Supplier's challenge to natural gas purchase price regulation rejected on appeal.

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2022

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 17.04.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună: anularea parţială a art. I pct. 3 din Ordinul preşedintelui ANRE nr. 40/2018 privind modificarea Metodologiei pentru stabilirea venitului unitar aferent activităţii de furnizare reglementată, desfăşurată într-un an de reglementare, şi de aprobare a preţurilor reglementate în sectorul gazelor naturale, începând cu anul 2016, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 182/2015 cu privire la introducerea punctului 3 în cadrul art. 35 alin. (7) din Metodologia de Calcul; şi, pe cale de consecinţă anularea art. 35 alin. (7) pct. 3 din Ordinul preşedintelui ANRE nr. 182/2015 privind aprobarea Metodologiei pentru stabilirea venitului unitar aferent activităţii de furnizare reglementată, desfăşurată într-un an de reglementare, şi de aprobare a preţurilor.

Prin cererea înregistrată la data de 19.04.2018 pe rolul aceleiaşi instanţe - Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal- sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună: anularea parţială a art. I pct. 3 din Ordinul preşedintelui ANRE nr. 40/2018 privind modificarea Metodologiei pentru stabilirea venitului unitar aferent activităţii de furnizare reglementată, desfăşurată intr-un an de reglementare, şi de aprobare a preţurilor reglementate în sectorul gazelor naturale, începând cu anul 2016, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 182/2015 cu privire la introducerea punctului 3 în cadrul art. 35 alin. (7) din Metodologia de Calcul; şi, pe cale de consecinţă anularea art. 35 alin. (7) pct. 3 din Ordinul preşedintelui A.N.R.E. nr. 182/2015 privind aprobarea Metodologiei pentru stabilirea venitului unitar aferent activităţii de furnizare reglementată, desfăşurată într-un an de reglementare, şi de aprobare a preţurilor.

Prin încheierea pronunţată la data de 07.08.2018 în dosarul nr. x/2018 instanţa învestită cu judecarea acestuia, în baza art. 107 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 1375/2015, a dispus scoaterea cauzei de pe rolul acelui complet şi trimiterea dosarului completului iniţial învestit, spre a fi ataşat la dosarul nr. x/2018.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 5050 pronunţată în data de 04 decembrie 2018, Fiscal în dosarul de faţă nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI, ca neîntemeiată.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva hotărârii instanţei de fond a exercitat calea de atac a recursului, în condiţiile art. 493 din Codul de procedură civilă, reclamanta S.C. A. S.A.

Încadrând criticile sale în motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurenta - reclamantă a solicitat admiterea recursului şi pe cale de consecinţă, casarea în întregime a sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe în temeiul art. 20 alin. (3) teza a D-a din Legea 554/2004 sau rejudecarea cauzei şi admiterea cererii de chemare în judecată în temeiul art. 20 alin. (3) teza I din Legea 554/2004.

În cadrul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a susţinut recurenta că sentinţa atacată nu se conformează rigorilor de motivare statuate la art. 425 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, fiind lacunară. în concret, instanţa a omis să motiveze soluţia pronunţată prin raportare la toate criticile de nelegalitate invocate de subscrisă.

Prima instanţă nu a oferit o motivare corespunzătoare, aceasta nerăspunzând criticilor recurentei, respectiv criticii referitoare la nerespectarea termenului de 10 zile de depunere a observaţiilor/propunerilor referitoare la introducerea Prevederilor Contestate în cea de-a Doua Variantă a Proiectului de Ordin, precum şi a termenului de 30 de zile pentru aducerea la cunoştinţă a Proiectului de Ordin, prevăzute în Legea 52/2003, criticii privind principiul alocării costurilor pe categorii de activităţi - art. 17S alin. (3) şi (4) din Legea 123/2012 şi criticii privind excesul de putere - art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea 554/2004.

Susţine astfel că în analiza conformităţii cu prevederile Legii nr. 52/2003 a procedurii consultării publice organizate de ANRE în vederea aprobării Prevederilor Contestate, instanţa a omis să răspundă la critica sa cu privire la nerespectarea termenului de 10 zile de depunere a observaţiilor/propunerilor referitoare Ia introducerea Prevederilor Contestate în cea de-a Doua Variantă de Ordin, critică invocată în Secţiunea 2 din răspunsul la întâmpinare.

Considerentele instanţei în care răspunde motivului de nelegalitate referitor la încălcarea Legii nr. 52/2003, ce se regăsesc la pag. 6 din sentinţă, abordează exclusiv viciul procesului de consultare publică a Primei Variante a Proiectului de Ordin, pentru nerespectarea termenului de transmitere a observaţiilor.

Instanţa nu analizează legalitatea procesului de consultare publică a celei de-a Doua Variante de Ordin, nici cu privire la nerespectarea termenului de 10 zile pentru formularea de propuneri/observaţii şi nici a celui de 30 de zile pentru aducerea la cunoştinţă a proiectului de ordin.

