Failure to meet 90-day payment claim deadline against Insurance Guarantee Fund despite delay in obtaining repair authorization

Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, şi, prin declinare, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, sub numărul x/2020, reclamantul Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Dobrogea al judeţului Constanţa a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea deciziei nr. 22713/17.02.2020.

Prin Decizia nr. 22713/13.02.2020, Fondul de Garantare a Asiguraţilor a respins cererea de plată formulată de reclamantul ISU Dobrogea, reţinând, prin raportare la prevederile art. 14 alin 1 din legea nr. 213/2015, că reclamantul a înţeles să formuleze şi să depună cererea de plată după expirarea termenului legal de 90 de zile de depunere a cererilor de plată la FGA pentru asigurătorul S.C. A. S.A., în faliment.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 182 din 15 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea formulată de reclamantul Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Dobrogea al Judetului Constanţa, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În esenţă, s-a arătat că cererea a fost depusă în termen, întrucât la data producerii accidentului asigurătorul nu era în procedura de faliment, iar luarea măsurilor pentru repararea autospecialei pentru stins incendii, au fost permise de către Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti ulterior.

Astfel, asiguratul a efectuat în luna septembrie 2019 solicitarea de plată, in termenul de 90 de zile de la primirea, la data de 10.07.2019, a acceptului cu privire la introducerea în reparaţii a autospecialei de către Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi anularea deciziei privind respingerea cererii de plată a sumei reprezentând contravaloarea reparaţiei.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, respinsă în şedinţa publică, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Invocându-se dispoziţiile art. 14 alin. (1) teza I din Legea nr. 213/2015, s-a arătat că cererea de plată a fost depusă cu depăşirea termenului de 90 de zile de la data naşterii dreptului de creanţă.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamantul Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Dobrogea al Judeţului Constanţa a formulat la data de 26.09.2019 cererea de plată înregistrată la FGA sub nr. x, prin care a solicitat plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea reparaţiilor autovehiculului avariat marca x, cu număr de înmatriculare x, aparţinând ISU "Dobrogea".

Reclamantul a formulat cererea de plată în baza poliţei de asigurare RCA seria x emisă de S.C. A. S.A., la data de 26.09.2019, fiind înregistrată la F.G.A. sub numărul x.

Prin Decizia nr. 22713/13.02.2020, Fondul de Garantare a Asiguraţilor a respins cererea de plată formulată de reclamantul I.S.U. Dobrogea, reţinând, în esenţă, că prin raportare la prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, reclamantul a înţeles să formuleze şi să depună cererea de plată după expirarea termenului legal de 90 de zile de depunere a cererilor de plată la FGA pentru asigurătorul S.C. A. S.A. în faliment.

În drept, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015:

"În vederea încasării indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data naşterii dreptului de creanţă, atunci când acesta s-a născut ulterior. (…)."

Potrivit art. 20 alin. (1) din Norma A.S.F. nr. 16/2015 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară:

"Pentru încasarea de la Fond a indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva societăţii de asigurare trebuie să completeze o cerere de plată motivată în acest sens, conform modelului prevăzut în anexa nr. 6. Cererea de plată se poate depune începând cu data publicării deciziei Autorităţii de Supraveghere Financiară de închidere a procedurii de redresare financiară, în condiţiile art. 22 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare, şi în maximum 90 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment. Pentru creanţele de asigurări născute ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de deschidere a procedurii de faliment, cererea de plată poate fi depusă în maximum 90 de zile de la data naşterii dreptului de creanţă al creditorului de asigurări. Cererea de plată se adresează Fondului şi se depune la sediul acestuia, direct sau prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, prin poşta electronică ori prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Cererea de plată se poate depune şi la mandatarii desemnaţi de către Fond în acest scop. (…)."

În ceea ce priveşte motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurent circumscrise dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. privind modul în care instanţa de fond a interpretat/aplicat greşit dispoziţiile legale privind data naşterii dreptului de creanţă şi greşita reţinere a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 215/2015 şi art. 20 alin. (1) din Norma A.S.F. nr. 16/2015.

Văzând textele legale mai sus redate, rezultă că, pentru a se putea naşte pentru pârâtul F.G.A. obligaţia de plată a unei creanţe de asigurări, în primul rând, persoana care pretinde că este titulara unei astfel de creanţe de asigurare are obligaţia formulării unei cereri de plată adresate Fondului într-un termen de decădere de 90 de zile, care începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data naşterii dreptului de creanţă, atunci când acesta s-a născut ulterior.

Aşadar, legiuitorul a fixat expres două momente obiective ca dată de început pentru curgerea acestui termen de decădere: fie data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment (în acest caz dreptul de creanţă fiind născut anterior), fie data naşterii dreptului de creanţă, când acesta s-a născut ulterior rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment.

Instanţa de control judiciar reţine, în acord cu opinia judecătorului fondului, că în speţă este vorba despre o creanţă născută anterior rămânerii definitive a hotărârii de faliment astfel că termenul de formulare a cererii privind despăgubirea era de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment. Aşa cum s-a arătat, în raport de dispoziţiile legale mai sus expuse, împrejurarea că reclamanta nu a avut acordul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Bucureşti de a formula reclamanţii, nu se încadrează în vreo cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de decădere.

A reţinut judecătorul fondului că deschiderea procedurii de faliment împotriva S.C. A. S.A. s-a realizat prin încheierea din data de 16.02.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016 de către Tribunalul Sibiu, devenind definitivă la data de 17.03.2017, iar evenimentul rutier din care a rezultat prejudiciul a cărei reparare o solicită reclamantul a avut loc la 04.11.2015. Prin urmare, în cauză termenul de 90 de zile a început să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment, astfel că cererea din data de 26.09.2019 este depusă cu mult după expirarea acestuia.

Cererea de deschidere a dosarului de daună sau cererea de reparaţii nu are valoarea unei cereri de plată adresată Fondului de Garantare a Asiguraţilor, în cauză fiind incidentă procedura de despăgubire prevăzută de Legea nr. 213/2015.

Legea nr. 213/2015 a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 550 din 24 iulie 2015, iar Norma ASF nr. 16/2015 a fost publicată în Monitorul Oficial României, Partea I, nr. 667 din 2 septembrie 2015, ambele acte normative fiind accesibile oricărei persoane interesate şi previzibile prin prisma clarităţii textelor menţionate anterior.

Totodată, având în vedere art. 13 alin. (2) din Legea 213/2015 coroborat cu art. 17 alin. (2) şi (3) din Norma ASF nr. 16/2015, este necontestat că Fondul a publicat pe site-ul său informaţii referitoare la demersurile necesare pentru obţinerea de la Fond, de către creditorii de asigurări, a despăgubirilor/indemnizaţiilor, informaţii ce cuprind date referitoare la Fond, cadrul legal aplicabil, condiţiile şi modalităţile de efectuare a plăţilor, date referitoare la documentele, condiţiile şi formalităţile ce trebuie îndeplinite pentru încasarea despăgubirii/indemnizaţiei.

Prin urmare, reţinând că Decizia nr. 22713/13.02.2020 a fost emisă de pârât cu respectarea prevederilor art. 14 din Legea nr. 213/2015 şi ale art. 20 alin. (1) din Norma nr. 16/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor, Înalta Curte constată că sentinţa recurată, prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva acesteia, ca neîntemeiată, este legală, fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Dobrogea al Judeţului Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 182 din 15 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 noiembrie 2022.