Prime Minister’s removal of veterinary authority head upheld as suspension request fails for lack of well-justified case and imminent damage

Şedinţa publică din data de 29 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 29.11.2021 sub numărul de dosar x/2021, reclamantul A. a solicitat să se dispună suspendarea Deciziei Prim-Ministrului României nr. 547/2021 din data de 17 noiembrie 2021, publicată în "Monitorul oficial al României", partea I, nr. 1097 din 17 noiembrie 2021, până la pronunţarea instanţei de fond învestită cu soluţionarea cererii de anulare a acestui act administrativ.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 216 din 10 februarie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele: "Respinge excepţia lipsei de obiect, ca neîntemeiată.

Respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Prim Ministru României, prin Secretariatul General al Guvernului şi intervenienţii accesorii B., Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de uz Veterinar ("I. C. P.B.M.U.V."), C., D., E., F., G. şi H., ca neîntemeiată.

Admite cererile de intervenţie accesorie formulate de intervenienţii accesorii B., Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de uz Veterinar ("I. C. P.B.M.U.V."), C., D., E., F., G. şi H..".

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva a sentinţei nr. 216 din 10 februarie 2022a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..

Prin recursul său pârâtul I. a solicitat în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

În motivarea recursului pârâtul a susţinut următoarele:

Eliberarea din funcţie a fost dispusă intempestiv fără a fi indicat niciun motiv care să justifice un astfel de demers şi cu nerespectarea termenului de 5 ani pentru care a fost dispusă numirea în funcţie, începând cu data de 26.11.2019.

Mai arată recurentul că decizia de eliberare din funcţie înainte de împlinirea termenului de 5 ani nu a fost motivată, în plus la momentul emiterii deciziei primul-ministru exercita cu caracter interimar funcţia de şef al Guvernului României.

Totodată, arată recurentul că era implicat într-o serie de proiecte la care participa şi/sau trebuia să participe reclamantul, în calitatea sa de preşedinte al ANSVSA, activităţile planificate pentru exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, la care a fost obligat să renunţe periclitându-se imaginea şi interesele României în relaţie cu organizatorii întâlnirilor inetrenaţionale.

În privinţa pagubei iminente susţine recurentul că diminuarea drepturilor salariale nete şi excluderea de la facilităţile constând în autovehicul de serviciu şi serviciile aferente organizării cabinetului demnitarului, intervenite în mod firesc ca urmare a ocupării unei alte funcţii decât cea de preşedinte al ANSVSA, are un efect păgubitor direct.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-intervenienţi şi intimata-pârâtă Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor au depus întâmpinări în cuprinsul cărora au invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar, pe fond, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Excepţia nulităţii recursului

Prin recursul declarat reclamantul a expus considerentele prin care a înţeles să critice hotărârea instanţei de fond, care se circumscriu motivelor de legalitate invocate, apte de a permite instanţei de control judiciar a realiza controlul de legalitate cu care a fost învestită.

Prin urmare, excepţia nulităţii recursului reclamantului se dovedeşte a fi neîntemeiată, urmând a fi respinsă în consecinţă.

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Instanţa de fond a fost învestită cu controlul jurisdicţional de legalitate al Deciziei nr. 547/2021 emisă de Prim-ministrul României, act administrativ prin care reclamantul a fost eliberat din funcţia de preşedinte, cu rang de secretar de stat, al Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, aspectele de nelegalitate de care s-a prevalat reclamantul în calitate de persoană vătămată în drepturile şi interesele sale legitime prin emiterea acestuia constituind: nemotivarea eliberării din funcţie înaintea împlinirii termenului de 5 ani, posibilitatea/imposibilitatea emiterii deciziei de către un prim ministru care exercită cu carater interimar funcţia de şef al Guvernului României, aspecte legate de proiectele la care participa şi/sau trebuia să participe reclamantul în calitatea sa preşedinte al ANSVSA şi diminuarea veniturilor salariale nete.

După cum se cunoaşte, suspendarea actelor juridice reprezintă operaţiunea de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ca şi cum actul dispare din circuitul juridic, deşi, formal-juridic, el există.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaţionale, atât în sistemul de protecţie instituit în cadrul Consiliului Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

În cauză, instanţa de fond a reţinut în mod corect că nu există împrejurări de fapt şi de drept care să fie de natură să-i creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat.