Mai susţine, deopotrivă, că un alt motiv de nelegalitate care nu a fost analizat corespunzător de către instanţa de fond se referă la încălcarea principiului alocării costurilor pe categorii de activităţi şi a principiului interdicţiei subvenţiilor încrucişate, consacrate la art. 178 alin. (3) şi (4) din Legea 123/2012, invocate de în Secţiunea 2.2 din Cererea de chemare în judecată, iar motivarea instanţei cu privire la acest aspect nu reflectă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia de respingere.

Consideră că reiterarea textelor de lege şi menţiunea sterilă că:

"reglementarea contestată nu conduce la încălcarea prevederilor art. 178 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 123/2012, ci la asigurarea prudenţei costurilor suportate cu achiziţia gazelor naturale, în conformitate cu art. 11 din Metodologie, a respectării principiilor garantate de art. 143 alin. (1) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012 şi a acoperirii costurilor aferente dezechilibrelor generate de clienţii care beneficiază de furnizarea reglementată a gazelor naturale, conform art. 35 alin. (5) din Metodologie", nu se pot constitui într-o motivare valabilă din care să rezulte clar raţionamentul instanţei. Din analizarea considerentelor rezultă că instanţa nu a răspuns criticilor sale, în sensul că Prevederile Contestate au fost emise cu exces de putere prin încălcarea drepturilor furnizorilor de gaze naturale de pe piaţa reglementată de a obţine recunoaşterea costurilor justificate, efectuate prudent şi astfel, dreptului lor de proprietate şi (ii) pe de altă parte, drepturilor consumatorilor de pe piaţa reglementată (în situaţia în care costurile de pe piaţa liberă ar fi mai mari).

Faptul că instanţa apreciază că:

"afectarea drepturilor consumatorilor de pe piaţa reglementată în situaţia în care costurile de pe piaţa liberă ar fi mai mari reprezentând o simplă eventualitate", nu exclude viciul Prevederilor Contestate. Cât timp există şi o minimă posibilitate ca aceste eveniment să aibă loc, rezultă că modalitatea de reglementare utilizată de ANRE este imperfectă şi se impune a fi cenzurată.

In aceste condiţii, susţine recurenta că sentinţa atacată nu respectă cerinţele prevăzute la art. 425 diiuCodul de procedură civilă şi astfel, intră sub incidenţa motivului de casare reglementat la art. 488 alin. (1) pct. 6 din Codul de procedură civilă.

În cadrului motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a arătat că, în ceea ce priveşte aplicarea greşită a art. 29 şi art. 30 din Metodologia de Calcul, modul în care prima instanţă a răspuns acestei critici este unul greşit, cu interpretarea şi aplicarea eronată atât a dispoziţiilor relevante din Legea 52/2003, cât şi a art. 179 alin. (5) teza I din Legea 123/2012.

Astfel, prima instanţă a considerat că motivele de nelegalitate invocate de reclamantă sunt neîntemeiate, verificând dacă procedura de consultare publică a fost îndeplinită prin raportare exclusiv la art. 179 alin. (5) din Legea 123/2012. Potrivit acestor dispoziţii:

"(5) Metodologiile de stabilire a preţurilor şi tarifelor reglementate se aprobă de ANRE, după informarea şi consultarea tuturor părţilor interesate. In calculul acestora se iau în considerare costurile justificate pentru activităţile respective, cheltuielile pentru dezvoltare şi protecţia mediului, precum şi o cotă rezonabilă de profit."

Sentinţa atacată a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 29 şi 30 din Metodologia de Calcul.

În analiza motivului de nelegalitate invocat cu privire la nemotivarea acestor prevederi, instanţa a reţinut că:

"aprobarea normei contestate a fost motivată, fu conformitate cu prevederi/e art. 29 şi 30 din Metodologie ".

Ori, textele de lege la care s-a raportat instanţa de fond în analiza motivării Prevederilor Contestate au un obiect de reglementare diferit. În concret, art. 29 şi 30 se regăsesc în Secţiunea 1 din Capitolul IV a Metodologiei de Calcul intitulată Procedura de stabilire a venitului unitar aferent activităţii de furnizare reglementată, desfăşurată într-un an de reglementare, şi de aprobare a preţurilor reglementate în sectorul gazelor naturale, începând cu anul 2016.

Analizând prevederile art. 29 şi 30 din Metodologia de Calcul, se observă că acestea vizează datele ce urmează a fi cuprinse în Raportul şi/sau referatul de aprobare, precum şi procedura de aprobare de către preşedintele ANRE a ordinului venitului unitar pentru anul de reglementare şi/sau aprobarea preţurilor reglementate.

Obligativitatea motivării actelor administrative este consacrată la art. 30-32 din Legea nr. 24/2000, care prevede al art. 30 alin. (1) lit. c):

"I)Proiectele de acte normative trebuie însoţite de următoarele documente de motivare: referate de aprobare - pentru celelalte acte normative ".

Art. 31 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 enumera expres elementele pe care trebuie să le cuprindă motivarea.

Prin urmare, instanţa de fond trebuia, în analiza motivării Prevederilor Contestate, să se raporteze la art. 30-32 din Legea nr. 24/2000 care reprezintă sediul materiei şi nu la art. 29-30 din Metodologia de Calcul care au un alt obiect de reglementare.

