Eligibility of photovoltaic grant application hinges on document validity at initial submission versus subsequent system suspension

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 7 septembrie 2020, pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, anularea deciziei Comitetului director al AFM din 11.06.2020, publicată în data de 16.04.2020 şi a Deciziei din 4.08.2020, publicată în data de 7.08.2020 şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de admitere a cererii de finanţare pentru Programul "Casa verde", cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 13 din 20 ianuarie 2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu;

A anulat Decizia pronunţată de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu în soluţionarea contestaţiei formulate de către reclamantă împotriva modului de soluţionare de către autoritate a dosarului x;

A obligat pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu la emiterea în favoarea reclamantei a unei decizii de admitere a cererii de finanţare formulate în dosar x.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 13 din 20 ianuarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia.

În motivarea recursului arată că hotărârea recurată este nelegală şi netemeinică, având în vedere că instanţa de fond a aplicat şi interpretat greşit dispoziţiile Ghidului de finanţare, aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului nr. 1287/2018, iar analiza efectuată asupra modului în care a fost analizată cererea de finanţare depusă de intimata-reclamantă este viciată.

Astfel, o primă critică vizează soluţia primei instanţe de anulare în tot a Deciziei Comitetului Director nr. 195/04.08.2020, publicată pe site-ul AFM în data de 07.08.2020 şi a Deciziei Comitetului director nr. 124/11.06.2020, publicată pe site-ul AFM în data de 11.06.2020, acte administrative care au produs efecte juridice faţă de mai mulţi solicitanţi înscrişi în "Programul privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională", şi nu doar faţă de intimata-reclamantă.

În acest sens, invocă art. 22 din Ghid, care prevede la alin. (4) şi (5) că prin decizie, Comitetul director aprobă centralizatorul cuprinzând proiectele propuse spre respingere şi avizează centralizatoarele cuprinzând proiectele şi sumele propuse spre aprobare, pe care le înaintează, în vederea aprobării, Comitetului de avizare şi că deciziile Comitetului director cuprinzând listele proiectelor respinse, precum şi hotărârea Comitetului de avizare cuprinzând listele proiectelor aprobate, ce se aduc la cunoştinţa solicitanţilor prin publicarea pe site-ul Autorităţii.

Art. 23 din Ghid se referă la contestarea rezultatelor.

În speţă, cererea de finanţare depusă de intimata-reclamantă a fost respinsă pentru neîndeplinirea criteriilor de eligibilitate, iar centralizatorul aprobat prin Decizia Comitetului director al AFM nr. 124/11.06.2020, cuprinzând proiectele propuse spre respingere (inclusiv proiectul intimatei-reclamante), a fost publicat pe site-ul Autorităţii în data de 11.06.2020.

Contestaţia formulată împotriva soluţiei de respingere a fost respinsă, iar Decizia Comitetului director al AFM nr. 195/04.08.2020, cuprinzând contestaţiile propuse spre respingere, a fost publicată pe site-ul AFM în data de 07.08.2020.

Susţine că, întrucât cele două decizii au produs efecte juridice faţă de mai mulţi solicitanţi înscrişi în Program, nominalizaţi în cuprinsul centralizatoarelor respective, consideră nelegală soluţia instanţei de fond cu privire la anularea în întregime a Deciziei Comitetului director al AFM nr. 124/11.06.2020, respectiv a Decizia Comitetului director al AFM nr. 195/04.08.2020.

A doua critică adusă sentinţei recurate vizează modalitatea de interpretare dată de instanţă fondului prevederilor din Ghid referitoare la data înscrierii în aplicaţia informatică a cererilor de finanţare şi a documentelor anexate, apreciind că prima instanţă a făcut confuzi cu privire la aplicarea unor prevederi legale şi cu privire la semnificaţia unor termeni, prima instanţă asimilând noţiunea de "suspendare" a procedurii de înscriere cu noţiunea de "indisponibilitate" a aplicaţiei informatice la care face trimitere art. 33 alin. (7) din Ghid.

Sub acest aspect, critică cele reţinute de către instanţa de fond, în sensul că potrivit comunicatelor de presă ale instituţiei, autoritatea pârâtă a comunicat terţilor că vor fi considerate valabile toate documentele depuse şi înregistrate la instalatorii validaţi până la momentul suspendării programului, respectiv a accesului în aplicaţia informatică şi că acestea vor fi luate în considerare şi sunt acceptate de AFM ca fiind depuse în termen la data redeschiderii accesului, precum şi faptul că reclamanta avea documentaţia completă şi toate actele erau în termenul de valabilitate a termenului iniţial anunţat pentru deschiderea procedurii, respective erau depuse la instalatorul validat.

