Lack of legitimate interest to suspend execution of negative administrative acts in administrative litigation

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2023

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 25 martie 2022, cu număr de dosar x/2022, reclamanta A. şi Sindicatul Naţional al Grefei Judiciare Dicasterial, în numele şi pentru reclamanta A., membru de sindicat, au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Hotărârilor Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 31 şi 34 din 17 martie 2022, până la pronunţarea instanţei de fond.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 760 din 15 aprilie 2022 Curtea de Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a Sindicatului Naţional al Grefei Judiciare Dicasterial ca neîntemeiată, a admis excepţia lipsei de interes şi a respins cererea de suspendare formulată de reclamanţii A. şi Sindicatul Naţional al Grefei Judiciare Dicasterial, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, ca lipsită de interes.

3. Calea de atac exercitată în cauză

3.1. Împotriva sentinţei civile a formulat recurs A. şi Sindicatul Naţional al Grefei Judiciare Dicasterial, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

În opinia recurenţilor, prima instanţă a aplicat greşit normele de drept în cauză, întrucât nu a observat că raportat strict la materia contenciosului administrativ, interesul în promovarea cererii este prezumat chiar de legiuitor, analiza instanţei fiind limitată sub acest aspect doar la verificarea caracterului vătămător al actului.

Astfel, în ceea ce priveşte Hotărârea nr. 31 din 17.03.2022, prin care Consiliul Superior al Magistraturii a stabilit, că reclamanta nu se bucură de o bună reputaţie, consideră că aceasta are caracter profund vătămător pentru reclamantă cât timp îi încalcă prezumţia de nevinovăţie.

Un alt efect vătămător al acestei Hotărâri constă în aceea că ea a stat la baza adoptării Hotărârii nr. 34/17.03.2022, prin care concursul a fost validat pentru toţi candidaţii declaraţi admişi şi pentru care s-a stabilit condiţia bunei reputaţii, deci nu şi pentru reclamantă.

În aceste condiţii, la analizarea condiţiilor de admisibilitate a cererii de suspendare în ceea ce priveşte cele două Hotărâri de Plen se impunea a fi avut în vedere caracterul vătămător al acestora şi nu efectele pe care suspendarea executării le-ar putea produce, întrucât acestea din urmă sunt ulterioare producerii faptului juridic al suspendării şi mai mult, ţin de aprecierea instanţei şi nu a pârâtului.

Sub aspectul condiţiilor de admisibilitate a cererii de suspendare, potrivit dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată printr-un act administrativ unilateral, după sesizarea autorităţii care a emis actul, poate solicita instanţei de contencios administrativ, suspendarea executării actului, până la pronunţarea instanţei de fond.

În ceea ce priveşte cazul bine justificat, apreciază a fi relevante dispoziţiile art. 2 lit. t) din Legea contenciosului administrativ, text potrivit căruia constituie caz bine justificat "împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ".

Hotărârea Plenului CSM nr. 31 din 17.03.2022 este nelegală, întrucât prin constatarea neîndeplinirii condiţiei bunei reputaţii în cazul reclamantei, s-au încălcat în mod flagrant dispoziţiile art. 18 alin. (4) din Legea nr. 192/2021 privind unele măsuri temporare referitoare la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, formarea profesională iniţială a judecătorilor şi procurorilor, examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii, stagiul şi examenul de capacitate al judecătorilor şi procurorilor stagiari, precum şi la concursul de admitere în magistratură, precum şi ale cele art. 32 din Hotărârea CSM nr. 119/16.07.2021 prin care s-a aprobat regulamentul privind admiterea la Institutul Naţional al Magistraturii, dispoziţii legale care prevăd în mod expres, clar şi fără echivoc, că faptele pentru care s-au aplicat sancţiuni disciplinare ce au fost radiate anterior primei probe de concurs nu vor fi avute în vedere la stabilirea bunei reputaţii.

Astfel, nu s-a avut în vedere faptul că sancţiunea avertismentului aplicată reclamantei era radiată de drept cu data de 24.03.2021, deci anterior susţinerii primei probe a concursului, practic anterior organizării concursului.

Prin Decizia nr. 244/09.03.2022 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Bucureşti se constată o realitate juridică stabilită de legiuitor, respectiv radierea de drept a sancţiunii disciplinare indicată la data de 24.03.2021, ca urmare a trecerii unui an de la aplicare şi a inexistenţei altei abateri-Anexa nr. 3.