Obligaţia de motivare a actelor emise de ANRE este consacrată şi la art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 33/2007:

"Ordinele şi deciziile prevăzute la alin. (1) lit. a) -d), însoţite de instrumentele de motivare, întocmite cu respectarea prevederilor legale în vigoare, se dezbat în mod obligatoriu în Comitetul de reglementare şi se adoptă cu votul majorităţii membrilor acestuia; cvorumul şedinţelor Comitetului de reglementare se consideră îndeplinit daca sunt prezenţi cel puţin 4 membri ai acestuia."

Art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 33/2007 nu poate fi interpretat în sensul că ar face trimitere la prevederile art. 29-30 din Metodologia de Calcul, reglementare inferioară, care oricum nu era în vigoare la momentul adoptării O.U.G. nr. 33/2007.

Motivarea trebuie să fie completă, reală şi să conţină menţiunile prevăzute de lege. Din motivare trebuie să transpară motivul pentru care a fost adoptat actul. O motivare din care motivul adoptării actului administrativ poate fi doar dedus, asupra lui păstrându-se suficiente incertitudini echivalează cu nemotivarea.

Consideră astfel că argumentele ANRE din Referatul de Aprobare nu clarifică în ce mod Prevederile Contestate asigură un tratament egal şi nediscriminatoriu al clienţilor din portofoliu, şi de ce ANRE apreciază că acest principiu prevalează asupra principiului recunoaşterii costurilor prudente şi cel al interdicţiei subvenţiilor încrucişate, iar motivarea unui act administrativ în temeiul unui principiu făcând abstracţie de alte prevederi legale incidente nu este valabilă şi echivalează cu absenţa motivării.

Astfel, se constată că instanţa a evaluat motivarea Prevederilor Contestate aplicând un standard greşit, şi anume art. 29-30 din Metodologia de Calcul, în loc să se raporteze la prevederile din Legea nr. 24/2000.

Deopotrivă, în ceea ce priveşte criticile de nelegalitate ce vizează fondul Prevederilor Contestate, susţine recurenta că soluţia pronunţată de instanţa de fond este consecinţa aplicării greşite a art. 178 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 123/2012 şi art. 35 alin. (1) din Metodologia de Calcul.

Într-o altă critică recurenta invocă interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor privind recunoaşterea costurilor justificate

Arată astfel că a invocat faptul că Prevederile Contestate încalcă principiul recunoaşterii costurilor justificate, prevăzut la art. 178 alin. (1) lit. b) din Legea 123/2012 şi art. 35 alin. (1) din Metodologia de Calcul, motivul fiind faptul că prin Prevederile Contestate costurile suportate cu achiziţia gazelor naturale pentru sectorul reglementat sunt diminuate artificial cu valoarea costurilor cu achiziţia gazelor pentru piaţa liberă. Premisa, necontestată de ANRE, a fost că costurile pe piaţa liberă sunt prin ipoteză mai mici. Or, principiul recunoaşterii costurilor justificate impune recunoaşterea de către ANRE a tuturor costurilor suportate cu activitatea de furnizare reglementată.

Prima instanţa în mod greşit a considerat că nu a existat o încălcare a acestui principiu, preluând tale quale susţinerile ANRE potrivit cărora prevederile aplicabile nu garantează veniturile operatorului de distribuţie. Consideră că în acest fel, prima instanţă a făcut o aplicare greşită a art. 178 alin. (1) lit. b) din Legea 123/2012 şi a art. 35 alin. (1) din Metodologia de Calcul în măsura în care a considerat că acestea nu impun recunoaşterea costurilor suportate cu achiziţia gazelor naturale în mod integral şi că, pe de altă parte, permit diminuarea acestor costuri prin valorificarea în baza de calcul a costurilor de pe piaţa liberă.

Justificările oferite de prima instanţă, preluate întru-totul din argumentele ANRE, nu sunt valabile. In primul rând, reclamanta nu a invocat faptul că îi sunt diminuate veniturile, adică faptul că nu mai are garantat un anumit nivel al veniturilor, ci obiectul criticii l-a reprezentat modul în care sunt diminuate aceste venituri, prin raportare la preţurile de pe piaţa liberă.

Aceste considerente ale instanţei nu corespund adevărului. Or, EGFR a specificat în cuprinsul Cererii de chemare în judecată6 că:

"aplicarea Prevederilor Contestate împiedică recuperarea de către operatorul de furnizare de pe piaţa reglementată a costurilor de achiziţie reale suportate efectiv cu această activitate."

În acest sens, susţine că instanţa a reţinut în mod greşit că:

"reclamanta nu a susţinut că, urmare a introducerii art. 35 alin. (7) pct. 3 în Metodologia de calcul nu şi-ar mai recupera costurile aferente activităţilor reglementate. împrejurarea că această normă ar conduce la o eventuală diminuare a veniturilor preconizate de reclamantă ca urmare a înfiinţării unei societăţi care să acţioneze doar pe piaţa reglementată nu echivalează cu încălcarea principiului recunoaşterii costurilor justificate, întrucât Metodologia nu are ca scop asigurarea unui anumit nivel al veniturilor operatorilor de pe piaţa gazelor naturale ".

