Refusal to provide paid copies of disciplinary files and invasive questioning as discriminatory harassment under the anti-discrimination framework

Şedinţa publică din data de 3 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), Colegiul director al CNCD şi Colegiul Medicilor din Judeţul Mureş, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea hotărârii nr. 544/11.09.2019 emisă de pârâţii C.N.C.D., Consiliul director în dosarul nr. x/2017 şi în principal, obligarea acestora la respectarea dreptului său la petiţionare şi a dreptului său la un remediu efectiv în materie de discriminare, obligarea acestora la emiterea unei noi decizii de soluţionare a petiţiei sale nr. 6641/15.12.2017, formulate la adresa pârâtului C.M.J. Mureş, cu examinarea efectivă a tuturor faptelor de discriminare, de defavorizare injustă, de tratament injust şi degradant şi de hărţuire, indicate prin petiţie; în subsidiar, obligarea pârâţilor la emiterea unei hotărâri în sensul de a se constata şi sancţiona faptele de discriminare, de defavorizare injustă, de tratament injust şi degradant şi de hărţuire comise de pârâtului C.M.J. Mureş şi de a se dispune înlăturarea consecinţelor acestora (prin obligarea la încetarea săvârşirii acestora şi la publicarea în mass-media a unui rezumat al hotărârii CNCD) ori, în subsidiar, constatarea acestora de către instanţă şi dispunerea înlăturării consecinţelor acestora (prin obligarea la încetarea săvârşirii acestora şi la publicarea în mass-media a unui rezumat al hotărârii instanţei); obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 785 din 8 septembrie 2020, a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Colegiul Medicilor din Judeţul Mureş şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării - Colegiul Director, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs formulate se susţin următoarele:

"A. Prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii - art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. hotărârea-a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A.l. Hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii: art. 7, art. 9 alin. (1)-(2), art. 22 alin. (6), art. 36, art. 14 alin. (4)-(6), art. 20, art. 6 alin. (1) coroborat cu art. 174 şi art. 405 C. proc. civ., precum şi cu art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Astfel, prima instanţă, nu a respectat principiul fundamental al disponibilităţii, judecând procesul şi dând hotărârea faţă un pârât pe care nu l-am chemat în judecată, astfel cum rezultă din dispozitivul sentinţei ("CNCD-Colegiul Director"), iar nu cu cei doi pârâţi pe care i-am indicat expres în cererea de chemare în judecată (Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, precum şi Colegiul director al Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării).

Cu alte cuvinte, prima instanţă a cenzurat şi eliminat pe cei doi pârâţi (din trei) indicaţi în cererea de chemare în judecată, şi a introdus un singur pârât hibrid, din combinaţia celor doi, fără măcar a pune în discuţia părţilor această veritabilă modificare a acţiunii făcută din oficiu, deci în mod inadmisibil. Prin aceasta, mi-au fost grav încălcate drepturile la apărare şi la dispoziţie procesuală, precum şi Ia respectarea principiilor contradictorialităţii şi la un proces echitabil.

A.2. Hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii: art. 7, art. 250, art. 425 alin. (1) lit. b), art. 20, art. 6 alin. (1), art. 264 alin. (1) coroborat cu art. 174 şi art. 405 C. proc. civ., precum şi cu art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Aceasta, deoarece considerentele sentinţei sunt pur generice, raportându-se imprecis şi neverificabil la "probele" din dosar, fără a le individualiza şi a-şi baza argumentele concret determinat la anumite probe anume (art. 264 alin. (1) C. proc. civ.).

În plus, prima instanţă s-a limitat doar la a copia susţinerile generice ale intimatului-pârât CMJ Mureş, din întâmpinarea acestuia, pentru a ajunge Ia concluzia nefundamentată că faptele de discriminare nu au fost probate (înrăutăţindu-mi situaţia în propria cale de atac, deoarece CNCD a respins plângerea mea pentru că nu ar fi existat raportul de cauzalitate, nu pentru că faptele nu ar fi fost dovedite!).

Însă, aşa cum a subliniat şi înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr. 3729/27.09.2018), decizia jurisdicţională nu poate consta în reproducerea susţinerilor din întâmpinarea autorităţii pârâte (în cazul de faţă, simplele susţineri ale intimatului-pârât CMJ Mureş). Chiar şi în situaţia în care argumentele organului jurisdicţional sunt similare, acesta nu se poate rezuma la o preluare întocmai a acestora, ci trebuie să ofere o analiză clară şi coerentă a tuturor argumentelor tuturor părţilor, de natură a asigura convingerea asupra propriului silogism logic prin care a ajuns la soluţia pronunţată. Acest silogism propriu al primei instanţe lipseşte, deoarece sentinţa recurată conţine doar afirmaţii generice, că nu ar exista dovada faptelor de discriminare, fără a analiza în concret şi individualizat absolut niciunul dintre înscrisurile doveditoare invocate în acest sens, fără prezentarea motivelor concrete pentru care fiecare dintre acestea nu au fost luate în considerare - prin acest artificiu echivalent cu denegarea de dreptate, s-au ignorat pur şi simplu, total şi integral, toate înscrisurile depuse de mine în probaţiune la CNCD şi depuse de acesta la dosarul cauzei (toate acestea fiind trecute sub tăcere, nu sunt nominalizate, în mod absurd, de parcă nu ar exista).

Toate acestea echivalează cu necercetarea fondului cauzei. astfel:

- contrar susţinerilor pur generice din sentinţa recurată, am probat prin Anexele nr. 6.1. - 6.4. la petiţia mea nr. 6641/15.12.2017 anexe depuse de CNCD în dosarul primei instanţe cu ocazia comunicării copiei dosarului administrativ nr. x/2017 - (exemplificativ câteva copii făcute de mine cu singurul "mijloc propriu" pe care îl am: telefonul mobil), înscrisuri aflate Ie dosarul cauzei că: intimatul - pârât CMJ Mureş aplică un tratament diferenţiat faţă de cetăţenii petiţionari: care nu au echipamente tehnice performante de copiat deosebit de costisitoare (care să asigure o calitate a copiilor ce să permită imprimarea ulterioară pe suport de hârtie, pentru a putea folosi respectivele documente ca înscrisuri probatorii) şi să asigure ei înşişi sursele de alimentare a acestor echipamente. Pe de altă parte, este interzis să se folosească copiatoare performante, propriu-zise (iar nu substitute, precum mobilul, aparatul foto, scannerul portabil, care nu sunt dedicate pentru copii de înaltă calitate). De asemenea, datorită condiţiilor din interiorul sediului pârâtului (luminozitate scăzută, îndosarierea strânsă a documentelor etc), precum şi a calităţii documentelor din dosare, copiile rezultate (prin efectuarea ad-hoc prin "mijloace proprii") sunt de cele mai multe ori greu lizibile sau ilizibile, fiind astfel inutilizabile (acestea sunt improprii pentru cunoaşterea integrală a cazului, pentru cercetarea lor de către specialişti proprii, pentru a fi folosite ca probe etc);

- contrar suţinerilor pur generice din sentinţa recurată, am probat prin Anexele nr. 3.1. - 3.7. la petiţia mea nr. 6641/15.12.2017 anexe depuse de CNCD în dosarul primei instanţe cu ocazia comunicării copiei dosarului administrativ nr. x/2017 (depuse la dosarul nr. x/2017, exemplificativ cererile mele: din 2.11.2016, depusă poştal; nr. 3913/7.11.2016; din 18.11.2016, depusă poştal; nr. 2930/13.06.2017, depusă poştal; nr. 1950/17.03.2017) că aparatul administrativ al pârâtului colegiu (arhiva), refuză să elibereze copii contra cost (fie ele xerocopii, fotocopii, scanări etc.) de pe documentele din dosarele mele, pentru scopul legitim de a-mi putea exercita drepturile garantate de lege prin utilizarea acestora;

- contrar susţinerilor pur generice din sentinţa recurată, am probat prin Anexele nr. 4.1. - 4.5. la petiţia mea nr. 6641/15.12.2017 anexe depuse de CNCD în dosarul primei instanţe cu ocazia comunicării copiei dosarului administrativ nr. x/2017 (am depus la dosarul nr. x/2017, exemplificativ adresele administrative: nr. x/9.11.2016; farănr., din data de 20.03.2017; trei adrese fără nr., toate dinl5.06.2017, privind 3 cereri separate de ale mele) că, în mod repetat, aparatul administrativ al pârâtului colegiu a respins abuziv, discriminatoriu şi hărţuitor toate cererile mele, fie prin necomunicarea vreunui răspuns, fie prin respingerea expresă în mod continuu - faptă continuă, pentru a-mi zădărnici şicanator exercitarea drepturilor şi intereselor mele legitime;

- contrar suţinerilor pur generice din sentinţa recurată, am probat prin Anexa nr. 5 la petiţia mea nr. 6641/15.12.2017 - anexe depuse de CNCD în dosarul primei instanţe cu ocazia comunicării copiei dosarului administrativ nr. x/2017 (Decizia nr. 127/17.03.2017 a. pârâtului CMJ Mureş şi afişată pe site-ul colegiului că, pentru a obstacula drepturile legitime ale cetăţenilor petiţionari, conducerea administrativă a colegiului pârât (consiliul) chiar şi-a "autoadoptat" o decizie internă, prin care colegiul refuză să elibereze copii contra cost şi prin care obligă discriminatoriu şi hărţuitor pe petiţionari, de provenienţă teritorială şi de pe planul judeţului Mureş, să efectueze ei înşişi copii "cu mijloacele lor proprii" pe care să le aducă la sediul colegiului {exclusiv "telefon mobil, aparat foto, scanner portabil"). Este vorba despre o dispoziţie expresă de a discrimina;

- contrar suţinerilor pur generice din sentinţa recurată, am probat prin Anexele nr. 7.1. - 7.11. si 9 la petiţia mea nr. 6641/15.12.2017 - anexe depuse în dosarul primei instanţe cu ocazia comunicării copiei dosarului administrativ nr. x/2017 (Decizia nr. 5 din 24.02.2017 a Colegiului Medicilor din România, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 168/8.03.2017, şi comunicările celorlalte colegii judeţene ale medicilor, care respectă drepturile cetăţenilor petiţionari şi, prin aparatul său administrativ, le eliberează copii contra cost (pentru un tarif minim, de doar 0,10 RON/pagină) de pe documente;

- contrar suţinerilor pur generice din sentinţa recurată, am probat prin Anexele nr. 11.1. - 11.2. la petiţia mea nr. 6641/15.12.2017 - anexe depuse de CNCD în dosarul primei instanţe cu ocazia comunicării copiei dosarului administrativ nr. x/2017, că pârâtul CMJ Mureş, reprezentat prin consilierul său juridic, în data de 12.12.2016, transmite (de pe adresa oficială de e-mail a colegiului) o adresă administrativă, prin e-mail, către medicul S.A. (CA.) documente din dosarul nr. x/2016, copiate (scanate) gratuit de către pârât şi comunicat gratuit acestui medic, care nu era parte în dosarul respectiv. Se creează astfel o discriminare evidentă între petiţionarii care solicită copii, pe criteriul categoriei sociale (subcategoria socio-profesională'): medicii membri ai colegiului pârât versus cei care nu au acesta calitate;

- contrar suţinerilor pur generice din sentinţa recurată, am PROBAT prin Anexele L 9-10,16,20.28-29 depuse de CMJ Mureş la dosarul nr. x/2017 - anexe depuse de CNCD în dosarul primei instanţe cu ocazia comunicării copiei dosarului administrativ nr. x/2017, că toate cererile mele de fotocopiere a actelor (depuse progresiv) poartă menţiunea datei concrete la care am făcut studierea şi fotocopierea ("prin mijloace proprii"), menţiune expresă făcută de personalul arhivei/secretariatului instituţiei reclamate. Pe când, în cazul medicilor membri ai pârâtului CMJ Mureş (exemplificativ Anexele V. 1-3). acestora li s-a permis să depună şi li s-a aprobat o solicitare generală şi generică de "acces" la dosare în arhivă, în mod necondiţionat şi nelimitat. în baza cărora li se eliberează nelimitat şi gratuit xerocopii şi copii scanate (ataşamente la emaiD. de către aparatul administrativ. S-a dovedit odată în plus că pârâtul CMJ Mureş eliberează nelimitat şi gratuit xerocopii şi copii scanate (ataşamente la email) medicilor. Astfel, am dovedit chiar practicile curente (comportamente factuale) ale pârâtului CMJ Mureş;

- contrar suţinerilor pur generice din sentinţa recurată, am probat prin Anexele nr. 11.1. - 11.2.. Anexa nr. 12, Anexa nr. 3.4., Anexa nr. 4.1. - 4.2., Anexele nr. 14.1. - 14.4. (cererea nr. x/14.12.2016, nr. y/23.12.2016, nr. z/23.12.2016, cererea depusă poştal în data de 9.01.2017), Anexa nr. 16.1. - 16.3., Anexa nr. 17. Anexa nr. 18 la petiţia mea nr. 6641/15.12.2017 - anexe depuse de CNCD în dosarul primei instanţe cu ocazia comunicării copiei dosarului administrativ nr. x/2017, refuzurile sistematice şi hărţuitoare ale arhivei (aparatul administrativ) al intimatului-pârât CJM Mureş de a-mi permite accesul pentru consultarea dosarelor disciplinare referitoare Ia decesul tatălui meu, tocmai pentru blocarea dreptului meu constituţional Ia apărare şi pentru a putea să le soluţioneze intempestiv înainte ca mie să mi se permită accesul;

- contrar suţinerilor pur generice din sentinţa recurată, am probat prin Anexa nr. 19 la petiţia mea nr. 6641/15.12.2017 - anexă depusă de CNCD în dosarul primei instanţe cu ocazia comunicării copiei dosarului administrativ nr. x/2017, că Biroul colegiul medicilor intimat-pârât (structură administrativă, nejurisdicţională) tergiversează hărţuitor să respecte prevederile art. 7 din propria sa decizie cu nr. 204/8.07.2016, deoarece disjungerea şi amânarea emiterii deciziei administrative succesive de declanşare/nedeclanşare asupra uneia din părţile importante ale plângerii mele disciplinare (care face obiectul acestui articol) a devenit "sine die";

- contrar suţinerilor pur generice din sentinţa recurată, am probat prin Anexa nr. 20 şi Anexele nr. 11.4. - 11.5 la petiţia mea nr. 6641/15.12.2017 - anexe depuse de CNCD în dosarul primei instanţe cu ocazia comunicării copiei dosarului administrativ nr. x/2017, că aparatul administrativ al pârâtul C.M.J. Mureş, refuză hărţuitor accesul meu la o piesă esenţială a dosarelor disciplinare, şi anume la transcrierea lizibilă a conţinutului consultului medicului de chirurgie generală B. (cercetat tocmai pentru acest consult la tatăl meu);

- contrar suţinerilor pur generice din sentinţa recurată, am probat prin Anexele 29.1. - 29.2.. Anexa nr. 24. Anexa nr. 3.1. si Anexa nr. 13 la petiţia mea nr. 6641/15.12.2017 - anexe depuse de CNCD în dosarul primei instanţe cu ocazia comunicării copiei dosarului administrativ nr. x/2017, că am fost convocată hărţuitor şi "anchetată" ilegal şi intimidant chiar şi de trei ori în acelaşi dosar, pe când medicii care ar fi trebuit anchetaţi disciplinar, nu au fost deranjaţi nici măcar cu o întrebare;

- contrar suţinerilor pur generice din sentinţa recurată, am probat prin Anexa nr. 26 la petiţia mea nr. 6641/15.12.2017 - anexă depusă si de CNCD în dosarul primei instanţe cu ocazia comunicării copiei dosarului administrativ nr. x/2017, că am fost pusă de intimatul-pârât CMJ Mureş în situaţia de a resimţi suferinţe psihologice inumane, prin retrăirea inadmisibilului şi absurdului deces al tatălui meu, a chinurilor pe care acesta le-a îndurat pe patul de spital şi cele aferente exsanguinării în nepăsarea totală a medicilor, pe care a trebuit să le descriu colegiului prin declaraţia nr. 690/18.01.2017 dată în faţa colegiului. Supunerea fiicei victimei (decedate într-un mod plin de cruzime - prin lăsarea să se exsanguineze cu refuzul de a i se da substitute sanguine salvatoare), la un asemenea supliciu trădează un veritabil sadism instituţionalizat al colegiului şi perseverenţa într-o hărţuire exponenţială, întrucât o asemenea "audiere" era obiectiv inutilă: toate informaţiile pe care le cunoşteam se aflau deja prezentate în plângere şi în actele pe care le-am comunicat la dosar, neavând elemente noi şi nesolicitându-mi-se de colegiu (nici prin convocator, nici la anchetă) elemente noi. Se urmărea numai punerea mea în poziţia inumană şi degradantă de a retrăi suferinţe sufleteşti atroce în faţa respectivilor membri ai colegiului medicilor, de a fi chinuită;

- contrar suţinerilor pur generice din sentinţa recurată, am probat prin Anexele nr. 27- 28 la petiţia mea nr. 6641/15.12.2017 - anexe depuse si de CNCD în dosarul primei instanţe cu ocazia comunicării copiei dosarului administrativ nr. x/2017, că intimatul-pârât colegiul al medicilor a trecut ilegal la "anchetarea" scrisă a persoanei mele, comunicându-mi poştal un set de întrebări vădit degradante şi hărţuitoare, care mi-au încălcat flagrant şi inadmisibil drepturile mele fundamentale, recurgând la un tratament intimidant, inuman şi degradant.

A.3. Hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii: art. 7, art. 250, art. 20, art. 6 alin. (1) coroborat cu art. 174 şi art. 405 C. proc. civ., precum şi cu art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale raportat la dispoziţiile imperative şi speciale ale art. 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000.

Prima instanţă a încălcat dispoziţiile imperative şi speciale ale art. 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000, conform cărora:

"în faţa Colegiului director se poate invoca orice mijloc de probă, respectând regimul constituţional al drepturilor fundamentale, inclusiv înregistrări audio şi video sau date statistice."

Aceasta, deoarece a susţinut vădit contrar legii în sentinţa recurată că "datele statistice" depuse de mine în probaţiune ar reflecta numai activitatea pârâtului CMJ Mureş şi nu pot dovedi faptele de discriminare ale acestuia, înlăturându-le "de plano". Prin aceasta, prima instanţă a încălcat legalitatea probei cu datele statistice, şi anume normele legale speciale care recunosc expres acest mijloc de probă în materie de discriminare.

B. Hotărârea a fost dată cu încălcarea si aplicarea greşită a normelor de drept material

I. Hotărârea a fost dată cu încălcarea si aplicarea greşită a normelor de drept material cuprinse în: art. 1-3, art. 10 lit. a), art. 16, art. 18 alin. (1), art. 19 alin. (1) lit. c) şi alin. (2), art. 20 şi art. 26 din O.G. nr. 137/2000; art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1)-(2), art. 20 şi art. 51 din Constituţie; art. 13 si art. 14 din Convenţie si Protocolul nr. 12 la Convenţie.

Acesta, întrucât, contrar dispoziţiilor mai sus indicate, prima instanţă şi pârâţii CNCD şi Consiliul Director CNCD nu au soluţionat efectiv acţiunea şi petiţia (sesizarea) mea, nu şi-au respectat competenţa şi obligaţiile expres prevăzute de lege, mi-au încălcat drepturile garantate de lege, nu au respectat normele procedurale de emitere a hotărârii contestate (sarcina legală a probei, motivarea în fapt, proba legală cu date statistice, intervenţia accesorie).

I.1. Prin sentinţa recurată a fost vădit nelegal menţinută hotărârea CNCD contestată, cu nr. 544/11.09.2019, lovită de nulitate absolută, deoarece:

a) pârâţii CNCD şi Consiliul Director CNCD s-au pronunţat cu privire la altceva decât obiectul cu care a fost sesizat. Astfel, aşa cum expres rezultă din consemnările din cap. II pct. 3 (p. 1), cap. IV pct. 16-27 (p. 2-4) şi cap. V pct. 53 (p. 10) din hotărâre, CNCD a analizat limitativ numai fapta de discriminare constând în aceea că petentei "nu i se permite să facă xerocopii după documente din dosarul de la Colegiul medicilor". In mod eronat şi nelegal. Şi prima instanţă s-a pronunţat pe acest obiect inexistent.

Or, nicăieri în petiţia (sesizarea) mea nr. 6641/15.12.2017 NU am reclamat aşa ceva. Dimpotrivă, aşa cum rezultă din pct. II. 1. - II.2. (p. 7-21) din petiţie, am reclamat refuzul pârâtului CJM Mureş (refuz discriminatoriu, nejustificat defavorizant, injust şi degradant, hărţuitor) al colegiului pârât, prin arhiva sa (biroul administrativ în care se păstrează şi arhivează dosarele administrativ-disciplinare) de comunicare către mine (cetăţeană petiţionară care am solicitat comunicarea copiilor) a copiilor xerox efectuate de acesta contra cost de pe înscrisurile aflate în păstrarea şi arhivarea colegiului pârât, spre deosebire de cum procedează şi celelalte colegii din ţară şi spre deosebire de medicii-membri ai colegiului, cărora pârâtul Ie comunică chiar gratuit copii;

b) În rest, pârâţii CNCD şi Consiliul Director CNCD, precum şi prima instanţă, nu au analizat efectiv şi nu s-au pronunţat cu privire faptele de discriminare, de defavorizare injustă, de tratament injust şi degradant şi de hărţuire sesizate de mine, cuprinse în pct. II.3. - II.4. (p. 21 - 22) şi cap. III-IV (p. 22-47) din petiţie, deci asupra faptelor cele mai importante şi esenţiale din aceasta. Aceste fapte distincte şi diferite sunt reamintite infra, Ia pct. următoare din cererea de faţă. La fel, prima instanţă nu a cercetat efectiv aceste fapte, prin analizarea concretă şi individualizată a fiecărui înscris anume indicat de mine în probaţiune - dimpotrivă, prima instanţă a folosit doar enunţuri pur generice nesprijinite pe considerente concrete raportate la înscrisurile concret determinate pe care le-am depus în probaţiune în dosarul nr. x/2017 al CNCD.

Prin urmare, prin neexaminarea efectivă a faptelor reclamate de mine prin petiţia mea nr. 6641/15.12.2017, mi-a fost încălcat flagrant dreptul la petiţionare şi dreptul Ia un remediu efectiv în materie de discriminare, garantate de: O.G. nr. 137/2000; art. 1 alin. (3) şi (5),art. 16 alin. (1)-(2), art. 20 şi art. 51 din Constituţie; art. 13 şi art. 14 din Convenţie şi Protocolul nr. 12 Ia Convenţie.

Cu alte cuvinte, pârâţii CNCD şi Consiliul Director CNCD şi prima instanţă şi-au nesocotit propria competenţă legală, derobându-se de Ia obligaţiile legale care îi reveneau. însă, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 828 din 16 februarie 2009, a reţinut că C.N.C.D. este obligat să soluţioneze orice plângere întemeiată pe dispoziţiile art. 2 din O.G. nr. 137/2000, având în vedere că "orice persoană juridică sau fizică are obligaţia sa respecte principiile egalităţii şi nediscriminării".

I.2. Sentinţa recurată şi hotărârea CNCD contestată au fost emise şi cu încălcarea dispoziţiilor procedurale imperative cuprinse în O.G. nr. 137/2000, întrucât:

a) în mod vădit contrar art. 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000, CNCD a respins superficial petiţia mea sub pretextul că nu aş fi dovedit şi existenţa raportului de cauzalitate dintre faptele reclamate şi criteriile invocate (dar a reţinut că am dovedit existenţa faptelor şi criteriilor de discriminare'). însă, conform prevederilor legale imperative mai sus indicate, existenţa raportului de cauzalitate se prezumă de lege, netrebuind dovedită de petiţionar (care trebuie să dovedească doar faptele), iar partea reclamată are sarcina legală a probei de a dovedi inexistenţa discriminării. Or, CNCD nu a putut reţine absolut nicio probă în acest sens. Dimpotrivă, aşa cum reamintesc în punctele următoare din acţiunea de faţă, raportul de cauzalitate rezultă indubitabil din probele existente în dosarul nr. x/2017, dar ignorate cu desăvârşire, arbitrar, de CNCD. Prima instanţă, mi-a înrăutăţit situaţia în propria cale de atac şi depăşind limitele sesizării (considerentele hotărârii CNCD), "adăugând" la hotărârea contestată motive pe care aceasta nu le conţine, şi anume că nu aş fi dovedit existenţa faptelor de discriminare;

b) în mod vădit contrar art. 20 alin. (7) din O.G. nr. 137/2000, CNCD nu a motivat în fapt hotărârea. Motivarea în fapt este inexistentă - a se vedea pct. 53 (p.10) din hotărâre. Lipseşte cu desăvârşire expunerea situaţiei de fapt reţinute în concret pe baza unor probe determinate administrate, motivele de fapt pe care se întemeiază soluţia şi care au format convingerea consiliului pârât. Nu se motivează în fapt, concret, de ce nu ar fi existat "raportul de cauzalitate", pe baza căror împrejurări de fapt şi a căror probe.

