Public servant incompatibility for cumulative office-holding: Automatic application of statutory ban on deputy mayor and school board membership despite absence of conflict of interest and subsequent legislative exemption.

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 17 decembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x din 16.11.2019 întocmit de pârâtă.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 193 din 29 septembrie 2020, Curtea de Apel Craiova a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată.

În esenţă, se susţine interpretarea şi aplicarea eronată a dispoziţiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003, art. 20, art. 96 din Legea nr. 1/2011 precum şi O.U.G. nr. 49/2014.

Redând conţinutul dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 susţine recurentul că aceste dispoziţii legale nu trebuie rupte din contextul legii în care sunt reglementate, în sensul că trebuiesc interpretate prin raportare la celelalte prevederi legale, precum cele care reglementează noţiunea existenţei conflictului de interese, respectiv art. 70 din Legea nr. 161/2003, art. 20, art. 96 din Legea nr. 1/2011şi O.U.G. nr. 49/2014.

În raport de prevederile art. 70 din Legea nr. 161/2003, al cărui conţinut este redat în cuprinsul cererii de recurs, susţine recurentul că existenţa unei incompatibilităţi nu poate fi reţinută de plano în orice situaţie în care se cumulează anumite funcţii prevăzute de lege, ci în acest caz este necesară analiza existenţei unui eventual conflict de interese în care s-ar regăsi persoana vizată deoarece acesta este elementul care determină reţinerea sau nu a unei asemenea incompatibilităţi.

Susţine recurentul că simpla cumulare a unor funcţii publice nu atrage de plano reţinerea incompatibilităţii în sensul prevederilor Legii nr. 161/2003 deoarece, în acest caz, este necesară şi analizarea existenţei sau nu a unui conflict de interese în sensul art. 70 din Legea nr. 161/2003, respectiv dacă îndeplinirea funcţiei care ar atrage incidenţa sancţiunii incompatibilităţii este de natură să influenţeze îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin persoanei în cauză.

Totodată, susţine recurentul că instanţa de judecată trebuia să analizeze, în primul rând, existenţa unui conflict de interese între cele două funcţii, respectiv cea de viceprimar şi cea de membru în cadrul Consiliului de Administraţie al Şcolii Gimnaziale a comunei Voloiac prin raportare la prevederile art. 70 din Legea nr. 161/2003, iar în al doilea rând, se impunea analiza existenţei unui asemenea conflict de interese şi prin raportare la prevederile art. 86 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 precum şi prevederile art. 96 din Legea nr. 1/2011 astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 49/2014.

Afirmă recurentul că în raport de dispoziţiile legale invocate nu poate exista o incompatibilitate între funcţia de viceprimar şi cea de membru al consiliului de administraţie al Şcolii Gimnaziale Voloiac cât timp nu reiese interesul personal de natură patrimonială al recurentului care ar fi putut influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor ce îi reveneau. Îndeplinirea atribuţiilor de către recurent trebuia analizată de către instanţa de judecată şi prin raportare la prevederile art. 96 din Legea nr. 1/2011 astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 49/2014, precum şi la prevederile art. 20 din Legea nr. 1/2011, dispoziţii legale care impun obligativitatea cooperării între organele administraţiei publice locale şi instituţiile de învăţământ în vederea realizării unei bune administraţii, cooperare ce se realizează prin prezenţa unui reprezentant al Primarului în cadrul Consiliilor de Administraţie ale unităţilor de învăţământ. Această analiză nu a fost efectuată de instanţa de fond care nu a făcut aplicarea prevederilor art. 70 din Legea nr. 161/2003.

Prin urmare, susţine recurentul că instanţa de judecată nu a analizat existenţa unui eventual conflict de interese între cele două funcţii deţinute de către recurent, şi nu a ţinut cont şi de prevederile legale care stabilesc obligativitatea cooperării între instituţiile de învăţământ şi organele administraţiei locale, respectiv cele care prevăd posibilitatea ca un reprezentant al primarului să fie prezent în cadrul unui consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ în virtutea calităţii sale de reprezentant al primarului.