Consideră ca fiind de domeniul evidenţei că sumele aferente achiziţiei gazelor naturale reprezintă costuri justificate şi, ca atare sunt recunoscute în tarifele de distribuţie, acestea nu ţin doar de venitul operatorului de furnizare. In acest sens, cităm prevederile art. 12 alin. (1) lit. a) din Metodologie:

"Costurile justificate generate de desfăşurarea activităţii de furnizare reglementată a gazelor naturale, astfel cum aceasta este definită la art. 4 alin. (1). sunt considerate următoarele cheltuieli, conform reglementărilor legale în vigoare: a) cheltuielile cu materiile prime, materialele consumabile, combustibilul, materialele nestocate, inclusiv cele de natura obiectelor de inventar."

Prin urmare, costurile de achiziţie a gazelor naturale, care în ipoteza operatorului de furnizare a gazelor naturale este reprezentată de gazele naturale, sunt prezumate ca fiind justificate, revenindu-i ANRE sarcina de a face proba contrară.

Deopotrivă, arată că, în mod greşit prima instanţă a criticat faptul că EGFR a fost înfiinţată pentru a prelua de la EER activitatea de furnizare reglementată şi astfel, a avut loc o separare a celor două activităţi. Motivele pentru care EER a procedat în acest fel sunt unele legitime şi au fost prezentate pe larg primei instanţe.

Scopul a fost eficientizarea activităţii, având în vedere că cele două sectoare - reglementat şi concurenţial - au caracteristici diferite şi reclamă o organizare şi gestionare adecvată. In baza principiului libertăţii economice, un operator poate alege oricare modalităţi de organizare a activităţii, în măsura în care nu încalcă legea. Or, divizarea EER şi transferarea patrimoniului aferent activităţii de furnizare reglementată nu încalcă nicio prevedere legală. Principiul prudenţei costurilor este în continuare respectat, acesta permiţându-i ANRE să reducă venitul solicitat de operator în măsura în care consideră că anumite costuri nu sunt necesare, eficiente şi oportune. ANRE are în continuare mijloacele pentru a se asigura că costurile solicitate de operator sunt rezonabile. Abordarea ANRE, de a reduce artificial, automat, costurile de achiziţie cu valoarea costurilor suportate pe piaţa liberă este una abuzivă şi nicidecum una orientată către eficienţă. Validând poziţia ANRE, prima instanţă a încălcat prevederile privind recunoaşterea costurilor justificate, dar şi cele care consacră libertatea economică.

În concluzie susţine că soluţia instanţei de fond este exclusiv rezultatul unei interpretări şi aplicări greşite a textelor de lege incidente, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond sau rejudecarea cauzei şi admiterea cererii de chemare în judecată în temeiul art. 20 alin. (3) teza I din Legea 554/2004.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamanta S.C. A. S.A a formulat întâmpinare intimata - pârâtă Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.

Astfel, în cadrul întâmpinării sale, intimata-pârâtă, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei de fond, ca temeinică şi legală.

Susţine în esenţă intimata că sentinţa recurată este motivată, neputând fi reţinută incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Cât priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., intimata arată că instanţa a făcut o corectă interpretare şi aplicare a art. 29, art. 30 şi art. 35 alin. (1) din Metodologie, precum şi a art. 178 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 123/2012.

Răspunsul la întâmpinare

Deşi întâmpinarea depusă de intimata - pârâtă i-a fost comunicată recurentei - reclamante în termenul legal, aceasta nu a combătut apărările părţii adverse în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispoziţiile art. 4711 alin. (4) Cod procedură civilă, incidente şi în cazul recursului conform art. 494 din acelaşi act normativ.

Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 08 februarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, Înalta Curte, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise reţinând dosarul spre soluţionare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecăţii.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport cu motivele de casare invocate, cu apărările din cuprinsul întâmpinării şi cu cadrul normativ incident litigiului dedus prezentei judecăţi, Înalta Curte constată că recursul promovat de recurenta- reclamanta A. S.A. este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele în continuare arătate:

Examinând criticile recurentei-reclamante subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată netemeinicia acestora.

Reţine astfel instanţa de control judiciar că, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificându-se conţinutul sentinţei atacate, se poate observa cu uşurinţă că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamantă în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate argumentele invocate de reclamantă în susţinerea nelegalităţii parţiale a ordinului atacat, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat; prima instanţă reţinând corect situaţia de fapt şi, totodată, realizând o încadrare juridică adecvată.

Cercetând considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi explică în mod convingător soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a reţinut în final legalitatea ordinului atacat, dispunând respingerea acţiunii reclamantei, ca neîntemeiată.

Înalta Curte constată că argumentele recurentei - reclamante, în sensul că " instanţa o omis să motiveze soluţia pronuţată prin raportare la toate criticile de nelegalitate invocate", nu pot fi reţinute, deoarece judecătorul este obligat să motiveze soluţia dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă separat diferitelor argumente ale părţilor care sprijină fiecare capăt de cerere, astfel încât, dacă soluţia este motivată, nu constituie motiv de casare faptul că nu s-a răspuns la fiecare argument.

Analizând hotărârea pronunţată de prima instanţă, Înalta Curte constată că soluţia adoptată este motivată, respectând întocmai dispoziţiile art. 425 C. proc. civ. şi nu există contradicţie între considerente sau între considerente şi dispozitiv, considerentele reţinute în fundamentarea soluţiei pronunţate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reţinut.

