Public official candidacy triggering mandatory civil service suspension and incompatibility independent of active electoral campaign participation

Şedinţa publică din data de 16 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 03.06.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/10.05.2021, emis de Agenţia Naţională de Integritate şi constatarea inexistenţei vreunui caz de incompatibilitate în exercitarea funcţiei publice din cadrul Comisariatului Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Sud-Est Galaţi - Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Constanţa; cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 176 din 22 septembrie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, având ca obiect conflict de interese/incompatibilitate, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 176 din 22 septembrie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurenta-reclamantă a susţinut că nu a participat la campania electorală astfel cum este definită în elementele ei constitutive de art. 65 şi următoarele din Legea nr. 115/2015. Au existat discuţii cu privire la candidarea la o funcţie de consilier local din partea B., dar acestea nu au fost finalizate. Nu i-a fost adus la cunoştinţă de către B. despre faptul că va fi pe listele candidaţilor la consiliul local, aflând despre înscrierea sa pe lista de consilieri locali ai municipiului Constanţa în data de 19.09.2020, urmare a constatării existenţei unui pliant electoral care conţinea şi fotografia reclamantei (fotografie care a fost preluată de pe site-ul oficial al instituţiei A.N.P.C.), iar alegerile au avut loc în data de 27.09.2020.

În opinia sa, este esenţial a lamuri daca prin interpretarea: "Chiar daca art. 514 din Codul administrativ prevede ca raportul de serviciu se suspenda pentru participarea la campania electorala, incompatibilitatea nu exista in consideraţia acţiunilor activităţilor pe care funcţionarul public intenţionează sa le realizeze in campania electorala ci in consideraţia calităţii de candidat pentru o funcţie eligibila", judecătorul a adăugat la lege sau a dat o interpretare corecta a dispoziţiilor art. 514 Cod administrativ.

A mai susţinut că instanţa de fond a dat o interpretare greşita normelor de drept material invocate, (incompatibilitate/suspendare) validând prin aceasta situaţia stării de incompatibilitate reţinuta prin Raportul de evaluare nr. x/10.05.2021 al Agenţiei Naţionale de Integritate, in mod greşit, in condiţiile in care aceasta stare de incompatibilitate nu se verifică prin prisma împrejurărilor de fapt şi dispoziţiilor legale incidente invocate de aceasta.

Reglementarea cazurilor de incompatibilitate se înscrie în scopul afirmat chiar prin titlul de Legea nr. 161/2003 "asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi in mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei". Or, valorile sociale apărate sunt ameninţate doar în situaţia în care există o suprapunere a exercitării efective a funcţiei publice şi a activităţii cu care aceasta se află în incompatibilitate.

Recurenta-reclamantă a arătat că în cazul acesteia nu a existat nicio suprapunere a exercitării efective a funcţiei publice deţinute în cadrul Comisariatului Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Sud-Est Galaţi - Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Constanţa şi a vreunei alte activităţi cu care aceasta să se afle în incompatibilitate.

Raportul de evaluare contestat a fost întocmit fără o minimă interpretare teleologică a textelor legale, Agenţia Naţională de Integritate făcând o prezentare trunchiată şi o interpretare distorsionată proprie a dispoziţiilor incidente, în condiţiile în care, în opinia sa, calitatea de candidat nu implică participarea la campania electorală.

Agenţia Naţională de Integritate s-a rezumat la a menţiona generic "dispoziţiile Legii nr. 115/2015", însă fară a indica în concret articolele/alineatele aplicabile, iar motivul este unul evident: dispoziţiile Legii nr. 115/2015 nu prevăd o interpretare precum cea expusă de pârâtă în cuprinsul Raportului de evaluare.

Candidaţii au o vocaţie, un drept de a participa la campania electorală, în niciun caz o obligaţie în acest sens. Mai mult, participarea la campania electorală nu operează ope legis. De altfel, art. 65 alin. (1) din Legea nr. 1 15/2015 este limpede în acest sens: (1) în campania electorală, candidaţii (...) au dreptul să-şi exprime opiniile în mod liber şi fără nicio discriminare. Împrejurarea neexercitării efective de către candidaţii la alegerile locale a acestui drept echivalează, din punct de vedere juridic, cu neparticiparea la campania electorală şi, deci, cu lipsa unei stări de incompatibilitate.