Sunt redate de către recurent dispoziţiile art. 96 din Legea nr. 1/2011 şi susţine că urmare modificării intervenite prin O.U.G. nr. 49/2014 aduse art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, legiuitorul a înţeles să excludă posibilitatea sancţiunii incompatibilităţii în situaţia în care un reprezentant al primarului face parte din componenţa consiliului de activitate al unei unităţi de învăţământ, reglementând totodată obligativitatea participării unui reprezentant al primarului în cadrul consiliului de administraţie.

În raport de dispoziţiile legale invocate susţine recurentul că instanţa de judecată trebuia să aibă în vedere dispoziţiile art. 96 din Legea nr. 1/2011 astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 49/2014, act normativ care precizează în mod clar faptul că în exercitarea atribuţiilor ce le revin, consiliile de administraţie şi directorii conlucrează cu autorităţile administraţiei publice locale, în cadrul acestora fiind prezent un reprezentant al primarului.

Prin urmare, funcţia de membru în cadrul Consiliului de Administraţie al Comunei Voloiac a fost exercitată în virtutea mandatului special acordat de către primar, astfel cum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei.

Se mai arată de către recurent că în ce priveşte hotărârile consiliului de administraţie al Şcolii Gimnaziale din Comuna Voloiac, acestea se află la dosarul cauzei şi susţine că deciziile adoptate de către consiliul de administraţie nu au fost de natură a influenţa în vreun fel atribuţiile sau sarcinile ce îi reveneau recurentului în virtutea mandatului de viceprimar al Comunei Voloiac, prin urmare nu se poate considera că există un conflict de interese în sensul art. 70 din Legea nr. 161/2003.

În final, se arată de către recurent faptul că Legea nr. 161/2003 a fost modificată prin Legea nr. 128/2017, act normativ ce a lămurit prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) în sensul că funcţia de viceprimar nu este incompatibilă cu cea de membru în consiliile de administraţie ale unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de stat sau confesionale.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, răspunzând punctual criticilor formulate de recurent.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând recursul declarat de reclamant, Înalta Curte îl constată nefondat pentru următoarele argumente:

Potrivit motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Prin raportul de evaluare contestat în cauză, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a reţinut că recurentul reclamant a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor, întrucât, în perioada 19.09.2016 - 08.05.2017, a exercitat simultan atât funcţia de viceprimar al comunei Voloiac, judeţul Mehedinţi, cât şi funcţia de membru în Consiliul de Administraţie al Şcolii Gimnaziale Voloiac fiind încălcate prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Fiind învestită cu soluţionarea cererii formulate de reclamantul A., având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. x/26.11.2019, emis de intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate, instanţa de fond a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată, soluţie care este legală, reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, Înalta Curte considerând-o a fi în sensul scopului normei prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Instanţa de control judiciar reţine că prin recursul formulat, recurentul nu neagă situaţia de fapt reţinută prin raportul de evaluare, ci critică sentinţa instanţei de fond motivat de faptul că se impunea a se da eficienţă modificărilor aduse art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 prin Legea nr. 128/2017, iar pe de altă parte, că instanţa de judecată nu a analizat existenţa unui eventual conflict de interese între cele două funcţii deţinute de către recurent, fiind invocate interpretarea şi aplicarea eronată a dispoziţiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003. Cu alte cuvinte, prin critica formulată recurentul reclamant încearcă a determina existenţa stării de incompatibilitate reţinută prin raportul de evaluare contestat prin raportare la inexistenţa unui conflict de interese în cauză.

Criticile formulate sunt nefondate şi nu pot fi primite.