Împrejurarea că reclamanta A. a contestat Decizia de aplicare a sancţiunii disciplinare nu prezintă relevanţă asupra radierii sancţiunii, cât timp pe de-o parte este vorba de o sancţiune cu aplicare imediată, instantanee, iar pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 89 alin. (5) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor de judecată şi al parchetelor de pe lângă acestea " Contestaţia formulata potrivit alin. (4) (n.n. împotriva Deciziei de aplicare a sancţiunii) nu suspenda executarea. La cererea contestatorului, tribunalul poate dispune suspendarea executării.".

Or, în cazul reclamantei nu a existat o cerere de suspendare şi implicit nici o hotărâre de suspendare a executării Deciziei de aplicare a sancţiunii, sancţiunea fiind aplicată şi radiată ulterior.

În aceste condiţii, raportat la dispoziţiile art. 18 alin. (4) din Legea nr. 192/2021 coroborate cu cele ale art. 32 alin. (8) din Hotărârea CSM nr. 119/16.07.2021 privind organizarea concursului de admitere în cauză, pentru stabilirea bunei reputaţii în ceea ce o priveşte pe reclamantă, nu puteau fi analizate faptele pentru care acesteia i s-a aplicat sancţiunea avertismentului prin Decizia nr. 242/24.03.2020, întrucât mai înainte de organizarea concursului intervenise radierea sancţiunii.

În condiţiile în care a intervenit radierea sancţiunii, iar din economia dispoziţiilor art. 18 alin. (4) teza finală din Legea nr. 192/2021 coroborate cu cele ale art. 32 din Hotărârea CSM 119/16.07.2021 ce a stat la baza organizării şi desfăşurării concursului, rezultă că aceste fapte nu pot fi avute în vedere la aprecierea bunei reputaţii.

În ceea ce priveşte Hotărârea Plenului CSM nr. 34 din 17.03.2022 prin care s-a hotărât validarea rezultatelor concursului de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii desfăşurat în perioada 30 iulie 2021 - 5 aprilie 2022, pentru candidaţii admişi după cele două etape ale concursului, care îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 32 din Regulament, conform listelor cuprinzând rezultatele definitive ale candidaţilor auditori de justiţie, consideră că prin această hotărâre practic s-a dat eficienţă Hotărârii nr. 31 din 17.03.2022, nedefinitivă şi contestată prin procedura prealabilă demarată, deşi reclamanta figura în lista cuprinzând rezultatele definitive ale auditorilor de justiţie la acest concurs, publicată la 14 martie 2022.

Învederează faptul că această hotărâre, deşi adoptată în condiţiile art. 34 din Hotărârea CSM nr. 119/16.07.2021, este vădit nelegală, în condiţiile în care, practic pune în executare Hotărârea nr. 31/17.03.2022 prin care s-a constatat neîndeplinirea condiţiei bunei reputaţii de către un candidat admis la acest concurs, hotărâre nedefinitivă, fără să se ofere candidatului în cauză, respectiv reclamantei, posibilitatea legitimă de a contesta Hotărârea nr. 31/17.03.2022.

Cu toate acestea, cele două Hotărâri a căror executare solicită să fie suspendată, deşi nu vizează declararea candidaturii reclamantei la acest concurs ca fiind respinsă, în concret produc acest efect faţă de aceasta.

Astfel fiind, solicită să se constate îndeplinit-ă condiţia cazului bine justificat.

În ceea ce priveşte paguba iminentă, consideră că a dovedit faptul că executarea acestor hotărâri implică, în ceea ce o priveşte pe reclamantă, producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil, greu sau imposibil de reparat.

În ceea ce priveşte Hotărârea nr. 34 prin care concursul este validat pentru toţi candidaţii admişi la concurs, dar nu şi pentru reclamantă ca urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzută de art. 32 din Hotărârea CSM nr. 119/2021, solicită să se observe că urmările acestei hotărâri pot fi cuantificate economic, cât timp efectul direct al acestei hotărâri îl constituie chiar nedobândirea calităţii de auditor la Institutul Naţional al Magistraturii şi aferent acestei calităţi, lipsirea reclamantei de indemnizaţia de auditor.

