Tax audit of affiliated agricultural lease: arm's length pricing method and validity of the optional VAT exemption notification

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. Galaţi a chemat în judecată D.G.R.F.P. Galaţi şi A.J.F.P. Galaţi solicitând anularea Deciziei nr. 668/02.10.2017, cu consecinţa:

- obligării pârâtelor la soluţionarea pe fond a contestaţiei cu privire la pct. A.1, B.1 şi B.3 în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii în temeiul art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004;

- obligării organului de soluţionare, în temeiul art. 18 alin. (1) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004, la plata de penalităţi către reclamantă în cuantum de 1.000 RON pentru fiecare zi de întârziere, în situaţia neîndeplinirii în termen a obligaţiilor stabilite de instanţă.

- anulării pct. A.2, B.2 şi B.4 din decizia de soluţionare a contestaţiei, anularea în parte a Deciziei de impunere nr. x/30.06.2017 emisă în baza Raportului de inspecţie fiscala nr. x/30.06.2017 şi a Deciziilor 1794/28.07.2017, cu consecinţa exonerării societăţii de la plata sumei totale de 505.994 RON din care: 156.895 RON impozit pe profit, 62.499 RON dobânzi şi 19.789 RON penalităţi de întârziere aferente impozit pe profit, 176.665 RON TVA, 64.186 RON dobânzi şi 23.672 RON penalităţi de întârziere aferente TVA, 2288 RON penalităţi nedeclarare şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţiile pronunţate în primul ciclu procesual

2.1 Prin sentinţa nr. 183/14.12.2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi a fost admisă în parte acţiunea având ca obiect "anulare act administrativ", promovată de către reclamanta S.C. A. S.R.L. Galaţi.

Au fost anulate pct. A 1, B 1 şi B 3 din decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 668/02.10.2017 emisa de către D.G.R.F.P. Galaţi şi obligată pârâta D.G.R.F.P. Galaţi să soluţioneze contestaţia administrativă formulată de reclamantă cu privire la pct. A 1, B 1 şi B 3 din decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 668/02.10.2017 în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Prin aceeaşi sentinţă a fost obligată pârâta la plata de penalităţi către reclamantă în cuantum de 1000 RON pentru fiecare zi de întârziere în situaţia neîndeplinirii în termen a obligaţiilor stabilite de instanţă. Anulează în parte pct. A 2, B 2 şi B 4 din decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 668/02.10.2017 emisă de către D.G.R.F.P. Galaţi în ceea ce priveşte impozitul pe profit de 11516,9 RON şi TVA de 156575,4 RON stabilite suplimentar precum şi în ceea ce priveşte dobânzile, penalităţile de întârziere şi de nedeclarare aferente .

De asemenea, a fost anulată în parte decizia de impunere nr. x din 30.06.2017 emisa de A.J.F.P. Galaţi în ceea ce priveşte obligaţiile fiscale, respectiv impozitul pe profit de 11516,9 RON şi TVA de 156575,4 RON stabilite suplimentar în sarcina reclamantei .

Au fost anulate în parte deciziile cu nr. 1794/28.07.2017 emise de către A.J.F.P. Galaţi în ceea ce priveşte obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzile, penalităţile de întârziere şi de nedeclarare aferente impozitului pe profit de 11516,9 RON şi TVA de 156575,4 RON stabilite suplimentar în sarcina reclamantei prin decizia de impunere nr. x din 30.06.2017 emisă de A.J.F.P. Galaţi şi exonerată reclamanta de la plata impozitului pe profit de 11516,9 RON şi TVA de 156575,4 RON, precum şi de la plata accesoriilor reprezentând dobânzi, penalităţi de întârziere şi de nedeclarare aferente stabilite suplimentar prin decizia de impunere nr. x din 30.06.2017 şi deciziile cu nr. 1794/28.07.2017 emise de către A.J.F.P. Galaţi .

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale deciziilor contestate.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta A.J.F.P. Galaţi în nume propriu cât şi în numele pârâtei D.G.R.F.P. Galaţi

2.2 Prin decizia nr. 2994/19.05.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost admis recursul declarat de către pârâta A.J.F.P. Galaţi în nume propriu cât şi în numele pârâtei D.G.R.F.P. Galaţi, casată în parte sentinţa nr. 133/17.09.2018 pronunţată în cauză de Curtea de Apel Galaţi şi dispusă trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă numai în ceea ce priveşte capetele de cerere care vizează: obligarea pârâtei la plata de penalităţi către reclamantă în cuantum de 1000 RON pentru fiecare zi de întârziere în situaţia neîndeplinirii în termen a obligaţiilor stabilite de instanţă; anularea în parte a pct. A 2, B 2 şi B 4 din decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 668/02.10.2017 emisă de către D.G.R.F.P. Galaţi în ceea ce priveşte impozitul pe profit de 11516,9 RON şi TVA de 156575,4 RON stabilite suplimentar precum şi în ceea ce priveşte dobânzile, penalităţile de întârziere şi de nedeclarare aferente; anularea în parte a deciziei de impunere nr. x din 30.06.2017, emisă de A.J.F.P. Galaţi în ceea ce priveşte obligaţiile fiscale, respectiv impozitul pe profit de 11516,9 RON şi TVA de 156575,4 RON stabilite suplimentar în sarcina reclamantei; anularea în parte a deciziilor cu nr. 1794/28.07.2017, emise de către A.J.F.P. Galaţi în ceea ce priveşte obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzile, penalităţile de întârziere şi de nedeclarare aferente impozitului pe profit de 11516,9 RON şi TVA de 156575,4 RON stabilite suplimentar în sarcina reclamantei prin decizia de impunere nr. x din 30.06.2017 emisă de A.J.F.P. Galaţi; exonerarea reclamantei de la plata impozitului pe profit de 11516,9 RON şi TVA de 156575,4 RON, precum şi de la plata accesoriilor reprezentând dobânzi, penalităţi de întârziere şi de nedeclarare aferente stabilite suplimentar prin decizia de impunere nr. x din 30.06.2017 şi deciziile cu nr. 1794/28.07.2017 emise de către A.J.F.P. Galaţi.