Potrivit prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora "(1)Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcţii sau calităţi: d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice;"

În raport de conţinutul clar şi precis determinat al dispoziţiei legale precitate, se constată că starea de incompatibilitate există în prezenţa îndeplinirii simultane a funcţiei de viceprimar cu calitatea de membru în consiliul de administraţie al unor unităţi de învăţământ de nivel gimnazial, cum este cazul în speţă.

Este de observat că, potrivit textului legal mai sus-menţionat, existenţa situaţiei de incompatibilitate este întrunită prin simpla realizare cumulativă a celor două condiţii - calitatea de viceprimar şi calitatea, simultană, de membru în consiliul de administraţie într-o instituţie publică - unitate de învăţământ de nivel gimnazial, condiţii pe care este cert că recurentul-reclamant A. le-a întrunit, simultan, în perioada relevantă în cauză, 19.09.2016 - 08.05.2017.

Înalta Curte constată că în perioada de referinţă, intenţia legiuitorului a fost clară, funcţia de viceprimar fiind incompatibilă cu cea de membru în consiliul de administraţie al unei instituţii publice.

În cauză, recurentul reclamant recunoaşte calitatea de membru în Consiliul de Administraţie al Şcolii Gimnaziale Voloiac, judeţul Mehedinţi însă susţine că era necesar în cauză analiza existenţei unui eventual conflict de interese în care s-ar regăsi persoana vizată deoarece acesta este elementul care determină reţinerea sau nu a incompatibilităţii prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Susţinerea recurentului nu poate fi primită în raport de conţinutul normei juridice anterior menţionată conform căreia incompatibilitatea presupune interdicţia de a cumula două sau mai multe funcţii şi/sau calităţi care, prin exercitarea lor simultană, ar putea altera obiectivitatea cu care oficialul public are obligaţia să îşi exercite atribuţiile funcţiei publice.

Prin urmare, incompatibilitatea se analizează din perspectiva îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege pentru existenţa unei astfel de situaţii ce atrage sancţiunea legală.

Din analiza acestei dispoziţii legale reiese că legiuitorul nu distinge cu privire la modul în care o persoană exercită sau nu funcţia sau calitatea care îi atrage starea de incompatibilitate, şi nici dacă funcţia care generează incompatibilitatea este sau nu remunerată sau dacă produce sau nu alte avantaje materiale prin exercitarea ei.

Prin urmare, starea de incompatibilitate este generată prin simpla deţinere simultană a două funcţii incompatibile potrivit legii, fără a fi nevoie de îndeplinirea altor condiţii.

Supravegherea bunului mers al activităţii şcolii din calitatea de viceprimar nu era în acel moment, o atribuţie legală, reprezentând chiar un incident de integritate, ceea ce presupune încălcarea statutului funcţiei de autoritate deţinute.

Astfel fiind, sub aspectul reţinerii stării de incompatibilitate generată de deţinerea simultană a calităţii de viceprimar şi aceea de membru în consiliul de administraţie al unităţilor de învăţământ din sistemul public, Înalta Curte constată că raportul de evaluare este legal şi temeinic.

Simpla deţinere a celor două calităţi este suficientă pentru a genera un incident de integritate de categoria incompatibilităţilor.

O altă critică de nelegalitate vizează greşita aplicare şi interpretare a efectelor modificărilor legislative operate conform O.U.G. nr. 49/2014 asupra situaţiei de incompatibilitate în care se află reclamantul, viceprimar al comunei Voloiac.

Înalta Curte reţine că, până la data de 26 iunie 2014, dispoziţiile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 stipulau că:

"(2) În cazul instituţiilor de învăţământ de stat, consiliul de administraţie este organ de conducere şi este constituit din 7, 9 sau 13 membri, astfel:

a) în cazul unităţilor de învăţământ de nivel gimnazial cu un singur rând de clase, consiliul de administraţie este format din 7 membri, cu următoarea componenţă: 3 cadre didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanţi ai părinţilor; un reprezentant al primarului; un reprezentant al consiliului local. Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi pentru învăţământul preşcolar şi primar.

b) în cazul în care consiliul de administraţie este format din 9 membri, dintre aceştia 4 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 2 reprezentanţi ai consiliului local şi 2 reprezentanţi ai părinţilor. Directorul şi directorul adjunct sunt membri de drept ai consiliului de administraţie din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învăţământ respectivă;

c) în cazul în care consiliul de administraţie este format din 13 membri, dintre aceştia 6 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 3 reprezentanţi ai consiliului local şi 3 reprezentanţi ai părinţilor. Directorul este membru de drept al consiliului de administraţie din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învăţământ respectivă."