Hotărârea CNCD contestată nu este motivată în fapt, fiind arbitrară şi abuzivă, deoarece nu cuprinde silogismul logic propriu al consiliului. Nu analizează cu nimic concret faptele (omisive şi comisive) de discriminare, de defavorizare injustă, de tratament injust şi degradant şi de hărţuire, indicate prin petiţie. Doar se "concluzionează" (pct. 71, p. 12 din hotărâre), superficial şi fictiv, sec şi izbitor de concis, că nu ar putea fi reţinut un raport de cauzalitate, fără să se explice care sunt motivele proprii ale raţionamentului logico-juridicţional al consiliului pârât în acest sens. Fără să se facă nici măcar încadrarea în concret a faptelor reclamate. Deci se enunţă o ipoteză prin pct. 53 (o faptă reclamată, ipoteză şi falsă de altfel, nu aceea fiind în realitate obiectul petiţiei) şi o concluzie prin pct. 71, fără a se prezenta demonstraţia logică (privind faptele reclamate), ceea ce este aberant. Concluzia "concisă" este generică şi fictiva, deoarece nu este determinată concret şi verificabil pe probele din dosar. De ce nu există o motivare în fapt a hotărârii? Pentru că în realitate, raportul de cauzalitate nu doar că este prezumat de lege, ci chiar rezultă indubitabil din probele din dosarul nr. x/2017, care au fost ignorate pur şi simplu.

Însă, aşa cum a subliniat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr. 3729/27.09.2018), decizia jurisdicţională nu poate consta în reproducerea "in extenso" a unor acte de Ia dosar (în cazul de faţă, simplele susţineri ale părţilor - pct. 16-52). Chiar şi în situaţia în care argumentele organului jurisdicţional sunt similare, acesta nu se poate rezuma la o preluare întocmai a acestora, ci trebuie să ofere o analiză clară şi coerentă a tuturor argumentelor tuturor părţilor, de natură a asigura convingerea asupra propriului silogism logic prin care a ajuns la soluţia pronunţată;

c) în mod vădit contrar art. 20 alin. (4) şi (6), art. 26 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000, CNCD nu s-a pronunţat nici asupra cererilor mele repetate depuse la dosar, privind administrarea probei cu datele statistice aflate în deţinerea colegiului reclamat-pârât, care dovedeau existenţa discriminărilor şi raporturilor de cauzalitate;

d) în mod vădit contrar art. 20 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000 şi art. 2 raportat la art. 63 şi art. 67 alin. (1) C. proc. civ., CNCD nu s-a pronunţat nici asupra cererii de intervenţie accesorie formulată în favoarea mea de o organizaţie de apărarea drepturilor omului (C.).

I.3. În consecinţă, se impune prin forţa evidenţei anularea hotărârii CNCD şi, în principal, obligarea acestuia la emiterea unei noi decizii de soluţionare a petiţiei mele nr. 6641/15.12.2017, formulate la adresa intimatului-pârât de rând II (CMJ Mureş), cu examinarea efectivă a tuturor faptelor de discriminare, de defavorizare injustă, de tratament injust şi degradant şi de hărţuire, indicate prin petiţie.

II. Hotărârea a fost dată cu încălcarea si aplicarea greşită a normelor de drept material cuprinse în: art. 1-3, art. 10 lit. a), art. 16, art. 18 alin. (1), art. 19 alin. (1) lit. c) şi alin. (2), art. 20 şi art. 26 din O.G. nr. 137/2000; art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1)-(2), art. 20 din Constituţie; art. 13 si art. 14 din Convenţie si Protocolul nr. 12 la Convenţie.

Acesta, întrucât, contrar dispoziţiilor mai sus indicate, CNCD şi prima instanţă nu au analizat efectiv şi nu au constatat existenţa "primei categorii de fapte de discriminare multiplă, defavorizare nejustificată, tratament injust şi degradant, precum şi de hărţuire" indicate în cap. II, pct. II.0.-II.4. (p. 6-25) din petiţia mea nr. 6641/15.12.2017.

II.0. Precizări prealabile. Categoria de fapte ale pârâtului colegiu al medicilor, prezentate în continuare în acest capitol, au caracter pur administrativ, vizând accesul petiţionarilor (cetăţenilor) la copiile documentelor din propriul lor dosar disciplinar, acces care se aprobă pe linie administrativă de conducerea administrativă (de directorul administrativ al CMR, respectiv de preşedinţii diverselor comisii interne ale colegiilor teritoriale1) şi se execută de aparatul administrativ al pârâtului colegiu (consilier juridic, secretar tehnic de comisie etc), în afara oricăror dezbateri publice, contradictorii şi echipolente.

Este vorba despre comportamente factuale ale aparatului administrativ al colegiului pârât. De asemenea, este vorba despre o dispoziţie de a discrimina emisă pe linie administrativă de consiliul colegiului pârât (o decizie administrativă privind accesul la copiile de pe dosare). Cu alte cuvinte, accesul la copii este doar o măsură administrativă şi nu constituie o decizie jurisdicţională. Deci, eu nu contest decizii jurisdicţionale, ci am sesizat comportamente factuale şi la o dispoziţie de a discrimina. Aceste comportamente factuale constau în:

- refuzul (discriminatoriu, nejustificat defavorizant, injust şi degradant, hărţuitor) al colegiului reclamat, prin arhiva sa (biroul administrativ în care se păstrează şi arhivează dosarele administrativ-disciplinare) de comunicare către mine (cetăţeană petiţionară care am solicitat comunicarea copiilor) a copiilor xerox contra cost de pe înscrisurile aflate în păstrarea şi arhivarea colegiului reclamat, spre deosebire de cum procedează şi celelalte colegii din ţară şi spre deosebire de medicii-membri ai colegiului, cărora reclamatul le comunică chiar gratuit copii;

- o dispoziţie de a discrimina adresată arhivei unităţii (biroul administrativ în care se păstrează şi arhivează dosarele administrativ-disciplinare), cuprinsă într-o decizie administrativă a conducerii administrative a persoanei juridice reclamate ("Consiliul", care nu are atribuţii jurisdicţionale).

II.1. Prezentarea succintă a situaţiei de fapt

II.1.1. În calitate de petentă (cu statut de rudă a victimei medicilor membri ai colegiului), am depus în mod constant cereri pentru a mi se comunica, de către aparatul administrativ al pârâtului colegiu (arhiva - nu mă refer aici la un compartiment astfel denumit în organigrama instituţiei, ci la o structură organizatorică "de facto" care păstrează şi arhivează documentele, şi se comportă ca atare faţă de cetăţeni), copii contra cost (fie ele xerocopii, fotocopii, scanări etc.) de pe documentele din dosarele mele, pentru scopul legitim de a-mi putea exercita drepturile garantate de lege prin utilizarea acestora (fapte dovedite - am depus la dosarul nr. x/2017, exemplificativ cererile: din 2.11.2016, depusă poştal; nr. 3913/7.11.2016; din 18.11.2016, depusă poştal; nr. 2930/13.06.2017, depusă poştal; nr. 1950/17.03.2017-Anexele nr. 3.1.-3.7. la petiţia mea nr. 6641/15.12.2017).

În mod repetat, aparatul administrativ al pârâtului colegiu a respins abuziv, discriminatoriu şi hărţuitor toate cererile mele, fie prin necomunicarea vreunui răspuns, fie prin respingerea expresă în mod continuu - faptă continuă (fapte dovedite - am depus la dosarul nr. x/2017, exemplificativ adresele administrative: nr. x/9.11.2016; fără nr., din data de 20.03.2017; trei adrese fără nr. s toate dinl5.06.2017, privind 3 cereri separate de ale mele - Anexele nr. 4.1. - 4.5. la petiţia mea nr. 6641/15.12.2017), pentru a-mi zădărnici şicanator exercitarea drepturilor şi intereselor mele legitime.

II.1.2. Mai grav este că, pentru a obstacula drepturile legitime ale cetăţenilor petiţionari, conducerea administrativă a colegiului pârât (consiliul) chiar şi-a "autoadoptat" o decizie internă, prin care colegiul refuză să elibereze copii contra cost şi prin care obligă discriminatoriu şi hărţuitor pe petiţionari, de provenienţă teritorială şi de pe planul judeţului Mureş, să efectueze ei înşişi copii "cu mijloacele lor proprii" pe care să le aducă la sediul colegiului (exclusiv "telefon mobil, aparat foto, scanner portabil"). Este vorba despre o dispoziţie de a discrimina: Decizia nr. 127/17.03.2017 a pârâtului CMJ Mureş (depusă la dosarul nr. x/2017 şi afişată pe site-ul colegiului3 - Anexa nr. 5 la petiţia mea nr. 6641/15.12.2017 - fapt dovedit).

Astfel, pârâtul CMJ Mureş aplică un tratament diferenţiat faţă de cetăţenii petiţionari: care nu au echipamente tehnice performante de copiat deosebit de costisitoare (care sa asigure o calitate a copiilor ce să permită imprimarea ulterioară pe suport de hârtie, pentru a putea folosi respectivele documente ca înscrisuri probatorii) şi să asigure ei înşişi sursele de alimentare a acestor echipamente. Pe de altă parte, este interzis să se folosească copiatoare performante, propriu-zise (iar nu substitute, precum mobilul, aparatul foto, scannerul portabil, care nu sunt dedicate pentru copii de înaltă calitate). De asemenea, datorită condiţiilor din interiorul sediului pârâtului (luminozitate scăzută, îndosarierea strânsă a documentelor etc), precum şi a calităţii documentelor din dosare, copiile rezultate (prin efectuarea ad-hoc prin "mijloace proprii") sunt de cele mai multe ori greu lizibile sau ilizibile, fiind astfel inutilizabile (acestea sunt improprii pentru cunoaşterea integrală a cazului, pentru cercetarea lor de către specialişti proprii, pentru a fi folosite ca probe etc.) - am depus în acest sens, exemplificativ câteva copii făcute de mine cu singurul "mijloc propriu" pe care îl am: telefonul mobil (aspecte PROBATE prin Anexele nr. 6.1. - 6.4. Ia petiţia mea nr. 6641/15.12.2017).

În egală măsură, pârâtul aplică un tratament diferenţiat faţă de cetăţenii care nu dispun de pregătire şi abilităţi fizico-intelectuale specifice adecvate utilizării la nivel optim a echipamentelor tehnice, în vederea obţinerii unor copii lizibile şi utilizabile prin printare ulterioară. Eu sunt o asemenea persoană, nefiind absolventă a vreunui profil sau curs tehnic de specialitate în domeniu şi nefiind foarte îndemânatică în mişcări manuale, reglare şi butonare cu fineţe a aparaturilor.

Această decizie internă (cu nr. 127/17.03.2017) emisă de pârât vine în coliziune cu Decizia nr. 5 din 24.02.2017 a Colegiului Medicilor din România4 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 168/8.03.2017, care respectă drepturile cetăţenilor petiţionari şi, prin aparatul său administrativ, le eliberează copii contra cost (pentru un tarif minim, de doar 0,10 RON/pagină) de pe documente, recomandând inclusiv colegiului pârât să procedeze la fel.

De asemenea, şi alte colegii teritoriale (judeţene) ale medicilor eliberează copii contra cost petiţionarilor de pe documentele din dosarele disciplinare ale acestora, cu tarife extrem de accesibile. De exemplu (Anexele nr. 7.1. - 7.11. Ia petiţia mea nr. 6641/15.12.2017 - fapt dovedit), există colegiile teritoriale ale medicilor:

- care aplică întocmai şi la nivel teritorial Decizia nr. 5 din 24.02.2017 a CMR, eliberând copii contra cost (0,10 RON/pagină): CMJ Harghita, CMJ Alba, CMJ Prahova, CMJ Vaslui etc;

- care au adoptat reguli proprii, eliberând copii contra cost: CMJ Cluj, CMJ Bacău, CMJ Teleorman, CMJ Maramureş, CMJ Giurgiu, CMJ Sibiu, CMJ Olt etc.

Se creează astfel o discriminare flagrantă, sub multiple aspecte, pentru petiţionarii care solicită accesul la copii, şi anume între: cei cu avere (cu "mijloace proprii" performante) şi cei fără asemenea bunuri ce necesită cheltuieli voluptorii; cei cu pregătire şi abilităţi fizico-intelectuale în domeniul folosirii mijloacelor tehnice de copiere şi cei fără asemenea pregătire şi abilităţi; cei care se adresează la nivel local şi cei care se adresează la nivel central; cei care se adresează la nivelul judeţului Mureş şi cei care se adresează Ia nivelul altor judeţe.

II.1.3. Mult mai grav este că pârâtul CMJ Mureş înţelege să discrimineze între ei chiar şi petiţionarii, în sensul că medicilor membri Ie eliberează gratuit copii, iar petiţionarilor victime/rude ale victimelor acestor medici, le refuză eliberarea de copii gratuite sau contra cost.

Se creează astfel o discriminare suplimentară între persoane aflate în aceeaşi situaţie de părţi ale dosarelor: cei care sunt medici membri ai colegiului pârât şi cei care sunt victime/rude ale victimelor acestor medici (situaţia mea).

a) în acest sens, am prezentat CNCD un caz deosebit de edificator, întrucât discriminarea se raportează chiar la un medic membru al colegiului pârât care nici măcar nu este parte în respectivul dosar din care a primit copii, ba chiar i s-a respins expres şi repetat accesul la dosarul meu, şi totuşi i s-au comunicat gratuit copiile scanate de pe documente din dosarul meu! ... Astfel, în dosarul administrativ nr. x/2016 al CMJ Mureş, vizând pe medicului S.A. (CA. numele dinaintea căsătoriei) întocmit din oficiu prin Decizia nr. 311/25.11.2016 (Anexa nr. 8 la petiţia mea nr. 6641/15.12.2017), pârâtul CMJ Mureş, reprezentat prin consilierul său juridic, în data de 12.12.2016, transmite (de pe adresa oficială de e-mail a colegiului) o adresă administrativă, prin e-mail, către medicul S.A. (CA.) membru al său, precum şi către reprezentantul contractual (avocatul) al acestui medic (av. D.M.), la care ataşează în copie (în format PDF scanat):

"invitaţia de participare la lucrările Comisiei de Jurisdicţie din 19 decembrie 2016 ora 12:30, împreună cu plângerea formulată"! Această copie a e-mail-ului se află depusă la paginile nr. 10 şi nr. 12 din dosarul nr. x/2016, astfel cum rezultă de pe numerotarea făcută pe partea dreapta - sus a paginii (Anexele nr. 11.1. - 11.2. la petiţia mea nr. 6641/15.12.2017).

Or, "plângerea formulată" comunicată este tocmai plângerea formulată de mine împotriva altor medici, în alt dosar (dosarul nr. x/2016). Acest act juridic - document (plângere) dintr-un dosar administrativ al colegiului pârât (dosarul nr. x/2016) este deci copiat (scanat) gratuit de către pârât şi comunicat gratuit unui medic, chiar din afara dosarului respectiv. Se creează astfel o discriminare evidentă între petiţionarii care solicită copii, pe criteriul categoriei sociale (subcategoria socio-profesională): medicii membri ai colegiului pârât versus cei care nu au acesta calitate. Subliniez că nu există nicio decizie a CM România sau a CMJ Mureş privind comunicarea copiilor de pe dosare, care să permită acest tratament diferenţiat, discriminarea fiind factuală.

b) Din Anexele I. 9-10, 16, 20, 28-29 depuse de CMJ Mureş la dosarul nr. x/2017, rezultă cu claritate că toate cererile mele de fotocopiere a actelor (depuse progresiv) poartă menţiunea datei concrete la care am făcut studierea şi fotocopierea ("prin mijloace proprii"), menţiune expresă făcută de personalul arhivei/secretariatului instituţiei reclamate.

Pe când, în cazul medicilor membri ai pârâtului CMJ Mureş (exemplificativ Anexele V. 1-3), acestora li s-a permis să depună şi Ii s-a aprobat o solicitare generală şi generică de "acces" Ia dosare în arhivă, în mod necondiţionat şi nelimitat, în baza cărora li se eliberează nelimitat şi gratuit xerocopii şi copii scanate (ataşamente la email), de către aparatul administrativ. Exemplificativ, există declaraţia medicului-membru al pârâtului colegiu, B., tehnoredactată pe foarte multe pagini, conţinând sute de date şi indicatori cifrici medicali, care sunt reproduşi cu exactitate din sutele de pagini ale multiplelor volume ale dosarului - deci, acest medic nu ar fi putut redacta lunga, complexa şi precisa sa declaraţie, dacă reclamatul nu i-ar fi comunicat gratuit xerocopii, întrucât pe cererea acestuia de acces la dosar (Anexa V. 1. la petiţia mea) NU este consemnată efectuarea de copii "prin mijloace proprii", iar alte cereri ale acestuia nu există!

S-a dovedit odată în plus că pârâtul CMJ Mureş eliberează nelimitat şi gratuit xerocopii şi copii scanate (ataşamente la email) medicilor. Astfel, am dovedit chiar practicile curente (comportamente factuale) ale pârâtului CMJ Mureş.

II.2. Întrunirea condiţiilor existenţei discriminării multiple, conform dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 alin. (1)-(3) şi alin. (6) din O.G. nr. 137/2000.

II.2.1. Faptele - existenţa tratamentului diferenţiat manifestat prin orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă. Existenţa concomitentă şi a dispoziţiei de a discrimina.

II.2.1.1. "Tratamentul mai puţin favorabil" poate include şi: respingere, refuz, excludere, oferirea unor condiţii mai puţin favorabile sau a unui serviciu mai sărac, refuzarea unei alternative sau oportunităţi. Tratamentul diferenţiat aplicat de colegiul pârât faţă de mine se manifestă concomitent:

a) prin efectuarea deosebirilor între petiţionarii care solicita copii (lizibile şi utilizabile efectiv) de pe propriile dosare. Pârâtul CMJ Mureş operează discriminatoriu, arbitrar şi abuziv, multiple deosebiri, în mod concomitent:

- între petiţionarii avuţi (cei care au echipamente performante, dar foarte scumpe, pentru a efectua ei înşişi copii lizibile şi utilizabile efectiv cu aceste "mijloace proprii") şi petiţionarii nu au asemenea bunuri materiale (şi anume echipamente scumpe ce presupun cheltuieli voluptorii, de lux, împovărătoare şi spoliatoare);

- între petiţionarii cu pregătire şi abilităţi fizico-intelectuale în domeniul folosirii mijloacelor tehnice de copiere (care presupune alegerea şi reglarea parametrilor precum contrastul, rezoluţia, balansul, mărimea etc, precum şi folosirea corectă a tastaturii şi funcţiilor asociate acestora) şi petiţionarii fără asemenea pregătire şi abilităţi fizico-intelectuale (de exemplu, persoane inabile, persoane în vârstă sau cărora din motive medicale le tremură mâinile, persoane fără cunoştinţe tehnice în domeniu etc);

- între petiţionarii care solicită copii contra cost la nivelul teritorial de pe documentele din unul şi acelaşi dosar al lor şi cei care solicită copii la nivel central;

- între petiţionarii care solicită copii contra cost la nivelul judeţului Mureş şi cei care se adresează la nivelul altor judeţe;

- între petiţionarii medici şi cei care nu sunt medici;

b)prin efectuarea excluderilor. Pârâtul CMJ Mureş exclude de la beneficiul obţinerii de copii (lizibile şi utilizabile efectiv) de pe documentele din propriul dosar:

- pe petiţionarii care nu sunt avuţi (nu au echipamente performante, dar foarte scumpe, pentru a efectua ei înşişi copii lizibile şi utilizabile efectiv cu aceste "mijloace proprii", care presupun cheltuieli voluptorii, de lux, împovărătoare şi spoliatoare). Aceştia nu vor putea obţine nicio copie sau copiile pe care le vor face cu mijloacele modeste de care dispun nu vor fi lizibile şi utilizabile efectiv;

- pe petiţionarii tară pregătire şi abilităţi fizico-intelectuale în domeniul folosirii mijloacelor tehnice de copiere;

- pe petiţionarii care solicită copii contra cost de pe documentele din propriul dosar, la nivelul local, precum şi al judeţului Mureş;

- pe petiţionarii care solicită copii (chiar gratuit), dar nu sunt medici membri ai colegiului pârât;

c) prin efectuarea restricţiilor. Pârâtul instituie discriminatoriu, arbitrar şi abuziv, multiple restricţii simultane de la beneficiul obţinerii de copii (lizibile şi utilizabile efectiv) de pe documentele din propriul dosar:

- pentru petiţionarii care nu sunt avuţi (nu au echipamente performante, dar foarte scumpe, pentru a efectua ei înşişi copii lizibile şi utilizabile efectiv cu aceste "mijloace proprii", care presupun cheltuieli voluptorii, de lux, împovărătoare şi spoliatoare);

- pentru petiţionarii fără pregătire şi abilităţi fizico-intelectuale în domeniul folosirii mijloacelor tehnice de copiere;

- pentru petiţionarii care solicită copii contra cost de pe documentele din propriul dosar, la nivelul local, precum şi al judeţului Mureş;

- pentru petiţionarii care solicită copii (chiar gratuit), dar nu sunt medici membri ai colegiului pârât;

d)prin efectuarea preferinţelor:

- pentru categoria socială a celor cu avere (în detrimentul celor care nu au echipamente performante, dar foarte scumpe, pentru a efectua ei înşişi copii lizibile şi utilizabile efectiv cu aceste "mijloace proprii", care presupun cheltuieli voluptorii, de lux, împovărătoare şi spoliatoare), numai acestora respectându-le dreptul la obţinerea de copii (lizibile şi utilizabile efectiv) de pe documentele din propriul dosar, deoarece numai aceştia dispun de "mijloace proprii" corespunzătoare performante pentru a efectua ei înşişi copiile;

- pentru cei cu pregătire şi abilităţi fizico-intelectuale în domeniul folosirii mijloacelor tehnice de copiere la parametri tehnici optimi (în detrimentul celor nu au acest nivel de pregătire tehnică şi nu dispun de abilităţile corespunzătoare), numai acestora respectându-le dreptul la obţinerea de copii (lizibile şi utilizabile efectiv) de pe documentele din propriul dosar, deoarece numai aceştia dispun de nivelul de pregătire tehnică şi abilităţile necesare utilizării mijloacelor tehnice proprii pentru a efectua ei înşişi copiile;

- pentru categoria socio-profesională a medicilor membri ai colegiului (în detrimentul victimelor/rudelor acestora), cărora le eliberează copii de pe documentele din dosare disciplinare, copii efectuate de pârât prin chiar gratuit, chiar şi dacă medicii nu sunt părţi în respectivele dosare şi chiar şi dacă le solicită la nivelul teritorial.

II.2.1.2. Decizia nr. 127/17.03.2017 a pârâtului reprezintă o dispoziţie de a discrimina, întrucât are caracter obligatoriu pentru toţi reprezentanţii şi angajaţii colegiului pârât şi se află la baza comportamentului factual al pârâtului CMJ Mureş de a discrimina, prin faptele învederate supra.

Ordinul de a discrimina nu se limitează doar la dispoziţia care are caracter obligatoriu, ci se extinde şi la situaţiile în care există o preferinţă expresă (în cazul nostru pe criteriile a-d de la pct. II.2.2.1. de mai jos) sau o încurajare (în cazul nostru pe criteriile e-f de la pct. II.2.2.1. de mai jos) de a trata persoanele mai puţin favorabil din cauza unuia dintre criteriile de nediscriminare (deoarece decizia nu conţine nicio interdicţie sau sancţiune pentru tratamentul diferenţiat defavorabil petiţionarilor care nu sunt medici, ci victime ale medicilor).

Declararea în orice fel a intenţiei de a trata oamenii mai puţin favorabil (inclusiv prin Decizia nr. 127/17.03.2017 a pârâtului), din oricare dintre motivele protejate, duce la discriminare directă, ceea ce s-a şi produs în cazul de faţă.

II.2.2. Criteriul. Existenţa criteriilor multiple de discriminare. Fapta de discriminare poate fi determinată de "orice" criteriu.