Diferenţele dintre indemnizaţiile de încadrare între funcţia de grefier deţinută în prezent de reclamantă şi funcţia de auditor de justiţie sunt evidente şi prefigurează prejudiciul material în sensul art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004.

Solicită în consecinţă să se constate îndeplinită şi această condiţie.

3.2. Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat recurs incident prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate în sensul admiterii în prealabil a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Sindicatul Naţional al Grefei Judiciare Dicasterial, cu consecinţa respingerii cererii ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

Motivul de nelegalitate pe care înţelege să îl invoce se subsumează dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, cu modificările ulterioare.

Arătă că, recurentul-reclamant Sindicatul Naţional al Grefei Judiciare Dicasterial a precizat în cuprinsul acţiunii că cererea de chemare în judecată a fost formulată în numele şi pentru reclamanta A., membru de sindicat.

Or cererea dedusă judecăţii are ca obiect suspendarea executării Hotărârilor Plenului Consiliul Superior al Magistraturii nr. 31 din 17.03.2022 şi respectiv nr. 34 din 17.03.2022, hotărâri ce privesc constatarea neîndeplinirii de către recurenta - reclamantă A. a condiţiei bunei reputaţii, cu consecinţa declarării acesteia ca respinsă la concurs şi validarea rezultatelor concursului de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, desfăşurat în perioada 30 iulie 2021 - 5 aprilie 2022, astfel că recurentul - reclamant Sindicatul Naţional al Grefei Judiciare Dicasterial nu justifică legitimarea procesuală activă în prezenta cauză.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat de recurenţii - reclamanţi A. şi Sindicatul Naţional al Grefei Judiciare Dicasterial împotriva sentinţei civile nr. 760 din data de 15.04.2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

De asemenea, a solicitat admiterea recursului incident formulat, casarea în parte a sentinţei recurate în sensul admiterii în prealabil a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Sindicatul Naţional al Grefei Judiciare Dicasterial, cu consecinţa respingerii cererii ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

4.2. Reclamanta A. a formulat întâmpinare la recursul incident declarat de recurentul-intimat Consiliul Superior al Magistraturii şi răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii faţă de recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 760 din 15.04.2022 a Curţii de apel Bucureşti, solicitând respingerea recursului incident, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând criticile invocate în recurs raportat la sentinţa atacată şi la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii şi inadmisibilităţii recursului formulat de recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii

Recurenţi-reclamanţi, invocă excepţia inadmisibilităţii recursului incident, din perspectiva dispoziţiilor art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd o sancţiune a nulităţii absolute exprese, în ipoteza în care memoriul de recurs, în cazul unei persoane juridice, nu cuprinde numele consilierului juridic care l-a redactat şi nu are ataşată delegaţia acestui consilier.

Un al doilea aspect al inadmisibilităţii vizează faptul că, prin recursul incident, practic, nu se tinde la schimbarea soluţiei, nu se urmăreşte o altă soluţie decât cea de respingere a primei instanţe, ci doar se solicită constatarea lipsei calităţii procesuale active în ceea ce priveşte Sindicatul, deşi la dosar a fost depusă delegaţie de către acelaşi apărător.

Astfel, Înalta Curte, în ceea ce priveşte excepţia nulităţii şi excepţia inadmisibilităţii recursului pentru neîndeplinirea cerinţelor formale impuse de art. 486 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., reţine că există două forme de reprezentare, cea legală şi cea convenţională.

În acest sens din coroborarea dispoziţiilor art. 80 alin. (1), art. 84 alin. (1), art. 86 şi art. 151 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că o cerere de recurs poate fi formulată fie prin reprezentant legal, fie prin reprezentant convenţional, legea stabilind cu claritate ce condiţii trebuie îndeplinite şi cum trebuie făcută dovada în cazul celor două forme diferite de reprezentare.

În prezenta cauză, recursul incident a fost declarat de către reprezentantul legal al instituţiei, cu respectarea prevederilor legale la care a făcut referire şi s-a făcut dovada că la momentul introducerii recursului incident acesta era preşedintele CSM, domnul B., numit în această funcţie prin Hotărârea Plenului CSM nr. 64/12.05.2022.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondate excepţiile invocate de recurenţii-reclamanţi cu privire la recursul incident.