Instanţa de control judiciar a menţinut dispoziţia din sentinţa nr. 183/14.12.2018 pronunţată în cauză de Curtea de Apel Galaţi prin care au fost anulate pct. A 1, B 1 şi B 3 din decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 668/02.10.2017 emisa de către D.G.R.F.P. Galaţi şi obligată pârâta D.G.R.F.P. Galaţi să soluţioneze contestaţia administrativă formulată de reclamantă cu privire la pct. A 1, B 1 şi B 3 din decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 668/02.10.2017 în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi la data de 23.08.2021 sub nr. x/2017*.

3. Hotărârea instanţei de fond pronunţată în al doilea ciclu procesual

Prin sentinţa nr. 229 din 3 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal s-au dispus următoarele: a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Galaţi în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi; a fost obligată pârâta la plata de penalităţi către reclamantă în cuantum de 300 RON pentru fiecare zi de întârziere până la soluţionarea contestaţiei administrative formulată de reclamantă cu privire la obligaţiile fiscale reprezentate de sumele de 620.070 RON (impozit pe profit şi TVA) stabilite prin Decizia de impunere nr. x/30.06.2017, 188.020 RON (dobânzi şi penalităţi de întârziere) şi 55.801 RON (penalităţi de nedeclarare) stabilite prin Decizia de impunere nr. x/28.07.2017, respectiv cu privire la pct. A 1, B 1 şi B 3 din decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 668/02.10.2017; au fost anulate în parte pct. A 2, B 2 şi B 4 din decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 668/02.10.2017 emisă de către D.G.R.F.P. Galaţi în ceea ce priveşte impozitul pe profit de 11.516,9 RON şi TVA de 156.575,4 RON stabilite suplimentar precum şi în ceea ce priveşte dobânzile, penalităţile de întârziere şi de nedeclarare aferente; a fost anulată în parte decizia de impunere nr. x din 30.06.2017 emisă de A.J.F.P. Galaţi în ceea ce priveşte obligaţiile fiscale, respectiv impozitul pe profit de 11.516,9 RON şi TVA de 156.575,4 RON stabilite suplimentar în sarcina reclamantei; au fost anulate în parte deciziile cu nr. 1794/28.07.2017 emise de către A.J.F.P. Galaţi în ceea ce priveşte obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzile, penalităţile de întârziere şi de nedeclarare aferente impozitului pe profit de 11.516,9 RON şi TVA de 156.575,4 RON stabilite suplimentar în sarcina reclamantei prin decizia de impunere nr. x din 30.06.2017 emisă de A.J.F.P. Galaţi; a fost exonerată reclamanta de la plata impozitului pe profit de 11.516,9 RON şi TVA de 156.575,4 RON, precum şi de la plata accesoriilor reprezentând dobânzi, penalităţi de întârziere şi de nedeclarare aferente stabilite suplimentar prin decizia de impunere nr. x din 30.06.2017 şi deciziile cu nr. 1794/28.07.2017 emise de către A.J.F.P. Galaţi; au fost menţinute celelalte dispoziţii ale deciziilor contestate.

Prin aceeaşi sentinţă au fost obligate pârâtele D.G.R.F.P. Galaţi şi A.J.F.P. Galaţi în solidar să plătească reclamantei suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară şi să plătească expertului judiciar fiscal B. suma de 2730 RON reprezentând diferenţa onorariu.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 229 din 3 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, au formulat recurs atât reclamanta S.C. A. S.R.L. cât şi pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi, criticând hotărârea pentru nelegalitate.

4.1 Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin cererea de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate, iar în urma rejudecării, admiterea acţiunii în sensul anulării pct. A.2, B.2 şi B.4 din Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 668/02.10.2017 emisă de DGRFP Galaţi, anularea în parte a Deciziei de impunere nr. x/30.06.2017, a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/30.06.2016 şi a Deciziei nr. 1794/28.07.2017, cu consecinţa exonerării societăţii de la plata sumei totale de 505.994 RON.

În motivarea cererii de recurs, recurenta-reclamantă arată următoarele:

1. În ceea ce priveşte arenda aferentă raporturilor juridice dintre A. S.R.L. şi C. S.A., apreciază că hotărârea recurată conţine motive contradictorii, deoarece, deşi instanţa de fond a avut în vedere în mod legal metoda comparării preţurilor, astfel cum este reglementată de 11 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003, respectiv dispoziţiile art. 11 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 227/2015, a concluzionat în mod greşit că nivelul arendei ar fi de 414,4 kg/ha, faţă de cel stabilit de către reclamantă prin contractul întocmit cu C. S.A., respectiv de 300 kg/ha.

În mod corect, a reţinut instanţa de fond că între societatea reclamantă şi C. S.A. există o relaţie de afiliere, ambele societăţi având aceeaşi structură a acţionariatului, iar la data de 14.05.2013 între cele două societăţi a fost întocmit contractul de arendă nr. x, nivelul arendei fiind stabilit de părţi la 300 kg/ha/an.

Pentru perioada aferentă anilor agricoli 2010-2011, 2011-2012 şi 2012-2013 nu există încheiat contract de arendă între cei doi contribuabili.

De asemenea, în mod legal a reţinut instanţa de fond că pentru determinarea preţului de piaţă este incident şi pct. 25 din Normele metodologice de aplicare a Codul fiscal 2003, respectiv pct. 5 din Normele de aplicare a Codul fiscal 2015, sens în care organele fiscale aveau obligaţia de a compara arenda în raporturile juridice A. - C., doar cu tranzacţia cea mai apropiată din punct de vedere al criteriilor reglementate de legiuitor, nivelul mai mic al arendei fiind confirmat şi de împrejurarea că suprafeţele ce se află într-o zonă defavorizată.