A mai susţinut recurenta că în cazul său a intervenit o suspendare de drept în temeiul art. 97 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 şi art. 513 din Codul administrativ. Acest text de lege trebuie coroborat cu dispoziţiile art. 513 alin. (1) lit. m) din Codul administrativ (suspendarea de drept a raporturilor de serviciu). In speţă, alt caz prevăzut de lege decât cele enumerate în art. 513 alin. (1) lit. a) - I) din Codul administrativ este ipoteza reglementată de art. 97 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

Prin Raportul de evaluare se susţine că reclamanta ar fi deţinut calitatea de funcţionar public concomitent cu cea de candidat la alegeri, astfel încât nu sunt incidente dispoziţiile ari. 514 alin. (2) din Codul administrativ.

Este incontestabil faptul că nu a avut intenţia şi nici nu a participat efectiv la campania electorală.

Prin Raportul de evaluare se reţine că "cel mai târziu la data de 21.08.2020 aceasta trebuia să informeze Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Sud-Est Galaţi cu privire la participarea la campania electorală. Durata campaniei electorale a fost 28.08.2020 - 26.09.2020. Data rămânerii definitive a candidaturii, astfel cum a reţinut însăşi pârâta în Raportul de evaluare este 24.08.2020.

Aşadar, Agenţia Naţională de Integritate pretinde recurentei ca înainte să fi cunoscut dacă candidatura ar fi fost definitivă, să fi informat autoritatea despre faptul că ar urma campania electorală.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 18 ianuarie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 16 februarie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a formulat cerere de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, în temeiul art. 519 C. proc. civ., în vederea lămuririi asupra distincţiei făcute de legiuitor la dispoziţiilor art. 514 alin. (1) lit. h) din Codul administrativ fata de prevederile art. 97 alin. (2) lit. a) din Legea 161/2003. respectiv daca "participarea la campanie electorala" în înţelesul dispoziţiilor legale privind alegerile locale, presupune o participare efectivă, prin actele enumerate la art. 65 si urm. din Legea 115/2015, sau participarea se considera efectivă si consumata din momentul rămânerii definitive a candidaturii si pana la următoarea zi a datei alegerilor locale?", cererea cu privire la care a susţinut că este admisibilă.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a ÎCCJ cu dezlegarea chestiunii de drept menţionate, în opinia sa, normele invocate nefiind neclare ori de natură să atragă dificultăţi de interpretare şi aplicare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept formulată de recurenta-reclamantă

În temeiul dispoziţiilor art. 519 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat lămurirea asupra distincţiei făcute de legiuitor la dispoziţiile art. 514 alin. (1) lit. h) din Codul administrativ fata de dispoziţiile art. 97 alin. (2) lit. a) din Legea 161/2003. respectiv daca "participarea la campanie electorala" în înţelesul dispoziţiilor legale privind alegerile locale, presupune o participare efectiva, prin actele enumerate la art. 65 si urm. din Legea 115/2015, sau participarea se considera efectivă si consumata din momentul rămânerii definitive a candidaturii si pana la următoarea zi a datei alegerilor locale?

Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 519 din C. proc. civ.:

"Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

Astfel cum rezultă din conţinutul normei citate, legiuitorul a instituit o serie de condiţii de admisibilitate pentru declanşarea acestei proceduri, care se impun a fi întrunite în mod cumulativ.

Cu privire la prima cerinţă, se constată din actele dosarului că, în prezent, cauza se află în curs de judecată în faza procesuală a recursului, nefiind pronunţată până la acest moment o hotărâre definitivă.

Acţiunea introductivă este un litigiu având ca obiect anularea unui act administrativ, care se află în competenţa de primă instanţă a secţiei de contencios administrativ a curţii de apel şi se soluţionează prin hotărâre supusă numai recursului.

Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă pricina în ultimă instanţă, astfel că se constată îndeplinită şi cea de-a doua cerinţă de admisibilitate.

Şi cea de-a treia condiţie de admisibilitate a sesizării, respectiv cea referitoare la noutatea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării de pronunţare a unei hotărâri prealabile apare a fi îndeplinită, având în vedere că, din verificarea evidenţelor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se constată că aceasta nu a statuat anterior asupra prezentei chestiuni de drept, nefiind pronunţată o decizie în interesul legii sau o altă hotărâre prealabilă având acest obiect.