Invocă prevederile ar. 21 lit. e) din Ghid, ce prevede că în vederea înscrierii este necesar şi extrasul de carte funciară, nu mai vechi de 30 de zile la data înscrierii, din care să rezulte dreptul de proprietate asupra imobilului construcţie pe care se va implementa proiectul, în original, cerinţă ce reiese şi din prevederile art. 18 alin. (3) din Ghid, referitoare la identificarea solicitantului şi analiza conformităţii documentelor prezentate cu condiţiile impuse prin ghid şi a adresei unde se implementează proiectul, prin numărul cărţii funciare a imobilului construcţie deservit de sistemul de panouri fotovoltaice, precum şi numărul cadastral ale imobilului respectiv.

Recurenta-pârâtă susţine că art. 18 alin. (3) din Ghid stabileşte, în economia prevederilor Ghidului, data la care se realizează înscrierea solicitantului în program, spre deosebire de norma de la art. 18 alin. (1) a aceluiaşi ghid, care prevede că înscrierea solicitantului se face la unul dintre instalatorii validaţi care au încheiat contract de participare cu Autoritatea, în limita fondurilor alocate regiunii în care se află imobilul pe care se implementează proiectul. Astfel, acest text de lege indică doar locul unde se face înscrierea în program, nu şi data înscrierii, întrucât aceasta rezultă din prevederile art. 18 alin. (3) şi se identifică cu momentul introducerii în aplicaţia informatică a documentelor depuse în dosarul de finanţare, prevăzute la art. 21 din Ghid.

Precizează că la data de 06.11.2019, când dosarul intimatei-reclamante a fost introdus în aplicaţia informatică de către instalatorul validat, cele două acte, extrasul de carte funciară eliberat la 05.09.2019 şi certificatul de atestare fiscală emis în data de 06.09.2019 aveau o vechime mai mare de 30 de zile, fiind astfel justificată soluţia de respingere a cererii de finanţare.

Critică aspectele reţinute de către instanţa de fond, în sensul că valabilitatea documentelor din dosarul de finanţare ar trebui analizată la momentul depunerii acestora la instalatorul validat, faţă de prevederile art. 21 lit. e) din Ghid, care stabilesc termenul de 30 de zile de valabilitate a extrasului de carte funciară şi a certificatului de atestare fiscală prin raportare la momentul înscrierii solicitantului în program, identificat de legiuitor ca fiind data introducerii în aplicaţia informatică a cererii de finanţare şi a actelor anexă.

Susţine că împrejurarea că art. 18 din Ghid stabileşte în sarcina instalatorului validat obligaţia de a analiza conformitatea documentelor prezentate cu condiţiile impuse de Ghid nu poate conduce la concluzia primei instanţă, potrivit căreia analiza valabilităţii acelor acte ar trebui făcută exclusiv prin raportare la momentul depunerii dosarului de finanţare la instalator, întrucât într-o asemenea ipoteză nu s-ar mai justifica dispoziţia potrivit căreia, după verificarea conformităţii documentelor, instalatorul validat are obligaţia de a le introduce scanate, în aplicaţia informatică (art. 18 alin. (3) lit. c) din Ghid), o atare măsură fiind reglementată tocmai pentru a permite verificarea de către Comisia de analiză a criteriilor de eligibilitate, astfel cum acestea rezultă din documente.

Astfel, arată că legiuitorul a stabilit atribuţii distincte pe seama instalatorului validat şi a Comisiei de analiză, rezervând acesteia din urmă obligaţia de a analiza criteriile de eligibilitate, fără a exclude dreptul acesteia de a analiza şi conformitatea documentelor. Consideră că nici comunicatul de presă din data de 30.10.2019 nu ar permite o interpretare contrară.

Menţionează că în al doilea paragraf al comunicatului de presă s-a prevăzut că:

"toate documentele înregistrate cu succes în aplicaţia informatică, precum şi cele înregistrate în registrul instalatorilor care nu au fost încărcate în aplicaţie până la momentul suspendării accesului în aplicaţia informatică, sunt acceptate de Administraţia Fondului pentru Mediu ca fiind depuse în termen, în vederea analizării."

Recurenta-pârâtă subliniază faptul că din comunicatul de mai sus se observă că nu a precizat faptul că documentele înregistrate în aplicaţia informatică şi-ar putea păstra valabilitatea peste durata expres prevăzută în Ghid.