Prin urmare, în raport de aceste aspecte, în mod greşit a concluzionat Curtea de Apel Galaţi că nivelul arendei ar fi de 414,4 kg/ha/an, aşa cum de altfel a fost stabilită arenda între C. S.A. şi o altă entitate independentă - Consiliul Judeţean Brăila deoarece terenul din proprietatea Consiliului Judeţean Brăila este mai valoros, fiind compact, cu o eficienţă mai mare în exploatare.

Ţinând cont de aspectele similare şi de diferenţele între cele doua contracte, prin aplicarea comparării interne a preţurilor, aşa cum este precizata la punctul 25 din Normele Metodologice, rezultă că preţul de 300 kg grâu/ha înscris în contractul dintre A. S.R.L. şi C. S.A. respectă principiile valorii de piaţă.

Metoda comparării preţurilor avută în vedere de instanţa de fond presupune identificarea de tranzacţii comparabile, respectiv servicii similare, vândute în cantităţi comparabile, în acelaşi punct din lanţul de producţie şi de distribuţie, în condiţii comparabile de livrare şi plată.

2. În ceea ce priveşte TVA colectată suplimentar, Curtea de Apel Galaţi a reţinut că, în ceea ce priveşte anii fiscali 2010-2011, 2011-2012 şi 2012-2013 A. S.R.L. nu a optat pentru taxarea operaţiunii de arendare şi nu a notificat organele fiscale în acest sens, astfel încât nu avea obligaţia de a colecta şi nu datorează TVA.

Cu privire însă la anii fiscali 2013-2014, 2014-2015 şi 2015-2016 a apreciat instanţa că reclamanta datorează TVA având în vedere faptul că din atitudinea sa rezultă că a optat pentru taxarea arendei, chiar dacă nu a depus notificare în acest sens la organele fiscale. În acest sens a reţinut instanţa că societatea a înscris pe facturi cota de TVA, a înregistrat şi a declarat TVA aferentă.

În ceea ce priveşte perioada 2013-2016 apreciază recurenta-reclamantă că instanţa de fond a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 137 alin. (1) lit. e) Codul fiscal 2003, respectiv dispoziţiile art. 286 alin. (1) lit. e) Codul fiscal 2015, ajustarea bazei de impozitare a TVA între persoane afiliate fiind permisă numai în cazurile în care la una dintre persoanele afiliate dreptul de deducere este limitat, astfel încât să rezulte un avantaj fiscal din preţul folosit de parteneri.

Relaţia dintre A. S.R.L. şi C. S.A. nu se încadrează în niciuna din situaţiile care ar impune ajustarea bazei de impozitare, deoarece dreptul de deducere nu este limitat nici la furnizor, nici la beneficiar, aspect omis de instanţa de fond.

3. În ceea ce priveşte neacordarea dreptului de deducere a cheltuielilor în valoare de 233.700 RON efectuate cu chiria aferente contractului de închiriere nr x/01.07.2011, respectiv impozitul pe profit stabilit suplimentar în suma de 37.391 RON, instanţa de fond a reţinut că nu a fost efectuată dovada că A. S.R.L. a realizat vreo activitate în spaţiul închiriat sau că a obţinut venituri în spaţiul respectiv.

Apreciază că instanţa de fond, deşi a efectuat trimitere la dispoziţiile art. 19 alin. (1) şi dispoziţiile art. 21 alin. (1) Codul fiscal (Legea nr. 571/2003), a aplicat greşit aceste dispoziţii legale.

Contrar considerentelor instanţei de fond, există legătură directă între veniturile impozabile obţinute de societate din exploatarea patrimoniului şi cheltuielile efectuate în baza contractului de închiriere nr. x/01.07.2011 întocmit cu D. S.R.L., bunurile depozitate fiind parte a patrimoniului societăţii.

De altfel, în cauza dedusă judecăţii a fost administrată proba cu expertiză fiscală, probă ştiinţifică în urma căreia a rezultat faptul că societatea are drept de deducere a cheltuielilor efectuate în baza contractului nr. x/01.07.2011.

4. În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, apreciază că în mod greşit instanţa de fond a respins parţial cererea reclamantei de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, în condiţiile în care potrivit art. 453 C. proc. civ. trebuia să dispună obligarea părţii care a pierdut procesul la plata în totalitate a cheltuielilor de judecată.

4.2 Recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi, prin cererea de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârii instanţei de fond în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca nefondată.

În dezvoltarea criticilor formulate, recurenta-pârâtă arată următoarele:

1. Cu privire la acordarea de penalităţi în cuantum de 300 RON pe zi de întârziere până la soluţionarea contestaţiei administrative, instanţa nu a luat în considerare că Decizia de soluţionare a fost emisă la data de 13.10.2021, cu aproape o lună înainte de pronunţare.

Acordarea unor penalităţi apare ca fiind o decizie arbitrară deoarece, între stabilirea obligaţiilor fiscale în cuantum de 620.070 RON şi stabilirea caracterului infracţional al faptelor săvârşite există o strânsă interdependenţă de care depinde soluţionarea cauzei în calea de administrativă, aşa încât, în mod legal s-a procedat la suspendarea soluţionării acestui capăt de cerere, neputând fi ignorate cercetările organelor penale.