În ceea ce priveşte recursul formulat de recurenţii-reclamanţi A. şi Sindicatul Naţional al Grefei Judiciare Dicasterial

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că recurenţii au solicitat suspendarea executării Hotărârii Plenului CSM nr. 31 din 17 martie 2022, prin care s-a constatat neîndeplinirea condiţiei bunei reputaţii în cazul reclamantei A. şi, pe cale de consecinţă, s-a dispus respingerea acesteia, precum şi a Hotărârii Plenului Consiliului nr. 34 din 17 martie 2022, prin care s-a hotărât validarea rezultatelor concursului de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, pentru 124 de candidaţi, admişi după cele două etape ale concursului, printre care nu se regăseşte reclamanta.

Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 124 din 27 iulie 2021 a fost aprobată organizarea concursului de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, în perioada iulie 2021 - aprilie 2022, în condiţiile Legii nr. 192/2021 şi ale Regulamentului privind admiterea la Institutul Naţional al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 119/2021, pentru un număr de 300 locuri de auditori de justiţie şi un număr de 8 locuri pentru personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor.

În conformitate cu art. 17 din Regulament, examinarea candidaţilor la concurs s-a realizat în două etape, după cum urmează: (i) prima etapă, eliminatorie, constând în verificarea cunoştinţelor juridice prin susţinerea unei probe eliminatorii tip grilă la materiile drept civil, drept procesual civil, drept penal şi drept procesual penal ce a avut loc la data de 3 octombrie 2021; (ii) cea de-a doua etapă a concursului, respectiv testarea psihologică şi susţinerea unui interviu, care s-a desfăşurat în perioada 19 decembrie 2021- 13 martie 2022.

După cele două etape ale concursului au fost declaraţi admişi candidaţii care au obţinut calificativul admis la interviu, în ordinea descrescătoare a notei obţinute la prima etapă a concursului, stabilită conform art. 17 alin. (4) din Regulament, în limita numărului de locuri de auditori de justiţie, respectiv a numărului de posturi vacante de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor scoase la concurs.

Printre aceşti candidaţi, s-a aflat şi reclamanta A., aceasta promovând primele două etape ale concursului de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, reclamanta regăsindu-se în cuprinsul tabelului cu "Rezultatele definitive obţinute de candidaţii admişi după cele două etape - Auditori de justiţie".

În conformitate cu prevederile art. 32 din Regulament, după afişarea rezultatelor definitive ale concursului, candidaţii admişi la Institutul Naţional al Magistraturii după cele două etape ale concursului au fost verificaţi sub aspectul îndeplinirii condiţiei bunei reputaţii prevăzute la art. 2 lit. c) din Regulament.

Din referatul întocmit de direcţia de specialitate din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la aspectele referitoare la buna reputaţie a reclamantei a reieşit că, prin Decizia nr. 242 din 24 martie 2020 emisă de preşedintele Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta a fost sancţionată disciplinar cu avertisment pentru săvârşirea, în calitate de grefier la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, a abaterii disciplinare prevăzute de art. 84 lit. g) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului de specialitate al instanţelor judecătoreşti, constând în manifestări care aduc atingere demnităţii şi probităţii profesionale.

Prin Hotărârea Plenului CSM nr. 31 din 17 martie 2022, s-a aprobat Raportul Comisiei de organizare şi s-a constatat neîndeplinirea condiţiei bunei reputaţii de către reclamanta A., şi pe cale de consecinţă, s-a dispus respingerea acesteia.

Prin Hotărârea Plenului Consiliului nr. 34 din 17 martie 2022, s-a hotărât validarea rezultatelor concursului de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, desfăşurat în perioada 30 iulie 2021 - 5 aprilie 2022, pentru 124 de candidaţi, admişi după cele două etape ale concursului, printre care nu se regăseşte şi reclamanta.

Împotriva celor două Hotărâri ale Plenului din 17 martie 2022, la data de 23 martie 2022 reclamanta a formulat plângere prealabilă, iar la data de 24 martie 2022, a formulat cerere de suspendare a executării celor două hotărâri, ce formează obiectul prezentului dosar.

Alături de reclamanta A., cererea de suspendare a fost formulată şi de către Sindicatul Naţional al Grefei Judiciare Dicasterial, în numele şi pentru reclamanta A., membru de sindicat.