Înalta Curte aminteşte că pentru ca mecanismul procedural reglementat prin art. 519 din C. proc. civ. să nu fie deturnat de la scopul firesc al unificării practicii judiciare şi utilizat pentru tranşarea în concret a aspectelor litigioase aflate pe rolul instanţei de trimitere, Înalta Curte a arătat constant că în sesizare trebuie să fie identificată o problemă de drept care necesită cu pregnanţă a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul soluţionării în principiu a chestiunii de drept.

În speţă, recurenta solicită lămuriri privind interpretarea şi aplicarea unor dispoziţii legale care nu comportă o reală dificultate, o aplicare corectă a prevederilor incidente în vederea soluţionării cauzei presupunând doar realizarea de către instanţa de judecată a unei analize corelate a prevederilor legale incidente circumstanţelor factuale reţinute.

Nu este vorba, aşadar, de identificarea unor texte de lege lacunare ori controversate care să necesite interpretarea printr-o hotărâre prealabilă, rămânând atributul exclusiv al completului de judecată să soluţioneze cauza cu judecata căreia a fost învestit, aplicând, în acest scop, regulile de interpretare a actelor normative.

Prin urmare, Înalta Curte reţine faptul că cererea formulată de către recurenta-reclamantă nu este o veritabilă cerere de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni, aceasta urmărind, prin modul de formulare a întrebărilor şi argumentarea acestora, soluţionarea pe fond a cauzei (dezlegarea fondului cauzei), astfel că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 519 din C. proc. civ.

Pentru argumentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 519 din C. proc. civ., Înalta Curtea va respinge cererea formulată de recurenta - reclamantă.

2. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin raportul de evaluare nr. x/10.05.2021 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate s-a reţinut că doamna A., funcţionar public în cadrul Comisariatului Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Sud-Est Galaţi, a încălcat legislaţia privind regimul juridic al incompatibilităţilor întrucât, deşi a candidat (nefiind aleasă) pentru alegerile locale 2020, nu şi-a suspendat raportul de serviciu pe durata campaniei electorale până în ziua ulterioară alegerilor (28.08.2020 - 26.09.2020). Persoana evaluată a încălcat dispoziţiile art. 97 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, şi nu a respectat obligaţia prevăzută de dispoziţiile art. 445 alin. (2) şi alin. (3) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, coroborate cu dispoziţiile art. 492 alin. (2) lit. l) şi art. 520 lit. b) din acelaşi act normativ.

În acest context, instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/10.05.2021, emis de Agenţia Naţională de Integritate şi constatarea inexistenţei vreunui caz de incompatibilitate în exercitarea funcţiei publice din cadrul Comisariatului Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Sud-Est Galaţi - Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Constanţa.

Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost respinsă, reclamanta formulând critici din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum şi prin încălcarea unor principii generale de drept. Altfel spus, textul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se referă, fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanţa a dat o greşită interpretare a acesteia sau faptele au fost reţinute greşit în raport de exigenţele textului de lege.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

În primul rând, instanţa de control judiciar reţine că elementele de fapt reţinute în raportul de evaluare, în sensul deţinerii calităţii de funcţionar public în cadrul Comisariatului Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Sud-Est Galaţi şi a candidării pentru alegerile locale 2020, nu sunt contestate în cauză.

Recurenta-reclamantă a invocat, prin memoriul de recurs, că nu a participat la campania electorală astfel cum este definită în elementele ei constitutive de art. 65 şi următoarele din Legea nr. 115/2015, în cazul recurentei a intervenit o suspendare de drept în temeiul art. 97 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 şi art. 513 din Codul administrativ, text de lege, care, în opinia sa, trebuie coroborat cu dispoziţiile art. 513 alin. (1) lit. m) din Codul administrativ (suspendarea de drept a raporturilor de serviciu), precum şi faptul că raportul de evaluare susţine că reclamanta ar fi deţinut calitatea de funcţionar public concomitent cu cea de candidat la alegeri, astfel încât nu sunt incidente dispoziţiile ari. 514 alin. (2) din Codul administrativ, critici pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, urmând să le analizeze în mod unitar şi să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Astfel, potrivit Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare:

"Art. 97 - (1) Funcţionarul public poate candida pentru o funcţie eligibilă sau poate fi numit într-o funcţie de demnitate publică.

