Taxpayer wins tax challenge; improper public notice service annuls assessment and ANAF must decide on merits.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the tax authorities' appeals as unfounded, upholding the Court of Appeal's judgment that annulled the tax authority's decision (No. 503/18.12.2015) rejecting the taxpayer's administrative challenge as time-barred, and ordered the National Agency for Fiscal Administration (ANAF) to resolve the challenge on the merits. The underlying dispute concerned a tax assessment decision establishing additional payment obligations of 42,568,257 RON following a fiscal inspection; the tax authorities argued the decision was validly served by public notice after postal delivery failed, making the taxpayer's late-filed challenge inadmissible. The decisive legal basis was the improper application of Article 44(2)-(5) of the Fiscal Procedure Code (O.G. No. 92/2003): the court found that the tax authorities' single postal attempt to an address where the taxpayer was not operating was not a reasonable service effort, as they knew of the taxpayer's secondary registered address, and therefore the 30-day challenge deadline under Article 207(1) only began running once the taxpayer actually received the documents in October–November 2015, making the challenge timely. The court also rejected the secondary defendant's procedural exception of lack of standing, as the lower court imposed no obligations on it.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Taxpayer wins tax challenge; improper public notice service annuls assessment and ANAF must decide on merits: 503/18.12.2015) rejecting the taxpayer's administrative challenge as time-barred, and ordered the National Agency for Fiscal Administration (ANAF) to resolve the challenge on the merits. The underlying dispute concerned a tax assessment decision establishing additional payment obligations of 42,568,257 RON following a fiscal inspection; the tax authorities argued the decision was validly served by public notice after postal delivery failed, making the taxpayer's late-filed challenge inadmissible. The decisive legal basis was the improper application of Article 44(2)-(5) of the Fiscal Procedure Code (O.G. No. 92/2003): the court found that the tax authorities' single postal attempt to an address where the taxpayer was not operating was not a reasonable service effort, as they knew of the taxpayer's secondary registered address, and therefore the 30-day challenge deadline under Article 207(1) only began running once the taxpayer actually received the documents in October–November 2015, making the challenge timely. The court also rejected the secondary defendant's procedural exception of lack of standing, as the lower court imposed no obligations on it.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for the court's decision to reject the appeals as unfounded.
Procedural basis for the rejection of the appeals.
Full text
Şedinţa publică din data de 3 februarie 2023
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea formulată reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generala Regională a Finanţelor Publice Timişoara -Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea Deciziei nr. 503/18.12.2015 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală- Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Deciziei de Impunere nr. x/02.02.2015 privind obligaţiile suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală, şi, pe cale de consecinţa, obligarea intimatei la soluţionarea pe fond a contestaţiei formulate împotriva Deciziei de Impunere nr. x/02.02.2015 privind obligaţiile suplimentare de plată stabilite.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 200 din 4 iunie 2021, judecând cauza, în fond, după casare, a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, a anulat Decizia nr. 503/18.12.2015 de soluţionare a contestaţiei şi a obligat pârâta ANAF la soluţionarea contestaţiei.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad au declarat recurs.
3.1. Pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în motivarea recursului, arată că instanţa în mod eronat îşi însuşeşte argumentele societăţii, reţinând că organele fiscale nu au respectat ordinea şi modalităţile de comunicare a actelor administrativ-fiscale către intimată.
Critică hotărârea întrucât instanţa nu a dezvoltat un raţionament logico-juridic propriu bazat pe prevederile legale aplicabile şi probele administrate, şi-a argumentat hotărârea pronunţată prin însuşirea în întregime a susţinerilor intimatei, fără a ţine cont de apărările formulate în acest sens şi fără a arăta motivele pentru care acestea au fost înlăturate.
Astfel, instanţa de fond a pronunţat hotărârea atacată cu încălcarea dispoziţiilor art. 44 alin. (4) şi alin (5), art. 207 şi art. 217 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Contestaţia societăţii cu nr. 41/10.11.2015 a fost înregistrată la Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad cu nr. 43730 în data de 13.11.2015, conform ştampilei acestei instituţii aplicată pe contestaţie.
Învederează că actele administrative contestate au fost comunicate societăţii la data de 11.02.2015 la sediul social al acesteia, însă plicul a fost returnat de C.N.Poşta Română la data de 25.02.2015 cu menţiunea "lipsă domiciliu".
Faţă de această situaţie, în cauză au devenit incidente prevederile art. 44 alin. (4) şi alin. (5) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală care instituie ordinea modalităţilor de comunicare a actelor administrativ fiscale.
În aplicarea acestor prevederi legale, Decizia de impunere nr. x/02.02.2015, emisă în baza Raportului de inspecţie fiscală nr. x/02.02.2015, a fost comunicată prin afişarea concomitentă atât la sediul organului fiscal emitent - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad cât şi pe pagina de internet a A.N.A.F.
În acest sens pe pagina de internet a ANAF a fost publicat "Anunţul" individual nr. 2214 din data de 02.03.2015, sens în care a fost încheiat şi Procesul-verbal privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate nr. x/02.03.2015.
