Ministry award claim for 2009 distinction and prize time-barred; appeal rejected as unfounded.

Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată, iniţial, pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 28.09.2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, obligarea pârâtului la emiterea ordinului pentru acordarea diplomei/distincţiei "Gheorghe Lazăr clasa I" pentru anul 2009, la plata premiului aferente de 20% din suma salariilor de bază primite în ultimele 12 luni anterioare semnării ordinului de acordare a distincţiei, actualizat cu rata inflaţiei, precum şi la plata dobânzii asupra sumei aferente, şi stabilirea unui termen limită pentru acordarea diplomei şi a premiului.

Prin sentinţa civilă nr. 2 din 7 ianuarie 2019, Tribunalul Sibiu a admis excepţia necompetenţei materiale, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 58 din 19 martie 2019, Curtea a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale prin întâmpinare şi, în consecinţă, a respins, ca prescrisă, acţiunea formulată de reclamanta A..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 si 8 din C. proc. civ.

A arătat recurenta - reclamantă că prima instanţă nu a soluţionat cererea privind obligarea pârâtului la elaborarea ordinului conform Regulamentului de acordare a distincţiilor, premiilor în învăţământ, iar fără aceasta nu există nici distincţie, nici premiu şi nici prescripţie.

Prin diferite acte normative, premiile şi distincţia "Gheorghe Lazăr" nu s-au acordat, însă, acest drept, fiind unul nepatrimonial, nu s-a prescris.

S-a susţinut că data scadenţei obligaţiei de plată a premiului aferent distincţiei este imediat concomitentă îndeplinirii obligaţiei efective de emitere a ordinului de acordare a acesteia.

Constrângerile bugetare care au impus adoptarea acestor reglementări restrictive nu pot justifica inacţiunea pârâtului şi nu pot condiţiona acordarea distincţiei, fiind astfel încălcate prevederile art. 20 alin. (1) din Constituţia României şi ale art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O.

Instanţa a stabilit ca termen de început al prescripţiei data de 30.09.2009 când a fost emis "ordinul de plată", care însă reprezintă doar ordinul de acordare a distincţiei, în condiţiile în care ministerul nu are astfel de atribuţii de plată ci instituţia şcolară.

Referitor la adresa pârâtului din data de 13.04.2011, dată considerată de prima instanţă ca dată de la care trebuia formulată acţiunea, în termen de 6 luni, s-a arătat că aceasta nu reprezintă un refuz nejustificat, conţinând generalităţi legate de modalitatea de acordare a distincţiei.

Rezultă că nu poate fi vorba despre un termen de 6 luni care să curgă de la acea dată.

Consideră recurenta că prin refuzul emiterii ordinului privind acordarea distincţiilor de către M.E.N. s-au încălcat o serie de principii fundamentale de drept, respectiv principiul egalităţii de tratament, precum şi principiul interzicerii discriminării. În jurisprudenţa recenta CEDO (Cauza Thlimmenos c. Greciei) s-a dezvoltat conceptul care reprezintă situaţia în care o lege, o politica sau o practica aparent neutra are un impact negativ disproporţionat asupra unei persoane sau a unui grup de persoane, fără ca diferenţa de tratament aplicata sa poată fi justificata în mod obiectiv şi rezonabil.

S-a solicitat, în temeiul art. 20 al (3) din Legea 554/2004 si art. 312 al (2) si (3) din vechiul C. proc. civ., admiterea recursului, respingerea excepţiei prescripţiei dreptului susţinută de pârât şi modificarea sentinţei recurate în sensul admiterii acţiunii şi obligării autorităţii pârâte să emită în 30 de zile Ordinul de acordare a Distincţiei "Gheorghe Lazar" pentru personalul din învăţământul preuniversitar de stat, prevăzută la art. 13 pct. 8 din Regulamentul aprobat prin Ordinul M.E.N. nr. 5435/2006 pentru anul 2008-2009, precum si anexa aferenta si Diploma completată, premiul aferent urmând a fi atribuit, conform Regulamentului, de către scoală în care a desfăşurat activitatea didactică-

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul - pârât Ministerul Educaţiei a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că in mod corect instanţa fondului a constatat prescris dreptul la acţiune al reclamantei.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin decizia nr. 1496 din 11 martie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, s-a respins recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 58 din 19 martie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Împotriva acestei decizii recurenta - reclamantă a formulat contestaţie în anulare.