În paragraful următor, acelaşi comunicat precizează că:

"persoanele fizice care nu au depus şi nu au înregistrat documente la instalatorii validaţi până la data de 10 septembrie, vor avea posibilitatea de a depune la instalatori documentele solicitate, cu condiţia ca acestea să fie valabile la data înregistrării în aplicaţia informatică."

Consideră că a avertizat solicitanţii cu privire la necesitatea îndeplinirii de către documentele din dosarele de finanţare a cerinţelor de conformitate la data înregistrării lor în aplicaţia informatică, fiind evident că documentele ce nu mai erau valabile la data de 06.11.2019 trebuiau înlocuite, demers pe care intimata reclamantă nu 1-a realizat.

Susţine că prima instanţă a asimilat eronat noţiunea de "suspendare" a procedurii de înscriere cu noţiunea de "indisponibilitate" a aplicaţiei informatice, făcând trimitere la dispoziţiile art. 33 alin. (7) din Ghid care se referă la indisponibilitatea aplicaţiei informatice, situaţie în care toate termenele prevăzute în ghidul de finanţare, care depind de funcţionarea ei, se prelungesc corespunzător. Or, suspendarea procedurii de înscriere reprezintă o măsură unilaterală dispusă de Autoritate, dictată de circumstanţe obiective, finalizate cu sesizarea organelor abilitate pentru a se pronunţa cu privire la legalitatea înscrierilor efectuate de către instalatorii validaţi în aplicaţia informatică, demers efectuat în data de 16 septembrie 2019.

4. Apărările intimatei-reclamante

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului fondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei recurate.

În ceea ce priveşte prima critică, consideră că aceasta nu este fondată, având în vedere că instanţa de fond a anulat Decizia pronunţată de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu cu privire la modul de soluţionare de către autoritate a dosarului x, şi nu faţă de toţi deponenţii cererilor de finanţare.

Cu privire la a doua critică, arată că la data depunerii dosarului la instalatorul validat B., conform instrucţiunilor din Ghidul de finanţare, respectiv la data de 10.09.2019, cele două acte erau valabile, extrasul CF fiind emis la data de 05.09.2019, iar certificatul de atestare fiscală la 06.09.2019, astfel că toate actele depuse întruneau condiţiile art. 21 din Ghid.

Consideră că susţinerile recurentei-pârâte nu au suport legal.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat şi cu apărările formulate pe cale de întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, anularea deciziei Comitetului director al AFM din 11.06.2020, publicată în data de 16.04.2020 şi a Deciziei din 4.08.2020, publicată în data de 7.08.2020 şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de admitere a cererii de finanţare pentru Programul "Casa verde".

Prima instanţă a admis acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, a anulat Decizia pronunţată de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu în soluţionarea contestaţiei formulate de către reclamantă împotriva modului de soluţionare de către autoritate a dosarului x şi a obligat pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu la emiterea în favoarea reclamantei a unei decizii de admitere a cererii de finanţare formulate în dosar x.

Împotriva sentinţei sentinţei de mai sus a declarat recurs pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticând hotărârea recurată sub două aspecte.

Într-o primă critică, recurenta-pârâtă susţine că prima instanţă a anulat în tot Decizia Comitetului Director nr. 195/04.08.2020, publicată pe site-ul AFM în data de 07.08.2020 şi Decizia Comitetului director nr. 124/11.06.2020, publicată pe site-ul AFM în data de 11.06.2020, acte administrative care au produs efecte juridice faţă de mai mulţi solicitanţi înscrişi în "Programul privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională", şi nu doar faţă de intimata-reclamantă.

Înalta Curte constată că această critică este nefondată, în condiţiile în care prin sentinţa recurată, prima instanţă a anulat Decizia pronunţată de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu "în soluţionarea contestaţiei formulate de către reclamantă împotriva modului de soluţionare de către autoritate a dosarului x".

Prin urmare, din modalitatea de formulare a dispozitivului sentinţei civile nr. 13 din 20 ianuarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reiese clar că este vorba doar de dosarul de finanţare înregistrat pe numele reclamantei A., astfel că nu vizează în niciun mod cererile de finanţare depuse de celelalte persoane în cadrul aceluiaşi program.

Astfel fiind, prin precizarea clară din dispozitivul sentinţei recurate, rezultă că a fost anulată doar decizia Administraţiei Fondului pentru Mediu ce viza dosarul de finanţare al intimatei-reclamante, ceea ce însemnă că sentinţa atacată nu a produs niciun efect juridic faţă de soluţiile recurentei-pârâte cu privire la cererile de finanţare ale celorlalte persoane, cuprinse în cadrul aceleiaşi decizii.