Astfel, prima instanţă a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, fiind clare raţiunile avute în vedere de instanţă; lipsa de motivare neputând fi reţinută, raportat la faptul că instanţa are obligaţia de a răspunde argumentelor esenţiale invocate de părţi, iar nu tuturor subargumentelor aduse de acestea.

Reţine Înalta Curte că cerinţa motivării adecvate a unei hotărâri judecătoreşti nu trebuie confundată cu obligaţia de a răspunde tuturor argumentelor prezentate de părţi în vederea susţinerii temeiurilor de fapt şi de drept pe care se întemeiază solicitările părţilor litigante, fiind suficient ca aceste argumente să fie tratate grupat, în analiza aspectelor relevante care fundamentează poziţia procesuală a părţilor.

Motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

O hotărâre motivată corespunzător, astfel încât să fie posibilă exercitarea controlului judiciar asupra sa şi să ofere toate garanţiile unui proces echitabil, cu respectarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi ale art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, nu poate fi atinsă de un viciu de nelegalitate rezultat din lipsa unui răspuns la fiecare argument cuprins în cererile părţilor, cât timp raţionamentul logico-juridic s-a format cu luarea în considerare a acestor argumente, chiar şi în condiţiile în care nu s-a referit expres la fiecare dintre ele.

Astfel, aşa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunţate în Cauza Gheorghe Mocuţa împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligaţia de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

În speţa de faţă, instanţa de control judiciar constată că hotărârea recurată respectă exigenţele impuse de art. art. 425 alin. (1) C. proc. civ., pentru a fi considerată motivată, întrucât, raportat la obiectul cauzei, instanţa de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se atât la susţinerile părţilor, cât şi la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii, o astfel de motivare permitând exercitarea controlului ierarhic superior asupra legalităţii sale şi asigurând, totodată, garanţiile necesare pentru efectivul acces la justiţie şi pentru evitarea arbitrariului în soluţionarea cauzei.

Faptul că recurenta nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia primei instanţe nu poate conduce la incidenţa în cauză a motivului de casare invocat.

Prin urmare, din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recursul declarat de recurenta - reclamantă este nefondat.

Deopotrivă, Înalta Curte apreciază că nu este întemeiat nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., neputându-se reţine că prima instanţă ar fi încălcat sau aplicat greşit normele de drept material.

Aminteşte Înalta Curte că, prin art. 488 pct. 8 C. proc. civ. sunt vizate situaţiile în care instanţa de fond evocă norme de drept substanţial incidente situaţiei în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greşit, consecinţă a unei interpretări eronate a legii. Or, niciuna dintre aceste ipoteze nu a fost afirmată şi dezvoltată în atare măsură încât să conducă la reformarea sentinţei recurate.

În ceea ce priveşte criticile ce vizează aplicarea greşită a art. 29 şi art. 30 din Metodologia de Calcul, a susţinut recurenta că, în analiza motivului său de nelegalitate referitor la nemotivarea Prevedilor Contestate, instanţa de fond s-a raportat eronat la aceste prevederi, în condiţiile în care obligativitatea motivării actelor administrative este consacrată la art. 30-32 din Legea nr. 24/2000.

Astfel, recurenta consideră că, în analiza motivului său de nelegalitate ce viza nemotivarea actului administrativ, instanţa de fond trebuia să se raporteze la articolele 30-32 din Legea nr. 24/2000 şi nu la art. 29-30 din Metodologia de Calcul, care au un alt obiect de reglementare.

Această critică nu poate fi reţinută de către instanţa de control judiciar, raportat la criticile formulate de reclamantă în cererea de chemare în judecată, ce nu au vizat încălcarea prevederilor Legii nr. 24/2000.

În cadrul cererii de chemare în judecată, în cadrul motivului de nelegalitate ce a vizat nemotivarea actului administrativ, recurenta s-a limitat a susţine că ANRE nu a oferit nici o justificare pentru respingerea observaţiilor EER, nu a arătat motivele pentru care a considerat că aceste critici ar fi neîntemeiate, răspunsul ANRE nu conţine nici măcar o explicaţie de natură a clarifica poziţia pe care autoritatea o adoptă cu privire la situaţia în discuţie, fără a invoca încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 24/2000.

Ori, raportat la dispoziţiile art. 9 alin. (2) din C. proc. civ. " Obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor".

Prin urmare, în condiţiile în care, prin cererea dedusă judecăţii, recurenta-reclamantă nu a invocat nelegalitatea actului administrativ prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 24/2000, nu i se poate imputa acesteia că nu a analizat motivarea actului administrativ raportat la prevederile Legii nr. 24/2000.

Articolele 29 şi 30 din Metodologie reglementează instrumentele de motivare ale Actului administrativ contestat, prevederi care au fost respectate de autoritate.

Se constată că, din Referatul de aprobare al Ordinului se pot desprinde cu uşurinţă argumentele care au determinat introducerea unei noi prevederi privind calculul preţului mediu ponderat lunar,

Astfel pe pagina 4 din Referatul de aprobare se menţionează:

"S-a introdus o prevedere nouă privind calculul preţului mediu ponderat lunar, astfel:

"preţul mediu ponderat lunar se calculează luând în considerare toate achiziţiile de gaze naturale ale operatorilor economici afiliaţi titularului de licenţă, deţinători de licenţă de furnizare a gazelor naturale."