2. În ceea ce priveşte anularea în parte a pct. A2, pct. B2 şi pct. B4 din decizia contestată doar în ceea ce priveşte impozitul pe profit de 11.516,9 RON şi T.V.A. de 156.575,4 RON stabilite suplimentar, instanţa de fond a ignorat faptul că reclamanta trebuia să factureze arendă afiliatului C. S.A., conform principiului preţului pieţii, nivelul arendei stabilite între cei doi contribuabili fiind sub nivelul arendei practicate în zona agricolă respectivă. Astfel, în mod corect echipa de inspecţie fiscală, a stabilit un nivel mediu al arendei de 600 kg grâu/ha, procedându-se la calcularea arendei care ar fi trebuit facturată afiliatului, stabilindu-se astfel venituri suplimentare în cuantum de 746.900 RON, instanţa de fond procedând, în mod greşit, la recalcularea impozitului pe profit aferent operaţiunilor dintre A. S.R.L. şi C. S.A. pentru perioada 2011-2016 cu luarea în considerare a unei arende de 414,4 kg/ha.

De asemenea, în mod greşit instanţa de fond nu a aplicat în cauză prevederile art. 19 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu referire la tranzacţii între persoane afiliate.

3. În ceea ce priveşte obligarea pârâtelor în solidar să plătească expertului judiciar fiscal suma de 2.730 RON reprezentând diferenţă onorariu, arată că expertiza este o probă solicitată de reclamantă, iar raportul juridic este încheiat între reclamant şi expert, nu între pârât şi expert, reclamantul având posibilitatea de a recupera cheltuielile cu titlul de cheltuieli de judecată de la pârât în cazul câştigării procesului.

5. Apărările formulate în recurs

Prin întâmpinare, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtă ca nefondat, arâtând următoarele:

1. În ceea ce priveşte penalităţile în cuantum de 300 RON/zi, criticile recurentei A.J.F.P. Galaţi referitoare la faptul că organele de soluţionare a contestaţiei au procedat în mod corect la suspendarea soluţionării contestaţiei, vizează aspecte străine de cauză.

În acest sens precizează faptul că instanţa de fond a reţinut în mod corect că prin Decizia nr. 2994/19.05.2021 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a menţinut dispoziţia din sentinţa civilă nr. 183/14.12.2018 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi prin care D.G.R.F.P. Galaţi a fost obligată să soluţioneze contestaţia administrativă formulată de reclamantă.

Or, atât A.J.F.P. Galaţi cât şi D.G.R.F.P. Galaţi au avut sau trebuiau să aibă reprezentarea caracterului definitiv al soluţiei de obligare la soluţionarea contestaţiei administrative încă de la data de 19.05.2021, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond.

Cât priveşte susţinerile recurentei AJ.F.P. Galaţi cu referire la reaua-credinţă a recurentei-reclamante, deoarece nu a adus la cunoştinţă instanţei că a fost emisă Decizia nr. 314/13.10.2021 având ca obiect soluţionarea contestaţiei administrative, a învederat faptul că la data la care instanţa a rămas în pronunţare -12.10.2021, actul administrativ nu era emis, iar dezbaterile fiind închise nu mai putea fi administrată proba cu înscrisuri.

Astfel, rezultă cu prisosinţă culpa acestora, în mod corect instanţa de fond, raportat la disp. art. 18 alin. (1) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu disp. art. 906 alin. (2) C. proc. civ., procedând la obligarea pârâtelor la plata de penalităţi cate reclamantă în cuantum de 300 RON pentru fiecare zi întârziere în situaţia neîndeplinirii în termen a obligaţiilor stabilite de instanţă.

2. Referitor la impozitul pe profit în sumă de 156.895 RON şi TVA în sumă de 17.665 RON, cu accesoriile aferente, apreciază că nu pot fi reţinute susţinerile recurentei referitoare la interpretarea greşită de către instanţa de fond a probatoriului administrat în cauză în condiţiile în care aceste aspecte nu vizează aspecte de nelegalitate ale hotărârii recurate ci de netemeinicie, cu încălcarea disp. art. 483 alin. (3), art. 488 alin. (8) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte susţinerile că instanţa de fond a dat mai mult decât s-a cerut raportat la faptul că prin contestaţia administrativă a fost contestat cuantumul arendei nu şi taxa pe valoarea adăugată, recurenta a omis obiectul cererii de chemare în judecată care a vizat în mod expres taxa pe valoarea adăugată, dar şi al contestaţiei administrative care în mod evident a vizat şi TVA aferentă arendei.

În ceea ce priveşte aplicarea disp. art. 19 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, contrar susţinerilor recurentei, instanţa de fond a efectuat o corectă interpretare şi aplicare a acestor dispoziţii legale, inclusiv a Normelor metodologice de aplicare a Codul fiscal.

În acest sens instanţa de fond a reţinut că pentru determinarea preţului de piaţă este incident şi pct. 25 din Normele metodologice de aplicare a Codul fiscal 2003, respectiv pct. 5 din Normele de aplicare a Codul fiscal 2015, sens în care organele fiscale aveau obligaţia de a compara arenda în raporturile juridice A. - C., doar cu tranzacţia cea mai apropiată din punct de vedere al criteriilor reglementate de legiuitor.

De asemenea, tot în mod corect a reţinut instanţa de fond că nivelul mai mic al arendei este confirmat şi de împrejurarea că suprafeţeţele se află într-o zonă defavorizată, aspect confirmat prin deciziile de plată emise de APIA în favoarea C. S.A..

Susţinerile recurentei AJ.F.P. Galaţi referitoare la faptul că organele de inspecţie fiscală au stabilit în mod corect nivelul mediu al arendei nu pot fi reţinute în condiţiile în care nivelul mediu al arendei nu are legătură cu preţul pieţei libere, preţ ce nu putea fi stabilit altfel decât raportat la criteriile reglementate de legiuitor reţinute de instanţa de fond prin raportare la tranzacţia cea mai apropiată.

