Inadmissibility of revision for contradictory judgments due to lack of identity of object and cause

Şedinţa publică din data de 1 februarie 2022

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, înregistrată sub nr. x/2019, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J.. K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W.. X.. Y., Z.. AA.. BB., CC., DD., EE., FF., GG.. HH., II., JJ., KK., LL. în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală au solicitat:

1.obligarea instituţiei publice pârâte la acordarea începând cu data de 1 martie 2017 şi pentru viitor a sporului pentru risc si suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 25% aplicat la salariul brut lunar, nivel maxim aflat în plată la acest moment pentru funcţionari publici din cadrul instituţiei publice pârâte care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi au aceleaşi funcţii;

2.obligarea instituţiei publice pârâte la plata diferenţelor între sumele acordate efectiv cu titlu de spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 1 martie 2017 şi cele datorate cu acest titlu de la această dată;

3.obligarea instituţiei publice pârâte la actualizarea cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale pentru sumele reprezentând diferenţe între sumele efectiv acordate şi cele datorate menţionate în petitul 2.

Prin încheierea de la termenul din 11.12.2019, instanţa a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii, asupra căreia a dispus în sensul respingerii, fiind totodată lărgit cadrul procesual cu Preşedintele ANAF.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 642/17.06.2020 Tribunalul Constanţa a respins excepţia inadmisibilităţii, a admis excepţia de nelegalitate şi constată nelegalitatea OPANAF 835/01.03.2017, 836/01.03.3027, respectiv 1021/27.03.2017.

A admis cererea, în parte.

A admis în parte cererea de intervenţie principală formulată de MM..

A dispus obligarea pârâtei să plătească reclamanţilor şi intervenientului, începând cu 01.03.2017 sumele constând în drepturi salariale în procent de 20% aplicat la salariul brut lunar, reprezentând diferenţa aferentă sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, precum şi dobânda legală calculată de la momentul exigibilităţii drepturilor salariale menţionate şi până la plata efectivă.

A respins restul pretenţiilor ca nefondate.

A obligat pârâta să achite reclamanţilor suma de 5.550 RON cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată împotriva încheierii civile din data de 25.05.2020 şi a sentinţei civile nr. 642/17.06.2020 pronunţate de Tribunalul Constanţa.

3.1. Împotriva încheierii civile din data de 25.05.2020 şi a sentinţei civile nr. 642/17.06.2020 pronunţate de Tribunalul Constanţa au declarat recurs Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi NN. - Preşedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

3.2. Prin decizia civilă nr. 479/CA din 21 aprilie 2021, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele: "Admite recursul declarat de Preşedintele ANAF.