II.2.2.1. În cauza de faţă, criteriile de discriminare (referitoare la persoane aflate în situaţie comparabilă: petiţionari care solicită pârâtului CMJ Mureş copii de pe actele din propriul dosar administrativ) sunt multiple fiind următoarele, după caz:

- a) categoria socială, sub forma subcategoriei averii (criteriu interzis expres şi de art. 4 alin. (2) din Constituţie): deţinerea de echipamente tehnice (limitativ: telefon mobil, aparat foto şi scanner portabil). Însă, practic, numai cei care au echipamente tehnice cu funcţii de copiere performante (adică având calitate şi rezoluţie avansată, stabilizator de imagine, lentile şi focalizare avansate etc, iar nu orice echipament), care sunt foarte scumpe, pot a efectua realmente ei înşişi (cu "mijloace proprii") copii lizibile şi utilizabile efectiv, spre deosebire de cei care nu au asemenea echipamente performante (pentru care sunt necesare cheltuieli voluptorii, de lux, împovărătoare şi spoliatoare). Astfel, sunt discriminaţi (trataţi mai puţin favorabil) petiţionarii (inclusiv eu) care aparţin grupului celor care nu au echipamente tehnice cu funcţii de copiere performante (care să permită imprimarea ulterioară a documentelor copiate spre a putea fi utilizate), care sunt extrem de costisitoare, valorând mii de RON, şi care ulterior nu le mai sunt de folos pentru copiere, întrucât orice autoritate sau instituţie administrativă, precum chiar şi instanţele judecătoreşti, efectuează ele însele copii contra cost de pe actele solicitate de petiţionari6. Pârâtul colegiu impune abuziv un lux inutil, aberant, pentru cetăţeni. Am depus exemplificativ, rezultatul ilizibil al majorităţii copiilor efectuate cu mijloacele mele proprii. (In acelaşi timp, nu trebuie ignorat nici faptul că este de notorietate că medicii sunt majoritar mai avuţi - având posibilitatea cumulului veniturilor publice şi private, respectiv având o ofertă de activitate mai mare decât oferta nr. de medici-, pe când în cazul eclectic al victimelor/rudelor victimelor medicilor nu se poate presupune o astfel de majoritate. Deci, tratamentul diferenţiat afectează în cele din urmă victimelor/rudelor victimelor medicilor - a se vedea mai jos, criteriile de la lit. e)-f);

- b) pregătirea şi abilităţile fizico-intelectuale în domeniul folosirii (la parametri tehnici optimi) a mijloacelor tehnice de copiere performante. Numai cei cu asemenea pregătire şi abilităţi pot folosi parametri tehnici optimi ai mijloacele tehnice pentru a efectua ei înşişi copii lizibile şi utilizabile efectiv, spre deosebire de cei lipsiţi de aceste caracteristici, precum: persoane rară abilităţi adecvate, persoane în vârstă, persoane cu handicap, persoane cu boli cronice (sau cu afecţiuni medicale cauzate chiar de medici!), persoane tară un nivel de instruire tehnică, persoane iară cunoştinţe privind parametrii tehnici ce trebuie adaptaţi la condiţiile concrete de fotocopiere etc. Astfel, sunt discriminaţi (trataţi mai puţin favorabil) petiţionarii (inclusiv eu) care aparţin grupului celor care nu au abilităţi fizico-intelectuale adecvate, care nu cunosc şi nu ştiu să folosească diversele funcţii şi opţiuni de fineţe ale echipamentelor tehnice (pentru un rezultat optim): parametri extrem de variabili de la un tip de mijloc tehnic la altul, de la un producător la altul etc.;

- c) provenienţa teritorială a petiţiei (sub aspectul structurii administrative) prin care se solicită obţinerea de copii de pe unul şi acelaşi dosar propriu. Cei care se adresează la nivel central (CMR) li se comunică copiile contra cost (pentru tarife minime, simbolice), spre deosebire de persoanele (chiar aceleaşi) care se adresează la nivel teritorial (la colegiul local pârât). Astfel, petiţionarii nu primesc copii contra cost de la colegiul pârât local, de pe propriul lor dosar. Astfel, sunt discriminaţi (trataţi mai puţin favorabil) petiţionarii (inclusiv eu) aparţin grupului celor de la nivel teritorial local (al CMJ Mureş), care nu primesc copiile tocmai la nivelul administrativ teritorial;

- d) provenienţa din judeţul Mureş a petiţiei (aspectul situării geografice, judeţene la care se solicită obţinerea de copii de dosarul propriu). Petiţionarilor care se adresează pe planul judeţului Mureş, nu li se comunică copiile contra cost de către colegiul pârât (CMJ Mureş), spre deosebire de petiţionarii aflaţi în situaţie identică, care se adresează pe planul altor judeţe (de exemplu, Harghita, Alba, Prahova, Vaslui, Cluj, Bacău, Teleorman, Maramureş, Giurgiu, Sibiu, Olt etc- Anexele nr. 7.1. - 7.11. la petiţia mea nr. 6641/15.12.2017), care eliberează copii efectuate de aceste colegii (lizibile şi utilizabile), contra cost (pentru tarife minime). Astfel, sunt discriminaţi (trataţi mai puţin favorabil) petiţionarii (inclusiv eu) care aparţin grupului celor de pe planul judeţean Mureş, care nu primesc copiile în acest judeţ;

- e) categoria socială, sub forma subcategoriei socio-profesionale: calitatea de medic membru al colegiului pârât. Numai celor care sunt medici li se efectuează şi li se comunică gratuit copii de către pârâtul colegiu, prin mijloacele pârâtului, chiar la nivel local (Iară să li se impună utilizarea de "mijloace proprii", tară să li se impună efectuarea de către ei înşişi a procedurilor tehnice de copiere, iară să li se impună criteriul teritorial etc). Astfel sunt discriminaţi (trataţi mai puţin favorabil) petiţionarii (inclusiv eu) care aparţin grupului celor care nu sunt medici membrii ai pârâtului, motiv pentru care nu li s-au comunicat niciodată copii gratuite (sau contra cost), lizibile şi utilizabile, făcute de pârâtul CMJ Mureş;

- f) calitatea de victimă a medicilor membri ai colegiului pârât - discriminare prin asociere: calitatea mea de rudă (fiică) a victimei medicilor membri ai colegiului pârât. Astfel sunt discriminaţi (trataţi mai puţin favorabil) petiţionarii (inclusiv eu) care aparţin grupului victimelor/rudelor victimelor - reclamante disciplinare ale medicilor membri ai colegiului pârât, raţiune pentru care nu li se comunică copii lizibile şi utilizabile tăcute de pârâtul CMJ Mureş.

II.2.2.2. În cauza de faţă, sub fiecare aspect dintre cele multiple sesizate, condiţia criteriului (caracteristicii) ca motiv generator al discriminării este îndeplinită: această condiţie constă în existenţa criteriului ca circumstanţă concretizată (materializată) şi care constituie cauza (sau o cauză în circumstanţele/concursul cauzal) actului sau faptului discriminatoriu, şi care, în situaţia inexistenţei, nu ar determina săvârşirea discriminării (raportul de cauzalitate concret este prezentat infra, la pct. II.2.4.). Aceste criterii multiple (caracteristici) sunt concrete, materializate şi clar formulate (explicite şi cu trimitere specială clară): ele sunt constatate expres şi incontestabil în însuşi cuprinsul înscrisurilor care emană de la colegiul pârât, criteriile de discriminare fiind consemnate în aceste înscrisuri (a se vedea detaliat, la pct. II.2.4.). Criteriile multiple invocate de mine nu pot fi separate de factorul concret ce constituie obiectul plângerii.

De asemenea, de pildă, referitor la fapta pârâtului CMJ Mureş (constând în comunicarea gratuită a copiilor efectuate chiar de pârât prin mijloacele sale exclusiv către medicii care sunt membrii săi), iar nu şi victimelor/rudelor victimelor acestora, trebuie remarcat că este discriminatorie şi acea politică sau măsură generală care prejudiciază în mod disproporţionat un grup de persoane (care nu sunt medici membri ai pârâtului), chiar dacă măsura nu vizează în mod specific acel grup; o discriminare potenţială poate rezulta dintr-o situaţie faptică (CEDO: D.H. şi alţii împotriva Cehiei, Hotărârea din 13 noiembrie 2007; Sampanis şi alţii împotriva Greciei, Hotărârea din 5 iunie 2008).

II.2.3. Drepturile încălcate. Tratamentul diferenţiat are ca scop şi efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a oricăror drepturi recunoscute prin lege, în "orice" domenii ale vieţii publice.

II.2.3.1. Scopul şi efectul tratamentului diferenţiat este obstucţionarea: dreptului complex la un remediu efectiv în materie disciplinară în cazul morţii intraspitaliceşti, ce conţine şi dreptul la acces integral şi efectiv la propriul dosar disciplinar; a dreptului la apărare; a dreptului de petiţionare; a dreptului la tratament egal în faţa oricărui organ jurisdicţional; a dreptului la proprietate şi a dreptului la acordarea serviciilor publice administrative; precum şi încălcarea concomitentă a drepturilor la sănătate (integritate morală şi psihică), la demnitate, la a cere respectul datorat memoriei rudei (de gradul I) decedate, Ia informare.

II.2.3.2. Dreptul meu legal la un remediu eficient în materie disciplinară în cazul decesului pacientului spitalizat (rudă a mea de gradul I - tatăl meu). Articolul 2 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale (ale cărei prevederi fac parte din dreptul intern, conform art. 11 alin. (1)-(2) din Legea fundamentală) impune pentru Statul român (prin autorităţilor sale naţionale judiciare sau non-judiciare - cum este şi cazul colegiului medicilor pârât) o serie largă de obligaţii pozitive (astfel cum a statuat în mod constant Curtea Europeană a Drepturilor Omului, de exemplu, în cauzele Altug ş.a. împotriva Turciei, Eugenia Lazăr împotriva României, Baldovin împotriva României, C.R.J. în numele lui Valentin Câmpeanu împotriva României, Elena Cojocaru împotriva României, Mihu împotriva României, Codarcea împotriva României, Florin Istrăţoiu împotriva României etc), printre care şi aceea: de a institui un sistem eficient care să permită cercetarea amănunţită şi stabilirea cauzei decesului unei persoane ce se afla sub răspunderea personalului medical, în vederea obligării acestuia să răspundă şi a aplicării sancţiunilor disciplinare corespunzătoare. Curtea a stabilit că este inacceptabilă reglementarea unor plângeri teoretice ale victimelor şi rudelor acestora, lipsite de eficienţă - de exemplu, nu există efectivitate în cazul ignorării argumentelor membrilor familiei pacientului decedat prin împiedicarea acestora la a avea acces integral şi efectiv la toate piesele dosarului disciplinar, inclusiv prin obţinerea de copii.

Corelativ acestor obligaţii pozitive ale statului (prin autorităţile sale naţionale judiciare sau non-judiciare - cum este şi cazul colegiului medicilor pârât), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit (inclusiv în cauzele mai sus menţionate) că, în conţinutul complex al dreptului la viaţă consacrat de art. 2 din Convenţie, este cuprins şi dreptul cetăţenilor (inclusiv al meu) la un remediu disciplinar efectiv care să permită eficient accesul neîngrădit la procedura disciplinară, inclusiv la dosarul disciplinar şi la obţinerea de copii de pe acesta. Invoc precedentul constând în hotărârile CEDO, de exemplu în cauzele Eugenia Lazăr împotriva României şi C.RJ. în numele lui Valentin Câmpeanu împotriva României, în care s-a statuat deja că art. 2 din Convenţie "impune o investigare amănunţită şi eficienta", care acordă dreptul victimelor sau rudelor acestora "de a interveni activ în procedura investigaţiei ", inclusiv sub forma accesului la copiile documentelor din dosarul disciplinar. Or, pârâtul CMJ Mureş nesocoteşte tocmai dreptul victimelor sau a rudelor acestora la acces la copii (lizibile şi utilizabile efectiv), fie şi contra cost. Or, CEDO a subliniat importanţa accesului la copiile actelor medicale şi prin prisma creării posibilităţii examinării lor .cu un expert independent propriu, ales chiar din străinătate (cu ajutorul căruia să poată înţelege efectiv problemele de ştiinţe medicale, de specialitate, care se pun în cauza disciplinară, semnificaţia datelor medicale din documentele şi rapoartele medicale de la dosar, precum şi aplicabilitatea protocoalelor şi ghidurilor medicale de specialitate. Nu este nici pe de parte rezonabil ca părţii vătămate să i se pretindă asemenea cunoştinţe ştiinţifice, astfel încât este abuziv şi imoral să se profite şi să îi fie exploatată lipsa de cunoştinţe în domeniu). Ca atare, încălcarea dreptului la accesul integral şi util Ia dosar, prin obţinerea copiilor (lizibile şi utilizabile efectiv) a actelor medicale din propriul dosar disciplinar, echivalează cu nesocotirea dreptului însuşi la remediul efectiv în materie disciplinară.

II.2.3.3. Dreptul meu la apărare, recunoscut de art. 24 alin. (1) din Constituţie şi art. 2 raportat la art. 13 alin. (3) C. proc. civ. însă pârâtul a nesocotit dreptul meu legal la apărare, transformându-l într-unul iluzoriu, neefectiv, lipsit de conţinut, prin necomunicarea copiilor (lizibile şi utilizabile efectiv) de pe dosarul meu disciplinar, pentru a-mi zădărnici construirea apărărilor. în acest sens, în cazuri similare (de exemplu, al reclamantului persoană vătămată, soţ al pacientei decedate - în dosarul nr. x/2009), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 3030/25 mai 20119, a statuat:

"Înalta Curte constată că imposibilitatea de consultare a dosarelor disciplinare de către persoanele care au formulat o reclamaţie în legătură cu activitatea profesională a unui medic, este de natură a atinge în substanţa sa dreptul la apărare al respectivei persoane.

Totodată, este de necontestat faptul că simpla comunicare a soluţiei pronunţate-de comisia de disciplină în soluţionarea cauzei disciplinare sau citarea în procedura disciplinară a persoanei reclamante, în absenţa consultării dosarului disciplinar, nu permit persoanei reclamante exercitarea unui drept la apărare în mod real, în condiţiile în care exercitarea respectivului drept presupune accesul la toate documentele care au stat la baza emiterii deciziei de către organul disciplinar, în caz contrar dreptul fundamentat la apărare ar deveni un drept teoretic şi iluzoriu, ceea ce nu poate fi acceptat.

Este mai mult decât împovărător, şi de natură a îngrădi dreptul de acces al persoanei care a sesizat organul disciplinar, a accepta susţinerile recurentului în sensul că persoana reclamantă ar putea obţine copiile actelor medicale aflate în dosarul disciplinar de la unitatea medicală care a produs acele documente, sau în cadrul unei alte acţiuni judiciare de natură civilă sau eventual penala.

Astfel, în mod corect a reţinut instanţa de fond că... se încalcă dreptul la apărare al persoanelor care au formulat o reclamaţie în faţa respectivei autorităţi [colegiul medicilor]".

II.2.3.4. Dreptul meu de petiţionare, ocrotit de dispoziţiile art. 51 din Constituţie şi art. 1 alin. (2) lit. d) pct. (x) din O.G. nr. 137/2000. Pârâtul colegiu ignoră petiţiile mele privind eliberarea şi comunicarea copiilor (lizibile şi utilizabile efectiv) de pe dosarele disciplinare.

II.2.3.5. Dreptul meu la tratament egal în faţa oricărui organ jurisdicţional, garantat de prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, art. 2 raportat la art. 8 C. proc. civ. şi art. 1 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 137/2000. Pârâtul colegiu m-a supus la un tratament discriminatoriu, contrar acestor prevederi legale, tratament descris supra (la care fac trimitere).

II.2.3.6. Dreptul meu la sănătate (integritate morală şi psihică), garantat de art. 8 alin. (1) din Convenţie, art. 22 alin. (1) din Constituţie şi de art. 61 din C. civ., este vătămat prin tratamentul discriminatoriu pârât, tratament cu efectul obstaculării dreptului meu la obţinerea de copii (lizibile şi utilizabile efectiv) de pe dosarul disciplinar, ceea ce îmi paralizează dreptul la un remediu efectiv pentru angajarea răspunderii disciplinare în contextul decesului în spital a tatălui meu şi dreptul meu la apărare. Această obligare a mea de către pârât, la suportarea sarcinii frustrante a lipsei reale de sorţi de izbândă (sabotarea de colegiul pârât prin refuzul comunicării copiilor), îmi cauzează suferinţe morale deosebite. Este vorba de presiunile şi frământările sufleteşti tot mai acute pentru mine, generate de obstrucţionările instituite administrativ de pârâtul colegiu (care mă supun implacabil la un simulacru, ce permite muşamalizarea plângerii) şi de atitudinea dispreţuitoare a celor vinovaţi de decesul intraspitalicesc (care astfel se ştiu puşi la adăpost în faţa răspunderii, ca urmare a acestor malversaţiuni administrative ale pârâtului colegiu).

II.2.3.7. Dreptul meu la demnitate (garantat de art. 1 alin. (3) din Constituţie şi art. 72 din C. civ.), este vătămat prin supunerea mea de către colegiul intimat la tratamentul discriminatoriu pârât, care m-a transformat într-o "victimă pasivă", ce a fost redusă la inutilitate şi neputinţa de a se apăra efectiv şi eficient, printr-o analiză amănunţită şi echitabilă a documentelor. Acest tratament discriminatoriu mă umileşte profund. "Discriminarea în sine este un afront adus demnităţii umane". "Tratând pe cineva mai puţin favorabil datorită unor criterii inerente sugerează în primul rând dispreţ sau lipsă de respect faţă de personalitatea sa" (Hotărârea CNCD nr. 130/4.03.2015). (Pentru prezentarea încălcării acestui drept, a se vedea infra, pct. II.3.4.).

II.2.3.8. Dreptul meu de a cere respectul datorat memoriei persoanei decedate, rudă a mea de gradul I în linie dreaptă (tatăl meu), drept garantat de art. 78-79 raportat la art. 256 C. civ.. Acest drept este vătămat, deoarece memoria tatălui meu (fost înalt magistrat) este întinată de nefericita şi revoltătoarea reputaţie pe care a dobândit-o, ca fiind o nouă victimă a care este umilită, prin faptul că decesul lui spitalicesc nu poate fi în mod util şi eficient cercetat. Acesta, tocmai din pricina obstrucţionărilor administrative ale pârâtului colegiu, ce zădărnicesc decelarea amănunţită şi echitabilă a împrejurărilor (ca fiică a victimei decedate) prin accesul la copiile lizibile şi utilizabile ale documentelor, şi, pe această cale, se asigură impunitatea sfidătoare şi batjocoritoare a celor vinovaţi.

II.2.3.9. Dreptul meu la proprietate, garantat de Protocolul nr. 1 la Convenţie, de art. 44 alin. (1)-(2) şi art. 136 alin. (5) din Constituţie. In loc să îmi ceară să plătesc un anumit tarif rezonabil fix/pagină copiată (numai de pe paginile care mă interesează), colegiul local pârât îmi impune aberant înhămarea la cheltuieli disproporţionate, voluptorii, de lux, împovărătoare şi spoliatoare, pentru a-mi procura "mijloace proprii" de copiere, care, însă, pentru a asigura copii lizibile şi utilizabile le imprimarea ulterioară, trebuie să fie performante, adică foarte costisitoare. Pentru a le folosi doar cu această ocazie, ulterior aceste bunuri devenind inutile pentru mine (pentru că toate instituţiile administrative, precum şi instanţele, eliberează copii).

Disproporţionalitatea, sarcina excesivă, arbitrariul şi abuzul în ingerinţa asupra proprietăţii, în sensul practicii CEDO10, sunt evidente.

II.2.3.10. Dreptul meu la acordarea serviciilor publice administrative, garantat de art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală şi de art. 1 alin. (2) lit. f) coroborat cu art. 10.lit. a) şi lit. h) din O.G. nr. 137/2000. Astfel cum am detaliat supra, colegiul medicilor pârât reprezintă o autoritate publică, administrativă, prin asimilarea legii, iar comunicarea copiilor de pe actelor instrumentate de autoritatea administrativă (fie ea şi prin asimilare) face parte din categoria serviciilor publice administrative.

II.2.3.11. Dreptul meu la asigurarea informării corecte asupra problemelor de interes personal, garantat de art. 31 alin. (2) şi art. 1 alin. (5) din Constituţie coroborat cu art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (8) din O.G. nr. 137/2000.

II.2.4. Raportul de cauzalitate. Între criteriile de discriminare (mai sus indicate, la pct. II.2.2.) şi faptele colegiului pârât (tratamentul diferenţiat prezentat supra, la pct. II.2.1.) există o legătură de cauzalitate facil identificabilă.

În cauza de faţă, sub fiecare aspect dintre cele multiple sesizate, criteriile (caracteristicile) identificate ca motive generatoare al discriminării constituie cauza (sau o cauză în circumstanţele/concursul cauzal) actului sau faptului discriminatoriu, şi care, în situaţia inexistenţei lor, nu ar determina săvârşirea discriminării. Astfel, natura discriminării, sub aspectul ei constitutiv, decurge tocmai din faptul că diferenţa de tratament este indusă de existenţa unui criteriu (apartenenţa la una dintre caracteristicile sau la unul dintre criteriile protejate şi individualizate la persoana care este supusă discriminării), ceea ce presupune o legătură de cauzalitate între tratamentul diferit imputat şi criteriul interzis de lege, invocat în petiţie. Deci, criteriul protejat invocat (orice criteriu) constituie un factor relevant ("obiter dictum") sau imperativ ("ratio decidendi") în acţiunea sau inacţiunea imputată colegiului pârât.

Aplicarea criteriilor de discriminare (averea; pregătirea şi abilităţile fizico-intelectuale în domeniul folosirii mijloacelor tehnice de copiere; provenienţa teritorială şi cea judeţeană a petiţiei; categoria socio-profesională; categoria de victimă a medicilor membri ai colegiului pârât) sunt cele care au stat la baza tratamentului diferenţiat şi au determinat în mod clar şi lipsit de orice echivoc acest tratament (au generat deosebirile, excluderile, restricţiile şi preferinţele descrise anterior).

Acest raport de cauzalitate rezultă (şi este probat) în mod expres şi incontestabil din însuşi cuprinsul înscrisurilor care emană de la colegiul pârât, criteriile de discriminare fiind consemnate în aceste înscrisuri care, în acelaşi timp, consemnează şi faptele ce se constituie în tratamentul diferenţiat şi consecinţele acestora (deosebirile, excluderile, restricţiile şi preferinţele în materia obţinerii de către petiţionari de copii lizibile şi utilizabile efectiv de pe dosarele disciplinare). Astfel, de pildă, în Decizia nr. 127/17.03.2017 (anexată petiţiei mele) a pârâtului CMJ Mureş (care este şi o dispoziţie de a discrimina), sunt consemnate (la art. 9, art. 11, art. 12, art. 14): obligaţiile impuse împovărător, de către colegiul teritorial pârât, petiţionarilor din judeţul Mureş, de a-şi face ei înşişi fotocopii, cu mijloacele lor proprii; caracterul exclusiv şi limitativ (la nivelul teritorial al colegiului pârât) a acestei modalităţi de copiere. Din aceste prevederi rezultă cu claritate criteriile: averii (necesitatea de a avea mijloace tehnice performante); pregătirii şi abilităţilor fizico-intelectuale în domeniul folosirii mijloacelor tehnice de copiere; provenienţei teritoriale, precum şi celei judeţene a petiţiei. Consecinţele lor nemijlocite sunt deosebirile, excluderile, restricţiile şi preferinţele descrise anterior.

În adresele administrative ale pârâtului (fără nr., din data de 20.03.2017; cele 3 fără nr., toate din data de 15.06.2017 - anexate petiţiei mele), se stipulează expres că pârâtul colegiu local a respins cererea mea de comunicare a copiilor xerox, contra cost, de pe dosarul meu disciplinar, având în vedere dispoziţia de a discrimina cuprinsă în propria sa decizie de stabilire a procedurii de consultare a dosarelor disciplinare (Decizia nr. 127/17.03.2017), care interzice xerocopierea, respectiv că mi se impune obligaţia de a copia eu însămi, prin mijloacele mele proprii. Este, astfel, reconfirmată aplicarea criteriilor indicate în alineatul precedent.

În adresa administrativă fără nr., transmisă prin e-mail în data de 12.12.2016 (anexată petiţiei mele), este inserat "expressis verbis" că medicului S.A. (CA.) i s-a comunicat copia, în format PDF scanat, a plângerii formulate de mine, fără menţiunea (şi dovada) plăţii vreunei taxe de copiere (deci, gratuit). Rezultă indubitabil criteriul socio-profesional (calitatea de medic membru al colegiului), respectiv criteriul ce reuneşte grupul celor excluşi: calitatea de victimă/rudă a victimei medicilor. Efectele nemijlocite ale acestor criterii sunt deosebirile, excluderile şi restricţiile faţă de cei care sunt victimele/rudele victimelor medici, respectiv preferinţa pentru cei care sunt medici (numai medicilor li se comunică gratuit copii de către colegiul teritorial pârât, realizate chiar de către acesta, spre deosebire de cei sunt victimele respectivilor medici).

În concluzie, se pune o întrebare simplă: aş mai fi fost eu tratată mai puţin favorabil dacă aş fi fost în orice situaţie opusă (sau statut opus) conform fiecăruia dintre criteriile protejate indicate? Răspunsul evident este "da", deci tratamentul mai puţin favorabil este în mod clar cauzat de criteriile protejate. Acesta este şi motivul pentru care criteriile identificate şi prezentate sunt cele care fac diferenţa. Deci, singura explicaţie rezonabilă pentru aplicarea tratamentului diferenţiat este întrunirea caracteristicilor protejate ale mele (criteriile), ca victimă a discriminării.

Nu prezintă relevanţă: cauzarea sau nu a unui prejudiciu; existenţa/inexistenţa intenţiei de a discrimina; dacă discriminatorul este motivat sau nu de o prejudiciere; dacă măsura este sau nu destinată să ducă Ia un tratament diferenţiat; că există în realitate o victimă identificabilă şi că, probabil, aceasta beneficiază de un tratament egal în ce priveşte alte criterii de discriminare în circumstanţe similare.

II.2.5. Poziţiile comparabile. În cauză, există persoane şi situaţii aflate în poziţii comparabile.

În prezenta cauză sunt direct aplicabile şi dispoziţiile prioritare ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 al Protocolului nr. 12 Ia Convenţie, astfel cum ele sunt interpretate şi aplicate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. In acest sens, CEDO a statuat că11: cerinţa existenţei unei poziţii analoage sau similare nu necesită ca poziţiile (grupurile) comparate să fie identice; faptul că situaţia părţii reclamante nu este pe deplin analoagă cu a grupului cu care se face comparaţia, precum şi faptul că există numeroase diferenţe între variatele grupuri comparate, nu împiedică aplicarea art. 14 din Convenţie; situaţia părţii reclamante poate avea caracteristici de natură particulară, care nu împiedică relevanţa similarităţii cu situaţia altora, care au fost trataţi diferit.

În cauza de faţă există şi este identificat un element de comparabilitate (de notat că elementul poate fi ipotetic sau actual), ale cărui caracteristici relevante sunt similare sau analoage. Tratamentul aplicat mie este diferit de cel care a fost sau ar fi aplicabil unei persoane dintr-un grup relevant, în circumstanţe similare sau comparabile. Ca atare, sunt o persoană care a fost şi este tratată în mod nefavorabil de către pârât, prin comparaţie cu modul în care au fost sau ar fi tratate alte persoane aflate într-o situaţie similară sau analogă.