Cu privire la TVA în sumă de 56.575,4 RON, deşi recurenta a invocat faptul că hotărârea instanţei de fond ar fi nelegală, în afară de susţinerea faptului că instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut,combătută anterior, nu a adus niciun motiv de ne legalitate hotărârii recurate.

3. În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, nu pot fi reţinute susţinerile recurentei A.J.F.P. Galaţi, având în vedere că în mod corect instanţa de fond a procedat la aplicarea dispoziţiilor art. 451 şi art. 453 C. proc. civ. În condiţiile în care acţiunea a fost admisă în parte şi recurentele-pârâte au calitatea de parte căzută în pretenţii, în mod corect instanţa de fond a dispus obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

6. Procedura de soluţionare a recursurilor

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererilor de recurs la data de 2 noiembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

7. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare şi dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune în anularea punctelor A2, B2 şi B4 din decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 668/2.10.2017, precum şi a deciziei de impunere nr. x/30.06.2017 emisă în baza raportului de inspecţie fiscală nr. x/30.06.2017 în ceea ce priveşte obligaţiile suplimentare de plată stabilite în sarcina recurentei-reclamante în cuantum de 505.994 RON din care 156.895 RON impozit pe profit şi 82.288 RON accesorii aferente.

Totodată, recurenta-reclamantă a solicitat obligarea intimatelor-autorităţi fiscale la soluţionarea pe fond a contestaţiei cu privire la pct. A1, B1 şi B3 din decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 668/2.10.2017 în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti şi obligarea intimatelor la plata de penalităţi în cuantum de 1.000 RON pentru fiecare zi de întârziere în situaţia neîndeplinirii în termen a obligaţiilor stabilite de instanţă.

În primul ciclu procesual, prin sentinţa nr. 183/14.12.2018 pronunţată în cauză de Curtea de Apel Galaţi a fost admisă în parte acţiunea având ca obiect "anulare act administrativ", promovată de către reclamanta S.C. A. S.R.L. Galaţi.

Au fost anulate pct. A 1, B 1 şi B 3 din decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 668/02.10.2017 emisă de către D.G.R.F.P. Galaţi şi obligată pârâta D.G.R.F.P. Galaţi să soluţioneze contestaţia administrativă formulată de reclamantă cu privire la pct. A 1, B 1 şi B 3 din decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 668/02.10.2017 în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Prin aceeaşi sentinţă a fost obligată pârâta la plata de penalităţi către reclamantă în cuantum de 1000 RON pentru fiecare zi de întârziere în situaţia neîndeplinirii în termen a obligaţiilor stabilite de instanţă şi a fost anulat în parte pct. A 2, B 2 şi B 4 din decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 668/02.10.2017 emisă de către D.G.R.F.P. Galaţi în ceea ce priveşte impozitul pe profit de 11.516,9 RON şi TVA de 156.575,4 RON stabilite suplimentar precum şi în ceea ce priveşte dobânzile, penalităţile de întârziere şi de nedeclarare aferente .

De asemenea, a fost anulată în parte decizia de impunere nr. x din 30.06.2017 emisă de A.J.F.P. Galaţi în ceea ce priveşte obligaţiile fiscale, respectiv impozitul pe profit de 11.516,9 RON şi TVA de 156.575,4 RON stabilite suplimentar în sarcina reclamantei .

Au fost anulate în parte deciziile cu nr. 1794/28.07.2017 emise de către A.J.F.P. Galaţi în ceea ce priveşte obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzile, penalităţile de întârziere şi de nedeclarare aferente impozitului pe profit de 11.516,9 RON şi TVA de 156.575,4 RON stabilite suplimentar în sarcina reclamantei prin decizia de impunere nr. x din 30.06.2017 emisă de A.J.F.P. Galaţi şi exonerată reclamanta de la plata impozitului pe profit de 11.516,9 RON şi TVA de 156.575,4 RON, precum şi de la plata accesoriilor reprezentând dobânzi, penalităţi de întârziere şi de nedeclarare aferente stabilite suplimentar prin decizia de impunere nr. x din 30.06.2017 şi deciziile cu nr. 1794/28.07.2017 emise de către A.J.F.P. Galaţi.

Prin decizia nr. 2994/19.05.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi justiţie a fost admis recursul declarat de către pârâta A.J.F.P. Galaţi în nume propriu cât şi în numele pârâtei D.G.R.F.P. Galaţi, casată în parte sentinţa nr. 133/17.09.2018 pronunţată în cauză de Curtea de Apel Galaţi şi dispusă trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă numai în ceea ce priveşte capetele de cerere care vizează: obligarea pârâtei la plata de penalităţi către reclamantă în cuantum de 1000 RON pentru fiecare zi de întârziere în situaţia neîndeplinirii în termen a obligaţiilor stabilite de instanţă; anularea în parte a pct. A 2, B 2 şi B 4 din decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 668/02.10.2017 emisă de către D.G.R.F.P. Galaţi în ceea ce priveşte impozitul pe profit de 11516,9 RON şi TVA de 156575,4 RON stabilite suplimentar precum şi în ceea ce priveşte dobânzile, penalităţile de întârziere şi de nedeclarare aferente; anularea în parte a deciziei de impunere nr. x din 30.06.2017, emisă de A.J.F.P. Galaţi în ceea ce priveşte obligaţiile fiscale, respectiv impozitul pe profit de 11516,9 RON şi TVA de 156575,4 RON stabilite suplimentar în sarcina reclamantei; anularea în parte a deciziilor cu nr. 1794/28.07.2017, emise de către A.J.F.P. Galaţi în ceea ce priveşte obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzile, penalităţile de întârziere şi de nedeclarare aferente impozitului pe profit de 11516,9 RON şi TVA de 156575,4 RON stabilite suplimentar în sarcina reclamantei prin decizia de impunere nr. x din 30.06.2017 emisă de A.J.F.P. Galaţi; exonerarea reclamantei de la plata impozitului pe profit de 11516,9 RON şi TVA de 156575,4 RON, precum şi de la plata accesoriilor reprezentând dobânzi, penalităţi de întârziere şi de nedeclarare aferente stabilite suplimentar prin decizia de impunere nr. x din 30.06.2017 şi deciziile cu nr. 1794/28.07.2017 emise de către A.J.F.P. Galaţi.