Un furnizor are obligaţia sâ achiziţioneze gaze naturale în condiţii de minimizare a costurilor, cu tratarea egală şi nediscriminatorie a clienţilor din portofoliu, indiferent dacă aceştia sunt clienţi reglementaţi sau eligibili.

Având în vedere principiul de mai sus, analiza costurilor de achiziţie a unui furnizor trebuie să ţină cont atât de achiziţia proprie, cât si de cea a titularilor de licenţă afiliaţi.

Astfel, considerăm că în acest mod se asigură un tratament nediscriminatoriii pentru toţi cei 36 furnizori care au în portofoliu clienţi reglementaţi, analiza şi recunoaşterea costurilor cu achiziţia gazelor naturale ca marja realizâitdu-se la preţul mediu ponderat al tuturor achiziţiilor, indiferent de destinaţia gazelor naturale."

Aşadar, având în vedere conţinutul Referatului de aprobare al Ordinului privind modificarea Metodologiei pentru stabilirea venitului unitar aferent activităţii de furnizare reglementată, desfăşurată într-un an de reglementare, şi de aprobare a preţurilor reglementate în sectorul gazelor naturale, începând cu anul 2016, prin raportare la dispoziţiile art. 29 şi 30 din Metodologia pentru stabilirea venitului unitar aferent activităţii de furnizare reglementată, desfăşurată într-un an de reglementare şi de aprobare a preţurilor reglementate în sectorul gazelor naturale, începând cu anul 2016 aprobată prin Ordinul preşedintelui A.N.R.E. nr. 182/2015, în mod corect judecătorul fondului a reţinut ca fiind îndeplinită cerinţa motivării actului administrativ atacat, critica recurentei sub acest aspect fiind neîntemeiată.

Nefondată este deopotrivă şi critica ce vizează interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 522003, ce reglementează obligaţia autorităţilor administraţiei publice de a informa şi de a supune dezbaterii publice proiectele de acte normative pe care le aprobă, obligaţie care, în ceea ce o priveşte pe autoritatea pârâtă se coroborează cu prevederile art. 178 şi 179 din Legea nr. 123/2012 conform cărora metodologiile de stabilire a preţurilor şi tarifelor reglementate se aplică nediscriminatoriu, au la baza criterii obiective si transparente şi sunt supuse procesului de consultare publică înainte de aprobarea lor.

Astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, ordinul a fost emis cu respectarea dispoziţiilor art. 179 alin. (5) din Legea energiei electrice si a gazelor naturale nr. 123/2012 potrivit cărora Metodologiile de reglementare a preturilor si tarifelor se aproba de ANRE, după informarea şi consultarea tuturor părţilor interesate".

Faptul că Ordinul a fost supus procesului de consultare publică rezultă din chiar referatul de aprobare al acestuia.

Conform art. 7 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 52/2003 "Anunţul referitor la elaborarea unu proiect de act normativ va fi adus la cunoştinţa publicului, in condiţiile alin, fi), cu cel puţin 30 di zile lucratoare înainte de supunerea spre avizare de către autorităţile publice.

(4) La publicarea anunţului, autoritatea administraţiei publice va stabili o perioada de cel putu 10 zile calendaristice pentru proiectele de acte normative prevăzute la alin. (2), pentru a primi ii scris propuneri, sueestii sau opinii cu privire Ia proiectul de act normativ supus dezbaterii publice'

ANRE a deschis, în data de 23 ianuarie 2018, procesul de consultare publică, prin publicare; pe pagina de internet a ANRE a proiectului de ordin, însoţit de referatul de aprobare.

Iniţial, proiectul de ordin a fost supus consultării publice pentru o perioadă de 10 zile calendaristice, având ca termen de primire a propunerilor şi observaţiilor data de 2 februarie 2018, ora 12:00.

A fost stabilit un termen de 10 zile având în vedere prevederile Metodologiei referitoare la aprobarea preţurilor reglementate începând cu data de 1 aprilie 2018.

In data de 06.02.2018, ora 12:00 a avut loc prima şedinţă pentru dezbaterea propunerilor şi observaţiilor primite inclusiv de la recurentă, în urma căreia au fost întocmite lista participanţilor la întâlnire si tabelul de propuneri şi observaţii discutat în cadrul întâlnirii. completat cu motivaţiile de respingere sau acceptare.

În tabelul de propuneri şi observaţii discutat în cadrul întâlnirii din data de 06.02.2018 sunt menţionate propunerile participanţilor şi explicaţiile autorităţii de admitere sau respingere a acestor observaţii .

După această şedinţă, a fost retrasmis prin corespondenţă electronică proiectul de Ordin care conţinea modificările discutate în cadrul şedinţei din data de 06.02.2018, ANRE solicitând transmiterea propunerilor şi observaţiilor la proiectul de Ordin modificat, până în data de 12.02.2018 iar participanţii au înaintat din nou propuneri şi observaţii, discutate în cea de a doua întâlnire, organizată în data de 13 februarie 2018.