Având în vedere tratamentele diferenţiate şi criteriile de discriminare multiple, prezentăm distinct (deşi în realitate, acestea sunt simultane) persoanele şi situaţiile aflate în situaţii comparabile:

a) toţi petiţionarii care solicită obţinerea de copii (lizibile şi utilizabile), contra cost, de pe documentele din propriul lor dosar disciplinar (în care sunt părţi) se află în situaţii comparabile (sunt părţi interesate în dosarul propriul lor disciplinar), independent de particularităţi nerelevante, adică indiferent dacă: sunt avuţi/nu (pentru a avea anumite bunuri: mijloace tehnice de copiat performante, dar foarte costisitoare, de copiat, presupunând cheltuieli voluptorii, de lux); dispun/nu dispun de pregătire şi abilităţi fizico-intelectuale în domeniul folosirii mijloacelor tehnice de copiere (pentru a folosi la parametri optimi mijloace tehnice de copiere performante); se adresează pentru copii de pe unul şi acelaşi dosar, la nivel teritorial sau central;

b) toţi petiţionarii care solicită obţinerea de copii (lizibile şi utilizabile), de pe documentele din propriul lor dosar disciplinar la nivelul colegiului local pârât, sunt în situaţii comparabile (părţi interesate în dosarul propriul lor disciplinar, aflate pe poziţie de egalitate cu partea adversă), indiferent de particularitatea nerelevantă dacă sunt sau nu medici, dacă sunt sau nu victime ale medicilor.

În concret, în cazul meu (comparabilitatea analizată în raport cu drepturile încălcate):

- deşi sunt în poziţie comparabilă cu toţi petiţionarii care solicită obţinerea de copii (lizibile şi utilizabile), contra cost, de pe documentele din propriul lor dosar disciplinar (în care sunt părţi), am fost exclusă de colegiul pârât de la beneficiul acestui drept, prin criteriul averii: nu am anumite bunuri - echipamente avansate de copiat (ce presupun cheltuieli voluptorii, de lux, împovărătoare şi spoliatoare);

- deşi sunt în poziţie comparabilă cu toţi petiţionarii care solicită obţinerea de copii (lizibile şi utilizabile), contra cost, de pe documentele din propriul lor dosar disciplinar (în care sunt părţi), am fost exclusă de colegiul pârât de la beneficiul acestui drept, prin criteriul condiţiei ca să dispun de pregătire şi abilităţi fizico-intelectuale în domeniul folosirii mijloacelor tehnice de copiere (pentru a folosi la parametri optimi mijloace tehnice de copiere performante). Eu nu deţin asemenea abilităţi şi o asemenea pregătire, dimpotrivă, nu reuşesc şi nu mă pricep: să adaptez mijloacele tehnice la condiţiile improprii fotografierii din sediul colegiului pârât (luminozitate, spaţiu) şi la calitatea documentelor (multe manuscrise, cu traseu al scrierii foarte subţire; să adaptez rezoluţia, focalizarea, balansul, stabilizatorul etc. pentru a obţine o copie lizibilă şi utilizabilă ulterior prin imprimare; să manevrez dosarele, deoarece au filele strâns prinse între ele, fiind extrem de dificil să fie pliate pentru o poziţie corectă şi să rămână neînchise pe durata fotocopierii etc;

- deşi sunt în poziţie comparabilă cu toţi petiţionarii care solicită obţinerea de copii (lizibile şi utilizabile), contra cost, Ia nivel central, precum şi la nivelul altor judeţe, de pe documentele din propriul lor dosar disciplinar (în care sunt părţi), am fost exclusă de colegiul pârât de la beneficiul acestui drept, prin restricţionarea totală de către colegiul pârât a eliberării de asemenea copii pe criteriul nivelul său teritorial, respectiv la nivelul judeţului Mureş;

- deşi sunt în poziţie comparabilă cu toţi petiţionarii care solicită obţinerea de copii (lizibile şi utilizabile) de pe documentele din propriul lor dosar disciplinar (în care sunt părţi, aflate pe poziţie de egalitate cu partea adversă), aflat Ia nivelul colegiului local pârât, am fost exclusă de către acest colegiu de la beneficiul acestui drept, prin criteriul preferinţei sale doar pentru cei care au calitatea de medic membru al colegiului, cărora le asigură chiar şi gratuitatea efectuării şi comunicării copiilor, respectiv am fost defavorizată prin criteriul calităţii mele de rudă a victimei medicilor membri ai colegiului pârât.

Deci, deşi sunt în poziţie comparabilă cu toţi petiţionarii care îşi exercită şi le sunt respectate, în propriul lor dosar administrativ (în care sunt părţi), drepturile lor legale, aceste drepturi mi-au fost încălcate de către colegiul pârât, prin tratamentul diferenţiat bazat pe criteriile discriminatorii pe care le-am prezentat supra.

În consecinţă, colegiul pârât m-a tratat în mod diferit faţă de persoane aflate într-o poziţie comparabilă (similară), cărora le recunoaşte un tratament preferenţial, privilegiat chiar (motivat de criteriile de discriminare pe care le-am indicat).

II.2.6. Caracterul nejustificat al tratamentului diferenţiat. Tratamentul diferenţiat efectuat de către colegiul pârât nu este justificat obiectiv si rezonabil, de un scop legitim. In plus, metodele de atingere ale scopului (nelegitim) pe care îl invocă, nu sunt proporţionale, adecvate si necesare, potrivit jurisprudenţei prioritare şi obligatorii a CEDO.

În afara criteriului vârstă (ceea ce nu este cazul de faţă), nu există nicio justificare generală, obiectivă, pentru discriminare directă. Aplicând testul de proporţionalitate, rezultă că tratamentul diferenţiat aplicat de pârâtul CMJ Mureş nu este proporţional, întrucât:

- există alte mijloace de atingere a scopului respectiv urmărit, care să presupună o ingerinţă mai mică în dreptul la tratamentul egal. Cu ale cuvinte, dezavantajul suferit nu este nivelul minim posibil de prejudiciu necesar pentru atingerea scopului urmărit;

- scopul care trebuie atins nu este suficient de important pentru a justifica acest nivel de ingerinţă asupra multitudinii de drepturi fundamentale ale mele (prezentate supra, la pct. II.2.3.).

"În analiza metodei adecvate şi necesare, trebuie analizat dacă prin metoda aleasă se atinge scopul dorit, şi dacă există sau nu alte metode prin care scopul poate fi stins fără a crea o situaţie de diferenţiere" (Hotărârea CNCD nr. 259/29.06.2011).

Nu există un scop legitim, justificat obiectiv şi rezonabil, dacă scopul invocat este unul fals, nereal, nejustificat, menit să mascheze scopul real, nelegitim, urmărit. Or, colegiul pârât invocă lipsa resurselor financiare şi a personalului. însă, acest aspect invocat este un pretext pueril şi fals, deoarece:

- conform prevederilor exprese ale art. 460 lit. c) şi lit. i) raportat la art. 463-464 din Legea nr. 95/2006, colegiul pârât are competenţa legală administrativă de a presta, contra cost, serviciile de copiere şi comunicare a actelor din dosarele administrative instrumentate prin compartimentele sale administrative (diverse comisii), iar în aceste costuri are posibilitatea de a include absolut toate cheltuielile cu materialele şi cu personalul (chiar nou recrutat sau prin externalizare cu un prestator colaborator) aferent acestor servicii;

- alte colegii ale medicilor aflate în situaţii analoage, eliberează copii contra cost tocmai în respectarea şi aplicarea prevederilor legale mai sus menţionate14 (de exemplu, CM: România, Harghita, Alba, Prahova, Vaslui, Cluj, Bacău, Teleorman, Maramureş, Giurgiu, Sibiu, Olt etc), deci nu există o imposibilitate obiectivă, absolută şi insurmontabilă;

- oricum, colegiul pârât are chiar şi în prezent personal administrativ (secretară, consilier juridic, contabil, îngrijitor etc.) şi un stufos personal al unor foarte numeroase comisii de lucru etc, precum şi copiatoare xerox şi scanner.

Ca atare, nu există absolut nicio justificare obiectivă şi rezonabilă pentru refuzul abuziv şi arbitrar de a elibera, contra cost, copii de pe dosarele administrative pe care le instrumentează, iar acest refuz nu este animat de un scop legitim veritabil.

În plus, mijloacele folosite de colegiul pârât (pentru a-şi atinge scopul nelegitim) constau în excluderi, restricţionări şi preferinţe (tratamentul diferenţiat), pe baza unor criterii discriminatorii, cu efectul înlăturării drepturilor prevăzute de lege, deci aceste mijloace nu sunt proporţionale, adecvate şi necesare. într-adevăr, mijloacele folosite de colegiul pârât: golesc de conţinut drepturile petiţionarilor, efectul fiind disproporţionat; sunt şi neadecvate prin efectul lor de atingere a substanţei drepturilor petiţionarilor, precum şi prin aplicarea lor abuzivă şi forţată în detrimentul altui mijloc disponibil care este proporţional şi adecvat - taxa de copiere/pagină; sunt lipsite de necesitate - necesitatea nu există atât timp cât există alternativa mai sus menţionată.

În realitate, adevăratul scop este unul vădit nelegitim: favorizarea nejustificată a uneia dintre părţile dosarului disciplinar (medicul membru al colegiului) faţă de partea adversă (victima sau rudele victimei medicului), prin obstrucţionarea sistematică (prin aplicarea criteriilor discriminatorii) a acesteia din urmă părţi în exercitarea drepturilor sale capitale şi decisive (dreptul complex la un remediu efectiv în materie disciplinară, ce conţine şi dreptul la acces integral şi efectiv la copiile de pe propriul dosar disciplinar; dreptul la apărare, dreptul Ia tratament egal în faţa oricărui organ jurisdicţional; dreptul la acordarea serviciilor publice administrative auxiliare şi conexe, de eliberare de copii). Această obstrucţionare vizează pe de o parte zădărnicirea efectivităţii (a şansei reale şi a egalităţii de şanse) plângerii disciplinare (sabotarea apărărilor victimelor abaterilor medicale şi a aprofundării amănunţite şi eficiente a pieselor dosarului de către acestea), iar pe de altă parte, descurajarea făţişă a acestora să mai continue demersul disciplinar, prin defavorizare lor nejustificată şi supunerea lor la tratamente injuste, precum şi prin crearea unui cadru intimidant şi ostil.

Acest scop nelegitim (denumit generic "muşamalizare") a devenit de notorietate în prezent în întreaga ţară, fiind pe larg reflectat în mass-media16.

II.3. Întrunirea condiţiilor existentei defavorizării injuste, precum si a tratamentului injust şi degradant (conform dispoziţiilor art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000)

II.3.1. În paragrafele anterioare am demonstrat şi probat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 1 şi art. 2 alin. (1)-(3) din O.G. nr. 137/2000. După reţinerea îndeplinirii acestor condiţii, se analizează şi întrunirea elementelor constitutive prevăzute de art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000.

II.3.2. Ca atare, am prezentat mai sus deja faptul că refuzul discriminatoriu, al colegiului pârât de a-mi comunica copii (lizibile şi utilizabile efectiv) contra cost de pe documentele din dosarele mele disciplinare, constituie un comportament, care, prin efectele clare pe care le generează, mă defavorizează în* mod nejustificat (sub pretextele: averii şi impunerii de cheltuieli exorbitante, precum şi impunerii pregătirii şi abilităţilor în domeniul folosirii mijloacelor tehnice de copiere; a reproşării faptului că mă adresez la nivel local, respectiv în judeţul Mureş; a faptului că nu am calitatea de medic).

II.3.3. Acest tratament este şi injust, întrucât: îmi încalcă drepturile garantate de lege (precizate la pct. II.2.3.); se bazează pe criterii discriminatorii (indicate la pct. II.2.2.); nu este justificat obiectiv şi rezonabil de un scop legitim şi, în mod suplimentar, metodele folosite de pârât nu sunt proporţionale, adecvate şi necesare (aspecte detaliate la pct. II.2.6.).

II.3.4. În acelaşi timp, acest tratament este şi degradant. Tratamentele degradante au în vedere atingeri grave ale demnităţii umane, astfel că o măsură, care este de natură să coboare statutul social al unei persoane, situaţia sau reputaţia ei, poate fi considerată a constitui un asemenea tratament, dacă ea atinge "un anumit grad de gravitate" (Comisia Europeană pentru Drepturile Omului, 14 decembrie 1973, Asiatiques d'Afrique Orientale c. Royaume-Uni, DR nr. 78-B, p.55; Irlanda împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, Decizia din 18 ianuarie' 1978, Seria x nr. x, pag. 65, paragraful 162). Potrivit jurisprudenţei CEDO, tratamentul a fost calificat ca fiind "degradant", dacă a cauzat victimelor sentimente de teamă, de nelinişte sau de inferioritate, de natură a le umili sau a Ie înjosi (a se vedea, în acest sens, Kudla împotriva Poloniei [MC], Cererea nr. 30.210/96, paragraful 92, ECHR 2000-XI).

Tratamentul degradant se manifestă sub un triplu aspect, detaliat la subpct. A - C, în cele ce urmează:

A. Aşa cum am mai arătat supra, colegiul pârât mi-a încălcat dreptul Ia demnitate (garantat de art. 1 alin. (3) din Constituţie şi art. 72 din C. civ.), care este deosebit de grav vătămat prin supunerea mea, de către colegiul intimat, la tratamentul discriminatoriu pârât, tratament care m-a transformat într-o "victimă pasivă", ce a fost redusă Ia inutilitate şi neputinţa de a se apăra efectiv şi eficient, printr-o analiză amănunţită şi echitabilă a dosarului disciplinar, inclusiv prin posibilitatea de prezentare efectivă a copiilor tuturor pieselor dosarului unor specialişti proprii (în domeniul medical şi juridic, respectiv medico-legal). O "victimă pasivă" care nu poate face nimic eficient pentru tragerea la răspundere a celor responsabili de decesul tatălui ei (dintr-o cauză minoră, uşor tratabilă). Deci, tratamentul desconsiderant, ce îmi este aplicat de către colegiul pârât, îmi coboară statutul, situaţia şi reputaţia - atât cele de parte reclamantă în dosarul disciplinar (care ar fi trebuit să se bucure de egalitate de statut şi situaţie, respectiv de respect din partea pârâtului), precum şi cele de fiică a victimei - fost înalt magistrat şi personalitate notorie în sistemul judiciar şi în viaţa socială din centrul Transilvaniei (fiică îndurerată ce ar fi trebuit să se bucure măcar de o minimă condescendenţă şi de o protecţie adecvată).

Din această cauză, tratamentul discriminatoriu îmi cauzează sentimente de teamă, de nelinişte (că plângerea mea va fi astfel muşamalizată; că din acest motiv, ce va deveni public, voi face de râs memoria tatălui meu, care a murit şocant şi intolerabil prin exsanguinare, fără ca cei vinovaţi să fie traşi la răspundere în baza actelor dosarului; că cei vinovaţi vor profita astfel pentru a scăpa), precum şi sentimente de inferioritate, eu fiind transformată într-un "nimeni" în dosarul disciplinar, deoarece sunt parte reclamantă numai pur formal, având un rol iluzoriu şi ignorat - de decor, iară a putea să "intervin activ", "amănunţit" şi "eficient" (cerinţe CEDO), într-un dosar escamotat dictatorial de către colegiul pârât, pentru compromiterea mea.

Toate acestea mă umilesc şi mă înjosesc profund, fiind discreditată atât ca parte reclamantă în plângerea disciplinară, cât şi ca fiică a victimei;

B. Dreptul la demnitate îmi este grav nesocotit de către pârât, prin supunerea mea la tratamentul discriminatoriu pârât, care îmi coboară statutul, situaţia şi reputaţia mea, ca efect al aplicării criteriilor discriminatorii ale averii, pregătirii şi abilităţilor în domeniul folosirii mijloacelor tehnice de copiere, a calităţii de petiţionar la nivel local, respectiv în judeţul Mureş.

Astfel, sunt desconsiderată de pârât ca persoană umană, ca cetăţean, pentru că nu mă las spoliată şi pentru că nu am calităţi în domeniul tehnic. Sunt abuzată şi tratată dictatorial ca o "sclavă pe moşia" de competenţă locală, a judeţului Mureş, arie teritorială devenită feudă a pârâtului şi "stat în stat". Aceste tratamente dispreţuitoare îmi cauzează, inevitabil, sentimente de teamă, de nelinişte ca reclamantă aflată la discreţia colegiului şi de inferioritate, inclusiv ca fiinţă umană. Sunt umilită şi înjosită, deoarece sunt pusă într-o poziţie de inferioritate injustă, dezonorantă, degradantă;

C.Dreptul la demnitate îmi este grav nesocotit de către pârât, prin supunerea mea la tratamentul discriminatoriu pârât, care îmi coboară statutul, situaţia şi reputaţia mea, ca urmare a aplicării criteriului discriminatoriu al calităţii de medic.

Astfel, sunt ignorată şi "neutralizată" ca om şi cetăţean, precum şi ca parte în plângerea disciplinară, deoarece nu sunt medic. Nu mi se respectă drepturile, pentru că nu sunt medic. Sunt o neavenită în lumea medicilor, patronată de colegiul pârât al medicilor. Sunt o victimă a infatuării medicale, a privilegiilor de castă, a segregării.

Acest tratament depreciativ îmi cauzează, ineluctabil, sentimente de teamă, de nelinişte ca reclamantă aflată la discreţia colegiului şi de inferioritate, inclusiv ca fiinţă umană. Sunt umilită şi înjosită, deoarece sunt pusă într-o poziţie de inferioritate injustă, dezonorantă, degradantă, sub pretextul categoriei socio-profesionale.

În concluzie, este inadmisibil ca pârâtul colegiu să pună, desconsiderator, într-o situaţie jenantă, degradantă, umilitoare, atât o persoană (pe mine), cât şi categorii de persoane (cele neavute; cele fără abilităţi şi pregătire tehnică; petiţionarii de pe plan local, al judeţului Mureş; cele care nu sunt medici).

II.4. întrunirea condiţiilor existentei hărţuirii (conform dispoziţiilor art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000)

II.4.1. Constituie hărţuire orice comportament, care aduce atingere dreptului la demnitate, bazat pe orice criteriu, care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv. între criteriu şi faptele imputate pârâtului colegiu trebuie să existe un raport de cauzalitate.

Nu este necesar un termen de comparaţie pentru a dovedi hărţuirea: hărţuirea reprezintă o formă specifică de discriminare, în care diferenţierea nu are relevanţă, dreptul atins fiind legat de demnitatea persoanei şi atingerea nu poate fi justificată în mod obiectiv. Acest lucru reflectă în principal faptul că hărţuirea în sine este greşită, din cauza formei pe care o îmbracă (abuz, fie el verbal, nonverbal sau fizic) şi a efectului potenţial pe care îl poate avea (încălcarea demnităţii umane).

II.4.2. Comportamentul hărţuitor constă în tratamentul discriminatoriu, detaliat supra (la pct. II.2.1., la care fac trimitere).

Comportamentul de hărţuire este manifestat printr-o conduită indezirabilă referitoare la un criteriu protejat. Comportamentul nedorit, indezirabil se poate exprima prin orice fel de acte: expresii, cuvinte vorbite sau scrise, abuz, gesturi fizice, expresii faciale, mimică, farse etc.

Multiplele faţete sub care mi-a fost atins în mod grav dreptul la demnitate, le-am prezentat mai sus (la pct. II.3.4., la care fac trimitere). "Discriminarea în sine este un afront adus demnităţii umane". "Tratând pe cineva mai puţin favorabil datorită unor criterii inerente sugerează în primul rând dispreţ sau lipsă de respect faţă de personalitatea sa" (Hotărârea CNCD nr. 130/4.03.2015).

Criteriile pe care se bazează comportamentul hărţuitor sunt criteriile discriminatorii, prezentate supra, împreună cu raportul direct de cauzalitate (la pct. II.2.2. şi la II.2.4., la care fac trimitere).

Pârâtul CMJ Mureş a săvârşit comportamentul indezirabil cu intenţia de a încălca demnitatea cetăţenilor (inclusiv a mea) şi de a crea un mediu intimidant, ostil,-degradant, umilitor sau jignitor, deoarece a emis chiar o dispoziţie de a discrimina, deci suntem în prezenţa unei hărţuiri, indiferent de efectul real al comportamentului său.

În plus, chiar dacă prin absurd pârâtul colegiu nu avea intenţia de a crea acest mediu, suntem totuşi în prezenţa hărţuirii, deoarece comportamentul său indezirabil a avut ca efect crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor, jignitor - efect dovedit atât prin percepţia mea ca victimă a discriminării (care am resimţit şi am fost afectată puternic, fiind împinsă în starea de a plânge - a se vedea supra pct. II.3.4., şi inclusiv am protestat în scris faţă de măsurile pârâtului colegiu - a se vedea cererile şi notificările mele anexate petiţiei şi menţionate supra, Ia pct. II. 1.), precum şi prin circumstanţele relevante constând în: decesul tragic al tatălui meu, împrejurare care mi-a creat o stare de vulnerabilitate emoţională deosebită; poziţia, statutul şi ascendentul organizaţiei pârâte faţă de mine etc.

II.4.3. Deşi este evident şi dovedit că vexatoriul şi şicanatorul comportament al colegiului pârât a creat un cadru intimidant, ostil şi degradant17, devin totuşi necesare şi precizările prezentate în continuare.

Restrângerea, de către colegiul pârât, a dreptului Ia accesul la copii (lizibile şi utilizabile efectiv) de pe propriile dosarele disciplinare (restrângere efectuată prin excluderile, restricţiile şi preferinţele bazate pe criteriile discriminatorii, arătate supra) are ca efect direct şi incontestabil obstrucţionarea şi înlăturarea exercitării drepturilor esenţiale şi decisive în dosarul administrativ (dreptul complex la un remediu efectiv în materie disciplinară, ce conţine şi dreptul la acces integral şi efectiv la copiile de pe propriul dosar disciplinar; dreptul la apărare; dreptul la tratament egal în faţa oricărui organ jurisdicţional; dreptul la acordarea serviciilor publice administrative auxiliare şi conexe, de eliberare de copii).

Deci, această obstrucţionare vizează, pe de o parte, zădărnicirea efectivităţii (a şansei reale şi a egalităţii de şanse) a procedurii disciplinare: sabotarea apărărilor, mai ales a victimelor abaterilor medicale, şi a aprofundării amănunţite şi eficiente a pieselor dosarului de către acestea, inclusiv prin intrarea în posesie a copiilor tuturor pieselor dosarului pe care să le poată astfel prezenta unor specialişti proprii (în domeniul medical şi juridic, respectiv medico-legal). Iar pe de altă parte, obstrucţionarea vizează descurajarea făţişă a victimelor abaterilor medicale să mai continue demersul disciplinar, prin defavorizare lor nejustificată şi supunerea lor la tratamente injuste şi degradante. Cu alte cuvinte, are loc o defavorizare nejustificată18, demobilizantă, potrivnică şi umilitoare.

Ca atare, în mod clar şi inevitabil se creează un cadru intimidant, ostil şi degradant la adresa părţilor dosarului administrativ-disciplinar şi, dintre acestea, mai ales la adresa victimelor abaterilor medicale şi ale rudelor acestora.

În mod concret, eu personal am fost constrânsă şi sunt şi în prezent constrânsă să mă chinui literalmente să fac fotocopii de pe dosarele administrative, încercând ca acestea să iasă cât de cât clare şi ca să poată fi ulterior printate lizibil, iar în acest scop: am făcut zeci de instantanee ale aceleaşi pagini; am probat toate telefoanele mobile cu cameră de care dispune familia mea; am încercat să contracarez condiţiile precare de luminozitate şi de calitate a scrierii; m-am forţat să ţin cu o mână paginile (care fiind strâns îndosariate, nu se pliază pentru o poziţie corectă în vederea fotografierii), iar cu cealaltă mână să tastez şi să tot schimb funcţiile şi opţiunile, şi să nu mişc totuşi aparatul în această poziţie imposibilă, toate această echilibristică în măsura priceperii mele limitate etc. Însă, rezultatul, în ciuda calvarului meu, a constat, în majoritatea cazurilor, în copii neclare, ilizibile, inutilizabile Ia printat pentru obţinerea unui înscris (am depus, exemplificativ, anexate, câteva asemenea pseudo-"copii").

Ca atare, eu nu pot intra în posesia copiei (lizibile şi utilizabile) a actelor dosarelor (destul de numeroase) pentru a le putea studia cu atenţia necesară şi într-un timp adecvat, respectiv nu le pot prezenta unui expert propriu în probleme medicale şi medico-legale care să mi le explice (pentru mine semnificaţia medicală a actelor fiind inaccesibilă!).

De asemenea, eu (la fel ca orice victimă a abaterii medicale sau rudă a acesteia) nici nu mă pot concentra în mod adecvat în cadrul studiului dosarului la sediul colegiului pârât, deoarece: documentele respective evocă nemijlocit decesul intraspitalicesc inadmisibil al tatălui meu şi îmi creează suferinţe psihologice deosebit de puternice care mă perturbă, eu având nevoie de un cadru personal, în care să mă pot stăpâni şi concentra - deci am nevoie de eliberarea copiilor, pe care să Ie pot cerceta în atmosfera protectoare a domiciliului meu; timpul de studiu este limitat; nu înţeleg semnificaţia documentelor, dacă nu beneficiez simultan de explicaţiile specialiştilor mei.

În concluzie, colegiul pârât a generat un cadru în care mă tratează ca pe o "persona non grata", ca pe o "paria". Am fost şi sunt, astfel, hărţuitor exclusă de la un acces efectiv, amănunţit şi eficient, deci sunt "neutralizată" discriminatoriu şi obligată să fac o simplă figuraţie.

III. Hotărârea a fost dată cu încălcarea si aplicarea greşită a normelor de drept material cuprinse în: art. 1-3, art. 10 lit. a), art. 16, art. 18 alin. (1), art. 19 alin. (1) lit. c) şi alin. (2), art. 20 şi art. 26 din O.G. nr. 137/2000; art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1)-(2), art. 20 din Constituţie; art. 13 si art. 14 din Convenţie si Protocolul nr. 12 la Convenţie.