Instanţa de control judiciar a menţinut dispoziţia din sentinţa nr. 183/14.12.2018 pronunţată în cauză de Curtea de Apel Galaţi prin care au fost anulate pct. A1, B1 şi B3 din decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 668/02.10.2017 emisa de către D.G.R.F.P. Galaţi şi obligată pârâta D.G.R.F.P. Galaţi să soluţioneze contestaţia administrativă formulată de reclamantă cu privire la pct. A 1, B 1 şi B 3 din decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 668/02.10.2017 în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În rejudecare, instanţa de fond, în limitele deciziei de casare, prin sentinţa civilă nr. 229/03.11.2021 a obligat autoritatea fiscală la plata de penalităţi către recurenta-reclamantă în cuantum de 300 RON pentru fiecare zi de întârziere până la soluţionarea contestaţiei administrative formulate cu privire la pct. A1, B1 şi B3 din decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 668/2.10.2014 şi a anulat în parte pct. A2, B2 şi B4 din aceeaşi deciziei, în ceea ce priveşte obligaţiile suplimentare de plată, respectiv impozit pe profit şi penalităţi de întârziere, exonerând recurenta-reclamantă de plata acestor sume stabilite suplimentar în sarcina sa.

Răspunzând punctual criticilor formulate prin cele două memorii de recurs, Înalta Curte reţine următoarele:

O primă critică comună ambelor memorii de recurs vizează încălcarea prevederilor art. 425 C. proc. civ., critică încadrată în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte constată din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.: "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

În literatura de specialitate s-a precizat că, deşi la punctul 6 ar fi vorba de trei motive distincte, în realitate este vorba despre ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de casare, şi anume nemotivarea hotărârii, deoarece astfel trebuie calificate şi o hotărâre care nu este deloc motivată şi una care cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii. Un atare motiv de casare se justifică prin faptul că, în lipsa oricăror considerente, a unor considerente contradictorii sau străine de natura pricinii, nu se poate aprecia dacă soluţia adoptată este sau nu rezultatul cercetării fondului cauzei.

Însă, în speţă, ambii recurenţi nu dezvoltă critici cu privire la acest caz de casare ceea ce conduce la concluzia că motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a fost invocat pur formal.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a analizat cauza prin prisma apărărilor formulate de părţi, în contextul factual stabilit, expunându-şi în mod logic şi concis argumentele care au fundamentat soluţia adoptată, considerentele sentinţei recurate îndeplinind astfel exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei şi la limitele în care a fost învestită, prima instanţă a expus în mod corespunzător motivele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la prevederile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii.

Astfel, judecătorul fondului a explicat soluţia pronunţată în dispozitiv prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că acesta a analizat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri, validând astfel raţionamentul logico-juridic expus, în temeiul căruia a ajuns la concluzia admiterii în parte a acţiunii reclamantei.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., invocat de ambele părţi nu este fondat, urmând a fi respins.

Critica vizând aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 18 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004 invocată de recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi încadrată în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este apreciată ca fiind fondată.

Prin sentinţa civilă recurată, instanţa de fond a dispus obligarea autorităţii recurente-pârâte la plata de penalităţi către recurenta-reclamantă în cuantum de 300 RON pentru fiecare zi de întârziere până la soluţionarea contestaţiei administrative formulată cu privire la obligaţiile fiscale menţionate la pct. A1, B1 şi B3 din decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 668/2.10.2017, având în vedere necesitatea lămuririi situaţiei juridice a recurentului-reclamant cu privire la obligaţiile suplimentare de plată.

Soluţia instanţei de fond nu este însuşită de instanţa de control judiciar, întrucât contestaţia administrativă cu referire la obligaţiile suplimentare de plată menţionate la pct. A1, B1 şi B3 din decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 668/02.10.2017 a fost soluţionată la data de 13.10.2021, anterior pronunţării hotărârii recurate.

Constatând îndeplinită obligaţia de a face stabilită în sarcina autorităţii fiscale, Înalta Curte apreciază că autoritatea fiscală nu mai poate fi obligată la plata penalităţilor care au o funcţie cominatorie, de înfrângere a rezistenţei debitorului la executarea în natură a obligaţiilor sale.

Ulterior stingerii complete a obligaţiei, creditorul nu mai poate solicita obligarea la plata penalităţilor, pentru că ipoteza neexecutării de către debitor nu mai este prezentă, iar stingerea obligaţiilor debitorului stinge corelativ dreptul creditorului de a solicita penalităţi.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de ambele recurente, cu referire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale incidente stabilirii nivelului arendei şi obligaţiile fiscale suplimentare de plată menţionate la pct. A2, B2 şi B4 din decizia contestată, Înalta Curte reţine că sunt fondate în limitele arătate în considerentele ce urmează:

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. Galaţi a fost supusă unei inspecţii fiscale care a vizat perioada ianuarie 2011- septembrie 2016 în ceea ce priveşte impozitul pe profit şi taxa pe valoare adăugată.

Potrivit situaţiei de fapt fiscale, între societatea recurentă-reclamantă şi S.C. C. există o relaţie de afiliere, având aceeaşi structură a acţionariatului, administratorul societăţii din Galaţi fiind director general al societăţii din Brăila.

La data de 14.05.2013 între cele două societăţi a fost încheiat contractul de arendare nr. x prin care recurenta-reclamantă în calitate de arendator îi da în arendă societăţii C. suprafaţa de 410 ha teren agricol situat în extravilanul localităţii Vădeni, judeţul Brăila, nivelul arendei fiind stabilit la 300 kg/ha/an.

