidies. The court held that a conflict of interest existed because the plaintiff participated in the deliberation and voting process while possessing the capacity to anticipate that the decision, which was initiated by a request from the very association he led, would yield a tangible benefit to that entity, noting that the mere anticipation of potential benefits triggers the legal prohibition under Law No. 393/2004 and Law No. 161/2003, irrespective of whether the final financial gain was materialized or if the association was non-profit.
Legislator headnote
AI generatedart. 70 din Legea nr. 161/2003, art. 77 din Legea nr. 393/2004, art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ; Local councilor conflict of interest: anticipating municipal lease benefits for an association the petitioner presided over: Astfel, consideră că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 70 din Legea nr. 161/2003 şi nici nu este incidentă situaţia prevăzută la art. 75 lit. f), întrucât recurentul nu a avut cum să anticipeze că hotărârea luată strict pe procedura de închiriere şi desfăşurare a licitaţiei ar putea prezenta vreun beneficiu pentru asociaţie, din moment ce nu s-a luat nicio decizie din partea asociaţiei de a participa la o eventuală licitaţie publică.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 15 februarie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată iniţial la Tribunalul Covasna sub numărul unic de dosar x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea în întregime a Raportului de Evaluare nr. x/17.05.2019 emis de pârâtă şi obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 967/13.09.2019 Tribunalul Covasna, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocate de pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov, unde dosarul a fost înregistrat, sub acelaşi număr, la data de 10 octombrie 2019.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 112 din data de 08 noiembrie 2019, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea ca nefondată.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 112 din data de 08 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac exercitate, recurentul - reclamant a arătat că soluţia pronunţată de prima instanţă este neîntemeiată şi nelegală, instanţa dând o interpretare greşită a normelor aplicabile în cauză, iar motivele reţinute în considerentele hotărârii sunt contradictorii şi lipsite de fundament. În concret, analiza efectuată a fost una superficială, fără a fi luat în considerare întregul material probator existent la dosarul cauzei şi fără o aplicare corectă a normelor de drept, aspecte ce pot fi observate cu uşurinţă din motivarea hotărârii recurate.
Recurentul începând cu data de 23.06.2016 a exercitat funcţia de consilier local al comunei Ghidfalău, pentru mandatul 2016-2020. În această calitate la data de 30.03.2017 a participat la deliberarea şi adoptarea Hotărârii Consiliului Local al comunei Ghidfalău nr. 21 din 30.03.2017 privind iniţierea procedurii de închiriere prin licitaţie publică a păşunilor aflate în proprietatea privată a comunei Ghidfalău, disponibile în anul 2017, pentru o perioadă de 7 ani.
Prin raportul de evaluare întocmit s-a reţinut că fapta recurentului de a nu anunţa la începutul dezbaterilor interesul personal şi de a nu se abţine de la vot constituie un caz de conflict de interese, întrucât în urma adoptării H.C.L. nr. 21/2017 s-a încheiat între Primărie şi B., unde recurentul deţine calitatea de preşedinte, Contractul de închiriere nr. x/1 1.05.2017, având ca obiect închirierea pajiştii aflate în domeniul privat al comunei Ghidfalău în suprafaţă totală de 15,8 1 ha, iar Asociaţia în campaniile 2017 şi 2018 a obţinut subvenţii de la A.P.I.A.
Este de observat faptul că prin Hotărârea nr. 21/2017 s-a stabilit doar procedura de închiriere, fiind stabilit data, locul şi condiţiile licitaţiei, nefiind cunoscut persoanele care vor participa Ia licitaţia publică, astfel că la momentul votării hotărârii nu a existat conflict de interese. Faptul că ulterior, la licitatia publică a participat şi Asociaţia, nu poate conduce la concluzia juridică că recurentul ar fi avut un interes personal de natură patrimonială, care să influenţeze îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care i-au revenit în calitate de consilier local.
Astfel, consideră că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 70 din Legea nr. 161/2003 şi nici nu este incidentă situaţia prevăzută la art. 75 lit. f), întrucât recurentul nu a avut cum să anticipeze că hotărârea luată strict pe procedura de închiriere şi desfăşurare a licitaţiei ar putea prezenta vreun beneficiu pentru asociaţie, din moment ce nu s-a luat nicio decizie din partea asociaţiei de a participa la o eventuală licitaţie publică.
