Securitate Collaborator Status: Sufficiency of Coercion Defense vs. Denunciation of Politically Detrimental Attitudes Restricting Fundamental Freedoms

Şedinţa publică din data de 3 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat să se constate existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1333 din 5 octombrie 2021, a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că intimatul a reţinut în cuprinsul notei de constatare nr. x/03.03.2020 că a fost recrutat la data de 13 martie 1980 de către organele din cadrul IJ Teleorman, Serv. I, sub numele conspirativ "B.", în scopul obţinerii de informaţii pe linia problemei PFA (persoane fără antecedente), pentru încadrarea informativă a cetăţenilor din comuna Crevenicu, jud. Teleorman, unde avea domiciliul, precum şi a celor care făceau naveta în Videle.

Recurentul precizează că la momentul acela avea vârsta de 24 ani, fiind absolvent al scolii tehnice postliceale cu profil radio-tv şi tocmai se angajase pe postul de tehnician la Cooperativa "Prestarea" din oraşul Videle.

De asemenea, în acea perioadă se făceau angajări de electronişti la centrala nucleară Cernavodă, însă condiţiile de muncă erau dificile. Prim-secretarul de partid C. i-a solicitat informaţii personale despre anumiţi colegi, acesta spunându-i că dacă va refuza să-i divulge informaţiile solicitate riscă să fie trimis la Cernavodă.

Refuzând cele solicitate, au început presiunile asupra sa exercitate de către conducerea cooperativei care îl ameninţa că îl va da afară de la locul de muncă şi îl va da pe mână miliţiei.

De altfel, a fost chemat la sediul miliţiei din Videle unde a fost chestionat de un ofiţer în legătură cu presupuse plăţi nelegale ale unor sume de bani obţinute de colegii săi de servici în schimbul reparaţiilor echipamentelor de radio-tv ce ar fi avut loc la atelierul unde lucra, ocazie cu care a fost ameninţat cu puşcăria în cazul în care nu dădea informaţiile solicitate.

Recurentul mai susţine că aceste presiuni au continuat, fiind acuzat în permanenţă de către organele de miliţie din localitate de diferite fapte, singura soluţie de scăpare sugerată de către anchetatori fiind acceptul de a colabora cu securitatea. Fiind extrem de speriat şi consultându-se şi cu părinţii săi, a luat decizia de a accepta acea colaborare doar din dorinţa de a scăpa de presiunea exercitată asupra sa de organele de securitate.

De altfel, cu ocazia studierii prezentului dosar a aflat că anterior fusese urmărit de organele de securitate timp de aproape 1 an de zile, în vederea recrutării.

Astfel, a fost chemat la întâlniri cu ofiţerul de securitate, ocazie cu care i se cereau informaţii despre anumite persoane din localitate. Spre exemplu i se cereau informaţii despre anumite persoane indicate de organele de securitate ca fiind legionari sau având legătură cu legionarii, printre aceştia figurând şi numitul D. zis şi "E.". Acesta era o persoană labilă psihic, care umbla prin sat cu un toporaş la brâu, însă organele de securitate îi spuneau că a fost legionar şi trebuie supravegheat pentru a nu crea probleme comunităţii.

Fiind supus unei astfel de constrângeri psihologice, neavând nicio posibilitate de a se opune organelor de securitate, a fost obligat să scrie acele note informative, în medie 4 pe an, însă de fiecare dată a declarat aspecte care nu ar fi trebuit să ducă la instituirea vreunei măsuri de reprimare cu privire la persoanele respective. Informaţiile pe care era forţat să le dea aveau în general un caracter ambiguu, neincriminând în mod direct persoanele la care se refereau.

Cu ocazia întâlnirilor cu ofiţerul de securitate, acesta îl îndemna să sesizeze recurentul mai arată că a încercat în limita posibilităţilor să se prezinte cât mai rar la întâlnirile cu ofiţerul de securitate, dar de fiecare dată era abordat de organele de miliţie şi i se sugera să se prezinte ca să nu sufere consecinţe atât el cât şi familia sa.

În opinia recurentului, niciuna dintre informaţiile furnizate nu se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, nefiind apte să îngrădească drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi să atragă constatarea calităţii sale de colaborator al Securităţii, fiind evident că a "mimat" disponibilitatea de a colabora cu organele de securitate, oferind informaţii lipsite de substanţă şi care nu puteau avea nicio înrâurire cu privire la drepturile şi libertăţile persoanelor vizate.

Într-adevăr, fiind forţat, a redat în cuprinsul notelor informative depuse la dosar câteva momente de nemulţumire ale unor persoane, însă consideră că acest aspect este nesemnificativ şi nu poate fi extins spre conturarea unei conduite potrivnice regimului comunist.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că recurentul-pârât a fost recrutat la data de 28.03.1980 aşa cum rezultă din "Raportul privind modul cum a decurs recrutarea numitului A." întocmit de Serviciul Informaţii Interne al Inspectoratului Judeţean Teleorman, acesta semnând angajamentul şi atribuindu-i-se numele conspirativ ."B.".