Pentru perioada aferentă anilor agricoli 2010-2013 nu au existat contracte de arendă încheiate între cele două părţi.

Constatând că pentru perioada 2011-2012 nu a existat niciun reper privind arenda, organul de inspecţie fiscală s-a raportat şi a stabilit nivelul mediu al arendei practicate în zonă de 600 kg grâu/ha/an, atât pentru perioada în care nu a existat contract de arendă, cât şi pentru perioada 2014-2016, perioadă în care nivelul arendei stabilite s-a situat sub nivelul celei practicare în zona agricolă.

Având în vedere că recurenta-reclamantă trebuia să factureze arendă afiliatului C. S.A., conform principiului preţul pieţii, echipa de inspecţie fiscală, în raport de nivelul mediu al arendei de 600 kg grâu/ha/an a stabilit obligaţii suplimentare de plată constând în impozit pe profit în cuantum de 119.504 RON rezultat din relaţia comercială cu S.C. C. S.A. şi TVA în cuantum de 176.665 RON aferentă arendei calculată în relaţia cu aceeaşi societate.

Soluţionând cauza, instanţa de fond a stabilit nivelul arendei la 414,4 kg/ha, apreciind că reprezintă valoarea cea mai apropiată de specificul operaţiunilor economice derulate de recurenta-reclamantă, valoare în raport de care a dispus anularea în parte a actelor administrativ fiscale prin care s-au stabilit în sarcina recurentei-reclamante obligaţii suplimentare de plată.

Soluţia instanţei de fond nu este însuşită de instanţa de control judiciar, întrucât pentru determinarea preţului de piaţă trebuia să compare arenda utilizată de recurentul-reclamant cu tranzacţia cea mai apropiată de specificul activităţii şi particularităţile în care recurenta-reclamantă îşi desfăşoară activitate, respectiv încadrarea în zonă defavorizată, gradul mare de dispersare a terenului, parcelele neformând un tot unitar, consumuri de materiale şi forţă de muncă mai mari faţă de alţi agenţi economici din zonă.

În raport de aceste criterii specifice, se impunea a fi calculată o medie între nivelul stabilit de recurenta-reclamantă în contractul de arendă de 300 kg/ha şi valoarea de 414,4 kg/ha stabilită de o entitate independentă, respectiv Consiliul Judeţean Brăila, pentru o suprafaţă comparabilă ca întindere şi poziţionare geografică, respectiv valoarea de 357 kg/ha.

Aceasta întrucât, potrivit art. 19 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 "Tranzacţiile între persoanele afiliate se realizează conform principiului pieţei libere potrivit căruia tranzacţiile între persoanele afiliate se efectuează în condiţiile stabilite sau impuse care nu trebuie să difere de relaţiile comerciale sau financiare stabilite între întreprinderi independente. La stabilirea profiturilor persoanelor afiliate se au în vedere principiile privind preţurile de transfer."

De asemenea, conform Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, pct. 25 - Metoda comparării preţurilor "Determinarea preţului de piaţă are la bază comparaţia preţului tranzacţiei analizate cu preţurile practicate de alte entităţi independente de aceasta, atunci când sunt vândute produse sau servicii comparabile. Pentru transferul de bunuri, mărfuri sau servicii între persoane afiliate, preţul de piaţă este acel preţ pe care l-ar fi convenit persoane independente, în condiţiile existente pe pieţe, comparabile din punct de vedere comercial, pentru transferul de bunuri sau de mărfuri identice ori similare, în cantităţi comparabile, în acelaşi punct din lanţul de producţie şi de distribuţie şi în condiţii comparabile de livrare şi de plată. în acest sens, pentru stabilirea valorii de piaţă se poate recurge la:

a) compararea preţurilor convenite între persoane afiliate cu preţurile convenite în relaţiile cu persoane independente, pentru tranzacţii comparabile (compararea internă a preţurilor);

b) compararea preţurilor convenite între persoane independente, pentru tranzacţii comparabile (compararea externă a preţurilor).

Pentru aplicarea metodei comparării preţurilor, preţul de piaţă al tranzacţiei este determinat prin compararea preţului de vânzare al mărfurilor şi serviciilor identice sau similare, vândute în cantităţi comparabile, cu preţul de vânzare al mărfurilor şi al serviciilor supuse evaluării. în cazul în care cantităţile nu sunt comparabile, se utilizează preţul de vânzare pentru mărfurile şi serviciile identice sau similare, vândute în cantităţi diferite. Pentru aceasta, preţul de vânzare se corectează cu diferenţele în plus sau în minus care ar putea fi determinate de diferenţa de cantitate."

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (3) din Procedura de estimare a cuantumului preţurilor de transfer, anexă la OMFP nr. 222/2008, pentru stabilirea valorii estimare a tranzacţiei se va utiliza valoarea medie aritmetică a cuantumului tranzacţiilor similare identificate conform pct. 1 (identificarea a 3 exemple de tranzacţii similare cu cele care urmează a face obiectul estimării).

În raport de aceste prevederi legale, Înalta Curte reţine că tranzacţiile între persoanele afiliate se realizează conform principiului pieţei libere, respectiv în condiţii care nu trebuie să difere de relaţiile comerciale stabilite între întreprinderi independente, iar la stabilirea profitului se au în vedere principiile privind preţurile de transfer.

Or, în speţă, organele de inspecţie fiscală au stabilit un preţ mediu de 600 kg/ha prin luarea în considerare a nivelului arendei practicată de către alte societăţi comerciale în raporturile cu persoane fizice pentru suprafeţe de teren reduse ca întindere, nesocotind astfel criteriile prevăzute de dispoziţiile legale precitate.