Este de observat faptul că hotărârea consiliului local s-a luat la data de 30.03.2017, iar cererea Asociaţiei prin care şi-a manifestat intenţia de a lua în arendă cele 15,81 ha păşune a fost formulată la data de 15.04.2017, deci ulterior adoptării acestei hotărâri.
Totodată, trebuie reţinut şi faptul că asociaţia este o asociaţie cu scop nepatrimonial, iar recurentul în calitate de preşedinte al asociaţiei nu avea niciun interes personal în adoptarea H.C.L. nr. 21. Reţinerea faptului prin sentinţa primei instanţe că în urma încheierii contractului de închiriere a păşunii Asociaţia a obţinut sume importante cu titlu de subvenţii, nu are niciun temei juridic, dar nici nu îndeplineşte condiţia cerută de lege, întrucât patrimoniul asociaţiei nu poate fi confundat cu patrimoniul membrilor săi. Faptul că asociaţia a beneficiat de subvenţii nu se circumscrie condiţiei prevăzute la art. 70 din Legea nr. 161/2003, art. 75 lit. a) şi art. 77 din Legea nr. 393/2004, precum şi la art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, care condiţionează existenţa conflictului de interese de un beneficiu, interes personal de natură patrimonială pentru sine sau pentru soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv.
3. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea formulată, intimata - pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, având în vedere şi susţinerile părţilor, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.
Prin Raportul contestat de reclamant s-a apreciat că acesta se află în conflict de interese întrucât acesta, în calitatea sa de consilier local putea şi trebuia să prevadă că B., al cărei preşedinte era, ar putea beneficia de pe urma Hotărârii Consiliului Local al Comunei augustin nr. 21/30.03.2017, la a cărei adoptare a participat.
Prin sentinţa recurată, Curtea de Apel Braşov a respins acţiunea ca nefondată.
În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), Înalta Curte constată că acesta este nefondat.
Analizând hotărârea pronunţată de prima instanţă, Înalta Curte constată că susţinerea recurentului-reclamant în sensul că instanţa de fond a dezvoltat argumente contradictorii în motivarea soluţiei nu are fundament în raţionamentul juridic expus de judecătorul fondului. Nu au fost identificate argumente contradictorii în expunerea raţionamentului logico-juridic ce a condus la soluţia pronunţată în primă instanţă.
Motivarea primei instanţe răspunde argumentelor prezentate de părţi, fiind examinate în mod efectiv motivele de fapt şi de drept, nefiind astfel identificate contradicţii în raţionamentul instanţei de fond şi nici considerente străine de natura cauzei, ceea ce face ca motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. să nu-şi găsească incidenţa în cauză.
Aşadar, în raport de elementele concrete ale speţei, respectiv faptul că că recurentul nu s-a abţinut de la deliberarea şi adoptarea Hotărârii Consiliului Local Ghidfalău nr. 21/30.03.2017 pentru aprobarea iniţierii procedurii de închiriere a păşunilor aflate în proprietatea privată a comunei Ghidfalău disponibile în anul 2017, deşi avea cunoştinţă de faptul că proiectul acestei hotărâri are la bază propunerea Compartimentului agricol din cadrul Primăriei Comunei Ghidfalău, concretizată în Raportul nr. x/24.03.2017, Raport care a fost întocmit, astfel cum reiese din conţinutul său, ca urmare a depunerii la primărie, la data de 6 februarie 2017, a unei cereri din partea Asociaţiei crescătorilor de animale din satul Angheluş, asociaţie al cărei preşedinte era recurentul, instanţa de fond a analizat încălcarea regimului juridic al conflictelor de interese în materie administrativă, constatând legalitatea raportului de evaluare contestat în cauză.
Criticile formulate de recurentul-reclamant, din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sunt neîntemeiate, sentinţa recurată fiind pronunţată ca urmare a interpretării şi aplicării corecte a normelor de drept material la circumstanţele de fapt ale cauzei.