Prin O.U.G. nr. 49 din 26 iunie 2014 privind instituirea unor măsuri în domeniul educaţiei, cercetării ştiinţifice şi pentru modificarea unor acte normative (intrată în vigoare la 30 iunie 2014), prevederile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 au fost completate în sensul că, din consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ va face parte "primarul sau un reprezentant al primarului".

Aşa cum a reţinut şi judecătorul fondului, recurentul-reclamant nu a participat în Consiliul de Administraţie al unităţii de învăţământ în calitate de reprezentant al primarului.

Reprezentarea Consiliului Local în Consiliile de Administraţie se poate realiza de către persoane stabilite prin hotărâre a consiliului local, însă desemnarea acestora nu trebuie să încalce regimul incompatibilităţilor.

În cauză, participarea viceprimarului ca membru în consiliul de administraţie creează o situaţie de incompatibilitate, indiferent în ce modalitate s-a ajuns la desemnarea sa în consiliu.

Înalta Curte mai constată că funcţia de membru în consiliul de administraţie a fost deţinută şi exercitată efectiv de recurentul-reclamant, acesta participând la şedinţele consiliului de administraţie.

Pe de altă parte, normele care stabilesc atribuţiile organelor autorităţii publice locale au caracter general faţă de dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 şi art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, care se aplică cu prioritate în privinţa incidentului de integritate.

De asemenea, instanţa de recurs constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare în cauză a dispoziţiilor O.U.G. nr. 49/2014, prin care prevederile art. 96 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 au fost completate în sensul că, din consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ va face parte "primarul sau un reprezentant al primarului". Această modificare legislativă este una de strictă aplicare şi nu priveşte şi funcţia de viceprimar, neproducând efecte asupra situaţiei de incompatibilitate în care s-a aflat reclamantul în perioada 19.09.2016 - 08.05.2017. Prin urmare, această ordonanţă de urgenţă nu este aplicabilă viceprimarului, referindu-se exclusiv la primar, astfel că acest act normativ nu este incident speţei.

De altfel, aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa consolidată a instanţei supreme, "reprezentantul primarului" în consiliul de administraţie poate fi orice persoană care nu deţine o funcţie incompatibilă cu cea desemnată. Or, viceprimarul este nominalizat expres de prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în vigoare în perioada de referinţă, funcţia sa fiind astfel incompatibilă cu funcţia de membru al consiliului de administraţie la instituţiile publice şi, prin urmare, şi la unităţile de învăţământ de stat.

Referitor la modificările aduse art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 prin Legea nr. 128/2017, Înalta Curte reţine că este adevărat că, ulterior, legea incidentă, în articolul care interesează, a suferit modificări în sensul instituirii unei excepţii pentru situaţia în care calitatea de membru în consiliul de administraţie al unei instituţii publice vizează o unitate de învăţământ din reţeaua autorităţilor unităţilor de administraţie publică locală.

Astfel, potrivit Legii nr. 128/2017 de modificare a Legii nr. 161/2003, există incompatibilitate pentru cumulul de calităţi ...cu excepţia... membrilor în consiliile de administraţie ale unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de stat sau confesionale şi ale spitalelor publice din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale.

O atare modificare legislativă, însă, nu reprezintă legea aplicabilă raportului juridic de drept administrativ supus analizei în prezenta cauză, şi aplicarea acestei dispoziţii legale nu poate fi atrasă asupra litigiului din prezenta cauză.

Potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţie, legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile. În acelaşi sens, potrivit art. 6 din C. civ. - cu care legea de drept administrativ (material şi procesual) se completează, potrivit art. 28 din Legea nr. 554/2004, legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare, aceasta nu are putere retroactivă.

Nu se poate reţine astfel, aplicarea Legii de modificare nr. 128/2017, publicată în Monitorul Oficial din 7 iunie 2017, înapoi în timp, anterior datei edictării ei, pentru a se reţine astfel a fi incidentă şi situaţiei recurentului-reclamant, nefiind vorba, prin excelenţă, despre o lege penală sau contravenţională pentru care Constituţia admite, prin excepţie, retroactivitatea.

Reglementarea incompatibilităţilor, din punct de vedere al existenţei şi efectelor pe care le generează, se raportează la legea în vigoare la momentul cumulării funcţiilor incompatibile, fără a avea relevanţă modificările legislative intervenite ulterior, în cursul, sau după finalizarea activităţii de evaluare.

Astfel, raportul juridic este supus reglementărilor legale în vigoare la data naşterii sale, schimbarea ulterioară a condiţiilor legale neavând nicio influenţă asupra legalităţii acestuia. Cu alte cuvinte, o situaţie juridică produce acele efecte care sunt prevăzute de legea civilă în vigoare la data naşterii ei.

De aceea, în mod legal, intimata-pârâtă ANI a aplicat faptelor de incompatibilitate dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în vigoare la data comiterii acestora, şi nu dispoziţiile Legii nr. 128/2017, care a intrat în vigoare ulterior săvârşirii faptei de incompatibilitate referitoare la deţinerea şi exercitarea simultană a funcţiei de viceprimar şi funcţiei de membru în Consiliul de Administraţie al unor şcoli gimnaziale.

Faţă de acestea, se reţine, încă o dată, că recurentul-reclamant s-a aflat în stare de incompatibilitate, prin efectul legii, întrucât a exercitat simultan funcţia de viceprimar al comunei Voloiac, judeţul Mehedinţi şi cea de membru în consiliul de administraţie al Şcolii Gimnaziale Voloiac.

Soluţia legislativă instituită de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în forma în vigoare intervalului temporal pentru care se constatase incidentul de integritate, este clar în sensul unei incompatibilităţi pentru situaţia de cumul de calităţi precum cel în cauză, astfel că nu invită la speculaţii şi interpretări, în care forma viitoare a legii (care introduce excepţia), să poată constitui un argument de clarificare, interpretare. Această lege este o chestiune de optică legislativă ce aparţine exclusiv legiuitorului, care şi-a asumat o astfel de formă, tot astfel cum, ulterior, în 2017, legiuitorul a înţeles să-şi asume o altă optică şi să instituie o excepţie în sensul arătat anterior.

În acest sens, de altfel, s-a pronunţat şi Curtea Constituţională în Decizia nr. 45 din 22 ianuarie 2019, arătând că din această perspectivă, a succesiunii legilor în timp, Curtea a observat că autorul critică, în realitate, modul de interpretare şi aplicare a legii de către Agenţia Naţională de Integritate, aspect ce excedează controlului de constituţionalitate. În acest sens, Curtea a reţinut că, în jurisprudenţa sa în materie, a constatat că susţinerile privind înţelegerea conţinutului normelor juridice criticate, prin corelare cu alte dispoziţii legale, vizează interpretarea şi aplicarea legilor în cauza dedusă judecăţii. Cu privire la succesiunea în timp a soluţiilor legislative criticate, Curtea a reţinut că acestea reprezintă opţiunea legiuitorului, încadrându-se în marja sa de apreciere cu privire la stabilirea regimului incompatibilităţilor, iar instanţa judecătorească analizează aplicarea legii la cazul dedus judecăţii, potrivit principiului tempus regit actum.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 193 din data de 29 septembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 noiembrie 2022.