Acesta, întrucât, contrar dispoziţiilor mai sus indicate, CNCD, prin hotărârea sa, şi prima instanţă, prin sentinţa recurată, nu au analizat efectiv şi nu au constatat existenţa "celei de a doua categorii de fapte de hărţuire" indicate în cap. III, pct. III.0. - III.3. (p. 25-33) din petiţia mea nr. 6641/15.12.2017.

III.0. Precizări prealabile. Categoria de fapte ale reclamatului colegiu al medicilor, prezentate în continuare în acest capitol, au caracter pur administrativ, vizând măsuri care se aprobă pe linie administrativă de conducerea administrativă (de preşedinţii diverselor comisii interne ale colegiilor teritoriale, de biroul executiv al colegiului etc.) şi se execută de aparatul administrativ al reclamatului (consilier juridic, secretară tehnică de comisie etc), în afara oricăror dezbateri publice, contradictorii şi echipolente. Este vorba despre comportamentefactuale ale aparatului administrativ al colegiului pârât de a discrimina, constând în:

- punerea în scenă (hărţuitoare, discriminatorie, nejustificat defavorizantă, injustă şi degradantă) a unei farse la adresa mea (cetăţeană petiţionară care am solicitat comunicarea datei reluării lucrărilor în dosarul meu) de către aparatul secretariatului administrativ al reclamatului, prin inducerea mea în eroare că mi se va comunica data reluării lucrărilor colegiului, dar secretizarea faţă de mine de către aparatul administrativ al reclamatului a acestei informaţii esenţiale, spre deosebire de petiţionarii medicii-membri ai colegiului, care nu au fost supuşi niciodată la asemenea farse;

- nepermiterea (hărţuitoare, discriminatorie, nejustificat defavorizantă, injustă şi degradantă), de către aparatul administrativ al reclamatului colegiu (prin arhiva sa), a accesului meu (cetăţeană petiţionară care am solicitat accesul) în arhiva instituţiei (biroul administrativ în care se păstrează şi arhivează dosarele administrativ-disciplinare) şi a studierii propriilor mele dosare, precum şi solicitarea hărţuitoare de a reveni "la nimereală" Ia date neprecizate, spre deosebire de medicii-membri ai colegiului, care au acces nelimitat;

- nepermiterea (hărţuitoare, discriminatorie, nejustificat defavorizantă, injustă şi degradantă), de către aparatul administrativ al reclamatului (prin arhiva sa), a accesului meu (cetăţeană petiţionară care am solicitat accesul) în arhiva instituţiei şi a studierii propriilor mele dosare administrative, cu efectul prejudiciator al finalizării lor intempestive, înainte de a mi se permite accesul la acestea, spre deosebire de medicii-membri ai colegiului, cărora le-a fost asigurat accesul prealabil;

- amânarea (hărţuitoare, discriminatorie, nejustificat defavorizantă, injustă şi degradantă), "sine die", de către "Biroul consiliului" (organ administrativ, fără atribuţii jurisdicţionale) al reclamatului colegiu, a emiterii deciziei administrative premergătoare (aviz administrativ prealabil) asupra uneia din părţile plângerii mele, formulate de mine ca cetăţeană petiţionară, spre deosebire de medicii-membri ai colegiului, cărora nu le-a fost amânată niciodată nicio solicitare;

- refuzul (hărţuitor, discriminatoriu, nejustificat defavorizant, injust şi degradant) al comunicării şi către mine, cetăţeană petiţionară, de către aparatul administrativ al reclamatului (inclusiv de Comisia administrativă de chirurgie generală) a informaţiilor de interes personal constând în transcrierea unor documente cruciale din deţinute şi arhivate de reclamat, scrise ilizibil de medici membri ai CMJ Mureş, spre deosebire de medicii-membri ai colegiului, care au la cunoştinţă aceste informaţii.

III.1. Prezentarea succintă a situaţiei de fapt. Colegiul medicilor intimat-pârât a săvârşit o serie întreagă de fapte de hărţuire, în mod constant şi sub variate forme. Dintre toate acestea, în cele ce urmează, pentru a evita supraîncărcarea sesizării CNCD, m-am limitat la cele arătate la punctul precedent, care însă nu au fost efectiv cercetate.

III.1.1. în dosarul administrativ-disciplinar nr. 9/2016, la data de 20 martie 2017, colegiul pârât a stabilit să nu mai fixeze un termen în continuare pentru desfăşurarea lucrărilor în dosar, ceea ce constituie o suspendare "de facto". însă, a stipulat expres în ultima propoziţie a procesului-verbal din 20 martie 2017 (sunt în imposibilitate de a vă depune copia, întrucât cea fotografiată de mine cu mobilul este ilizibilă - vă solicit să cereţi intimatului-pârât CMJ Mureş să depună copia), măsura că voi fi încunoştinţată în scris, de către aparatul administrativ, de termenul ce va fi fixat după perioada de suspendare.

Pentru a nu exista vreo neînţelegere sau vreo urmă de echivoc, am înregistrat şi eu o cerere (cererea nr. x/20.04.2017 cu recipisa poştală - aspect dovedit prin Anexele nr. II.1. - II.2. la petiţia mea), prin care am solicitat expres tocmai faptul să mi se comunice termenul ce va fi fixat în dosar (pentru a putea să îmi planific finalizarea în timp util şi depunerea pentru acel termen a concluziilor, notelor, probelor, cererilor, excepţiilor etc. la care legea mă îndreptăţeşte, faţă de lucrările de până atunci). Nu am bănuit niciun moment că pârâtul va recurge la o malversaţiune, în cadrul căreia suspendarea "de facto" şi stabilirea anunţării mele cu privirea la data reluării lucrărilor reprezintă, în realitate, o capcană dolosivă (o farsă).

Eu am continuat să lucrez la conceperea documentelor (o muncă laborioasă şi consumatoare de timp) pe care urma să Ie depun pentru termenul care urma să îmi fie comunicat, când, pur întâmplător, am aflat (în urma luării mele în derâdere de către un medic întâlnit accidental) că lucrările în dosar au fost demult reluate (că au fost luate deja măsurile, probele etc. împotriva mea), fără ca eu să pot reacţiona, fiind pusă în faţa faptului împlinit şi batjocorită.

Prezentându-mă de urgenţă la colegiu, la arhivă, am fost informată verbal, dispreţuitor, de către aparatul administrativ că dosarul a fost reluat, că au existat termene (deci intempestive şi secrete faţă de mine), de exemplu, în data de 10 mai 2017 - aspect dovedit prin Anexa nr. 12 la petiţie, termen pe care aparatul administrativ al pârâtului (secretara tehnică a comisiei) mi 1-a ascuns prin capcana întinsă, deoarece a refuzat să îmi comunice adresa scrisă prin care să mă anunţe de reluare. Deci, pârâtul CMJ Mureş m-a indus în eroare cu rea-credinţă, pentru a-mi zădărnici fraudulos dreptul constituţional la apărare, putând astfel să golească de conţinut drepturile mele, inclusiv dreptul Ia un remediu disciplinar efectiv.

Acest cadru ostil şi ofensiv creat de pârât, se completează şi cu refuzul administrativ al acestuia de a completa o condică de termene, transparentă, verificabilă de către cetăţenii părţi ai dosarelor, a activităţii sale administrativ-disciplinare, deoarece nicio activitate administrativă nu poate fi ocultă (organizaţiile secrete sunt interzise prin art. 40 alin. (4) din Constituţie).

Ca atare, comportamentul abuziv şi hărţuitor este flagrant.

III. 1.2. în dosarul administrativ-disciplinar nr. x/2016, obstrucţionarea de către aparatul administrativ al pârâtului (consiliera juridică) a consultării dosarului disciplinar a devenit, din nefericire, o practică discreţionară şi abuzivă, o practică intervenind şi repetându-se şicanator în momente "cheie", atunci când este esenţial să cunosc actele întocmite între timp în dosar (pentru a putea să răspund acestora, să le contest şi să solicit contraprobe etc, conform dreptului constituţional la apărare). Sunt inventate mereu pretexte vădit nelegale şi superflue. Această practică administrativă este perpetuată necontrolat şi intempestiv, ca instrument de hărţuire permanentă şi continuă.

Precizez că mă prezentam (pentru consultarea (studierea) dosarului disciplinar exclusiv în zile în care nu erau fixate termene, deci doar atunci când dosarul se afla depozitat la secretariat (în posesia aparatului administrativ al pârâtului, a angajaţilor administrativi ai acestora - consilier juridic etc). Astfel, în data de 15 martie 2017, angajatul administrativ al pârâtului CMJ Mureş (consilier juridic) nu mi-a mai permis consultarea dosarului disciplinar nr. x/2016, în condiţiile în care accesul meu la acest dosar fusese deja aprobat anterior, conform adresei nr. x/9.11.2016 a colegiului (aspect dovedit prin Anexa nr. 4.1. la petiţia mea), aprobare care era în vigoare la data de 15 martie 2017 (în care m-am prezentat şi s-a comis fapta de discriminare - interdicţia) şi care nu a fost niciodată revocată, astfel încât această obstrucţionare a fost flagrant ilegală şi vexatorie.

În urma protestului meu (prin notificarea nr. x/17.03.2017 - aspect dovedit prin Anexa 3.4. la petiţia mea) faţă de nepermiterea accesului, am primit de la pârât o adresă (fără nr. din data de 20.03.2017 - aspect dovedit prin Anexa nr. 4.2. Ia petiţia mea), prin care afirmă că în data de 15 martie 2017 nu mi s-ar fi permis accesul la dosarul disciplinar nr. x/2016, deoarece acesta ar fi fost (generic, necircumstanţiat şi neverificabil) "în lucru" (?) şi eu aş fi fost obligată să "revin la o altă dată", desigur neprecizată (neprecizarea datei fiind o dovadă în plus a caracterului şicanator al comportamentului pârâtului, care mi-a impus astfel să consult dosarul "la nimereală", trimiţându-mă pur şi simplu "la plimbare"). însă, dosarul nu era "în lucru", întrucât nu avea termen fixat în acea zi şi nici un membru al comisiei nu erau prezent în acel moment - oricum eu m-am prezentat într-o zi şi la ora la care îmi era aprobat accesul şi nu exista nicio decizie contrară a conducerii pârâtului. Eventuala deţinere a dosarului de către consilierul juridic al colegiului (sau, prin absurd, de către vreun membru al comisiei), nu putea legal să împiedice şi să încalce dreptul meu la consultarea dosarului în ziua respectivă, deoarece aprobarea primită de mine nu era condiţionată de aşa ceva (iar, oricum, o consultare de către mine de 10 minute, oricând între orele 8-16 ce îmi erau aprobate, nu putea nici măcar afecta vreo activitate a susmenţionaţilor, dacă aceea ar fi existat în mod real). Deci, discriminatoriu şi hărţuitor, pârâtul nu a găsit 10 minute (din 8 ore disponibile) pentru mine pentru accesul meu la dosar.

Decizia nr. 127/17.03.2017 (privind "procedura de consultare a dosarelor disciplinare"), emisă de colegiul pârât, nu retroactiva pentru data de 15.03.2017 (retroactivitatea fiind interzisă de art. 15 alin. (2) din Constituţie).

Deci, comportamentul abuziv şi hărţuitor este evident.

III.1.3. Şi în dosarul administrativ-disciplinar nr. x/2016, mi-a fost obstaculată consultarea dosarului.

A. Începând cu data constituirii dosarului (25.11.2016), m-am prezentat la sediul pârâtului (la arhivă) în nenumărate rânduri, în date în care dosarul nu avea termene (inclusiv în data de 6.01.2017) pentru a-mi exercita dreptul legal la acces la acest dosar. Am fost refuzată în mod constant de aparatul administrativ al colegiului pârât (consiliera juridică), motiv pentru care am depus în mod repetat şi cereri scrise (aspect dovedit prin cererea nr. x/14.12.2016, nr. y/23.12.2016, nr. z/23.12.2016, cererea depusă poştal în dată de 9.01.2017-Anexele nr. 14.1.- 14.4. Ia petiţia mea), dar fără niciun rezultat.

Abia prin adresa nr. x/10.01.2017, comunicată poştal la data de 12.01.2017 (aspect dovedit prin Anexa nr. 15 Ia petiţia mea), mi s-a permis accesul la dosarul disciplinar nr. x/2016. Deci, aproape două luni de zile (!), am fost obstrucţionată abuziv, arbitrar, continuu, de la exercitarea dreptului la acces la dosarul disciplinar.

B. În mod abuziv şi nelegal, începând cu data de 15 martie 2017, din nou, aparatul administrativ al pârâtul (consiliera juridică) nu mi-a mai permis consultarea dosarului nr. x/2016 privind decesul intraspitalicesc al tatălui meu, pe motivul sec că nu am aprobare. Am protestat, depunând la colegiu cererea mea nr. 1950/17.03.2017 (aspect dovedit prin Anexa nr. 16.1. la petiţia mea) prin care am solicitat din nou şi expres "accesul la acest dosar disciplinar, prin consultare, eliberare de copii şi fotocopiere, pe toată durata procedurii".

În data de 22.03.2017, am primit de la pârât adresa (fără nr., din data de 20.03:2017 -Anexa nr. 16.2.), prin care:

- acesta refuza să îmi soluţioneze cererea mea nr. 1950/17.03.2017, depusă în dosarul disciplinar nr. x/2016, cerere prin care am solicitat expres "accesul la acest dosar disciplinar, prin consultare, eliberare de copii şi fotocopiere, pe toată durata procedurii";

- refuzul provine chiar de la conducerea administrativă-preşedintele comisiei din cadrul colegiului pârât, adică tocmai de la funcţionarul competent să soluţioneze cererea. Deci, cererea mea a ajuns la dosarul indicat de mine (fiind legal redirecţionată) şi a fost primită şi lecturată de conducătorul compartimentului (preşedinte) la care era dosarul, deci care a luat cunoştinţă efectiv de solicitarea mea, acesta având astfel obligaţia legală de a o soluţiona;

- refuzul ilegal de soluţionare se motivează pe pretextul pueril şi hilar (abuz hărţuitor) că nu am adresat cererea "personal" preşedintelui comisiei din cadrul colegiului(i). Din moment ce am indicat corect numărul de dosar şi autoritatea administrativă destinatară (Colegiul Medicilor din Judeţul Mureş), cererea mea este validă legal, eu neputând ghici (prin clarviziune), la data formulării cererii, la care structură internă (comisie) a autorităţii administrative destinatare s-ar fi mutat între timp dosarul (pârâtul nu întocmeşte o condică a dosarelor pentru ca eu să pot cunoaşte la zi traseul administrativ al dosarelor). Ca atare, dispoziţiile legale imperative în materie prohibesc abuzul administrativ contra cetăţeanului petiţionar, prin "chichiţe administrative" hărţuitoare (de genul aberant că nu ar fi indicat în cerere funcţionatul competent din cadrul organului administrativ), ca pretext pentru a nu i se mai rezolva în vreun fel cererea legal înregistrată. De asemenea, cererile de acces la dosarele disciplinare nu au un conţinut obligatoriu prestabilit de lege, ele fiind valide prin simpla manifestare de voinţă a autorului lor de a avea acces la dosar, indiferent de termenii folosiţi, modul de formulare şi adresare etc;

- refuzul ilegal de soluţionare se mai motivează pe "procedura de consultare a dosarelor disciplinare" adoptată la nivelul CMJ Mureş (după momentul depunerii cererii, procedură care nu retroactivează), pe care nu am încălcat-o însă cu nimic (iar dacă aş fi încălcat-o, cererea mea ar fi trebuit respinsă, iar nu refuzată de a fi soluţionată);

- pârâtul recunoaşte calitatea mea legală de exercitare a dreptului de acces la acest dosar, constatată şi prin adresa nr. x/10.01.2017 CMJ Mureş, respectiv adresa nr. x/10.01.2017 a CMR, aflate la dosar;

- în mod abuziv şi şicanator, pârâtul îmi solicită să mai formulez o nouă cerere (!), cu exact acelaşi obiect (accesul la dosar), deşi nu există nici un temei legal să fiu obligată vexatoriu să tot formulez cereri repetate pentru acelaşi obiect care este deosebit de clar şi evident pentru orice persoană de bună-credinţă.

Însă, trebuie reliefată aici explicaţia reală a acestui comportament hărţuitor de tergiversare a accesului meu: pârâtul colegiul văzând cererea mea nr. 1950/17.03.2017 de acces la dosar (care demonstra intenţia mea de a interveni în apărarea situaţiei victimei-pacient decedat, tatăl meu), ca şi contrareacţie, în data de 20.03.2017 a stabilit intempestiv şi abuziv un termen extraordinar şi extrem de scurt în dosar (la o distanţă de doar 9 zile, în condiţiile în care termenele din dosare sunt în medie de o lună!), pentru data de 29.03.2017 (aspect dovedit prin Anexa nr. 16.3. la petiţia mea), pentru a putea să tărăgăneze şi să zădărnicească accesul meu la dosar şi să mă împiedice, prin această malversaţiune, să fac ceva în apărarea tatălui meu, prin închiderea lui (hotărârea lui intempestivă la respectivul termen extrem de scurt) înainte ca mie să mi se permită accesul.

Într-adevăr, în data de 30.03.2017, m-am prezentat din nou la colegiul pârât, fiindu-mi din nou refuzat desconsiderator (de aparatul administrativ al pârâtului, consiliera juridică) accesul la dosarul disciplinar nr. x/2016, sub pretextul fals că nu am cerere depusă în acest sens. Nu am putut decât să protestez, depunând o nouă notificare scrisă la pârâtul colegiu (cu nr. 2111/30.03.2017 - aspect dovedit prin Anexa nr. 17 la petiţia mea) prin care insist şi îmi menţin din nou cererea mea cu nr. 1950/17.03.2017, depusă în dosarul disciplinar nr. x/2016, cerere prin care am solicitat deja expres "accesul la acest dosar disciplinar, prin consultare, eliberare de copii şi fotocopiere, pe toată durata procedurii".

Ca reacţie la acest nou şi insistent demers legal al meu, mi s-a răspuns verbal "cu satisfacţie" şi zeflemitor, că dosarul disciplinar nr. x/2016 a fost soluţionat deja, între timp, chiar în ziua anterioară (prin decizia nr. 4/29.03.2017 - aspect DOVEDIT prin Anexa nr. 18 la petiţia mea), ratând intervenţia în dosar! Deci, nu am avut absolut niciun acces la dosar pe toată durata lucrărilor, nu am putut depune contraprobe pentru tatăl meu etc. Prin urmare, este eclatant de evident şi dovedit faptul că miza (scopul) obstrucţionării abuzive şi hărţuitoare, de către aparatul administrativ al pârâtului, a accesului meu la dosarul disciplinar nr. x/2016, a fost tocmai blocarea dreptului meu constituţional la apărare, ca acesta să poată fi "urgent" şi intempestiv soluţionat, fără ca eu să mai apuc să îmi pot exercita drepturile garantate de lege!

III.1.4. Biroul colegiul pârât (structură administrativă, nejurisdicţională) tergiversează să respecte prevederile art. 7 din propria sa decizie cu nr. 204/8.07.2016 (a Biroului CMJ Mureş - aspect DOVEDIT prin Anexa nr. 19 la petiţia mea), deoarece disjungerea şi amânarea emiterii deciziei administrative succesive de declanşare/nedeclanşare asupra uneia din părţile importante ale plângerii mele disciplinare (care face obiectul acestui articol) a devenit "sine die", transformându-se astfel în abuz şi arbitrariu, tergiversare deosebit de şicanatoare.

Această parte disjunsă a plângerii vizează pe toţi medicii ATI care l-au avut în responsabilitate pe tatăl meu în perioada internării (aproximativ 9 medici), ai căror nume nu le cunosc deoarece spitalul refuză comunicarea numelor acestora şi a fişelor posturilor, biroul colegiul pârât având obligaţia din oficiu de a-i identifica (conform art. 115 alin. (2) din Statutul CMR).

Rezultă că parte disjunsă a plângerii nu a mai fost examinată (prin decizia de declanşarea sau nu a anchetei disciplinare) nici până în prezent, deşi biroul pârâtului a avut la dispoziţie mai mult decât timpul suficient pentru solicitarea de la spital a numelor medicilor ATI, studierea foilor de observaţie ale pacientului decedat în secţia ATI (tatăl meu) şi obligarea spitalului la comunicarea unor eventuale date suplimentare, dacă erau necesare.

Suntem în prezenţa unui comportament pasiv de crearea unui cadru ostil şi ofensiv împotriva mea. Fapta este continuă, deci neprescrisă.

III.1.5. Aparatul administrativ al pârâtul C.M.J. Mureş, refuză accesul meu la o piesă esenţială a dosarului (nr. x/2016), şi anume la transcrierea lizibilă a conţinutului consultului medicului de chirurgie generală B. (cercetat în cauză tocmai pentru acest consult la tatăl meu), din data de 21.01.2016 (consemnat pe foaia de observaţie a tatălui meu - aspect dovedit prin Anexa nr. 20 la petiţia mea). Consultul chirurgical este nelizibil pentru mine (nu înţeleg scrisul şi nu cunosc noţiunile medicale pe care le consemnează, fapt care mă împiedică să descifrez scrierea), iar colegiul îl ocultează în mod voit, omiţând sistematic să îl reproducă în documentele sale (de exemplu, în referatul său dintr-un dosar -Anexa nr. x Ia petiţia mea). Deşi am solicitat comunicarea transcrierii în mod repetat, inclusiv prin cererea nr. x/20.04.2017 depusă poştal (aspect DOVEDIT prin Anexa nr. 11.4. -11.5. la petiţia mea), colegiul pârât refuză să comunice transcrierea lizibilă consultul (inclusiv cu concursul acestui medic, care este membru al colegiului şi deci este obligat să respecte solicitările acestuia19).

Cu rea-credinţă, aparatul administrativ al pârâtului mă pune în imposibilitate de a cunoaşte conţinutul documentului esenţial şi decisiv din dosar, respectiv de a putea formula apărarea mea la respectiva faptă disciplinară cercetată. îmi este încălcat dreptul constituţional la apărare şi dreptul la un remediu disciplinar efectiv (CEDO).

Asistăm la un nou comportament pasiv de crearea unui cadru ostil şi ofensiv împotriva mea.

III.2. Constituie hărţuire orice comportament, care aduce atingere dreptului la demnitate, bazat pe orice criteriu, care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv. Intre criteriu şi faptele imputate pârâtului trebuie să existe un raport de cauzalitate.

Nu este necesar un termen de comparaţie pentru a dovedi hărţuirea: hărţuirea reprezintă o formă specifică de discriminare, în care diferenţierea nu are relevanţă, dreptul atins fiind legat de demnitatea persoanei şi atingerea nu poate fi justificată în mod obiectiv. Acest lucru reflectă în principal faptul că hărţuirea în sine este greşită, din cauza formei pe care o îmbracă (abuz, fie el verbal, nonverbal sau fizic) şi a efectului potenţial pe care îl poate avea (încălcarea demnităţii umane).

III.3. Comportamentul hărţuitor constă în faptele detaliate supra (la pct. III.1, la care fac trimitere).

Comportamentul de hărţuire este manifestat printr-o conduită indezirabilă referitoare Ia un criteriu protejat. Comportamentul nedorit, indezirabil se poate exprima prin orice fel de acte: expresii, cuvinte vorbite sau scrise, abuz, gesturi fizice, expresii faciale, mimică, farse etc.

Multiplele faţete sub care mi-a fost atins în mod grav dreptul la demnitate, le prezint mai jos. Discriminarea în sine (inclusiv sub forma hărţuirii) este un afront adus demnităţii umane. "Tratând pe cineva mai puţin favorabil datorită unor criterii inerente sugerează în primul rând dispreţ sau lipsă de respect faţă de personalitatea sa" (Hotărârea CNCD nr. 130/4.03.2015).

Criteriile pe care se bazează comportamentul hărţuitor sunt: calitatea mea persoană care a făcut plângere disciplinară (parte adversă) împotriva unor medici care sunt membrii20 colegiului pârât; calitatea mea de rudă (fiică) a victimei medicilor care sunt membrii colegiului pârât (criteriu prin asociere).

Între aceste criterii şi faptele colegiului pârât (prezentate supra) există o legătură de cauzalitate directă. Cei aflaţi în situaţia opusă mie (raportat la criteriile arătate), şi anume medicii colegiului pe care i-am pârât pentru vătămarea sănătăţii şi vieţii rudei mele, nu au fost supuşi niciodată la vreunul dintre comportamentele indezirabile aplicate mie! Deci eu nu aş fi fost supusă hărţuirii, dacă nu aveam caracteristicile protejate mai sus indicate. Cu alte cuvinte, am fost victimizată pentru că am îndrăznit să reclam medici membri ai colegiului.

Aplicarea criteriilor sunt cele care au stat la baza comportamentului hărţuitor şi au determinat în mod ineluctabil acest comportament (au dus la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant şi ofensiv).

Acest raport de cauzalitate rezultă (şi este probat) în mod expres şi incontestabil din însuşi cuprinsul înscrisurilor care emană de la colegiul pârât, deoarece criteriile şi faptele de hărţuire sunt consemnate în aceste înscrisuri (cererile, adresele, procesele-verbale etc. - mai sus arătate). Sunt stipulate în aceste înscrisuri: calitatea mea persoană care a făcut plângere disciplinară împotriva unor medici care sunt membrii colegiului pârât; calitatea mea de rudă a victimei medicilor care sunt membrii colegiului pârât; refuzul permiterii accesului la dosare; inducerea mea în eroare şi ascunderea termenelor, farse etc.

Intimatul-pârât colegiu al medicilor a săvârşit comportamentul indezirabil cu intenţia de a încălca demnitatea mea şi de a crea un mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau jignitor, deoarece a prevăzut rezultatele faptelor sale şi astfel a acceptat posibilitatea producerii lor. Deci suntem în prezenţa unei hărţuiri, indiferent de efectul (rezultatul) real al comportamentului său.