Potrivit art. 44 alin. (5) din O.G. nr. 92/2003, actul administrativ fiscal contestat se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afişării Anunţului individual nr. 2214/02.03.2015, respectiv în data de 17.03.2015, care reprezintă data de la care începe să curgă termenul de 30 de zile - termen care se încheie în data de 17.04.2015.
Aşadar, întrucât comunicarea prin poştă cu scrisoare recomandată nu a fost posibilă, actele administrativ-fiscale au fost comunicate societăţii prin afişarea atât la sediul Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad cât şi pe pagina de internet a ANAF a Anunţului nr. x/02.03.2015 de emitere a actelor administrativ fiscale pe numele acestuia.
În opinia recurentei, organele fiscale au respectat întocmai procedura şi ordinea de comunicare a actelor administrativ-fiscale prevăzută de legea specială -respectiv mai întâi prin poştă cu confirmare de primire şi ulterior prin publicitate - astfel încât instanţa de fond reţine în mod nefondat că au fost încălcate prevederile legale în materie.
Având în vedere situaţia de fapt prezentată, faţă de data publicării anunţului - 02.03.2015 - şi de prevederile art. 44 alin. (5) din O.G. nr. 92/2003, termenul de depunere a contestaţie începe să curgă de la data de 17.03.2015 şi se încheie la data de 17.04.2015, iar societatea a depus contestaţia la data de 13.11.2015 depăşind termenul prevăzut de lege cu aproape 7 luni de zile.
În acest sens sunt şi prevederile art. 207 din O.G. nr. 92/2003, potrivit cărora:
"Contestaţia se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii."
Din formularea textului de lege invocat reiese fără dubiu că termenul de contestare este un termen imperativ, de decădere.
În acelaşi timp, din raportul de inspecţie fiscală reiese că şi Avizul de inspecţie fiscală nr. x/27.08.2014 a fost comunicat societăţii tot la adresa domiciliului fiscal, fiind confirmat de primire în data de 10.09.2014.
Totodată, s-a mai consemnat şi faptul că în urma verificărilor efectuate de organele de inspecţie fiscală, societatea nu funcţiona la sediul social declarat la ONRC.
Mai mult, la art. 44 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, referitor la comunicarea actului administrativ fiscal, se face referire la domiciliu fiscal al contribuabilului şi nu la sediul social.
3.2. Pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, în motivarea recursului, arată că prima instanţă în mod greşit nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale a Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad invocată de pârâtă, faţă de solicitarea reclamantei de anulare a Deciziei nr. 503/18.12.2015 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi de obligare a autorităţii emitente la soluţionarea pe fond a contestaţiei formulate împotriva Deciziei de impunere nr. x/02.02.2015 privind obligaţiile suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală,
Decizia nr. 503/18.12.2015 privind soluţionarea contestaţiei administrative formulată de către petentă împotriva Deciziei de impunere nr. x/02.02.2015 privind obligaţiile suplimentare de plată stabilite de Inspecţia Fiscală din cadrul A.J.F.P. Arad a fost emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, astfel că acţiunea a fost formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă, întrucât în cauză aceasta nu este emitenta vreunui act administrativ a cărui nelegalitate reclamanta o invocă.
Pe fondul cauzei, recurenta susţine că prima instanţă greşit reţine că, actul administrativ nu a fost comunicat contribuabilului la adresa din Bucureşti, str. x OB 408, locaţie în care societatea are sediul social şi astfel nu a fost primit de către aceasta.
Recurenta precizează faptul că, Decizia de impunere nr. x/02.02.2015, Raportul de inspecţie fiscală nr. x/02.02.2015 şi Procesul-verbal nr. x/02.02.2015 au fost comunicate societăţii cu adresa nr. x/02.02.2015, prin poştă cu confirmare de primire la domiciliul fiscal declarat al societăţii reclamante, însă plicul a fost returnat de C.N. Poşta Română la data de 11.02.2015.
Având în vedere această situaţie. întrucât comunicarea prin postă nu a fost posibilă, organele de inspecţie fiscală au procedat la comunicarea actelor prin publicitate în conformitate cu prevederile art. 44. alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, în vigoare la acea dată, prin afişarea, concomitentă atât la sediul organului fiscal emitent Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, cât si pe pagina de Internet a A.N.A.F. "Anunţul" individual nr. 2214 din data de 02.03.2015 încheindu-se în acest sens, Procesul-verbal privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate nr. x/02.03.2015.
Anunţul Individual a fost retras în data de 18.03.2015, actul administrativ considerându-se comunicat reclamantei - intimate la data de 17.03.2015.
Astfel, termenul de depunere a contestaţiei prevăzut de Codul de procedură fiscală are caracter imperativ şi începe să curgă de la data comunicării actelor administrative fiscale, respectiv de la data de 17.03.2015.
Actul administrativ fiscal contestat se consideră comunicat în 15 zile de la data afişării Anunţului individual nr. 2214/02.03.2015, respectiv data de 17.03.2015, care reprezintă data de la care începe să curgă termenul de 30 de zile şi se sfârşeşte în data de 17.04.2015 inclusiv, contrar celor reţinute de prima instanţă.