Înalta Curte reţine că autoritatea fiscală avea obligaţia de a compara arenda în raporturile juridice S.C A. S.R.L. - C. S.A. doar cu tranzacţia cea mai apropiata din punct de vedere al criteriilor arătate mai sus, respectiv contractual încheiat de S.C. C. S.A. cu o entitate independenta - Consiliul Judeţean Brăila în care arenda a fost stabilită la 414,4 kg/ha pentru o suprafaţa comparabila ca întindere şi poziţionare geografică.

Astfel, valoarea medie aritmetică între cuantumurile arendei stabilită de către persoanele afiliate şi nivelul arendei stabilit de o entitate independentă este 357 kg/ha, nivel care reflectă cel mai bine specificul operaţiunilor economice realizate de recurenta-reclamantă fiind confirmat şi de expertul tehnic judiciar E. (raport de expertiză aflat la dosar fond).

În ceea ce priveşte impozitul pe profit suplimentar, în raport de nivelul arendei care trebuia avut în vedere de autoritatea fiscală, respectiv de 357 kg/ha se impune recalcularea acestuia, conform celor statuate în raportul de expertiză fiscală judiciară .

Astfel, pentru perioada aferentă anilor agricoli 2010-2013 în care nu au existat contracte de arendă încheiate între părţi, luând în considerare nivelul arendei, conform celor sus arătate, respectiv 357 kg grâu/ha, impozitul pe profit suplimentar datorat de societate către bugetul de stat este de 48010 RON (câte 15691 RON pentru anii 2011 şi 2012 şi 16628 RON pentru anul 2013).

În privinţa perioadei 2014-2016, impozitul pe profit suplimentar stabilit de expertul judiciar desemnat în cauză este de 2486 RON, astfel cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză.

În privinţa taxei pe valoare adăugată, potrivit situaţiei de fapt fiscale sunt incidente dispoziţiile art. 141 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 571/2003, respectiv dispoziţiile art. 292 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 227/2015 potrivit cărora arendarea este scutită de taxă, însă orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea acestei operaţiuni.

Or, în cauză, reclamanta S.C A. S.R.L. nu a optat pentru taxarea operaţiunii de arendare şi nu a notificat organelor fiscale acest fapt şi nu a colectat TVA asupra operaţiunilor de arendare pentru perioada aferenta anilor agricoli 2010-2011, 2011-2012, 2012-2013, astfel încât pentru aceasta perioadă instanţa îşi va însuşi concluziile expertului fiscal în sensul că reclamanta nu trebuia să colecteze şi nu datorează TVA, fiind lipsa de relevanta împrejurarea că ulterior pentru perioada aferenta anilor agricoli 2013-2014, 2014-2015, 2015-2016 aceasta a optat pentru taxarea operaţiunii de arendare şi a încasat TVA aferent.

În ceea ce priveşte perioada aferentă anilor agricoli 2013-2014, 2014-2015, 2015-2016 pentru care reclamanta a colectat TVA aferent, instanţa constată că societatea reclamanta datorează aceasta taxa indirectă având în vedere că atitudinea sa confirmă faptul că a optat pentru taxarea arendei, înscriind pe facturi cota, cuantum şi valoare de TVA, a colectat, a înregistrat şi a declarat TVA aferentă, doar ca nu a îndeplinit formalitatea de a transmite notificarea organului fiscal teritorial prin completarea unui formular prevăzut în anexa nr. 1 din Normele metodologice de aplicare a Codul fiscal, Notificarea putând fi transmisă, conform Normelor Metodologice de aplicare a Codul fiscal (H.G. nr. 1/2004, pct. 38, alin. (3), respectiv H.G. nr. 1/2016, pct. 57, alin. (3) în orice moment: "Depunerea cu întârziere a notificării nu va conduce la anularea opţiunii de taxare exercitate de vânzător şi nici la anularea dreptului de deducere exercitat de beneficiar în condiţiile art. 297 - 301 din Codul fiscal. Notificarea trebuie transmisă în copie şi cumpărătorului. Dreptul de deducere la beneficiar ia naştere şi poate fi exercitat la data la care intervine exigibilitatea taxei, şi nu la data primirii copiei de pe notificarea transmisă de vânzător."

Prin urmare, se impune recalcularea TVA pentru perioada aferentă operaţiunii de arendare pentru anii agricoli 2013-2014, 2014-2015, 2015-2016, cu luarea în considerare a nivelului arendei, astfel cum a fost stabilit în cele ce preced.

8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, în baza art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursurile declarate în cauză, va casa, în parte, sentinţa recurată şi, rejudecând cauza va înlătura obligaţia de plată a penalităţilor stabilită în sarcina pârâtei DGRFP - Galaţi.

Totodată va anula, în parte, actele administrativ fiscale contestate, respectiv Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 668/02.10.2017, Decizia de impunere nr. x/30.06.2017 şi Decizia nr. 1794/28.07.2017, în ceea ce priveşte impozitul pe profit în sumă de 50.496 RON şi accesoriile aferente acestei sume, precum şi în privinţa TVA-ului în sumă de 123.984 RON şi accesorii aferente; va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurentele S.C. A. S.R.L. şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Galaţi împotriva sentinţei nr. 229 din 3 noiembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi, rejudecând:

Înlătură obligaţia de plată a penalităţilor stabilită în sarcina pârâtei DGRFP - Galaţi.

Anulează, în parte, actele administrativ fiscale contestate, respectiv Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 668/02.10.2017, Decizia de impunere nr. x/30.06.2017 şi Decizia nr. 1794/28.07.2017, în ceea ce priveşte impozitul pe profit în sumă de 50.496 RON şi accesoriile aferente acestei sume, precum şi în privinţa TVA-ului în sumă de 123.984 RON şi accesorii aferente.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 noiembrie 2022.