În plus, chiar dacă prin absurd pârâtul nu avea intenţia de a crea acest mediu, suntem totuşi în prezenţa hărţuirii, deoarece comportamentul său indezirabil a avut ca efect concret crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor, jignitor - efect dovedit atât prin percepţia mea ca victimă a discriminării (care am resimţit şi am fost afectată puternic, fiind împinsă în starea de a plânge, şi inclusiv am protestat în scris faţă de măsurile pârâtului - a se vedea cererile şi notificările anexate), precum şi prin circumstanţele relevante constând în: decesul tragic al tatălui meu, împrejurare care mi-a creat o stare de vulnerabilitate emoţională deosebită; poziţia, statutul şi ascendentul organizaţiei pârâte faţă de mine etc.

În plus, mijloacele folosite de colegiul pârât (pentru a-şi atinge scopul nelegitim) constau în excluderi, restricţionări şi preferinţe (tratamentul diferenţiat), pe baza unor criterii discriminatorii, cu efectul înlăturării drepturilor prevăzute de lege, deci aceste mijloace nu sunt proporţionale, adecvate şi necesare. într-adevăr, mijloacele folosite de colegiul pârât: golesc de conţinut drepturile petiţionarilor, efectul fiind disproporţionat; sunt şi neadecvate prin efectul lor de atingere a substanţei drepturilor petiţionarilor.

În realitate, adevăratul scop este unul vădit nelegitim: favorizarea nejustificată a uneia dintre părţile dosarului disciplinar (medicul membru al colegiului) faţă de partea adversă (victima sau rudele victimei medicului), prin obstrucţionarea sistematică (prin aplicarea criteriilor discriminatorii) a acesteia din urmă părţi în exercitarea drepturilor sale capitale şi decisive în dosarul disciplinar (dreptul complex la un remediu efectiv în materie disciplinară, ce conţine şi dreptul la acces integral şi efectiv la copiile de pe propriul dosar disciplinar; dreptul la apărare, dreptul la tratament egal în faţa oricărui organ jurisdicţional; dreptul la acordarea serviciilor publice administrative auxiliare şi conexe, de eliberare de copii). Această obstrucţionare vizează pe de o parte zădărnicirea efectivităţii (a şansei reale şi a egalităţii de şanse) plângerii disciplinare (sabotarea apărărilor victimelor abaterilor medicale şi a aprofundării amănunţite şi eficiente a pieselor dosarului de către acestea), iar pe de altă parte, descurajarea făţişă a acestora să mai continue demersul disciplinar, prin defavorizare lor nejustificată şi supunerea lor la tratamente injuste, precum şi prin crearea unui cadru intimidant şi ostil.

Acest scop nelegitim (denumit generic "muşamalizare") a devenit de notorietate în prezent în întreaga ţară, fiind pe larg reflectat în mass-media.

Această poziţie a colegiului pârât este contrară exigenţelor unei minime condescendenţe faţă de durerea puternică şi profundă, căreia trebuie să îi fac faţă, cauzată de decesul intolerabil al tatălui meu, astfel încât îmi agravează suferinţele psihologice, vătămându-mi dreptul constituţional garantat de art. 22 alin. (1) din Legea fundamentală.

III.4. Deşi este evident şi dovedit că vexatoriul şi şicanatorul comportament al colegiului pârât mi-a încălcat grav demnitatea, creând un cadru intimidant, ostil, degradant şi ofensiv, devin totuşi necesare şi nuanţările prezentate în continuare.

Prin comportamente ostile şi ofensive de sabotare progresivă a posibilităţilor şi mijloacelor mele de apărare (efectivă şi eficientă), colegiul pârât, prin aparatul său administrativ, a purces la intimidarea mea şi la punerea mea într-o situaţie degradantă:

- prin inducerea mea dolosivă şi ostilă în eroare (punerea în scenă a miei farse), lăsată fiind să cred că dosarul disciplinar este suspendat (deşi nu era adevărat), pentru a fi decăzută într-o situaţie de inferioritate (persoană pusă în imposibilitate de a se apăra efectiv şi eficient), fiind tratată ca un simplu "decor", ceea ce este vădit batjocoritor;

- prin obstrucţionarea sistematică şi arbitrară a accesului la dosarele mele disciplinare, respectiv prin soluţionarea intempestivă a dosarelor înainte de a mi se asigura accesul la ele (pe fondul tergiversării cererilor mele de acces), fiind purtată dispreţuitor pe drumuri şi solicitându-mi-se persiflant să depun cereri repetate, ofensivitate ce m-a pus în stare de inferioritate (neputând să îmi exercit în timp util şi deplin dreptul la apărare), insuflându-mi-se teama că sunt Ia cheremul colegiului reclamant, fiind astfel înjosită;

- prin tergiversarea "sine die" a emiterii deciziei administrative de declanşare/nedeclanşare asupra unei părţi importante a plângerii mele disciplinare, fiind tratată ostil ca o persoană care nu contează, insignifiantă (un "nimeni", care nu trebuie băgat în seamă), o persoană a cărei doleanţe nici măcar nu merită atenţia colegiului pârât, coborându-se astfel reputaţia mea, făcându-mă să mă simt inferioară şi umilită;

- prin obstacularea accesului la dosare, sub forma refuzului ostil al comunicării transcrierii consulturilor ilizibile ale medicilor cercetaţi, membri ai pârâtului, fiind pusă astfel în situaţie de inferioritate (imposibilitate de a mă apăra şi a contesta faptele medicale respective ale acestora, consemnate ilizibil), trezindu-mi neliniştea că prin această malversaţiune voi pierde, precum şi simţirea unei umilinţe atroce asociate reducerii mele la neputinţă, la starea de "victimă pasivă" care nu poate face dreptate pentru tatăl ei.

Rezultă, că în mod limpede şi inevitabil se creează un cadru intimidant, ostil şi degradant la adresa cetăţenilor care îndrăznesc să facă plângere disciplinară împotriva membrilor colegiului pârât, mai precis la adresa victimelor sau rudelor victimelor membrilor colegiului pârât.

IV. Hotărârea a fost dată cu încălcarea si aplicarea greşită a normelor de drept material cuprinse în: art. 1-3, art. 10 lit. a), art. 16, art. 18 alin. (1), art. 19 alin. (1) lit. c) şi alin. (2), art. 20 şi art. 26 din O.G. nr. 137/2000; art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1)-(2), art. 20 din Constituţie; art. 13 si art. 14 din Convenţie si Protocolul nr. 12 la Convenţie.

Acesta, întrucât, contrar dispoziţiilor mai sus indicate, CNCD şi prima instanţă nu au analizat efectiv şi nu au constatat existenţa "celei de a treia categorii de fapte de discriminare, tratament degradant şi hărţuire" indicate în cap. IV, pct. IV.O. - III.4. (p. 33-47) din petiţia mea nr. 6641/15.12.2017.

IV. O. Precizări prealabile. Categoria de fapte ale reclamatului, prezentate în continuare în acest capitol, sunt comise în afara limitelor competenţelor legale ale colegiului pârât, prin exces de putere şi abuz administrativ - prin aceasta, ele sunt extrinseci atribuţiilor pârâtului colegiu, care, conform legii, NU cuprind prerogativa de a discrimina şi hărţui factual cetăţenii.

Competenţa colegiului pârât este expres limitată de lege (art. 412 alin. (1), art. 414 alin. (1) lit. e) şi lit. k) raportat la art. 452 alin. (1) şi art. 450 alin. (1) din Legea nr. 95/2006), exclusiv la controlul faptelor medicilor membri şi la cercetarea disciplinară exclusiv a "abaterilor disciplinare săvârşite de medicii înscrişi în acel colegiu". Deci, colegiul nu are nicio atribuţie legală de a ancheta cetăţeni care nu sunt membrii colegiului (cum sunt pacienţii şi rudele acestora), nefiind organe de control sanitar de stat (Inspecţia Sanitară de Stat) sau de procuratură.

Având în vedere principiul imperativ al ierarhiei forţei obligatorii a actelor normative, prevederile art. 120 alin. (3) şi alin. (5) lit. a) din Statutul CMR (act administrativ inferior legii), referitoare la "audierea" (adică "ascultarea mărturiei", iar nu "cercetarea") persoanei care a formulat plângerea contra medicului, nu pot fi în niciun chip modificate şi denaturate abuziv în sensul că cetăţenii (ce nu sunt medici membri) pot fi, contrar legii, anchetaţi de colegiile "profesionale" ale medicilor21! Cu alte cuvinte, colegiile medicilor pot doar solicita mărturia, verbală sau scrisă (la alegerea petiţionarului pacient/rudă), privind faptele medicului şi prejudiciile suferite de pacient. Rezultă că, colegiile medicilor nu au atribuţia legală de a hărţui: de a ancheta viaţa privată şi de familie, libertatea de opinie şi gândire a petenţilor; de a convoca acelaşi petent în acelaşi dosar, în mod repetat fără a indica vreo solicitare concretă şi determinată, doar pentru a-1 chinui psihologic; de a solicita petentului să se gândească să renunţe la plângere; de a ancheta şi a ridica spectrul ameninţător la adresa rudelor petenţilor etc.

Toate asemenea comportamente factuale de discriminare şi hărţuire, comise de aparatul colegiului pârât, sunt extrinseci limitelor legale de competenţă ale colegiului. Trebuie totuşi reliefat că, oricum, în conformitate cu dispoziţiile imperative şi exprese ale art. 1 alin. (4) şi art. 3 teza I şi lit. g) raportat la cele ale art. 1 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 137/2000, C.N.C.D. are inclusiv competenţa de a investiga, constata şi sancţiona încălcarea dreptului meu la tratament egal în faţa "oricărui" organ jurisdicţional, deci inclusiv a celui de Jurisdicţie" administrativă faţă de care sunt juxtapuse artificial şi abuziv faptele pârâte.

În concluzie, colegiul pârât a construit, ca un zid în jurul activităţii sale disciplinare, un întreg arsenal ("cadru") administrativ extrinsec, de discriminare şi hărţuire a cetăţenilor care îndrăznesc să facă plângere împotriva medicilor, membri ai săi. Acest "cadru" (de tratament inegal şi hărţuire) face obiectul sesizării mele, iar nu decizii jurisdicţionale. Am sesizat comportamente factuale, fapte determinate şi concrete de discriminare şi hărţuire (prohibite expres de lege, iar nu permise de lege), distincte şi juxtapuse, iar nu probleme teoretice/practice privind modalitatea de interpretare şi aplicare a legilor.

Aceste comportamente factuale constau în:

- trimiterea către mine (cetăţeană petiţionară) a unor corespondenţe poştale şi solicitări verbale de convocare (hărţuitoare, discriminatorii, nejustificat defavorizante, injuste şi degradante), repetate şi neîncetate, demobilizatoare, de către aparatul administrativ al reclamatului, conţinând refuzul acestuia de a mi se comunica în prealabil şi în scris informaţiile de interes personal constând în obiectul concret al convocărilor (deşi legea obligă la comunicarea prealabilă a acestor informaţii), corespondenţe hărţuitoare cu scopul de a fi forţată să mă prezint personal (deoarece, nefiindu-mi comunicat obiectul concret al convocării, nu puteam uza de varianta de a răspunde în scris Ia ea) şi de a fi astfel chinuită psihologic cu efectul final de a fi determinată renunţ la plângerea depusă la instituţia reclamată, spre deosebire de medicii-membri ai colegiului, care nu au fost trataţi astfel niciodată;

- trimiterea către mine (ca cetăţeană petiţionară) a unei corespondenţe poştale (hărţuitoare, discriminatorii, nejustificat defavorizante, injuste şi degradante) de către aparatul administrativ al reclamatului, conţinând imixtiunea brutală a reclamatului colegiu în viaţa mea privată şi de familie de cetăţeană, inclusiv asupra sentimentelor şi libertăţii mele de gândire (deşi nu sunt cetăţean-medic care să poată fi anchetat de colegiul reclamat), spre deosebire de medicii-membri ai colegiului, care nu au fost trataţi astfel niciodată;

- tratamentul (hărţuitor, discriminatoriu, nejustificat defavorizant, injust şi degradant) la adresa mea (ca cetăţeană petiţionară) prin chinuirea mea psihologică intolerabilă, repetată şi sistematică (deşi nu sunt cetăţean-medic care să poată fi anchetat de colegiul reclamat), prin forţarea mea abuzivă şi inutilă de a retrăi repetat decesul inadmisibil şi tragic al tatălui meu;

- trimiterea către mine (ca cetăţeană petiţionară) a unei corespondenţe poştale (hărţuitoare, discriminatorii, nejustificat defavorizante, injuste şi degradante) de către aparatul administrativ al reclamatului, cu conţinut de intimidare a mea făţişă (deşi nu sunt cetăţean- medic care să poată fi anchetat de colegiul reclamat) prin evocarea unor fapte ale membrilor familiei mele, pentru care aceştia ar putea răspunde.

IV.l. Prezentarea succintă a situaţiei de fapt

IV.1.1. în niciunul dintre dosarele mele disciplinare, colegiul pârât nu a pus absolut nicio întrebare medicilor pe care ar fi trebui, conform art. 450 alin. (1) coroborat cu art. 414 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 95/2006, să îi ancheteze disciplinar. Pe de altă parte, medicii au fost convocaţi, cu menajamente excepţionale, o singură dată în faţa comisiei administrative de disciplină care nu le-a pus niciodată nicio întrebare, aceştia depunând doar declaraţii scrise în care au scris doar ce au vrut ei - conduită manifest nerezonabilă şi clar privilegiatoare (aspecte dovedite prin Anexele 29.1. - 29.2. la petiţia mea).

Dimpotrivă, eu, ca parte reclamantă în plângerea administrativ-disciplinară (rudă a victimei) am fost anchetată în mod repetat şi abuziv, fiind târâtă în mod succesiv la sediul pârâtului fără un scop precis, punându-mi-se apoi numeroase întrebări hărţuitoare străine de faptele medicilor, anchetându-mi-se viaţa privată şi de familie etc. Toate acestea, deşi colegiul pârât NU are competenţa legală de a mă ancheta pe mine şi pe familia mea. De asemenea, eu am fost convocată la anchetă de trei ori în acelaşi dosar (nr. x/2016)!

Rezultă tratamentul diferenţiat pe criteriul categoriei socio-profesionale: medicii, membrii ai colegiului, versus cetăţeană care îi reclamă, ce nu este medic membru al colegiului.

Am fost constrânsă să mă supun acestor anchete, de spectrul aplicării inevitabile a prevederilor defavorizante ale art. 120 alin. (5) lit. a) din Statutul Colegiului Medicilor din România24: dacă refuzam să mă prezint şi să răspund, mi s-ar fi respins automat plângerea.

Or, hărţuirea este evidentă: potrivit supremaţiei dispoziţiilor legale ale art. 450 alin. (1) coroborat cu art. 414 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 95/2006, competenţa colegiului pârât se limitează exclusiv la anchetarea disciplinară a medicilor vizaţi, acesta neavând nici o atribuţie legală de anchetă asupra persoanei care a formulat plângerea (pentru dezvoltări, a se vedea supra, pct. IV.0.).

IV.1.2. Astfel, am fost convocată şi anchetată în mod repetat (deşi eu, rudă a victimei abaterii disciplinare, nu sunt, potrivit legii, persoana care trebuie anchetată şi cu privire la care colegiul pârât are competenţă legală).

În loc să fiu "audiată" (adică să fie ascultată mărturia mea împotriva faptelor medicilor), cu stabilirea în prealabil în convocator a aspectelor precise şi determinate referitoare la care se solicită mărturia mea (şi care trebuiau obligatoriu să îmi fie comunicate în scris prin convocator, pentru a putea să-mi exercit dreptul de a răspunde în scris conform art. 120 alin. (5) lit. a) teza finală din Statutul CMR), în mod şocant s-a trecut ostil la anchetarea propriei mele persoane, a aspectelor strict personale.

Prima dată, prin convocatorul "generic" din 2.11.2016 (aspect dovedit prin Anexa nr. 24 la petiţia mea), am fost chemată intempestiv pentru data de 10 noiembrie 2016, fără să mi se permită în prealabil accesul dosar, deşi am depus cerere pentru acces şi la data de 2.11.2016 (aspect dovedit prin Anexa nr. 3.1. la petiţia mea), tocmai pentru ca să nu pot fi în cunoştinţă de cauză cu privire la conţinutul dosarului. Deci, pârâtul CMJ Mureş, primind în data de 2.11.2016 cererea mea de acces, nu mi-o aprobă, ci ca măsură de retorsiune, îmi trimite deîndată convocarea la audiere, pentru a mă forţa să dau răspunsuri în necunoştinţă de cauză. Am protestat şi prin notificarea nr. x/9.11.2016 (aspect dovedit prin Anexa nr. 13 la petiţia mea).

Rezultă tratamentul diferenţiat: medicilor li s-a permis accesul la dosar, înainte de a fi convocaţi la cercetarea disciplinară.

Nu am fost "audiată" (nu mi s-a permis să depun mărturie împotriva medicilor), ci am fost supusă unei anchetări perfide şi meşteşugite, intimidante, în ideea de a renunţa la plângerea mea; am fost pusă în situaţia de a resimţi suferinţe psihologice greu de suportat, prin retrăirea tragicului şi absurdului deces al tatălui meu. Este inadmisibil să fiu târâtă (pentru a se accentua suferinţele mele) în faţa colegiului, doar pentru a fi obligată să reflectez dacă nu cumva aş renunţa la plângere.

Este de remarcat că singurul scop (nelegitim şi ilegal) al anchetării mele a fost să fiu "prelucrată" să renunţ la plângere, acesta fiind leitmotivul obsesiv al târârii mele în faţa colegiului, instrument al hărţuirii. Nici un moment, colegiul pârât nu mi-a comunicat absolut nicio solicitare concretă (referitoare Ia faptele medicilor cercetaţi) aşa cum îl obliga imperativ Statutul CMR, ci manierea de anchetare era inopinată şi voit imprecisă, aparent fără sens, însă în realitate, mi se testau limitele puterii de suportare a cadrului intimidării creat de pârât (în vederea dozării acestuia până la punctul în care să clachez).

Rezultă tratamentul diferenţiat: medicilor nu au fost niciodată forţaţi să spună dacă sunt de acord cu admiterea plângerii mele sau dacă îşi recunosc faptele (nu au fost întrebaţi nimic concret, ceea ce este halucinant).

IV.1.3. Prin cererea nr. 3 972/9.11.2016 (aspect dovedit prin Anexa nr. 13 la petiţia mea) am solicitat expres pârâtului CMJ Mureş să îmi comunice în scris solicitările sale, deoarece prezenţa mea personală la sediul colegiului în contextul discutării decesului tragic al tatălui meu (deces inadmisibil care m-a traumatizat) îmi provoacă suferinţe sufleteşti incomensurabile. Tocmai profitând de această vulnerabilitate deosebită a mea, pentru a mi se înfrânge rezistenţa psihologică, am fost, din nou, convocată la audiere prin convocatorul generic din 19.12.2016 (aspect dovedit prin Anexa nr. 25 la petiţia mea) pentru a doua oară, pentru data de 19.01.2017, la care am fost forţată să mă prezint, pentru a evita sancţiunea arbitrară şi abuzivă a respingerii plângerii mele sub pretextul neprezentării (art. 120 alin. (5) lit. a) din Statutul CMR), aspect care se şi urmărea. Din nou, nu mi s-au comunicat în prealabil, prin convocator, solicitările precise şi determinate pentru care să depun mărturie, şicanarea şi intenţia de a mă chinui fiind flagrantă.

Am fost pusă în situaţia de a resimţi suferinţe psihologice inumane, prin retrăirea inadmisibilului şi absurdului deces al tatălui meu, a chinurilor pe care acesta le-a îndurat pe patul de spital şi cele aferente exsanguinării în nepăsarea totală a medicilor, pe care a trebuit să le descriu colegiului prin declaraţia nr. 690/18.01.2017 (aspect dovedit prin Anexa nr. 26 la petiţia mea).

Supunerea fiicei victimei (decedate într-un mod plin de cruzime - prin lăsarea să se exsanguineze cu refuzul de a i se da substitute sanguine salvatoare), la un asemenea supliciu trădează un veritabil sadism instituţionalizat al colegiului şi perseverenţa într-o hărţuire exponenţială, întrucât o asemenea "audiere" era obiectiv inutilă: toate informaţiile pe care le cunoşteam se aflau deja prezentate în plângere şi în actele pe care le-am comunicat la dosar, neavând elemente noi şi nesolicitându-mi-se de colegiu (nici prin convocator, nici la anchetă) elemente noi. Se urmărea numai punerea mea în poziţia inumană şi degradantă de a retrăi suferinţe sufleteşti atroce în faţa respectivilor membri ai colegiului medicilor, de a fi chinuită. Se miza pe faptul că, pentru a evita aceste prejudicieri morale grave (creatoare ale unui cadru intimidant, ostil, degradant şi ofensiv), nu mă voi prezenta, pentru a se avea Ia dispoziţie un pretext de respingere a plângerii.

IV.1.4. Hărţuirea şi supunerea mea la suferinţe psihologice a continuat, întrucât în data de 15 martie 2017 (când m-am prezentat să consult dosarul şi mi s-a refuzat abuziv accesul la acesta de către pârât, faptă prezentată la cap. III), mi s-a comunicat verbal un nou convocator generic: că trebuie din nou să mă prezint în faţa colegiului pârât (pentru a fi din nou anchetată pentru a treia oarăl). Din nou, convocarea la anchetă era voit imprecisă, fără să mi se comunice absolut nicio solicitare concretă (referitoare Ia faptele medicilor cercetaţi pentru care s-ar fi dorit să depun mărturie) aşa cum obligă Statutul CMR.

Prin notificarea înregistrată la intimat cu nr. 1949/17.03.2017, depusă poştal (aspect dovedit prin Anexa nr. 3.4. -3.5. la petiţia mea), am protestat împotriva convocării mele generice la o nouă anchetare. Ca măsură de retorsiune, la data de 22.03.2017, colegiul pârât a trecut la anchetarea scrisă a persoanei mele, comunicându-mi poştal un set de întrebări vădit degradante şi hărţuitoare (aspect dovedit prin Anexa nr. 27 la petiţia mea), care încalcă flagrant şi inadmisibil drepturile mele fundamentale. Astfel, pârâtul a trecut la aplicarea metodei interzise de anchetare, constând în întrebările "sugestive", care constau în impunerea unor premise false şi umilitoare (imuabil prestabilite) în scopul inducerii unor anumite răspunsuri (scopul obţinerii deturnării, manipulării şi denaturării răspunsurilor).

Am fost, din nou, constrânsă să mă supun acestei noi anchetări şicanatoare şi deosebit de prejudiciatoare moral la adresa mea, în caz contrar colegiul urmând să respingă plângerea mea disciplinară (potrivit art. 120 alin. (5) lit. a) din Statutul Colegiului Medicilor din România25). Am protestat în scris împotriva acestui nou abuz - şocată şi afectată de această nouă hărţuire, foarte afectată, am formulat răspunsul (aspect dovedit prin Anexa nr. 28 la petiţia mea).

Rezultă tratamentul diferenţiat: medicii din acest dosar nu au fost niciodată cercetaţi cu privire la aspecte strict personale (viaţa lor privată şi de familie, nu le-au fost ameninţate rudele etc), nu au fost supuşi tehnicii întrebărilor "sugestive" (de fapt, nu au fost întrebaţi nimic, dovadă fiind procesele-verbale ale întrevederilor, medicii scriind doar o declaraţie din proprie iniţiativă, referitoare la aspectele pe care le doreau ei).

În mod concret:

A) Am fost forţată să răspund Ia întrebarea nr. 1, prin care colegiul pârât a pus Ia îndoială provocator, în mod şicanator şi dezonorant faţă de mine, vizitarea de către mine, în spital, a tatălui meu, deşi acest colegiu cunoştea, din dosar, conţinutul plângerii mele disciplinare cu precizările ulterioare, cât şi al declaraţiei nr. 690/18.01.2017 susţinută chiar în faţa colegiului, cu numai 2 luni anterioare (anexată la petiţia mea), în care am precizat deja expres, extrem de clar şi detaliat, vizitarea constantă, zilnică, de către mine a tatălui meu pe toată durata spitalizării (inclusiv împreună cu soţul meu şi alte rude), indicând şi martori (precum medicul curant de chirurgie toracică). Este foarte relevant şi trebuie subliniat faptul că vizitele mele zilnice nici măcar nu au fost contestate de vreunul dintre medicii cercetaţi în dosar şi nici de vreo altă persoană din afara dosarului (existând înregistrările video ale camerelor de supraveghere).

Însă, deşi toate aceste împrejurări erau evidente, necontestate de nimeni şi cunoscute foarte bine din dosar de către CMJ Mureş, totuşi, acesta pus la îndoială ostentativ, injust, abuziv şi arbitrar, vexatoriu şi jignitor: ataşamentul, grija şi dragostea mea de fiică faţă de tatăl meu spitalizat, manifestată prin vizitarea lui zilnică, ducându-mi aceste valori morale în derizoriu, creându-mi astfel suferinţe sufleteşti puternice.

Mai mult decât atât, colegiul pârât a agravat aceste suferinţe şi şi-a intensificat comportamentul hărţuitor, punându-mă, în mod şocant, chiar într-o antiteză neavenită, umilitoare, neprobată (nereală, neinvocată de nimeni) cu fratele meu şi cumnata mea, despre care a ilustrat că ar fi fost singurii care l-ar fi vizitat pe tatăl meu! Un asemenea tratament este inuman şi degradant.