(2) Raportul de serviciu al funcţionarului public se suspendă:

a) pe durata campaniei electorale, până în ziua ulterioară alegerilor, dacă nu este ales;

b) până la încetarea funcţiei eligibile sau a funcţiei de demnitate publică, în cazul în care funcţionarul public a fost ales sau numit."

Potrivit O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ:

"Art. 514 - Suspendarea raportului de serviciu la iniţiativa funcţionarului public

(1) Raportul de serviciu se suspendă la iniţiativa funcţionarului public în următoarele situaţii: (...)

h) pentru participare la campania electorală, pe durata campaniei electorale şi până în ziua ulterioară alegerilor;

(2) Pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) funcţionarul public este obligat să informeze autoritatea sau instituţia publică anterior cu cel puţin 15 zile lucrătoare înainte de incidenţa acestora. Pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. d), e), g), h) şi j) funcţionarul public este obligat să informeze autoritatea sau instituţia publică cu cel puţin 5 zile lucrătoare înainte de incidenţa situaţiilor prevăzute la alin. (1). Pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b), f) şi i), informarea se înaintează autorităţii sau instituţiei publice la data luării la cunoştinţă de către funcţionarul public de incidenţa motivului de suspendare, respectiv în termenul prevăzut la art. 415 alin. (3). (…)".

Potrivit Legii nr. 115/2015 din 19 mai 2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali:

"Art. 64 - Campania electorală începe cu 30 de zile înainte de data desfăşurării alegerilor şi se încheie în ziua de sâmbătă care precedă data alegerilor, la ora 7:00."

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că este suficientă calitatea de candidat pentru naşterea situaţiei de incompatibilitate, fără a fi fost necesar ca în calitate de candidat să se implice activ în campania electorală.

Aşa cum s-a reţinut anterior, situaţia de fapt reţinută în raportul de evaluare este necontestată: reclamanta deţinea calitatea de funcţionar public în cadrul Comisariatului Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Sud-Est Galaţi la epoca alegerilor locale 2020, a candidat pentru funcţia de consilier local pe lista B. şi nu a solicitat suspendarea raportului de serviciu.

Contrar susţinerilor reclamantei, recurenta-reclamantă s-a aflat în situaţia de incompatibilitate reţinută prin raportul de evaluare contestat, astfel cum în mod corect a reţinut prima instanţă.

Art. 97 din Legea nr. 161/2003 face parte din Secţiunea a 5-a a Legii- Incompatibilităţi privind funcţionarii publici. Art. 97 alin. (2) din lege consacră o incompatibilitate temporară a funcţionarului public (pe durata campaniei electorale, până în ziua ulterioară alegerilor, dacă nu este ales, respectiv până la încetarea funcţiei eligibile sau a funcţiei de demnitate publică, în cazul în care funcţionarul public a fost ales sau numit.) şi nu poate fi primit argumentul recurentei-reclamante în sensul că art. 94 din Legea nr. 161/2003 nu reglementează situaţia de incompatibilitate reţinută în raport - deţinerea calităţii de funcţionar public concomitent cu cea de candidat în alegeri.

Se constată că în raportul de evaluare nu s-a reţinut doar că reclamanta a deţinut concomitent calităţile de funcţionar public şi candidat în alegeri, ci că deşi a candidat (nefiind aleasă) pentru alegerile locale 2020, nu şi-a suspendat raportul de serviciu pe durata campaniei electorale până în ziua ulterioară alegerilor (28.08.2020 - 26.09.2020).

Mai mult decât atât, nu doar art. 94 din Legea nr. 161/2003 reglementează situaţii în care există o incompatibilitate cu funcţia publică, ci şi articolele 95-98. Astfel, calitatea de candidat în alegeri locale nu trebuia enumerată între calităţile care atrag incompatibilitatea enumerate în art. 94, întrucât calitatea de candidat în alegerile locale nu este incompatibilă cu funcţia publică. Dimpotrivă, art. 97 alin. (1) din lege arată că funcţionarul public poate candida pentru o funcţie eligibilă sau poate fi numit într-o funcţie de demnitate publică. Tot art. 97 arată însă la alin. (2) că raportul de serviciu al funcţionarului public care candidează pentru o funcţie eligibilă se suspendă pe durata campaniei electorale, până în ziua ulterioară alegerilor, dacă nu este ales, respectiv până la încetarea funcţiei eligibile sau a funcţiei de demnitate publică, în cazul în care funcţionarul public a fost ales sau numit.