În urma respectivei şedinţe a fost întocmită lista participanţilor la întâlnire şi noul tabel de propuneri şi observaţii discutate în cadrul întâlnirii, completat cu motivaţiile de respingere sau acceptare.

În urma observaţiilor şi solicitărilor reclamantei, textul a fost reformulat, varianta finală a acestuia fiind: Preţul mediu ponderat lunar se calculează luând în considerare toate achiziţiile de gaze naturale ale operatorilor economici afiliaţi titularului de licenţă, deţinători de licenţă de furnizare a gazelor naturale.

Aşadar, contrar susţinerilor recurentei, se constată că proiectul a fost suspus consultării publice în conformitate cu prevederile sus-menţionate, recurenta - reclamantă având posibilitatea reală să participe la dezbaterile privind Ordinul nr. 40/2018, formulând propuneri şi observaţii. Faptul că art. 35 alin. (7) pct. 3 din Metodologie asa cum a fost modificat prin Ordinul nr. 40/06.03.2018 nu a fost eliminat aşa cum îşi dorea recurenta, nu înseamnă că Ordinul nr. 40/06.03.2018 nu a fost supus dezbaterii publice, iar faptul că pct. 3 a fost introdus pe parcursul dezbaterilor pe marginea modificărilor la Metodologie nu echivalează cu lipsa unei consultări, în condiţiile în care după fiecare modificare a Ordinului, ca urmare a propunerilor primite, acesta a fost retransmis recurentei şi tuturor persoanelor intesate pentru consultare.

Astfel cum în mod corect şi instanţa de fond a reţinut, împrejurarea că, în urma consultărilor, au fost luate în considerare o parte dintre solicitările părţilor interesate, fiind reformulate unele texte ale proiectului de metodologie, nu determină reluarea în mod repetat a procedurii de consultare.

Nici critica ce vizează interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor privind recunoaşterea costurilor justificate nu poate fi reţinută de către instanţa de control judiciar.

Având în vedere conţinutul prevederilor 178 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 123/2012 potrivit cărora: "recuperarea costurilor efectuate într-o manieră prudentă, aferente activităţilor reglementate, [...]", în condiţiile în care s-ar lua în calcul ce declară furnizorul ca şi costuri "doar pentru piaţa reglementată", atunci "grija" acestuia de a achiziţiona în condiţii de prudenţă, scade, pe fondul recuperării, prin recunoaştere de către ANRE, a costurilor realizate pentru activitatea în sine.

Conform prevederilor art. 35 din Metodologie: "In costurile de achiziţie realizate de către furnizorii care asigura consumul clienţilor finali din piaţa reglementata, fie prin achiziţie directa, fie prin mandatarea unui alt furnizor, ANRE recunoaşte preturile de achiziţie a gazelor naturale, după cum urmează:

1. Pentru gazele naturale achiziţionate lunar de către titularul de licenţa din surse curente (intern/Import):

a) pentru gazele naturale achiziţionate lunar de către titularul de licenţa din surse curente (intern/import) prin contracte bilaterale, destinate acoperirii consumului curent/inmagazinarii pentru întregul portofoliu de clienţi, este recunoscut cel mai mic preţ dintre:

(i) preţul mediu ponderat realizat de către titularul de licenţa pentru toate cantităţile achiziţionate, cu livrare in luna analizata, prin contracte bilaterale (intern/import), conform documentelor justificative transmise; si

(ii) preţul mediu ponderat realizat de către toţi titularii de licenţa care au in portofoliu si clienţi reglementaţi, pentru cantităţile achiziţionate, cu livrare in luna analizata, prin contracte încheiate pe piata centralizata (intern/import), conform raportărilor lunare transmise ANRE de către aceştia;

b) pentru gazele naturale achiziţionate lunar de către titularul de licenţa din surse curente (intern/import), prin tranzacţii angro pe piata centralizata, destinate acoperirii consumului curent/inmagazinarii pentru întregul portofoliu de clienţi, este recunoscut preţul mediu ponderat realizat de către titularul de licenţa pentru toate cantităţile achiziţionate, cu livrare in luna analizata, prin tranzacţii angro pe piata centralizata, conform raportărilor lunare transmise ANRE de către aceştia;

c) dispoziţiile lit. a) si b) nu se aplica contractelor cu livrări directe (spre exemplu:prin conductele din amonte), daca din punct de vedere tehnic nu exista posibilitatea de achiziţie a gazelor naturale din alta sursa, situaţie in care se recunoaşte preţul gazelor naturale aferent tranzacţiilor respective."

Conform art. 181 alin. (5) din Legea nr. 123/2012 "Pana la data de 31 martie 2017, preţul de achiziţie a gazelor naturale din producţia interna pentru clienţii casnici si pentru producătorii de ' energie termica, numai pentru cantităţile de gaze naturale utilizate la producerea de energie termică in centralele de cogenerare şi în centralele termice destinate consumului populaţiei, se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerului de resort".