Această poziţie a colegiului pârât este contrară exigenţelor unei minime condescendenţe faţă de durerea puternică şi profundă, căreia trebuie să îi fac faţă, cauzată de decesul intolerabil al tatălui meu, astfel încât îmi agravează suferinţele psihologice, vătămându-mi dreptul constituţional garantat de art. 22 alin. (1) din Legea fundamentală. Pe de altă parte, vizitele mele de familie, reprezintă un aspect intrinsec al vieţii mele private şi de familie, ocrotite de art. 26 din Constituţie, pe care colegiul nu le poate ancheta, ca într-un veritabil sistem totalitar (Gestapo, KGB, Securitate).

Prin urmare, comportamentul este hărţuitor şi depăşeşte competenţele legale ale colegiului, deoarece medicii răspund disciplinar pentru faptele lor, în conformitate cu art. 450 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, absolut indiferent de programul de vizitare al pacientului şi de viaţa personală şi familială a rudelor acestuia (acestea din urmă nu sunt elemente constitutive legale ale răspunderii disciplinare).

Deci, aceste elemente au fost inventate şi folosite de pârât în mod artificial, nelegal şi cu pur scop vexatoriu şi agresiv, pentru intimidarea şi umilirea mea;

B) Am fost forţată să răspund la întrebarea nr. 4, prin care colegiul pârât, dispreţuitor, sinistru şi revoltător la adresa mea, m-a persiflat prin a fi întrebată dacă am fost "mulţumită" de ceea ce s-a făcut tatălui meu, în condiţiile în care acestuia nu i s-au efectuat investigaţiile prevăzute expres de lege pentru localizarea şi tratamentul hemoragiei digestive, fiind lăsat să se exanguineze şi să moară. Sentimentele mele interioare, inclusiv cele de mulţumire sau nemulţumire, ţin de viaţa mea privată, fiind protejate de art. 26 din Constituţie, inclusiv faţă de intruziunile pârâtului CMJ Mureş, deci colegiul nu le poate ancheta, în maniera totalitară în care s-a comportat.

Din nou, comportamentul este hărţuitor şi depăşeşte competenţele legale ale colegiului, deoarece medicii răspund disciplinar pentru faptele lor, în conformitate cu art. 450 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, absolut indiferent de sentimentele (de "mulţumire/nemulţumire" etc.) şi de opiniile rudelor victimei (acestea din urmă nu sunt elemente constitutive legale ale răspunderii disciplinare).

Deci, şi acest comportament hărţuitor este o dovadă a creării cadrului intimidant, ostil, degradant şi ofensiv;

C) Am fost forţată să răspund la întrebările nr. 4 şi 5, prin care pârâtul, în mod şocant, încercă să mă implice pe mine într-o anchetare a altor medici care nu fac obiectul dosarului sau vreunui alt dosar (fratele meu şi cumnata mea), despre care, ilustrează colegiul, că ar fi trebuit să nu fie mulţumiţi şi să obiecteze/aducă sugestii la tratamentul de specialitate ATI al tatălui meu.

Or, acesta este o tentativă ordinară de a mă determina să devin eu martor acuzator sau delator pentru conduitele rudelor mele, aspect care nu este doar imoral, ci chiar prohibit de lege (art. 2 alin. (2) raportat la art. 315 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.). în acelaşi timp, este o încercare inadmisibilă de a mă intimida, prin evocarea spectrului unei vinovăţii şi responsabilităţi a membrilor familiei mele, împrejurare care să mă determine să pun capăt plângerii, pentru a nu le crea lor probleme ulterioare.

Nu în ultimul rând, colegiul pârât îmi solicită pe faţă ca eu să încalc legea, şi anume să fac declaraţii în numele unor persoane terţe (rude, care însă nici măcar nu sunt părţi în dosar) şi să răspund în locul acestora, deşi eu nu aveam procură notarială în acest sens.

Punerea mea vexatorie şi degradantă, într-un context artificial şi cu rea-credinţă creat pentru a da declaraţii împotriva unei rude de gradul I şi a unui afin, este o nouă dovadă incontestabilă a încălcării nepermise a drepturilor mele constituţionale (la viaţa privată şi de familie, la integritate psihică, ocrotite de art. 22 alin. (1) şi art. 26 alin. (1) din Constituţie).

În plus, este o încălcare abuzivă a competenţei legale limitative a colegiului, acesta neavând atribuţia de a ancheta persoana care formulat plângerea, şi cu atât mai puţin despre comportamente şi sentimente ale unor terţe persoane (fie ele şi frate, cumnată etc.), care nu sunt medici anchetaţi în cauză şi nu au tratat victima. Abuzul de competenţă este o manifestare tipică a comportamentului hărţuitor. Trebuie punctat faptul că aici avem de-a face cu o mostră a cadrului degradant creat de colegiile medicilor, prin manipularea potrivit căreia, nu-i aşa, "mortul e de vină" sau "familia mortului e de vină", tocmai cu scopul ofensiv de a demoraliza şi a demobiliza.

Reliefez din nou faptul că medicii cercetaţi în dosar răspund disciplinar, în conformitate cu art. 450 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, indiferent de existenţa sau nu a unor "sugestii" de prescripţii medicale de la nespecialişti în domeniu, rude ale victimei (acestea din urmă nu sunt elemente constitutive legale ale răspunderii disciplinare).

Rezultă indubitabil că elementele întrebărilor au fost ticluite de către colegiu cu un scop vădit intimidant, ostil, degradant şi ofensiv;

D) Am fost forţată să răspund la întrebarea nr. 6, prin care colegiul îşi trădează din nou comportamentul hărţuitor, de a mă ancheta pe mine (deşi nu sunt persoana cercetată disciplinar), prin scotocirea în gândurile şi trăirile mele strict personale, intime (referitoare Ia ce am "realizat" mental despre tatăl meu). Acest comportament este flagrant ilegal, fiind specific sistemelor totalitare (Gestapo, KGB, Securitate), fiindu-mi încălcate deosebit de grav drepturile constituţionale Ia libertatea de conştiinţă şi la viaţa privată, garantate de art. 26 alin. (1) şi art. 29 alin. (1)-(2) din Legea fundamentală!

Întrebarea este voit generică, imprecisă, nu se referă la elemente concret determinate, verificabile, tocmai ca să nu pot răspunde şi combate punctual, rămânând doar insinuantă şi vexatorie, fiind pur şi simplu, în mod incredibil, "mustrată", "chemată la ordine" ca să realizez mental ceea ce doreşte pârâtul CMJ Mureş.

De asemenea, forţarea mea, din nou, şi pe această cale, de către colegiul pârât, să retrăiesc mental tragedia decesului intraspitalicesc al tatălui meu, îmi cauzează suferinţe psihologice, puternice, vătămându-mi deosebit de grav dreptul constituţional garantat de art. 22 alin. (1) din Legea fundamentală.

În mod simultan, pârâtul, în mod sfidător, îmi impune în anchetarea mea (o nouă întrebare "sugestivă"), ca premisă (falsă) statuată dogmatic şi samavolnic (ca să mă forţeze să susţin lipsa culpei medicilor), o opinie contrară libertăţii mele de gândire şi contrară actului medico-legal, că tatăl meu ar fi avut o evoluţie nefavorabilă (către decesul prin exsanguinare) datorită "gravităţii" stării de sănătate, deşi ar fi avut parte de "toate" (!!?) investigaţiile şi terapia complexă.

Cât cinism poate avea acest colegiu pârât faţă de fiica victimei, încât să îndrăznească să statueze (contrar actului medico-legal) că victima (decedată prin şoc hemoragie tocmai din cauza neglijării tratamentului endoscopic şi cu sânge/substitute) ar fi avut parte de "toate" tratamentele? Şi până unde poate duce umilirea fiicei victimei, încât să aibă tupeul să îmi ceară să realizeze mental acest fals grosolan?

Repet, pentru a evidenţia caracterul hărţuitor şi al acestui comportament, că medicii răspund disciplinar, în conformitate cu art. 450 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, indiferent de gândurile şi trăirile mele interioare (de ceea ce eu "realizez" mental) - acestea din urmă nu sunt elemente constitutive legale ale răspunderii disciplinare medicale.

Deci, şi acest element (a ceea ce realizez eu mental) a fost plăsmuit şi utilizat de pârât, în mod arbitrar, nelegal şi cu pur scop şicanator şi ofensiv, pentru timorarea şi înjosirea mea.

IV.2. Comportamentul discriminatoriu, degradant şi hărţuitor al colegiului pârât este cu atât mai grav cu cât acesta ar fi trebuit, conform legii, să fie echidistant şi imparţial, să - mi respecte demnitatea, precum şi să nu dea dovadă de ostilitate. Pârâtul avea obligaţia imperativă de a manifesta rezervă!

Rezultă tratamentul diferenţiat: reclamantul şi-a încălcat obligaţia de a fi rezervat numai faţă de mine, nu şi faţă de medicii cercetaţi.

IV.3. Analizarea simultană a întrunirii condiţiilor comportamentului diferenţiat degradant si hărtuitor

IV.3.1. Faptele - Comportamentul diferenţiat, degradant şi hărtuitor constă în faptele detaliate supra (la pct. IV. 1., la care fac trimitere). Existenţa tratamentului diferenţiat manifestat prin orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă. în cazul hărţuirii, nu este necesar ca tratamentul să fie diferenţiat.

A.l. "Tratamentul mai puţin favorabil" poate include şi: respingere, refuz, excludere, oferirea unor condiţii mai puţin favorabile sau a unui serviciu mai sărac, refuzarea unei alternative sau oportunităţi. Tratamentul diferenţiat aplicat de colegiul pârât faţă de mine se manifestă prin:

- efectuarea deosebirilor între părţile aceluiaşi dosar administrativ-disciplinar - persoana care am făcut plângerea (fiica victimei) şi medicii reclamaţi, membri ai colegiului;

- efectuarea preferinţelor în favoarea medicilor reclamaţi, membri ai colegiului.

Numai eu am fost: anchetată repetat, umilită, speriată cu consecinţe asupra membrilor familiei mele, mi s-a anchetat şi viaţa privată şi de familie; supusă tehnicilor interzise a întrebărilor-sugestie şi a culpabilizării personale şi a familiei mele; forţată la delaţiune împotriva membrilor familiei mele; supusă cinismului şi afirmaţiilor sinistre privind mulţumirea pe care ar trebui să o am pentru ... decesul tatălui meu etc.

Nici un medic cercetat nu a fost niciodată tratat astfel.

A.2. Constituie hărţuire orice comportament, care aduce atingere dreptului la demnitate, bazat pe orice criteriu, care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv. între criteriu şi faptele imputate pârâtului trebuie să existe un raport de cauzalitate.

Comportamentul de hărţuire este manifestat printr-o conduită indezirabilă referitoare la un criteriu protejat. Comportamentul nedorit, indezirabil se poate exprima prin orice fel de acte: expresii, cuvinte vorbite sau scrise, abuz, gesturi fizice, expresii faciale, mimică, farse etc.

IV.3.2. Criteriul. Existenţa criteriilor multiple de discriminare şi de hărţuire. Fapta de discriminare poate fi determinată de "orice" criteriu.

Criteriile pe care se bazează comportamentul diferenţiat şi cel hărtuitor sunt: calitatea mea persoană care a făcut plângere disciplinară (parte adversă) împotriva unor medici care sunt membrii colegiului pârât; calitatea mea de rudă (fiică) a victimei medicilor care sunt membrii colegiului pârât (criteriu prin asociere).

În cauza de faţă, sub fiecare aspect dintre cele multiple sesizate, condiţia criteriului (caracteristicii) ca motiv generator al discriminării este îndeplinită: această condiţie constă în existenţa criteriului ca circumstanţă concretizată (materializată) şi care constituie cauza (sau o cauză în circumstanţele/concursul cauzal) actului sau faptului discriminatoriu, şi care, în situaţia inexistenţei, nu ar determina săvârşirea discriminării (raportul de cauzalitate concret este prezentat mai jos). Aceste criterii multiple (caracteristici) sunt concrete, materializate şi clar formulate (explicite şi cu trimitere specială clară): ele sunt constatate expres şi incontestabil în însuşi cuprinsul înscrisurilor care emană de la colegiul pârât, criteriile de discriminare fiind consemnate în aceste înscrisuri (a se vedea detaliat, la pct. II.2.4.).

"Criteriile" multiple invocate de mine nu pot fi separate de factorul concret ce constituie obiectul plângerii.

De asemenea, referitor la faptele pârâtului, trebuie remarcat că poate fi discriminatorie şi acea politică sau măsură generală care prejudiciază în mod disproporţionat un grup de persoane (care nu sunt medici membri ai pârâtului, ci reclamanţi ai acestora şi rude ale victimelor), chiar dacă măsura nu vizează în mod specific acel grup; o discriminare potenţială poate rezulta dintr-o situaţie faptică (CEDO: D.H. şi alţii împotriva Cehiei, Hotărârea din 13 noiembrie 2007; Sampanis şi alţii împotriva Greciei, Hotărârea din 5 iunie 2008).

IV.3.3. Drepturile încălcate.

Dreptul meu la tratament egal în faţa oricărui organ jurisdicţional, garantat de prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, art. 2 raportat la art. 8 C. proc. civ. şi art. 1 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 137/2000.

Pârâtul mă supune la un tratament discriminatoriu, contrar acestor prevederi legale, tratament descris la pct. (la care fac trimitere).

Dreptul meu Ia demnitate (garantat de art. 1 alin. (3) din Constituţie şi art. 72 din C. civ.), este vătămat prin supunerea mea de către colegiul intimat la tratamentul discriminatoriu pârât, care m-a transformat într-o "victimă pasivă", ce a fost redusă la inutilitate şi neputinţa de a se apăra efectiv şi eficient, printr-o analiză amănunţită şi echitabilă a dosarului disciplinar. Acest tratament discriminatoriu mă umileşte profund.

"Discriminarea în sine este un afront adus demnităţii umane". "Tratând pe cineva mai puţin favorabil datorită unor criterii inerente sugerează în primul rând dispreţ sau lipsă de respect faţă de personalitatea sa" (Hotărârea CNCD nr. 130/4.03.2015). (Pentru prezentarea încălcării acestui drept, a se vedea infra, pct. IV.4.).

Dreptul meu la sănătate (integritate morală şi psihică), garantat de art. 8 alin. (1) din Convenţie, art. 22 alin. (1) din Constituţie şi de art. 61 din C. civ., este vătămat prin tratamentul discriminatoriu şi hărţuitor pârât, care îmi produce suferinţe sufleteşti deosebite şi inacceptabile.

Dreptul meu la viaţă privată şi la libertate de gândire şi de opinie, garantate de art. 26 alin. (1) şi art. 29 alin. (1)-(2) din Legea fundamentală.

Dreptul meu legal la un remediu eficient în materie disciplinară în cazul decesului pacientului spitalizat (rudă a mea de gradul I - tatăl meu). Articolul 2 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale (ale cărei prevederi fac parte din dreptul intern, conform art. 11 alin. (1)-(2) din Legea fundamentală).

Dreptul meu la asigurarea informării corecte asupra problemelor de interes personal, garantat de art. 31 alin. (2) şi art. 1 alin. (5) din Constituţie coroborat cu art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (8) din O.G. nr. 137/2000.

IV.3.4. Raportul de cauzalitate.

Între criteriile de discriminare şi faptele colegiului pârât există o legătură de cauzalitate facil identificabilă.

În cauza de faţă, sub fiecare aspect dintre cele multiple sesizate, criteriile (caracteristicile) identificate ca motive generatoare al discriminării constituie cauza (sau o cauză în circumstanţele/concursul cauzal) actului sau faptului discriminatoriu, şi care, în situaţia inexistenţei lor, nu ar determina săvârşirea discriminării. Astfel, natura discriminării, sub aspectul ei constitutiv, decurge tocmai din faptul că diferenţa de tratament este indusă de existenţa unui criteriu (apartenenţa la una dintre caracteristicile sau la unul dintre criteriile protejate şi individualizate la persoana care este supusă discriminării), ceea ce presupune o legătură de cauzalitate între tratamentul diferit imputat şi criteriul interzis de lege, invocat în petiţie. Deci, criteriul protejat invocat (orice criteriu) constituie un factor relevant ("obiter dictum") sau imperativ ("ratio decidendi") în acţiunea sau inacţiunea imputată părţii pârâte.

Aplicarea criteriilor de discriminare sunt cele care au stat Ia baza tratamentului diferenţiat şi au determinat în mod clar şi lipsit de orice echivoc acest tratament (au generat deosebirile şi preferinţele descrise anterior).

Acest raport de cauzalitate rezultă (şi este probat) în mod expres şi incontestabil din însuşi cuprinsul înscrisurilor care emană de la colegiul pârât, criteriile de discriminare fiind consemnate în aceste înscrisuri care, în acelaşi timp, consemnează şi faptele ce se constituie în tratamentul diferenţiat şi consecinţele acestora (deosebirile şi preferinţele în materie).

În concluzie, se pune o întrebare simplă: aş mai fi fost eu tratată mai puţin favorabil dacă aş fi fost în orice situaţie opusă (sau statut opus) conform fiecăruia dintre criteriile protejate indicate? Răspunsul evident este "da", deci tratamentul mai puţin favorabil este în mod clar cauzat de criteriile protejate.

Acesta este şi motivul pentru care criteriile identificate şi prezentate sunt cele care fac diferenţa. Deci, singura explicaţie rezonabilă pentru aplicarea tratamentului diferenţiat şi a hărţuirii este întrunirea caracteristicilor protejate ale mele, ca victimă a discriminării.

Nu prezintă relevanţă: cauzarea sau nu a unui prejudiciu; existenţa/inexistenţa intenţiei de a discrimina; dacă discriminatorul este motivat sau nu de o prejudiciere; dacă măsura este sau nu destinată să ducă la un tratament diferenţiat; că există în realitate o victimă identificabilă şi că, probabil, aceasta beneficiază de un tratament egal în ce priveşte alte criterii de discriminare în circumstanţe similare.

Între aceste criterii şi faptele colegiului pârât (prezentate supra) există o legătură de cauzalitate directă. Cei aflaţi în situaţia opusă mie (raportat la criteriile arătate), şi anume medicii colegiului pe care i-am pârât pentru vătămarea sănătăţii şi vieţii rudei mele, nu au fost supuşi niciodată la vreunul dintre comportamentele indezirabile aplicate mie! Deci mei eu nu aş fi fost supusă hărţuirii, dacă nu aveam caracteristicile protejate mai sus indicate. Cu alte cuvinte, am fost victimizată pentru că am îndrăznit să reclam medici membri ai colegiului.

Aplicarea criteriilor sunt cele care au stat la baza comportamentului hărţuitor şi au determinat în mod clar şi lipsit de orice echivoc acest comportament (au dus la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant şi ofensiv).

Acest raport de cauzalitate rezultă (şi este probat) în mod expres şi incontestabil din însuşi cuprinsul înscrisurilor care emană de la colegiul pârât, deoarece criteriile şi faptele de hărţuire sunt consemnate în aceste înscrisuri (convocatoarele, declaraţiile mele, ancheta scrisă, procesele-verbale etc. - mai sus arătate). Sunt stipulate în aceste înscrisuri: calitatea mea persoană care a făcut plângere disciplinară împotriva unor medici care sunt membrii colegiului pârât; calitatea mea de rudă a victimei medicilor care sunt membrii colegiului pârât; convocările mele repetate şi intimidante la anchetări; punerea mea repetată şi chinuitoare în poziţia de a retrăi situaţia decesului tragic al tatălui meu etc.

Pârâtul a săvârşit comportamentul indezirabil cu intenţia de a încălca demnitatea mea şi de a crea un mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau jignitor, deoarece a prevăzut rezultatele faptelor sale şi a acceptat posibilitatea producerii lor. Intenţia pârâtului de a discrimina şi hărţui rezultă incontestabil din faptul că prin cererea nr. x/9.11.2016 (Anexa nr. 13 la petiţia mea) am solicitat expres pârâtului să îmi comunice în scris solicitările sale, deoarece prezenţa mea personală la sediul colegiului în contextul discutării decesului tragic al tatălui meu (deces inadmisibil care m-a traumatizat) îmi provoacă suferinţe sufleteşti incomensurabile. Tocmai profitând de această vulnerabilitate deosebită a mea, am fost chinuită din nou prin întrebările abuzive trimise. Deci suntem în prezenţa unei hărţuiri, indiferent de efectul real al comportamentului pârâtului.

În plus, chiar dacă prin absurd pârâtul nu avea intenţia de a crea acest mediu, suntem totuşi în prezenţa hărţuirii, deoarece comportamentul său indezirabil a avut ca efect concret crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor, jignitor - efect dovedit atât prin percepţia mea ca victimă a discriminării (care am resimţit şi am fost afectată puternic, fiind împinsă în starea de a plânge, şi inclusiv am protestat în scris faţă de măsurile pârâtului - a se vedea cererile şi notificările anexate petiţiei mele), precum şi prin circumstanţele relevante constând în: decesul tragic al tatălui meu, împrejurare care mi-a creat o stare de vulnerabilitate emoţională deosebită; poziţia, statutul şi ascendentul organizaţiei pârâte faţă de mine etc.

În plus, mijloacele folosite de colegiul pârât (pentru a-şi atinge scopul nelegitim) constau în excluderi, restricţionări şi preferinţe (tratamentul diferenţiat), pe baza unor criterii discriminatorii, cu efectul înlăturării drepturilor prevăzute de lege, deci aceste mijloace nu sunt proporţionale, adecvate şi necesare. într-adevăr, mijloacele folosite de colegiul pârât: golesc de conţinut drepturile petiţionarilor, efectul fiind disproporţionat; sunt şi neadecvate prin efectul lor de atingere a substanţei drepturilor petiţionarilor.

În realitate, adevăratul scop este unul vădit nelegitim: favorizarea nejustificată a uneia dintre părţile dosarului disciplinar (medicul membru al colegiului) faţă de partea adversă (victima sau rudele victimei medicului), prin obstrucţionarea sistematică (prin aplicarea criteriilor discriminatorii) a acesteia din urmă părţi în exercitarea drepturilor sale capitale şi decisive în dosarul disciplinar (dreptul complex la un remediu efectiv în materie disciplinară, ce conţine şi dreptul la acces integral şi efectiv la copiile de pe .propriul dosar disciplinar; dreptul Ia apărare, dreptul la tratament egal în faţa oricărui organ jurisdicţional; dreptul la acordarea serviciilor publice administrative auxiliare şi conexe, de eliberare de copii). Această obstrucţionare vizează pe de o parte zădărnicirea efectivităţii (a şansei reale şi a egalităţii de şanse) plângerii disciplinare (sabotarea apărărilor victimelor. abaterilor medicale şi a aprofundării amănunţite şi eficiente a pieselor dosarului de către acestea), iar pe de altă parte, descurajarea făţişă a acestora să mai continue demersul disciplinar, prin defavorizare lor nejustificată şi supunerea lor la tratamente injuste, precum şi prin crearea unui cadru intimidant şi ostil.

Acest scop nelegitim (denumit generic "muşamalizare") a devenit de notorietate în prezent în întreaga ţară, fiind pe larg reflectat în mass-media.

Această poziţie a colegiului pârât este contrară exigenţelor unei minime condescendenţe faţă de durerea puternică şi profundă, căreia trebuie să îi fac faţă, cauzată de decesul intolerabil al tatălui meu, astfel încât îmi agravează suferinţele psihologice, vătămându-mi dreptul constituţional garantat de art. 22 alin. (1) din Legea fundamentală.

IV.3.5. Poziţiile Comparabile. În cauză, există persoane şi situaţii aflate în poziţii comparabile: persoane care sunt părţi ale uneia şi aceluiaşi dosar disciplinar.

În prezenta cauză sunt direct aplicabile şi dispoziţiile prioritare ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 al Protocolului nr. 12 la Convenţie, astfel cum ele sunt interpretate şi aplicate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. în acest sens, CEDO a statuat că: cerinţa existenţei unei poziţii analoage sau similare nu necesită ca poziţiile (grupurile) comparate să fie identice; faptul că situaţia părţii reclamante nu este pe deplin analoagă cu a grupului cu care se face comparaţia, precum şi faptul că există numeroase diferenţe între variatele grupuri comparate, nu împiedică aplicarea art. 14 din Convenţie; situaţia părţii reclamante poate avea caracteristici de natură particulară, care nu împiedică relevanţa similarităţii cu situaţia altora, care au fost trataţi diferit.

În cauza de faţă există şi este identificat un element de comparabilitate (de notat că elementul poate fi ipotetic sau actual), ale cărui caracteristici relevante sunt similare sau analoage. Tratamentul aplicat mie este diferit de cel care a fost sau ar fi aplicabil unei persoane dintr-un grup relevant, în circumstanţe similare sau comparabile. Ca atare, sunt o persoană care a fost şi este tratată în mod nefavorabil de către pârât, prin comparaţie cu modul în care au fost sau ar fi tratate alte persoane aflate într-o situaţie similară sau analogă. Deci, deşi sunt în poziţie comparabilă cu cealaltă parte în dosar (medicul membru al colegiului pârât, am fost supusă prin tratamentul diferenţiat şi hărţuitor bazat pe criteriile discriminatorii pe care le-am prezentat supra.

În consecinţă, colegiul pârât m-a tratat în mod diferit faţă de persoane aflate într-o poziţie comparabilă (similară), cărora le recunoaşte un tratament preferenţial, privilegiat chiar (motivat de criteriile de discriminare pe care le-am indicat).

Nu este necesar un termen de comparaţie pentru a dovedi hărţuirea: hărţuirea reprezintă o formă specifică de discriminare, în care diferenţierea nu are relevanţă, dreptul atins fiind legat de demnitatea persoanei şi atingerea nu poate fi justificată în mod obiectiv. Acest lucru reflectă în principal faptul că hărţuirea în sine este greşită, din cauza formei pe care o îmbracă (abuz, fie el verbal, nonverbal sau fizic) şi a efectului potenţial pe care îl poate avea (încălcarea demnităţii umane).