Având în vedre probele administrate, instanţa de fond, în baza art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, a admis acţiunea şi a constatat calitatea recurentului-pârât de colaborator al Securităţii.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2008 cu modificările şi completările ulterioare, reţinând că sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de colaborator al securităţii.

Articolul 2 din O.U.G. nr. 24/2008 lit. b), defineşte colaboratorul Securităţii ca fiind persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar.

Trebuie precizat că O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate şi a colaboratorilor acesteia, apreciate ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.

În realizarea obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definit în art. 2 lit. b) noţiunea de colaborator al Securităţii.

Prin colaborator al Securităţii se înţelege persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care au fost îngrădite drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Din semnificaţia dată de legiuitor termenului de "colaborator al Securităţii" rezultă elementele care trebuie îndeplinite pentru a atrage această calitate.

Astfel, persoana trebuia să furnizeze informaţii într-una dintre formele arătate în cuprinsul art. 2 lit. b), prin informaţiile respective să se denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care să conducă la îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Aşa cum rezultă şi din cuprinsul notei de constatare nr. x/03.03.2020, recurentul, tehnician la Cooperativa "Prestarea" din oraşul Videle, a fost recrutat pe linia problemei P.F.A. (persoane fără antecedente), pentru încadrarea informativă a cetăţenilor din comuna Crevenicu, jud. Teleorman, unde titularul îşi avea domiciliul, precum şi a celor care făceau naveta în Videle.

Instanţa de control judiciar, în acord cu cele reţinute de instanţa de fond, constată că prin înscrisurile existente la dosar se demonstrează faptul că pe parcursul colaborării cu Securitatea, pârâtul a furnizat informaţii prin care se denunţau activităţi potrivnice regimului totalitar comunist, care au vizat îngrădirea dreptului la viaţă privată (art. 17 din Pactul internaţional privind Drepturile Civile şi Politice), a dreptului la libertatea cuvântului (art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice), precum: comentarii negative la adresa conducerii de partid şi de stat, legături cu cetăţeni străini.

Comparaţiile dintre condiţiile de trai din străinătate şi cele din România comunistă, precum şi nemulţumirile privind nivelul de trai au constituit pentru organele de Securitate, întotdeauna, motive de deschidere a unor dosare de urmărire informativă.

Faţă de conţinutul acestor documente, Securitatea monitoriza cu atenţie orice comentariu negativ la adresa regimului comunist, cunoscut fiind faptul că acesta urmărea promovarea ideii că statul comunist era forma superioară de organizare politică şi socială, în care toate persoanele aveau un nivel de viaţă ridicat, iar meritul pentru această stare de fapt se datora în exclusivitate partidului.

Ca atare, orice contestare a deciziilor politice luate de conducerea comunistă, atât la nivel central, cât şi la nivel local, reprezenta o atitudine potrivnică regimului totalitar comunist.

Comentariile legate de nivelul de trai reprezintă atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, fiind de notorietate faptul că, anii '80 au fost guvernaţi de o politică restrictivă în toate domeniile, inclusiv în cel alimentar. Potrivit Raportului final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România sfârşitul anilor 1980 a coincis cu accentuarea politicii represive, inclusiv în plan economic.

De altfel, este de notorietate faptul că statul comunist încerca să limiteze relaţiile neoficiale dintre cetăţenii români şi cei străini întrucât, prin astfel de contacte, cetăţenii români puteau veni în contact cu ideile care circulau în lumea liberă şi care nu erau foarte bine cunoscute în ţară, iar cetăţenii străini puteau cunoaşte adevărata situaţie cu privire la condiţiile de viaţă din România ori cu privire la gradul de respectare a drepturilor omului la noi în ţară, situaţii care, evident, difereau profund faţă de cele prezentate de propaganda oficială a regimului.

Înalta Curte reţine că, pe baza informaţiilor furnizate de pârât, organele de Securitate au dispus măsuri concrete împotriva persoanei urmărite informativ, astfel cum a reţinut în mod corect şi instanţa de fond.

Şi condiţia privind îngrădirea unor drepturi fundamentale - şi nu neapărat încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi - în sensul că intimatul putea şi trebuia să conştientizeze posibilele urmări ale informaţiilor furnizate, este îndeplinită.

Astfel cum în mod temeinic şi legal a reţinut prima instanţă "pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii este suficient, în accepţiunea legii, ca denunţul să creeze numai o stare de pericol pentru cel denunţat".

Aceasta este şi practica constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Este de necontestat faptul că pârâtul a realizat faptul că, odată ce furniza astfel de informaţii, asupra celor la care se referea în notele scrise urma, cel mai probabil, să se desfăşoare o acţiune de investigare din partea Securităţii.

Or, această acţiune de investigare presupunea cel puţin încălcarea dreptului la viaţă privată, prin căutarea şi obţinerea de noi informaţii despre persoana urmărită, fără acordul acesteia. De asemenea, măsurile de urmărire nu puteau decât să se înăsprească, dacă persoanele denunţate se aflau deja în atenţia Securităţii.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă cu certitudine că recurentul-reclamant a întocmit note informative care denunţau activităţile şi atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, iar aceste note au fost de natură a aduce atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - pârât A. împotriva sentinţei civile nr. 1333 din 5 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 februarie 2023.