Din documentele existente la dosarul acuzei, reiese că S.C. A. S.R.L. a înregistrat, la registratura A.J.F.P. Arad, sub nr. x, la data de 13.11.2015, peste termenul de 30 de zile prevăzut de art. 207. alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, încălcându-se astfel dispoziţiile imperative referitoare la termenul de depunere.
În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.
4. Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurente, a dispoziţiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate.
Cu toate că au fost formulate motive de recurs distincte, Înalta Curte le va analiza şi răspunde prin considerente comune.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Timişoara, Înalta Curte constată că prin sentinţa recurată instanţa de fond nu a obligat autoritatea la nimic, astfel că această critică este neîntemeiată şi nu poate fi primită.
În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")
Înalta Curte reţine că din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanta a contestat Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 503/18.12.2015, formulată împotriva Deciziei de Impunere nr. x/02.02.2015 privind obligaţiile suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală, pentru suma totală de 42.568.257 RON. Din Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 503/18.12.2015 rezultă că pârâta ANAF-DGSC a apreciat contestaţia reclamantei ca fiind tardivă, deoarece nu ar fi fost respectat termenul prevăzut de art. 207 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003.
Recurenta-pârâtă ANAF a reţinut că actele administrative contestate au fot comunicate la 11.02.2015 la sediul social al reclamantei, dar plicul a fost returnat la 25.02.2015, context în care decizia de impunere a fost comunicată prin afişare la sediul organului fiscal AJFP Arad, precum şi pe pagina de internet a ANAF, cu întocmirea procesului-verbal de afişare nr. x/02.03.2015.
Organele de control fiscal au recunoscut că nu ar fi fost posibilă comunicarea prin poştă, iar actele se consideră a fi fost comunicate la 17.03.2015 prin afişare.
Reclamanta a avut sediul la adresa din Splaiul Independenţei nr. 319 OB 408, sector 6 până la 07.06.2012, contractul fiind reziliat de plin drept.
Reclamanta a susţinut că nu a avut loc o comunicare legală şi că a luat cunoştinţă de actele administrative numai după ce a formulat două cereri către recurentele-pârâte, cereri soluţionate parţial, întrucât raportul de inspecţie fiscală a fost transmis numai după reiterarea cererii nr. x/02.10.2015.
Potrivit certificatului constatator emis de ONRC sub nr. x/30.10.2015, S.C. A. S.R.L. avea sediul social declarat în Splaiul Independenţei nr. 319 OB 408, în baza contractului de locaţiune emis de S.C. B. S.R.L. la 17.01.2012, cu sediu secundar declarat la adresa din Bucureşti.
Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod temeinic şi legal a reţinut că încercarea de comunicare a actului prin poştă, pentru a justifica recurgerea la modalitatea comunicării prin publicitate, nu reprezintă un demers rezonabil de comunicare a deciziei de impunere, în temeiul art. 44 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, întrucât scrisoarea recomandată a fost expediată la o adresă la care reclamanta nu funcţiona, aşa cum a rezultat din certificatul emis de ONRC.
Deşi recurentele aveau cunoştinţă de sediul secundar din Bucureşti, Drumul Între Tarlale, nr. 122D, declarat ca atare la organele fiscale şi dovedit cu certificatul ONRC, nu s-a realizat o comunicare la acest sediu, şi nici la sediul principal menţionat de acelaşi certificat ONRC.
Astfel fiind, în mod corect instanţa de fond a constatat că recurentele nu au procedat la comunicarea actului în conformitate cu prevederile legale, iar termenul de 30 zile prevăzut de art. 207 Codul de procedură fiscală nu a început să curgă decât după data la care reclamanta a primit decizia de impunere şi raportul de inspecţie fiscală solicitate explicit în luna septembrie 2015 de la pârâte. Prin adresa nr. x/15.10.2015 emisă de către pârâta ANAF se comunică spre ştiinţă reclamantei decizia de impunere, procesul-verbal din 02.02.2015, anunţul individual nr. x/02.03.2015 şi procesul-verbal nr. x/02.03.2015. Raportul de inspecţie fiscală a fost transmis cu adresa nr. x/06.11.2015. Reclamanta a depus contestaţia administrativă la data de 13.11.2015.
Înalta Curte apreciază că instanţa de fond în mod corect a anulat Decizia nr. 503/18.12.2015 de soluţionare a contestaţiei şi a obligat pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală să soluţioneze contestaţia formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere, prin emiterea unei noi decizii de soluţionare a contestaţiei, apreciind că această contestaţie este formulată în termenul prevăzut de lege.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.:
"când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii"
Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este incident, deoarece casarea unei hotărâri, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se poate obţine când este vorba de încălcarea unei norme de procedură de natură imperativă sau dispozitivă, sancţiunea fiind nulitatea absolută sau nulitatea relativă.
Înalta Curte constată că susţinerile recurentei sunt neîntemeiate pe acest aspect, în cauză nefiind încălcate regulile de procedură.
În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.
Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.
5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de recurentele - pârâte Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad împotriva sentinţei civile nr. 200 din 4 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Ape Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 februarie 2023.