IV.3.6. Caracterul nejustificat al tratamentului diferenţiat. Tratamentul diferenţiat efectuat de către colegiul pârât nu este justificat obiectiv si rezonabil, de un scop legitim. În plus, metodele de atingere ale scopului (nelegitim) pe care îl invocă, nu sunt proporţionale, adecvate si necesare, potrivit jurisprudenţei prioritare şi obligatorii a CEDO.

În afara criteriului vârstă (ceea ce nu este cazul de faţă), nu există nicio justificare generală, obiectivă, pentru discriminare directă.

Pe de altă parte, nu se poate reţine libera exprimare a colegiului (care este persoană juridică, deci nu este titularul acestui drept cetăţenesc; dimpotrivă el are obligaţia imperativă de a fi rezervat faţă de părţile dosarului disciplinar), având în vedere că potrivit articolului 30 alin. (6) şi alin. (7) din Constituţiei României:

"Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine" şi "Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, Ia ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestări obscene, contrare bunelor moravuri". În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.

Dreptul la demnitate personală şi nediscriminare are prioritate fată de libertatea de exprimare ca drept fundamental.

În realitate, adevăratul scop este unul vădit nelegitim: favorizarea nejustificată a uneia dintre părţile dosarului disciplinar (medicul membru al colegiului) faţă de partea adversă (victima sau rudele victimei medicului), prin obstrucţionarea sistematică (prin aplicarea criteriilor discriminatorii) a acesteia din urmă părţi în exercitarea dreptului la tratament egal în faţa oricărui organ jurisdicţional. Această obstrucţionare vizează pe de o parte zădărnicirea efectivităţii (a şansei reale şi a egalităţii de şanse) plângerii disciplinare (prin sabotarea, inclusiv psihologică, a victimelor abaterilor medicale, şi încălcarea demnităţii acestora), iar pe de altă parte, descurajarea făţişă a acestora să mai continue demersul disciplinar, prin defavorizare lor nejustificată şi supunerea lor la tratamente injuste, precum şi prin crearea unui cadru intimidant şi ostil.

IV.3.7. Tratamentul degradant. Acesta este prezentat mai jos. La pct. IV.4. IV.4. Deşi este evident şi dovedit că vexatoriul şi şicanatorul comportament al colegiului pârât mi-a încălcat grav demnitatea, creând un cadru intimidant, ostil, degradant şi ofensiv, devin totuşi necesare şi precizările prezentate în continuare.

Prin mijloace ostile şi ofensive de a mi se înfrânge progresiv rezistenţa morală şi a se determina abandonarea de către mine a plângerii disciplinare (renunţarea prin neprezentare/refuz de a răspunde la anchetele abuzive), pârâtul a trecut la intimidarea mea şi la punerea mea într-o situaţie degradantă:

- prin convocările mele repetate la anchete (fără obiecte permise de lege, fără comunicarea anterioară în scris prin convocator a solicitărilor concrete conform obligaţiei imperative care îi revenea pârâtului), fiind astfel tratată ca o Jucărie" aflată la cheremul colegiului, deci o persoană cu un statut decăzut, care a trebuit să se supună de teama de a nu i se respinge plângerea, pusă în inferioritate şi umilită;

- prin punerea mea artificială, fără sens şi inutilă, în situaţii repetate de a resimţi suferinţe psihologice inumane (prin retrăirea inadmisibilului şi absurdului deces al tatălui meu, a chinurilor pe care acesta le-a îndurat pe patul de spital şi cele aferente exsanguinării în nepăsarea totală a medicilor), cu ocazia anchetărilor mele succesive, care nu au vizat niciun element suplimentar faţă de cele deja prezentate detaliat prin plângerea mea cu precizările ulterioare. Deci, am fost târâtă repetat la anchetări, doar pentru a fi văzută cum sufăr, numai pentru a fi chinuită, ceea ce m-a pus într-o situaţie de inferioritate, înjositoare;

- prin plăsmuirea dolosivă a antitezei jignitoare dintre mine şi membri ai familiei mele (frate, cumnată), referitor la vizitarea tatăl meu spitalizat (deci referitor la afecţiunea şi grija manifestată faţă de acesta), afectându-mi-se reputaţia de fiică, insuflându-mi teama că această plăsmuire va deveni cunoscută, fiind jignită în mod inadmisibil;

- prin anchetarea ilegală a vieţii mele de familie (în raport cu tatăl meu, fratele meu şi cumnata), fiind coborâtă la un nivel de inferioritate inacceptabil pentru o fiinţă umană, printr-o metodă specific totalitară care să-mi insufle nelinişte şi care să mă batjocorească;

- prin metoda de anchetare interzisă, constând în întrebări "sugestive", prin care îmi impune arbitrar şi imuabil anumite premise (false şi umilitoare), pentru a-mi manipula răspunsul, fie prin a forţa obţinerea de la mine a unui răspuns denaturat (pornit de la o premisă falsă, pentru a mă forţa la răspunsuri care să se refere la lipsa culpei medicilor), fie prin a forţa refuzul de a răspunde (premisa fiind umilitoare) pentru a respinge plângerea mea, sub acest pretext. Astfel, sunt redusă la nivelul unei persoane inferioare: al cărei libertate de gândire şi opinie nu contează; care trebuie să se supună, de teama respingerii plângerii; care este umilită prin premisele false respective;

- prin metoda de anchetare interzisă, constând în culpabilizarea mea personală şi a familiei mele;

- prin anchetarea ilegală a vieţii mele private (a sentimentelor mele, precum cele de mulţumire; a ceea ce realizez mental; ce au simţit şi gândit rudele mele - frate, cumnată), fiind coborâtă la un nivel de inferioritate inacceptabil pentru o fiinţă umană, printr-o metodă specific totalitară care să-mi insufle nelinişte şi care să mă dezonoreze;

- prin persiflarea mea cinică şi sinistră, referitoare la sentimentul meu de "mulţumire" faţă de tratamentul medical al tatălui meu, în condiţiile în care acesta a decedat tocmai din cauza lipsei tratamentului pentru hemoragia sa (constatare medico-iegală). Acest comportament al pârâtului este dispreţuitor, sinistru şi revoltător la adresa mea;

- prin solicitarea (interzisă de lege) să devin martor acuzator sau delator pentru conduitele propriilor mele rude mele (frate, cumnată - medici care nu fac obiectul vreunui dosar), cu evocarea implicită a spectrului unei vinovăţii şi responsabilităţi ale acestora. Deci, mi se dezonorează reputaţia, mi se insuflă teama că rudele mele vor putea să aibă probleme de răspundere medicală. Sunt înjosită prin asocierea mea cu delaţiunea, precum şi prin sugerarea faptului că rudele mele ar fi de vină de decesul tatălui meu (metoda culpabilizării);

- prin decretări flagrante, agresive, cinice şi intimidante la adresa mea: prin care eu nu aş vrea să "realizez" mental lucruri, deci sunt pusă în situaţia inferioară, umilitoare, a unei persoane care ar fi nerecunoscătoare faţă de medici etc.

Rezultă, că în mod neechivoc şi ineluctabil se creează un cadru intimidant, ostil şi degradant la adresa persoanelor care îndrăznesc să facă plângere disciplinară împotriva membrilor colegiului intimat-pârât al medicilor, respectiv la adresa victimelor sau rudelor victimelor membrilor colegiului.

V. În probaţiune: îmi menţin proba cu datele statistice' ale activităţii pârâtului CMJ Mureş pe anul 2016, depuse la dosarul nr. x/2017, conform dispoziţiilor speciale ale art. 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000. Acestea constituie o probă indirectă, dar perfect legală, pentru acţiunea mea. Din cauza practicilor discriminatorii, nejustificat defavorizante, injuste degradante şi hărţuitoare (sesizate şi prin petiţia mea), se produce o obstaculare şi demobilizare a cetăţenilor care depun petiţii împotriva membrilor colegiului pârât, deoarece există discrepanţa uriaşă (proporţional), absolut nerezonabilă şi neverosimilă, de pildă în anul 2016:

- între faptul că judeţul Mureş se află situat pe primul loc în ţară la capitolul decese intraspitaliceşti ale pacienţilor (proporţional cu mărimea spitalelor), 2415 decese în 2016 (!);

- între faptul că judeţul Mureş se află situat pe primul loc în ţară (proporţional cu mărimea spitalelor şi numărul de pacienţi) la capitolul dosarelor disciplinare noi introduse de cetăţenii petiţionari împotriva membrilor colegiului pârât;

- şi între faptul că judeţul Mureş se află situat pe ultimul loc în ţară (proporţional cu mărimea spitalelor şi numărul de pacienţi) ca diferenţă de raport "plângeri ale pacienţilor/sancţiuni membri colegii": acest colegiu pârât NU a sancţionat absolut niciuna dintre faptele membrilor săi de prejudiciere a pacienţilor care au introdus dosarele - raport procentul record de 30/0=0%! Sancţiuni au fost aplicate doar pentru neplata cotizaţiei.

Rezultă că, prin însumarea comportamentelor şi practicilor administrative factuale (hărţuitoare, discriminatorii, nejustificat defavorizante, injuste şi degradante) prezentate în petiţia mea, aplicate cetăţenilor care au îndrăznit să formuleze plângeri împotriva medicilor-membri ai CMJ Mureş, colegiul pârât a creat pe cale administrativă, "de facto", în favoarea membrilor săi, un veritabil privilegiu administrativ factual (contrar art. 7 lit. e) din O.G. nr. 137/2000, cu efecte defavorizante la adresa cetăţenilor petiţionari).

Pentru dovedirea celor învederate în cererea de recurs, solicit, în temeiul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 298 alin. (1) C. proc. civ., să cereţi autorităţii intimate-pârâte CNCD să vă comunice copia integrală (în suficiente exemplare pentru comunicare cu toate părţile şi cu copierea integrală şi a numerotării tuturor filelor) a dosarului nr. x/2017 care a stat la baza emiterii hotărârii nr. 544/11.09.2019, având în vedere că Ia dosarul primei instanţe nu a fost depus integral copia dosarului respectiv, astfel cum rezultă cu claritate şi din numerotarea filelor depuse."

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Colegiul Medicilor din Judeţul Mureş a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat .

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.:

"când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii"

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este incident, deoarece casarea unei hotărâri, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se poate obţine când este vorba de încălcarea unei norme de procedură de natură imperativă sau dispozitivă, sancţiunea fiind nulitatea absolută sau nulitatea relativă.

Înalta Curte constată că susţinerile recurentei sunt neîntemeiate pe acest aspect, în cauză nefiind încălcate regulile de procedură.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că acest motiv de recurs nu este întemeiat

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că recurenta-reclamanta, în calitate de fiica a pacientului D., a depus la Colegiul Medicilor din Judeţul Mureş mai multe plângeri disciplinare, întemeiate pe prevederile art. 450 din Legea nr. 95/2006 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, formulate împotriva medicilor care l-au investigat, diagnosticat şi tratat pe tatăl său, pacientul D., internat în perioada 16.12.2015-25.01.2016 la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş precum şi diverse alte solicitări, pe parcursul efectuării cercetării disciplinare, adresate atât organelor de conducere ale organizaţiei profesionale, cât şi membrilor comisiilor investiţi cu soluţionarea cercetărilor disciplinare declanşate în cauză.

Asupra primei plângeri, nr. 2785/01.07.2016, Biroul s-a pronunţat asupra admisibilităţii acesteia, prin Decizia nr. 204/08.07.2016.

Potrivit acestei decizii:

- consultarea dosarelor disciplinare se efectua în baza unei cereri aprobată de preşedintele comisiei pe al cărui rol se afla dosarul în curs de soluţionare sau de către o altă persoană împuternicită de acesta în acest scop;

- părţile aveau dreptul să efectueze copii din dosar, prin mijloace proprii, în baza unei cereri aprobată de preşedintele comisiei pe al cărui rol se afla dosarul în curs de soluţionare sau de către o altă persoană împuternicită de acesta în acest scop.

Prin Decizia nr. 6/24.02.2017 Colegiul Medicilor din România abrogă Decizia nr. 6/14.07.2011, odată cu intrarea în vigoare a Deciziei nr. 5/24.02.2017 care reglementează procedura de consultare a dosarelor disciplinare înregistrate, constituite şi instrumentate de comisiile cu atribuţii jurisdicţionale constituite la nivelul Colegiului Medicilor din România pentru analizarea cazurilor de abateri de la normele de etică profesională, deontologie medicală şi bună practică profesională imputate membrilor organizaţiei profesionale.

La art. 7 din Decizia nr. 5/24.02.2017, se menţionează în mod expres faptul că la nivel teritorial, colegiile teritoriale au posibilitatea să adopte reglementări asemănătoare sau să aplice aceleaşi reguli cu privire la consultarea şi efectuarea copiilor din dosare.

În acest context, Colegiul Medicilor din Judeţul Mureş a adoptat Decizia nr. 127/17.03.2017 prin care a reglementat procedura de consultare a dosarelor disciplinare înregistrate, constituite şi instrumentate de comisiile cu atribuţii jurisdicţionale din cadrul Colegiului Medicilor din Judeţul Mureş precum şi modul de efectuare a copiilor din dosarele disciplinare, decizie care este adusă şi la cunoştinţa reclamantei.

Potrivit prevederilor art. 413 din Legea nr. 95/2006 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, între Colegiul Medicilor din România şi colegiile teritoriale există raporturi de autonomie funcţională, organizatorică şi financiară care se stabilesc conform dispoziţiilor legii şi Statutului Colegiului Medicilor din România. Aceste raporturi au la bază, în ceea ce priveşte organizarea şi funcţionarea, autonomia organismelor locale, respectarea principiului democratic în luarea deciziilor şi în îndeplinirea atribuţiilor stabilite de lege şi de Statutul Colegiului Medicilor din România (art. 33 alin. (2) din Statutul Colegiului Medicilor din România).

Colegiile teritoriale ale medicilor au personalitate juridică, patrimoniu şi buget proprii. Patrimoniul se constituie din bunuri mobile şi imobile, dobândite în condiţiile legii, conform art. 423 alin. (2) din acelaşi act normativ.

La adoptarea deciziei nr. 127/17.03.2017, membri Biroului Colegiului Medicilor din Judeţul Mureş au avut în vedere prevederile legale menţionate anterior, resursele fizice, materiale şi umane, complexitatea atribuţiilor celor trei persoane angajate cu contract individual de muncă, care deserveau, la acea dată, un număr de peste 2.300 de membri aflaţi în evidenţa Colegiului Medicilor din Judeţul Mureş precum şi bunurile mobile care se aflau în patrimoniu, la acea dată.

Înalta Curte reţine că atât recurenta-reclamantă cât şi medicii cercetaţi disciplinar au formulat cereri la organizaţia profesională pentru a avea acces la dosarele disciplinare în care au avut calitatea de parte, în conformitate cu procedura în vigoare la data solicitării.

În dosarul disciplinar nr. x/2016 recurenta-reclamantă a formulat diverse cereri prin care a solicitat şi i s-a aprobat accesul la dosar precum şi fotocopierea tuturor filelor din dosar, prin mijloace proprii.

Toate cererile recurentei-reclamante au fost soluţionate, aşa cum rezultă din înscrisurile existente la dosar.

În dosarul nr. x/2017, constituit la Comisia de Jurisdicţie Profesională, ca urmare a plângerii disciplinare nr. 4301/05.12.2016, asupra căreia Biroul s-a pronunţat iniţial prin Decizia nr. 38/17.01.2017, apoi prin Decizia nr. 82/7.02.2017 şi ulterior, ca urmare a precizărilor recurentei-reclamante nr. 1.810/14.03.2017, prin Decizia nr. 117/17.03.2017 medicului cercetat disciplinar i-a fost comunicată copia plângerii disciplinare, acesta neformulând cerere de consultare a dosarului.

În acest dosar, recurenta-reclamantă are două solicitări de acces, consultare şi fotocopiere care au fost soluţionate.

În dosarul disciplinar nr. x/2017, (constituit la Comisia de Jurisdicţie Profesională ca urmare a Deciziei nr. 155/21.04.2017, toate cererile recurentei-reclamante au fost soluţionate în conformitate cu procedura în vigoare la data înregistrării acestora.

În dosarul nr. x/2016 constituit la Comisia de Jurisdicţie Profesională ca urmare a Deciziei nr. 311/25.11.2016, recurenta-reclamantă formulează cererile de acces la dosar, iar medicul cercetat disciplinar depune, prin reprezentant legal, cererea de acces la dosar.

Acest medic nu a formulat alte cereri de consultare a dosarului nr. x/2016 la comisia de disciplină, însă a formulat cerere de consultare a dosarului x/2016, cerere care este respinsă.

Recurenta-reclamantă contestă rezoluţia de " respingerea cererii" prin care nu i s-a permis acestuia să consulte dosarul nr. x/2016, dar recunoaşte accesul acesteia la "propriul dosar" -aşa cum reiese din materialul înregistrat sub nr. x/09.02.2017.

Potrivit prevederilor art. 118 pct. 3 din Statutul Colegiului Medicilor din România, dacă plângerea este introdusă în termen, comisia de jurisdicţie profesională are obligaţia să comunice medicului o copie după plângerea disciplinară şi să indice termenul până la care medicul reclamat poate depune, în scris, la dosarul cauzei, apărările sale.

Or, în dosarul nr. x/2016, s-a procedat la comunicarea invitaţiei, la care s-a anexat adresa Colegiului Medicilor din România în baza căreia s-a emis decizia de declanşare a cercetării disciplinare către medicul cercetat şi nu plângerea reclamantei în baza căreia s-a constituit dosarul nr. x/2016, contrar afirmaţiei acesteia.

Astfel, tocmai pentru a se respecta prevederilor legale precizate anterior şi nu pentru a se crea un regim preferenţial sau de eliberare gratuită a unor copii din dosare către membri Colegiului Medicilor din Judeţul Mureş, s-a procedat la comunicarea copiei actului de sesizare în baza căruia s-a constituit dosarul disciplinar nr. x/2016 doar către medicul cercetat nu şi către avocatul său.

Toate celelalte demersuri reclamate au fost efectuate către Colegiul Medicilor din România de medicul cercetat disciplinar, prin avocat.

În ceea ce priveşte acuzaţia potrivit căreia "în cazul medicilor membri ai pârâtului CMJ Mureş .." li s-a permis să depună şi li s-a aprobat o solicitare generală şi generică de " acces" la dosare în arhivă, în mod necondiţionat şi nelimitat, în baza căreia li se eliberează nelimitat şi gratuit xerocopii şi copii scanate, cu referire la declaraţia medicului B., care "nu ar fi putut redacta lunga, precisa şi complexa sa declaraţie" dacă "nu i s-ar fi comunicat gratuit copii", Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată şi nu poate fi primită, din actele şi lucrările dosarului rezultând, fără putinţă de tăgadă, că acestui medic i-a fost comunicată, în copie, doar plângerea disciplinară în urma căreia a formulat cerere de acces la dosar.

De asemenea, Înalta Curte reţine că atât Colegiul Director al CNCD cât şi prima instanţă, contrar afirmaţiilor menţionate la lit. B) pct. I din cererea de recurs, au soluţionat şi analizat efectiv petiţia recurentei- reclamante înregistrată la CNCD sub nr. x/15.12.2017, aşa cum a fost precizată la 3.03.2018.

Faptele de discriminare, defavorizare injustă, tratament injust şi degradant şi de hărţuire reclamate au fost analizate atât de către Colegiul Director al CNCD cât şi de către prima instanţă, în raport cu probele administrate în cauză şi de sesizările recurentei- reclamante care, atât în calitate de parte în procedura disciplinară cât şi în calitate de terţ în raport cu organismul profesional, a formulat diverse cereri/sesizări/solicitări atât în dosarele disciplinare cât şi către Colegiul Medicilor din judeţul Mureş.

Discriminarea se bazează pe noţiunea de excludere de la un drept, drept care nu i-a fost încălcat recurentei-reclamante.

În ceea ce priveşte prima categorie de fapte de discriminare descrise la lit. B) pct. II din cererea de recurs, Înalta Curte constată faptul că la Colegiul Medicilor din Judeţul Mureş nu s-a "autoadoptat" nicio "decizie internă" prin care să se stabilească tratament juridic diferit pentru accesul părţilor la dosarele disciplinare, precum şi faptul că la Colegiul Medicilor din Judeţul Mureş nu se aplică niciun tratament diferenţiat medicilor cercetaţi disciplinar (membri ai organizaţiei profesionale) versus petiţionari/terţi, cu scopul de a restrânge ori înlătura recunoaşterea, folosinţa sau exercitarea, în condiţii de egalitate a drepturilor la un remediu eficient în materie disciplinară, Ia demnitate, la proprietate sau la asigurarea informării corecte asupra problemelor de interes personal, fiind înlăturate, motivat, aceste prime categorii de fapte de discriminare imputate.

Referitor la cea de-a doua categorie de fapte de discriminare descrise la lit. B) pct. III din cererea de recurs, respectiv existenta unor "comportamente factuale" ale aparatului administrativ constând în esenţă în neinformarea acesteia asupra reluării dezbaterilor în cauzele disciplinare ori refuzul comunicării unor informaţii de interes personal, instanţa reţine că şi această categorie de fapte de discriminare a fost analizată de instanţa de fond, care a constatat în mod corect că recurenta-reclamantă a avut acces la documentele dosarelor instrumentate la Colegiul Medicilor din Judeţul Mureş, criticile sale vizând, în realitate, aplicarea procedurilor în anumite situaţii concrete, iar nu un comportament care să fi creat un cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv, aşa cum rezultă din prevederile art. 2 alin. (5) din O.U.G. nr. 137/2000.

Şi în ceea ce priveşte cea de-a treia categorie de fapte de discriminare descrise la lit. B) pct. IV din cererea de recurs, respectiv comiterea unor fapte în afara limitelor competenţelor legale ale Colegiului Medicilor din Judeţul Mureş, se reţine că recurenta-reclamantă a avut calitatea de parte în procedurile disciplinare declanşate la Colegiul Medicilor din Judeţul Mureş ca urmare a plângerilor formulate de acesta ori din oficiu şi, în cadrul acestor proceduri, s-a desfăşurat corespondenţa la care face referire.

Or, aşa cum corect a reţinut prima instanţă, în cauză nu rezultă că, prin conţinutul său, emiterea corespondenţei invocate sau adresarea de întrebări în vederea soluţionării unei sesizări ar fi fost determinată de unul din criteriile prevăzute la art. 2 din O.U.G. nr. 137/2000.

Recurenta-reclamantă a adresat diverse notificări/solicitări comisiei de disciplină, în dosarul nr. x/2016, în care a arătat că dosarul nu poate fi soluţionat fără "ascultarea" persoanei care a formulat plângerea disciplinară, calitate care îi conferă dreptul de a propune probe, etc. precum şi faptul că dosarul nu poate fi soluţionat fără exprimarea în scris a poziţiei părţii care a formulat plângerea ori prin care solicita completului de judecată să dispună să îi fie comunicate în scris solicitările concrete indicate determinat.

Potrivit prevederilor art. 120 alin. (3) din Statutul Colegiului Medicilor din România, "Audierea persoanei care a făcut plângerea şi a martorilor se dispune numai în măsura în care completul de judecată apreciază că se impune".

Înalta Curte constată că, în cauză, completul investit cu soluţionarea dosarului disciplinar nr. x/2016 a rugat-o/invitat-o pe recurenta-reclamantă să se prezinte la sediul organizaţiei profesionale pentru a-şi expune punctul de vedere cu privire la plângerea disciplinară, fără a fi ameninţată cu stingerea acţiunii disciplinare.

De asemenea, acesteia i-au fost comunicate, în scris, întrebările comisiei de disciplină, considerate utile şi concludente pentru soluţionarea dosarului disciplinar nr. x/2016, iar convocatoarele au fost emise fără "ameninţarea" aplicării sancţiunii de stingerea acţiunii disciplinare, în caz de neprezentare.

Referitor la comportamentul factual reclamat, constând în "refuzul hărţuitor, discriminatoriu, defavorizant, injust şi degradant, al comunicării informaţiilor de interes personal constând în transcrierea unor documente cruciale deţinute şi arhivate de reclamat, scrise ilizibil de medicii membri ai reclamatului, Înalta Curte constată că din aparatul administrativ al Colegiului Medicilor din Judeţul Mureş, nu face parte Comisia de chirurgie generală, fiind formată din medici membri ai organizaţiei profesionale cu atribuţii stabilite în Decizia Colegiului Medicilor din România nr. 2/2011.

Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut instanţa de fond că cererile recurentei-reclamante au fost soluţionate în concordanţă cu prevederile incidente, solicitarea sa fiind înaintată comisiei de disciplină, pe al cărui rol se află dosarul instrumentat, în care se solicită sancţionarea medicului chirurg pentru că ar fi consemnat un consult "indescifrabil" contrar obligaţiei impuse de Codul de Deontologie medicală a CMR.

Astfel cum a rezultat din înscrisurile depuse, recurenta-reclamantă a avut acces la documentele dosarelor administrative, criticile sale vizând, în realitate, aplicarea procedurilor în anumite situaţii concrete, iar nu un comportament care să fi creat un cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv.

În acord cu cele reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că nemulţumirile reclamantei privind modalitatea de desfăşurare a procedurii disciplinare sub aspectul conţinutului întrebărilor sau a solicitărilor formulate nu conduc la concluzia unei fapte de discriminare, unui tratament degradant sau creării unui mediu ostil ori intimidant.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

Având în vedere soluţia pronunţată, Înalta Curte va respinge cererea recurentei-reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 785 din 8 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge cererea recurentei-reclamante privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 februarie 2023.