Prin decizia nr. 3464 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021 s-a admis contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A..

S-a anulat decizia nr. 1496 din 11 martie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018.

6. Soluţia instanţei de recurs în rejudecare după admiterea contestaţiei

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere privind obligarea pârâtului, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului la acordarea diplomei/distincţiei "Gheorghe Lazăr clasa I", pentru anul 2009, la plata premiului aferent în valoarea de 20% din suma salariilor de bază primite în ultimele 12 luni anterioare semnării ordinului de acordare a distincţiei, actualizat cu rata inflaţiei, precum şi la plata dobânzii asupra sumei aferente.

S-a solicitat stabilirea unui termen limită de acordare a diplomei şi a premiului.

Curtea de apel, prin sentinţa recurată, a reţinut incidenţa prescripţiei dreptului de a obţine premiul aferent diplomei, fiind aplicabile dispoziţiile Decretului nr. 167/1958, care prevede un termen general de 3 ani, iar reclamanta s-a adresat instanţei după împlinirea acestui termen, care a început să curgă de la data de 30.09.2009, data emiterii Ordinului de plată nr. x/2009.

Totodată, s-a reţinut că reclamanta s-a adresat pârâtului MEN pentru acordarea diplomei şi a premiului aferent încă din anul 2011, iar în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii, în speţă 13.04.2011.

Raportat la considerentele şi soluţia primei instanţe, Înalta Curte constată neîntemeiate motivele de recurs circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. (nerespectarea cerinţei de motivare a hotărârii), întrucât dispoziţiile art. 248 din C. proc. civ. prevăd că: (1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

În raport de aceste considerente, soluţionarea cauzei pe calea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, face inutilă pronunţarea instanţei asupra cererii privind obligarea pârâtului la elaborarea ordinului conform Regulamentului de acordare a distincţiilor, premiilor în învăţământ, astfel că este neîntemeiată critica recurentei.

În ceea ce priveşte motivele de recurs vizând încălcarea de către prima instanţă a dispoziţiilor legale privind prescripţia, întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., privind greşita aplicare a normelor de drept material, Înalta Curte le apreciază, de asemenea, neîntemeiate, cu următoarele precizări:

Obiectul acţiunii în contencios administrativ este configurat de prevederile exprese ale art. 52 din Constituţia României şi ale art. 1 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 554/2004, în sensul că persoana care se consideră vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ sau prin refuzul rezolvării unei cereri adresate unei autorităţi publice poate sesiza instanţa de contencios administrativ pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei cauzate.

Cu alte cuvinte, în contenciosul administrativ, cererea privind recunoaşterea unui drept sau a unui interes legitim şi repararea pagubei cauzate este subsecventă cererii îndreptate împotriva unui act administrativ tipic sau asimilat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în caz contrar, competenţa revenind instanţelor civile, determinate potrivit criteriilor prevăzute de art. 1 pct. 1 şi art. 2 pct. 1 lit. b) din C. proc. civ.

Condiţiile de exercitare a acţiunii în contencios administrativ sunt expres reglementate, astfel că dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

"Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii;

Raportat la definiţia noţiunii de "refuz nejustificat de a soluţiona o cerere", dată de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, în mod corect prima instanţă a reţinut că reclamanta s-a adresat pârâtului Ministerul Educaţiei pentru acordarea diplomei şi a premiului aferent încă din anul 2011, conform adreselor depuse la filele x (dosarul Tribunalului Sibiu), astfel că Adresa nr. x/13.04.2011 constituie manifestarea explicită, din partea pârâtului, a refuzului soluţionării cererii, reprezentând actul administrativ care poate face obiectul unei acţiuni in contencios administrativ.

În aceste condiţii se constată că prin cererea adresată Tribunalului Sibiu la data de 29.09.2018, termenul de 6 luni prevăzut de dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 a fost cu mult depăşit, astfel că soluţia primei instanţe prin care s-a constatat incidenţa prescripţiei este întemeiată.

Constatând prescrierea dreptului reclamantei de a formula acţiunea în contencios administrativ, motivele de recurs ce vizează prescriţia dreptului material, fondul pretenţiilor referitoare la emiterea ordinului de acordare a distincţiei şi stabilirea unui termen de plată a sumelor aferente premiului, nu mai pot fi analizate de instanţa de recurs, potrivit dispoziţiilor art. 248 din C. proc. civ., mai sus redate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 58 din 19 martie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 noiembrie 2022.