Faţă de materialul probator aflat la dosar, în mod temeinic şi legal instanţa de fond a reţinut faptul că, în calitate de consilier local, recurentul a participat la deliberarea şi adoptarea H.C.L. Ghidfalău nr. 21/30.03.2017 privind aprobarea iniţierii procedurii de închiriere a păşunilor aflate în proprietatea privată a comunei Ghidfalău, disponibile în anul 2017, deşi avea un interes personal cu caracter patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local, având posibilitatea să anticipeze că o decizie luată în baza cererii formulate de B. din satul Angheluş, asociaţie al cărui preşedinte şi membru era, prezintă un beneficiu pentru asociaţie şi implicit pentru sine
În cauză, contrar celor susţinute de recurent, sunt îndeplinite cumulativ condiţiile pentru existenţa conflictului de interese, şi anume: exercitarea unei demnităţi publice (a calităţii de consilier local în cadrul Primăriei Comunei Ghidfalău) şi existenţa unui interes personal (reclamantul a participat la şedinţa consiliului local şi a votat adoptarea unei hotărâri privind aprobarea iniţierii procedurii de închiriere a păşunilor aflate în proprietatea privată a comunei Ghidfalău disponibile în anul 2017, în condiţiile în care la baza acestei hotărâri a stat cererea asociaţiei al cărei preşedinte era).
Cât priveşte apărările recurentului - reclamant în sensul că, nu a avut cum să anticipeze că hotărârea luată strict pe procedura de închiriere şi desfăşurare a licitaţiei ar putea prezenta vreun beneficiu pentru asociaţie şi că asociaţia are scop nepatrimonial, instanţa de control judiciar constată că acestea nu sunt de natură să conducă la concluzia inexistenţei conflictului de interese, având în vedere că adoptarea hotărârii Consiliului Local al Comunei Ghidfalău a fost iniţiată chiar la solicitarea asociaţiei al cărei preşedinte era, iar în baza acestei hotărâri a fost încheiat, între Primăria comunei Ghidfalău şi B., contractul de închiriere nr. x/11.05.2017, având ca obiect închirierea pajiştii aflate în domeniul privat al comunein Ghidfalău, în suprafaţă totală de 15,81 ha, pe o perioadă de 7 ani, în urma încheierii acestui contract asociaţia obţinând subvenţii în valoare totală de 49.901,93 RON.
Faţă de dispoziţiile art. 75 lit. c) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, din care reiese că momentul la care se evaluează incidenţa conflictului de interese este momentul participării la vot şi al adoptării hotărârii, când deja exista posibilitatea anticipării beneficiului care putea decurge pentru asociaţia(al cărui peşedinte şi membru era) din hotărârea autorităţii publice locale din care făcea parte, instanţa de control judiciar constată că sunt nefondate apărările recurentului referitoare la faptul că asociaţia şi-a manifestat intenţia de a lua în arendă cele 15,81 ha păşune ulterior adoptării hotărârii.
Contrar susţinerilor recurentului - reclamant, constatarea interesului personal de ordin administrativ nu este condiţionată de existenţa unui beneficiu, a unui folos, sancţiunea intervenind chiar şi pentru simplu fapt al posibilităţii anticipării deciziei.
Determinant pentru atragerea sancţiunii conflictului de interese este simplul fapt al posibilităţii anticipării unui potenţial beneficiu, al prefigurării acestuia, nepunându-se în discuţie existenţa propriu-zisă, materializată, a beneficiului ori a unui folos, raţiunea instituirii conflictului de interese care intră sub incidenţa Legii nr. 161/2003 fiind aceea de a asigura eliminarea subiectivismului şi interesului particular ori de grup în cadrul forurilor decizionale ale autorităţilor publice.
Prin urmare, Înalta Curte apreciază că nu se poate reţine, la nivel rezonabil, că recurentul-reclamant nu avea un interes în adoptarea hotărârii respective şi nu putea anticipa beneficiul, de vreme ce, la un interval relativ mic de timp, a fost încheiat contractul de închiriere, în urma căruia asociaţia a obţinut subvenţii în valoare totală de 49.901,93 RON.
Prin urmare motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu poate fi reţinut, instanţa de fond făcând o corectă aplicare a normelor de drept material incidente la situaţia de fapt rezultată din probatoriul administrat.
În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 112/2019 din 8 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 februarie 2022.