Potrivit art. 143 alin. (1) lit. a)1) din Legea nr. 123/2012, "furnizorul de gaze naturale are obligaţia "să achiziţioneze gazele naturale pe care le furnizează clienţilor casnici, în condiţii de minimizare a costului resurselor alocate, pe baza unor proceduri care să asigure caracterul transparent al procesului de achiziţie a gazelor naturale şi, în acelaşi timp, tratamentul egal şi nediscriminatoriu al persoanelor care participă la procedura de achiziţie a gazelor naturale, în calitate de ofertanţi."

În acord cu instanţa de fond şi instanţa de control judiciar constată că introducerea art. 35 alin. (7) pct. 3 în Metodologia de calcul aprobată prin Ordinul preşedintelui A.N.R.E. nr. 182/2015 conferă posibilitatea minimizării costului resurselor alocate, procedura asigurând tratamentul egal şi nediscriminatoriu al achizitorilor de gaze naturale, pe care le furnizează ulterior clienţilor de pe piaţa reglementată.

Prin urmare, contrar susţinerilor recurentei, operatorii care prestează serviciul de furnizare exclusiv pe piaţa reglementată şi cei care prestează serviciul pe piaţa liberă şi pe piaţa reglementată se află în situaţii comparabile, ambele categorii fiind persoane care participă la procedura de achiziţie a gazelor naturale.

Începând cu data de 1 aprilie 2017 preţul de achiziţie a gazelor naturale din producţia internă nu mai este stabilit prin Hotărâre de Guvern, acesta stabilindu-se liber pe piaţă, prin mecanismul cererii şi ofertei, atât prin contracte bilaterale cât şi prin tranzacţii pe pieţele centralizate. Prin urmare, începând cu 1 aprilie 2017, conform prevederilor Legii nr. 123/2012, nu mai este prevăzută o destinaţie pentru anumite cantităţi de gaze naturale. Practic, asigurarea surselor pentru acoperirea necesarului de gaze naturale al clienţilor din portofoliul furnizorului, ar trebui să fie similare atât pentru clienţii reglementaţi, cât şi pentru clienţii eligibili, din piaţa liberă.

Utilizarea în calculul de stabilire a componenţei de delta CUG, respectiv a preţurilor reglementate, a unei medii ponderate a preţurilor cu care s-a achiziţionat într-o anumită perioadă, a avut în vederea un tratament egal şi nediscriminatoriu între categoriile de clienţi: reglementaţi şi eligibili.

Atâta timp cât pentru toţi cei 36 de furnizori se utilizează media ponderată a preţurilor cu care s-a achiziţionat într-o anumită perioadă atât pentru clienţii eligibili cât şi pentru cei reglementaţi, ar fi discriminare ca în cazul recurentei să nu se realizeze această medie ci să se utilizeze preţul mult mai mare cu care achiziţionează gaze.

Mai reţine instanţa de control judiciar că motivarea introducerii unei prevederi în cadrul Metodologiei respectiv la art. 35 alin. (7) pct. 3, prin care se stabileşte regula că la stabilirea costurilor de achiziţie a gazelor naturale "preţul mediu ponderat lunar se calculează luând în considerarea toate achiziţiile de gaze naturale ale operatorilor economici afiliaţi titularului de licenţă, deţinători de licenţă de furnizare a gazelor naturale", a mai avut în vedere pe lângă motivele enunţate mai sus, şi asigurarea un tratament nediscriminatoriu pentru toţi cei 36 furnizori care au în portofoliu clienţi reglementaţi, analiza şi recunoaşterea costurilor cu achiziţia gazelor naturale ca marfa realizându-se la preţul mediu ponderat al tuturor achiziţiilor, indiferent de destinaţia gazelor naturale. Astfel se asigură principiul egalităţii şi nediscriminării clienţilor reglementaţi din portofoliul unui furnizor cu clienţii reglementaţi din portofoliile altor "furnizori, furnizori care aplică principiul egalităţii şi nediscriminării între toţi clienţii din propriul portofoliu.

Faptul că ANRE recunoaşte prin Metodologie un "preţ mediu ponderat lunar [...] luând în considerare toate achiziţiile de gaze naturale ale operatorilor economici afiliaţi titularului de licenţă, deţinători de licenţă de furnizare a gazelor naturale" nu crează distorsiuni în achiziţia gazului ca marfă, ci reprezintă în fapt un tratament nediscriminatoriu pentru toţi ceilalţi clienţi casnici reglementaţi, ai celor 36 de furnizori.

Se constată, aşadar, ca fiind eronată susţinerea recurentei potrivit căreia "abordarea ANRE, de a reduce artificial, automat, costurile de achiziţie cu valoarea costurilor suportate pe piaţa liberă este una abuzivă şi nicidecum orientată către eficienţă".

Prin urmare, nici critica recurentei privind aplicarea şi interpretarea greşită de către instanţa de fond a prevederilor art. 178 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 123/2012 şi art. 35 alin. (1) din Metodologie, nu este fondată, urmând a fi înlăturată, ca atare.

Se constată, aşadar că toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei, hotărârea fiind motivată corespunzător.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, motivele invocate nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru aceste considerente, nefiind identificate motive de casare a sentinţei, prin prisma prevederilor ar. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanta A. S.A., ca nefondat, cu consecinţa menţinerii, ca legale, a hotărârii instanţei de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 5050 din 4 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 februarie 2022.