Judicial Inspection disciplinary complaints to re-examine final criminal convictions held inadmissible; appeal dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 14.01.2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub dosar nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară anularea rezoluţiei de clasare nr. 2965/A/28.09.2020 emisă în dosarul nr. x şi a rezoluţiei de respingere a plângerii nr. C20-1495/19.11.2020.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1263 din 23 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul pentru următoarele motive:

- sentinţa pronunţată este una formală, nemotivată şi care nu răspunde sesizărilor şi plângerilor formulate, respectiv, asupra refuzului comunicării unui răspuns scris de către magistraţii S.I.I.J., lipsei verificărilor şi sancţionării infracţiunilor sesizate, lipsei materialului probator obţinut în dosarul nr. x/2007;

- se refuză verificarea, anchetarea şi sancţionarea faptelor raportate prin sesizările adresate D.N.A. şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, deşi toate aspectele sesizate întrunesc condiţiile prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004;

- totodată, se refuză verificarea acestor aspecte şi de către Consiliul Superior al Magistraturii şi de către Inspecţia Judiciară;

- Inspecţia Judiciară, prin rezoluţiile atacate, nu a analizat probele de la dosar, limitându-se la conţinutul sesizărilor, constatând în mod nelegal că lipsesc indiciile care să susţinută săvârşirea abaterii disciplinare;

- s-a solicitat să se constate că aspectele sesizate au fost calificate ca posibile infracţiuni de către C.S.M. fiind declinate către D.N.A.;

- Curtea de Apel Bucureşti a motivat în fals că au fost analizate toate aspectele prin rezoluţiile Inspecţiei Judiciare;

- totodată s-a arătat că despăgubirile solicitate sunt pe deplin dovedite, în raport de refuzul de a se verifica în concret cele reclamate.

- inspectorii judiciari nu au făcut nicio verificare concretă, nu au dispus ataşarea dosarelor nr. x/2018, y/2020, nu au efectuat nicio adresă către D.N.A. pentru a se stabili starea de fapt.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata - pârâtă Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin rezoluţia nr. 2965/A emisă la 28.09.2020 în lucrarea nr. x, de către pârâta Inspecţia Judiciară - Direcţia de inspecţie judiciară pentru procurori, s-a dispus clasarea sesizării formulate de petentul A., prin care acesta a reclamat faptul că «magistraţi procurori (nenominalizaţi) din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie refuză să îi comunice un răspuns în scris cu privire la sesizarea unor infracţiuni săvârşite de magistraţi din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi de magistraţii care au judecat dosarul nr. x/2010 al Tribunalului Suceava/Curţii de Apel Suceava, sesizare adresată iniţial Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi trimisă spre competentă soluţionare la secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie cu adresa nr. x/2019. Petentul a susţinut că aceleaşi infracţiuni au fost sesizate atât în cadrul dosarului nr. x/2018 înregistrat la secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, dosar având ca obiect şi alte infracţiuni săvârşite de magistraţii care au efectuat urmărirea penală/cercetarea judecătorească în dosarul în care petentul a fost condamnat pe probe obţinute nelegal/ilegal de procurorii D.N.A., cât şi "în plângerea împotriva rezoluţiei de clasare nr. C20-254/29.06.2020, nr. 14/II-2/26.06.2020 la rezoluţia de clasare din 25.11.2019 dispusă în acest dosar", însă nu au fost luate în considerare la soluţionarea cu celeritate a cauzei, încercând muşamalizarea/acoperirea acestor infracţiuni şi împiedicarea aflării adevărului.

Rezoluţia menţionată a fost comunicată petentului, plângerea prealabilă formulată de acesta fiind respinsă de către inspectorul - şef al Inspecţiei Judiciare prin rezoluţia din 19.11.2020 emisă în lucrarea nr. C20-1495.

Prin rezoluţia nr. 3017/A emisă la 02.10.2020 în lucrarea nr. 20-3109, de către pârâta Inspecţia Judiciară - Direcţia de inspecţie judiciară pentru judecători, s-a dispus clasarea sesizării formulate de petentul A. sub aspectul abaterii disciplinare reglementate de art. 99 lit. m) teza a doua din Legea nr. 303/2004, prin care acesta şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la lipsa dosarelor nr. x/2007 şi nr. y/2007 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care reprezintă, în opinia sa, mijloacele de probă (interceptări, autorizări, aprobarea tuturor cererilor solicitate de DNA cu privire la ascultarea telefoanelor) pe care s-au format dosarele penale nr. x/2007 şi nr. y/2007

Rezoluţia menţionată a fost comunicată petentului, plângerea prealabilă formulată de acesta fiind respinsă de către inspectorul - şef al Inspecţiei Judiciare prin rezoluţia din 19.01.2021 emisă în lucrarea nr. C21/38.