Cererea de suspendare a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Recurenţii - reclamanţi se prevalează în susţinerea recursului de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., criticile de nelegalitate vizând încălcarea prevederilor art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ. şi art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

Astfel, se invocă faptul că în mod nelegal a admis instanţa de fond excepţia lipsei de interes în formularea cererii, făcând aplicarea prevederilor art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., în condiţiile în care art. 14 din Legea nr. 554/2004 reglementează alte condiţii pentru promovarea cererii de suspendare.

Recurenţii - reclamanţi susţin că instanţa de fond nu a observat că prin raportare la materia contenciosului administrativ, interesul este unul prezumat ope legis, fiind suficientă dovedirea caracterului vătămător al actului administrativ dedus judecăţii.

Susţin astfel recurenţii-reclamanţi că interesul în promovarea cererii este prezumat chiar de legiuitor, analiza instanţei fiind limitată sub acest aspect doar la verificarea caracterului vătămător al actului.

În contextul expus, recurenţii-reclamanţi apreciază că la analizarea condiţiilor de admisibilitate a cererii de suspendare a Hotărârii nr. 31/17.03.2022 şi a Hotărârii nr. 34/17.03.2022 emise de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii se impunea a fi avut în vedere caracterul vătămător al acestora şi nu efectele pe care suspendarea executării le-ar putea produce, întrucât acestea din urmă sunt ulterioare producerii faptului juridic al suspendării şi mai mult, ţin de aprecierea instanţei şi nu a pârâtului.

Recurenţii-reclamanţi reiau în cadrul motivelor de recurs argumentele prezentate în faţa primei instanţe cu privire la îndeplinirea cerinţelor legale prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

Motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. vizează încălcarea legii de drept substanţial (material), încălcare care poate îmbrăca mai multe aspecte şi anume: aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt; extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia (cum ar fi aplicarea unei norme de drept comun la situaţii pentru care există o normă specială, aplicarea unei norme speciale, prin analogie, la situaţii care nu cad sub incidenţa ei etc); textului de lege corespunzător situaţiei de fapt i s-a dat o interpretare greşită (inclusiv în cazul în care norma juridică este obscură şi, deci, susceptibilă de interpretare, dar interpretarea dată în speţă nu este justă); violarea unor principii generale de drept etc.

Înalta Curte apreciază că, criticile recurenţilor - reclamanţi circumscrise astfel prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. sunt nefondate, prima instanţă pronunţând o soluţie legală şi temeinică, cu aplicarea întocmai a normelor de drept material incidente în cauză în ceea ce priveşte soluţia de admitere a excepţiei lipsei de interes şi a respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind lipsită de interes.

Astfel, contrar susţinerilor recurenţilor - reclamanţi care apreciază că la formularea unei cereri întemeiate pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu trebuie să dovedească interesul în demersul întreprins, cerinţa interesului fiind, în opinia acestora, prezumată ope legis, Înalta Curte apreciază în deplin acord cu cele reţinute de instanţa de fond, că activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Potrivit dispoziţiilor art. 32 din C. proc. civ., alături de afirmarea unui drept, capacitatea procesuală şi calitatea procesuală, una dintre condiţiile cumulative de exerciţiu ale acţiunii civile este existenţa/justificarea unui interes în promovarea cererii de chemare în judecată.

Deşi C. proc. civ. nu defineşte această condiţie de exerciţiu a acţiunii, în doctrină s-a arătat că prin interes se înţelege folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea civilă.

Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obţine prin promovarea acţiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamantului.

Interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obţine prin promovarea acţiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamantului.

Astfel, în mod corect a reţinut instanţa de fond în ceea ce priveşte condiţia interesului recurentei - reclamante A. de a solicita suspendarea executării celor două hotărâri ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii în temeiul prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, că aceasta nu este îndeplinită în prezenta cauză.

Analizând cerinţa interesului recurenţilor - reclamanţi din perspectiva condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, instanţa de fond a constatat în mod corect că dispoziţiile Legii nr. 554/2004 se referă la existenţa unui act administrativ unilateral susceptibil de a fi pus în executare.