Ca atare, exercitarea funcţiei publice este incompatibilă cu calitatea de candidat pentru o funcţie eligibilă.

Nu poate fi primită nici interpretarea recurentei-reclamantei în sensul că valorile sociale ocrotite prin Legea nr. 161/2003 sunt ameninţate şi există incompatibilitate numai în situaţia unei suprapuneri a exercitării efective a funcţiei publice cu activităţile cu care se află în incompatibilitate.

Incompatibilitatea reţinută în sarcina reclamantei există între exercitarea funcţiei publice şi calitatea de candidat pentru o funcţie eligibilă, independent de acţiunile şi activităţile pe care le-a desfăşurat sau nu în vederea alegerii în funcţia pentru care a candidat. Legea nr. 161/2003 reglementează incompatibilităţi atât în legătură cu acţiuni/activităţi, cât şi în legătură cu existenţa altor calităţi, în acest din urmă caz fără să existe condiţia exercitării efective a unei din acţiunile/activităţile care caracterizează respectiva calitate, motiv pentru care nici nu era necesar pentru existenţa stării de incompatibilitate ca reclamanta să fi participat în mod activ la campania electorală.

Chiar dacă art. 514 din Codul administrativ prevede că raportul de serviciu se suspendă pentru participarea la campania electorală, incompatibilitatea există în considerarea calităţii de candidat pentru o funcţie eligibilă, iar nu a acţiunilor/activităţilor pe care funcţionarul public intenţionează să le realizeze în campania electorală.

Or ambele acte normative, Legea nr. 161/2003 şi Codul administrativ, prevăd că raportul de serviciu se suspendă pe durata campaniei electorale şi până în ziua ulterioară alegerilor, iar nu doar pe durata campaniei electorale. Campania electorală se încheie în ziua de sâmbătă care precedă data alegerilor, la ora 7:00, astfel că există o perioadă de trei zile ulterioară campaniei electorale în care raportul de serviciu trebuie de asemenea suspendat, ceea ce susţine cele reţinute în mod corect de prima instanţă în sensul că incompatibilitatea este independentă de acţiunile desfăşurate sau nu de funcţionarul public în campania electorală şi este determinată de calitatea de candidat pentru o funcţie eligibilă.

Dispoziţiile referitoare la incompatibilităţile funcţionarilor publici din Legea nr. 161/2003 se coroborează cu cele cuprinse în Codul administrativ, astfel cum rezultă din prevederile art. 80 din Legea nr. 161/2003, care prevăd că "Incompatibilităţile privind demnităţile publice şi funcţiile publice sunt cele reglementate de Constituţie, de legea aplicabilă autorităţii sau instituţiei publice în care persoanele ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică îşi desfăşoară activitatea, precum şi de dispoziţiile prezentului titlu."

Din prevederile legale aplicabile speţei rezultă foarte clar obligaţia funcţionarului public de execuţie de a solicita suspendarea raporturilor de serviciu în situaţia în care intenţionează să participe la campania electorală, nerespectarea acestei obligaţii generând o situaţie de incompatibilitate.

Inalta Curte apreciază ca fiind necesară şi suficientă simpla deţinere a ambelor calităţi pentru a fi în prezenţa unei stări de incompatibilitate. Condiţionările impuse funcţionarilor publici în legătură cu manifestarea publică a convingerilor şi preferinţelor politice se reduc la perioada în care aceştia se află în exercitarea funcţiei publice, nefiind la alegerea persoanei evaluate şi, totodată, impun acesteia o anumită conduită, cu consecinţa intervenirii unei sancţiuni în cazul nerespectării legii.