A doua critică formulată în recurs de către recurenta-pârâtă Administraţiei Fondului pentru Mediu vizează împrejurarea că instanţa de fond a reţinut, contrar celor susţinute de către recurentă, că respingerea cererii de finanţare a intimatei-reclamante s-a făcut în mod neîntemeiat, deoarece la data depunerii extrasului de carte funciară şi a certificatului de atestare fiscală, aceste acte erau în perioada de valabilitate.

Astfel, intimata-reclamantă a fost înscrisă la unul dintre instalatorii validaţi care au încheiat contract de participare cu Autoritatea, iar acesta a efectuat înscrierea sa, după ce instalatorul validat a făcut o primă verificare a actelor depuse, respectiv a îndeplinirii condiţiilor pentru înscriere în program, astfel cum prevede art. 18 alin. (3) din Ordinul nr. 1287/2018.

După această etapă, autoritatea pârâtă, respectiv Comisia de analiză din cadrul Administraţiei Fondului pentru Mediu efectuează analiza documentelor depuse de către solicitanţi şi introduse în aplicaţia informatică de către instalator, etapă prevăzută de art. 22 alin. (1) din Ordinul nr. 1287/2018, Comisia fiind îndreptăţită să verifice îndeplinirea criteriilor de eligibilitate şi să înainteze Comitetului director al Autorităţii centralizatorul cuprinzând proiectele propuse spre acceptare şi centralizatorul cuprinzând proiectele propuse spre respingere, cu indicarea, în cazul celor din urmă, a motivelor care stau la baza propunerii de respingere. (art. 22 alin. (3) din acelaşi Ordin), aceasta fiind entitatea ce înaintează proiectele propuse, spre respingere ori aprobare, Comitetului de avizare.

În speţă, prin Dispoziţia nr. 562 din 06.09.2019 a Preşedintelui Administraţiei Fondului pentru Mediu a fost deschisă sesiunea de înscriere a solicitanţilor persoane fizice începând cu 10.09.2019, ora 10, iar intimata-reclamantă, prin instalatorul autorizat, a depus cererea de finanţare în aceeaşi zi, primind număr de înregistrare şi un număr de dosar al AFM (x), la data depunerii documentelor, extrasul de carte funciară şi certificatul de atestare fiscală respectând condiţia de a nu fi mai vechi de 30 de zile.

Ulterior, în cursul aceleiaşi zile, de 10.09.2019, recurenta-pârâtă Administraţia Fondului pentru Mediu a suspendat înscrierile persoanelor fizice în programul denumit generic "Casa Verde Fotovoltaice", în vederea efectuării unei analize a modului de funcţionare a acestui proces, iar programul a fost reluat la data de 6 noiembrie 2019, când înscrisurile pentru care a fost respinsă cererea intimatei-reclamante nu mai îndeplineau condiţia de a nu fi mai vechi de 30 de zile.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect că soluţiile adoptate de autorităţile pârâte, atât în cuprinsul deciziei Comitetului director al AFM din 11.06.2020 publicată în data de 16.04.2020, cât şi cea din Decizia din 4.08.2020 publicată în data de 7.08.2020, sunt nelegale, întrucât, în urma cenzurii realizate asupra tuturor criteriilor de eligibilitate a solicitantului în vederea obţinerii finanţării, autoritatea a găsit - în mod greşit - ca fiind neîndeplinite două dintre aceste condiţii. Cum instanţa a observat că acele două condiţii, referitoare la depunerea în interiorul termenului a extrasului de carte funciară si a certificatului de atestare fiscală, fuseseră în fapt realizate de reclamantă, constată că, potrivit prevederilor ghidului de finanţare aferent sesiunii, cererea de finanţare depusă de reclamantă era eligibilă în cadrul Programului.

Cu alte cuvinte, recurenta-pârâtă îşi invocă propria culpă în gestionarea procedurilor pentru înscrierea persoanelor fizice în cadrul acestui program de finanţare, împrejurarea ce nu poate conduce la validarea susţinerilor recurentei-pârâte.

O asemenea soluţie se întrevede cu atât mai mult cu cât în comunicatul de presă, recurenta-pârâtă a menţionat că:

"toate documentele înregistrate cu succes în aplicaţia informatică, precum şi cele înregistrate în registrul instalatorilor care nu au fost încărcate în aplicaţie până la momentul suspendării accesului în aplicaţia informatică, sunt acceptate de Administraţia Fondului pentru Mediu ca fiind depuse în termen, în vederea analizării."

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-pârâtă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva sentinţei civile nr. 13 din 20 ianuarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva sentinţei civile nr. 13 din 20 ianuarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 8 februarie 2023.