Din această perspectivă, respectiv cea a existenţei, ca situaţie premisă unui act administrativ unilateral susceptibil de a fi pus în executare, instanţa de fond a constatat în mod judicios că în ceea ce priveşte Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 31 din 17 martie 2022, prin care s-a constatat că recurenta - reclamantă A. nu îndeplinea condiţia bunei reputaţii, că suntem în prezenţa unui act administrativ negativ (o hotărâre de refuz), care nu poate fi suspendat, astfel că aceasta ar putea obţine doar repararea lui ulterioară, în măsura în care se va constata nelegalitatea actului şi ar dovedi că a suferit un prejudiciu.

Prin urmare, este corectă aprecierea instanţei de fond în sensul că recurenta - reclamantă A. nu justifică un interes legitim în a solicita suspendarea executării unui act administrativ negativ, respectiv a Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 31 din 17 martie 2022, prin care nu i s-a recunoscut ca fiind îndeplinită condiţia bunei reputaţii.

De asemenea, în mod judicios a reţinut instanţa fondului lipsa interesului recurenţilor-reclamanţi în solicitarea de suspendare a Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 34 din 17 martie 2022, prin care s-a dispus validarea rezultatelor concursului de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, reţinând că această hotărâre nu o vizează pe recurenta - reclamantă A., aceasta nefăcând parte dintre candidaţii declaraţi admişi.

Înalta Curte apreciază totodată că o eventuală suspendare a executării actelor administrative în discuţie nu poate echivala cu îndeplinirea de către recurenta - reclamantă A. a cerinţei bunei reputaţii pe care legea o prevede în mod imperativ, iar scopul urmărit de aceasta prin prezentul demers judecătoresc nu poate fi atins, în lipsa îndeplinirii cerinţei privind buna reputaţie a recurentei-reclamante.

În consecinţă, suspendarea actului negativ nu echivalează cu recunoaşterea implicită, de către instanţă, a existenţei actului pozitiv, ci doar ar readuce particularul reclamant la statutul de dinainte de emiterea actului negativ, statut care nu îi permitea însă exerciţiul dreptului subiectiv.

Prin urmare, în această ipoteză, chiar dacă prin refuzul de a emite un act pozitiv particularul probează ca a suferit un prejudiciu, acesta poate obţine doar repararea lui ulterioară, în măsura în care se va constata nelegalitatea actului.

Astfel fiind, susţinerile recurenţilor - reclamanţi în sensul că în materia contenciosului administrativ interesul este unul prezumat ope legis şi nu trebuie dovedit, decurgând din caracterul vătămător al actul administrativ (caracter care, de asemenea, trebuie probat) sunt eronate şi nu au suport legal.

În concluzie, în mod corect instanţa de fond a apreciat că reclamanta nu justifică un interes legitim în a solicita suspendarea executării unui act administrativ negativ, respectiv a Hotărârii Plenului CSM nr. 31 din 17 martie 2022, prin care nu i s-a recunoscut ca fiind îndeplinită condiţia bunei reputaţii.

În ceea ce priveşte Hotărârea Plenului CSM nr. 34 din 17 martie 2022, prin care s-a hotărât validarea rezultatelor concursului de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, recurenta-reclamantă nu justifică un interes legitim în solicitarea de suspendare a acestei hotărâri, întrucât nu o vizează, nefăcând parte dintre candidaţii declaraţi admişi.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

În ceea ce priveşte recursul incident declarat de recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii

Înalta Curte, constată că motivul de nelegalitate pe care recurentul înţelege să îl invoce se subsumează dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, cu modificările ulterioare, susţinând că instanţa de fond a apreciat în mod eronat cu privire la netemeinicia excepţiei lipsei calităţii procesuale active a recurentului - reclamant Sindicatul Naţional al Grefei Judiciare Dicasterial.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a Sindicatului, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond în mod corect a respins excepţia ca neîntemeiată, reţinând că reclamanta este grefier, s-a înscris la concursul de admitere la INM în baza vechimii dobândite în specialitate, vechime asimilată unei funcţii juridice, este membru al corpului grefei naţionale, prin urmare, contrar susţinerilor recurentului-pârât, organizaţia sindicală are calitate procesuală activă în cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.

Astfel fiind, Înalta Curte va respinge recursul incident, ca nefondat.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii şi inadmisibilităţii recursului recurentului-pârât.

Respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi Sindicatul Naţional al Grefei Judiciare Dicasterial, în numele şi pentru A. împotriva sentinţei nr. 760 din 15 aprilie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul incident declarat de recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.