Nici susţinerea recurentei-reclamante în sensul că Legea nr. 115/2015 îi conferă doar un drept de a participa la campania electorală deşi este corectă, nu este de natură a înlătura cele reţinute anterior. Astfel, campania electorală, ca ansamblu de acţiuni şi manifestări menite a populariza un program personal, se realizează nu numai de candidaţi, ci şi de/prin partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale sau organizaţii ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care participă la alegeri, astfel că orice acţiune/activitate a partidului pe listele căruia candidează un funcţionarul public este una care realizează campanie electorală pentru funcţionarul respectiv. Chiar şi din poziţia de candidat independent funcţionarul public este în aceeaşi situaţie de incompatibilitate, întrucât poate face obiectul contra-campaniei din partea contracaandidaţilor săi. Suspendarea raportului de serviciu este menită a menţine în rândul populaţiei aparenţa de imparţialitate şi obiectivitate a funcţionarului public în exercitarea funcţiei, aparenţă care poate fi afectată în contextul în care candidează pentru o funcţie eligibilă. Aşadar, această suspendare nu are scopul de a facilita funcţionarului public realizarea campaniei electorale.

Dincolo de aceste consideraţii teoretice, Înalta Curte constată că din actele dosarului de fond rezultă cu certitudine că recurenta-reclamantă a făcut subiectul campaniei electorale desfăşurate de respectivul partid, iar calitatea de candidat a fost făcută publică. Astfel la fila x există un pliant electoral în care fotografia reclamantei este publicată prima în lista candidaţilor pentru funcţia de consilier local ai B., candidatura reclamantei fiind făcută publică prin publicarea în publicaţii on-line .

Afirmaţia recurentei-reclamante că nu a cunoscut despre candidatura sa este contrazisă de declaraţia de acceptare a candidaturii în raport de care putea şi trebuia să verifice dacă a fost depusă candidatura sa şi dacă a rămas definitivă, precum şi de declaraţia din punctul de vedere exprimat la cererea Agenţiei, în care arată că a aflat despre înscrierea sa pe lista de candidaţi în data de 19.09.2020.

Or, nici măcar la acea dată reclamanta nu a cerut suspendarea raportului său de serviciu. Faptul că nu se mai încadra în termenul de 15 zile prevăzut de art. 492 alin. (2) lit. l) din Codul administrativ (Constituie abateri disciplinare următoarele fapte: l) încălcarea prevederilor referitoare la incompatibilităţi dacă funcţionarul public nu acţionează pentru încetarea acestora într-un termen de 15 zile calendaristice de la data intervenirii cazului de incompatibilitate.) nu justifică pasivitatea reclamantei, căreia îi era aplicabil nu termenul de 15 zile de la apariţia stării de incompatibilitate, ci termenul de cel puţin 5 zile lucrătoare înainte de incidenţa situaţiei de incompatibilitate prevăzut la art. 514 alin. (2) Cod administrativ.

Critica recurentei în sensul că faţă de data rămânerii definitive a candidaturii (24.08.2020) şi data începerii campaniei electorale (28.08.2020) Agenţia îi pretinde să fi informat autoritatea în care funcţiona chiar înainte de rămânerea definitivă a candidaturii de asemenea nu poate fi primită, întrucât reclamanta nu este în situaţia de a fi anunţat autoritatea în care funcţiona cu mai puţin de 5 zile lucrătoare înainte de începerea campaniei, ci de a nu fi anunţat deloc autoritatea despre situaţia de incompatibilitate - nici la momentul rămânerii definitive a candidaturii, nici la acela al începutului campaniei electorale, nici la momentul la care afirmă că a aflat despre faptul că se afla pe lista candidaţilor B..

În fine, instanţa de control judiciar nu poate analiza critica de nelegalitate a raportului de evaluare care susţine existenţa unui caz de suspendare de drept a raportului de serviciu invocată prin memoriul de recurs, întrucât, în mod corect a constatat prima instanţă că această critică a fost formulată doar cu ocazia dezbaterilor pe fond, prin concluziile orale ale reprezentantului convenţional, nu a fost expusă în cererea de chemare în judecată şi, nefiind adusă la cunoştinţa părţii adverse, nu a făcut obiectul dezbaterilor contradictorii.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 519 C. proc. civ., respectiv art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge cererea formulată de recurenta-reclamantă privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ca inadmisibilă, şi va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de recurenta-reclamantă A. privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ca inadmisibilă.

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 176 din 22 septembrie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.