Aminteşte Înalta Curte că, potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel că pe această cale se pot verifica exclusiv aspecte de nelegalitate a hotărârii atacate, iar nu de netemeinicie.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

Înalta Curte mai arată şi că, în acord cu dispoziţiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente, respectiv cele ale dispoziţiilor art. 99 din Legea nr. 303/2004, raportat la procedura prevăzută de art. 47 din Legea nr. 317/2004.

Or, instanţa de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a apreciat că actele administrative litigioase sunt motivate, fiind examinate argumentele relevante ale petentului, incluzând expunerea raţionamentului logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Cu privire la aspectele invocate, s-a subliniat că, atât controlul exercitat de Inspecţia Judiciară în materia răspunderii disciplinare a magistraţilor, cât şi cel al instanţei de contencios administrativ asupra actului autorităţii administrative menţionate nu pot pune în discuţie soluţia dispusă într-o cauză penală, aceasta putând face doar obiectul căilor de atac prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale.

Contrar celor susţinute de recurent prin motivele de recurs, procedura demarată în faţa Inspecţiei judiciare vizează, potrivit dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, verificarea sesizărilor privind activitatea sau conduita necorespunzătoare a magistraţilor ori în legătură cu încălcarea obligaţiilor profesionale. Acest demers procesual este menit să sancţioneze o conduită necorespunzătoare a procurorilor şi judecătorilor iar nu să îndrepte erori de judecată, să stabilească o altă siuaţie de fapt decât cea reţinută printr-o reapreciere a materialului probator.

În ceea ce priveşte reaua - credinţă invocată, aceasta nu se prezumă şi nu există niciun fel de indiciu în acest sens care să rezulte din probatoriul administrat. Astfel, sub aspectul laturii subiective, se reţine că magistratul care acţionează cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă realizează o distorsionare conştientă a dreptului, prin aplicarea greşită a legii, în mod voit, în scopul producerii unei vătămări sau acceptării producerii acesteia. Spre deosebire de buna-credinţă, care presupune că magistratul acţionează cu grijă faţă de interesul public de înfăptuire a justiţiei, apără interesele legitime ale părţilor, îşi subordonează comportarea sa exigenţelor ce decurg din îndatoririle profesionale şi normele deontologice, reaua-credinţă presupune atât intenţia de a manipula legea în mod conştient, cât şi voinţa de a cauza o vătămare a intereselor uneia din părţi, elemente care însă nu au fost probate în cauză prin trimiterea la un articol de presă, acestea reprezentând simple prezumţii ale recurentului - reclamant.

De altfel nici autoritatea - pârâtă şi nici instanţa de fond, în cadrul verificărilor efectuate, cu precădere asupra dosarelor reclamante de recurentul - reclamant nu a identificat niciun fel de element care să contureze săvârşirea vreunei abateri prevăzute la art. 99 din Legea nr. 303/2004.

Înalta Curte reţine că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul - reclamant nu a invocat critici concrete de nelegalitate, nici raportat la modalitatea de administrare a probatoriului în condiţiile art. 73 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, nici raporatat la condiţiile atragerii răspunderii disciplinare prin prisma prevederilor art. 99 lit. m) sau t) din Legea nr. 303/2004, limitându-se la a invoca nemulţumiri cu caracter general asupra magistraţilor implicaţi în instrumentarea dosarelor penale în cadrul cărora dl. A. a fost condamnat definitiv, procurorilor din cadrul DNA şi DIICOT, respectiv judecătorilor din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Curţii de Apel Suceava şi Tribunalului Suceava, aspecte care au făcut obiectul dosarului nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie.

De altfel, recurentul - reclamant nu argumentează existenţa unor atare indicii de nelegalitate în cauză, ci urmăreşte ca, pe calea unei sesizări disciplinare, să obţină reformarea unor soluţii pronunţate în dosarul penal şi revizuirea respectivelor cauze. Or, un asemenea demers este inadmisibil, căci reglementarea abaterilor disciplinare şi posibilitatea recunoscută oricărei persoane de a le sesiza nu instituie o nouă cale de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, Inspecţia Judiciară fiind abilitată să verifice exclusiv conduita judecătorilor prin prisma incidenţei vreuneia dintre abaterile disciplinare reglementate de art. 99 din Legea nr. 303/2004, iar nu să acţioneze ca o instanţă extraordinară care să repună în discuţie justeţea unei decizii judiciare raportat la probele administrate într-o cauză şi pe care aceasta se întemeiază.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1263 din 23 septembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 noiembrie 2022.