Aşadar, pretinsele motive de nelegalitate, invocate de recurent în susţinerea condiţiei cazului bine justificat, reiterate în recurs, nu pot fi reţinute ca reprezentând cauze care să justifice suspendarea, deoarece implică elemente de fapt şi de drept care trebuie analizate şi stabilite în cadrul acţiunii de fond având ca obiect anularea Deciziei nr. 547/2021.

Recurentul nu a demonstrat existenţa cazului bine justificat aşa cum este el definit în Legea nr. 554/2004, examinarea elementelor specifice îndeplinirii/neîndeplinirii obligaţiei de a motiva şi justifica eliberarea din funcţie înainte de împlinirea termenului de 5 ani, obligaţie invocată de recurent, precum şi a posibilităţii/imposibilităţii emiterii deciziei în cauză de către un prim-ministru care exercita cu caracter interimar funcţia de şef al Guvernului României, şi stabilirea unor concluzii certe în privinţa acestor elemente, implică o procedură specifică acţiunii de fond, iar nu cererii de suspendare, astfel cum s-a arătat în precedent.

Simpla suspiciune a părţii reclamante privind nelegalitatea actului nu conduce la îndeplinirea condiţiei privind existenţa cazului bine justificat.

Condiţia existenţei cazului "bine justificat", lăsată de legiuitor la aprecierea şi înţelepciunea judecătorului sub aspectul conţinutului său, presupune ca asupra legalităţii actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă fără a se intra în cercetarea pe fond a dispoziţiilor actului, respectiv a consecinţelor juridice pe care le-a produs.

Pentru a înlătura, chiar şi temporar, regula executării imediate şi din oficiu a actelor administrative, prin suspendarea acestora, instanţa poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri, doar prin raportare la probele administrate în cauză şi care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumţiei de legalitate, fără a analiza, pe fond conţinutul actului administrativ, instanţa având posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenţei dreptului.

Înalta Curte constată că nu este suficient ca reclamantul să afirme existenţa unor motive de nelegalitate, ci trebuie să ofere unele elemente probatorii care, fără o cercetare aprofundată, să permită formarea unui dubiu serios asupra legalităţii actului, un stadiu incipient al convingerii că, în final, este posibil ca prezumţia de legalitate să fie răsturnată. Indiciile de nelegalitate trebuie să fie evidente, să poată fi identificate cu uşurinţă, la nivelul aparenţelor.

Înalta Curte apreciază că afirmaţiile pe care le face reclamantul legate de proiectele la care participa şi/sau trebuia să participe reclamantul, în calitatea sa de preşedinte al ANSVSA, şi de activităţile planificate pentru exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, invocate de reclamant în susţinerea cererii de suspendare şi reluate în recurs, nu pot fi reţinute ca reprezentând împrejurări care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii Deciziei nr. 547/17.11.2021, fiind vorba de elemente de fapt care ar trebui dovedite în cadrul acţiunii în anulare.

Paguba iminentă care ar justifica suspendarea actului ar trebui să implice existenţa unui prejudiciu material viitor, dar previzibil, sau perturbarea gravă a funcţionării unei autorităţi publice.

Conform art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Aşadar, paguba iminentă presupune o anumită urgenţă pentru a opera suspendarea efectelor unui act administrativ.

În altă ordine, recurentul nu a administrat prin niciun fel de probă de natură să formeze convingerea instanţei în sensul iminenţei unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior, în cazul în care în final actul ar fi anulat, astfel încât să se circumscrie caracterului de excepţie al suspendării executării actului administrativ, conform fizionomiei pe care legea în prezent în vigoare o conferă acestei instituţii juridice.

Mai mult, în cazul pierderii unei componente a salariului lunar, îndeplinirea condiţiei prevenirii unei pagube iminente nu este dovedită şi demonstrată prin simpla susţinere că plata sumei respective conduce la producerea unui prejudiciu, întrucât astfel s-ar ajunge la concluzia că această cerinţă este presupusă în majoritatea actelor administrative din această categorie, ceea ce ar contraveni caracterului de excepţie al instituţiei suspendării executării actelor administrative în reglementarea Legii nr. 554/2004.

În concluzie, în raport de cele reţinute mai sus, instanţa de fond a apreciat în mod corect că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru a fi admisă cererea de suspendare formulată în cauză.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate considerentele expuse de fapt şi de drept expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 216 din 10 februarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de către intimaţii intervenienţi F., D., E., Institutul pentru controlul produselor biologice şi medicamentelor de uz veterinar, G. şi intimata pârâtă Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi Pentru Siguranţa Alimentelor.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 216 din 10 februarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 noiembrie 2022.