Admite recursul declarat de ANAF, recursuri formulate împotriva încheierii civile din data de 25.05.2020 şi a sentinţei civile nr. 642/17.06.2020, pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia a de contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. x/2019, în contradictoriu cu intimaţii reclamanţi A., cu domiciliul în Constanţa, Judeţ Constanţa, B., cu domiciliul în Tulcea, Judeţ Tulcea, C., cu domiciliul în Constanţa, Judeţ Constanţa, D., cu domiciliul în Constanţa, Judeţ Constanţa, E., cu domiciliul în Constanţa, Judeţ Constanţa, F., cu domiciliul în Constanţa, Judeţ Constanţa, G., cu domiciliul în Constanţa, Judeţ Constanţa, H., cu domiciliul în Localitatea Agigea, Judeţ Constanţa, I., cu domiciliul în com. Valu lui Traian, Judeţ Constanţa, J., cu domiciliul în Tulcea, Judeţ Tulcea, K., cu domiciliul în Constanţa, Judeţ Constanţa, L., cu domiciliul în Constanţa, Judeţ Constanţa, M., cu domiciliul în Constanţa, Judeţ Constanţa, N., cu domiciliul în Constanţa, Judeţ Constanţa, O., cu domiciliul în Constanţa, Judeţ Constanţa, P., cu domiciliul în Constanţa, Judeţ Constanţa, Q., cu domiciliul în Constanţa, Judeţ Constanţa, R., cu domiciliul în Oraş Ovidiu, Judeţ Constanţa, S., cu domiciliul în Constanţa, Judeţ Constanţa, T., cu domiciliul în Constanţa, Judeţ Constanţa, U., cu domiciliul în Constanţa, Judeţ Constanţa, V., cu domiciliul în Constanţa, Judeţ Constanţa, W., cu domiciliul în Constanţa, Judeţ Constanţa, X., cu domiciliul în Sat Braniştea, Judeţ Galaţi, Y., cu domiciliul în Constanţa, Judeţ Constanţa, Z., cu domiciliul în Constanţa, Judeţ Constanţa, AA., cu domiciliul în Constanţa, OO., Judeţ Constanţa, BB., cu domiciliul în Constanţa, Judeţ Constanţa, CC., cu domiciliul în Constanţa,Judeţ Constanţa, DD., cu domiciliul în Constanţa, Judeţ Constanţa, EE., cu domiciliul în Constanţa, Judeţ Constanţa, FF., cu domiciliul în Constanţa, Judeţ Constanţa, GG., cu domiciliul în Constanţa, Judeţ Constanţa, HH., cu domiciliul în Sat Agigea, Judeţ Constanţa, II., cu domiciliul în Constanţa, Judeţ Constanţa,JJ., cu domiciliul în Constanţa, Judeţ Constanţa, KK., cu domiciliul în oraş Feteşti, Judeţ Ialomiţa, LL., cu domiciliul în Constanţa, Judeţ Constanţa, intimat intervenient MM., cu domiciliul procesual ales în Galaţi, jud. Galaţi.

Casează în parte sentinţa civilă nr. 642/17.06.2020 şi rejudecând:

- Respinge excepţia de nelegalitate a Ordinelor Preşedintelui ANAF cu nr. 835/01.03.2017; 836/01.03.2017 şi 1021/27.03.2017.

- respinge acţiunea exercitată de reclamanţi ca nefondată.

- respinge cererea de intervenţie principală ca nefondată.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate şi cele ale încheierii din data de 27.05.2020.".

Dosarul nr. x/2017

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 04.07.2017 sub nr. x/2017 pe rolul Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX. şi YY. în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au solicitat anularea Ordinelor nr. 835/01.03.2017, nr. 836/01.03.2017 şi nr. 1021/27.03.2017, toate emise de către Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, menţinute în procedura prealabilă potrivit Adresei nr. x/24.05.2017 a ANAF, precum şi a Ordinului nr. 1394/03.04.2017 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ şi a Ordinului nr. 1753/23.05.2017 al Procurorului General al M.P. - Parchetul de pe lângă ICCJ, de soluţionare a procedurii prealabile, cu obligarea intimatei Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ la plata în favoarea fiecărui reclamant începând cu data de 01.03.2017 a sumelor constând în drepturile sala riale aferente procentului de 20 % reprezentând diferenţa dintre cuantumul cuvenit al sporului pentru risc şi solicitare neuropsihică, de 25 % - suma aferentă sporului fiind inclusă în cuantumul brut al salariilor, şi cuantumul acordat al acestui spor, de 5 %, aplicat la salariul brut lunar, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, plus dobândă legală de la exigibilitatea diferenţelor de drepturi şi până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 402/29.03.2018 Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele: "Respinge excepţiile excepţia lipsei procedurii prealabile şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocate de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti

Admite acţiunea având ca obiect " litigiu privind funcţionarii publici" formulată de reclamanţii PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX. şi YY., toţi cu domiciliul ales la Cabinet avocat "ZZ." din municipiul Suceava‚ str. x, judeţul Suceava în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti, cu sediul în municipiul Bucureşti, şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu sediul în municipiul Bucureşti.

Anulează ordinile contestate.

Obligă pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ să plătească fiecărui reclamant, începând cu data de 01.03.2017 sumele constând în drepturile salariale în procent de 20 % aplicat la salariul brut lunar, reprezentând diferenţa neacordată aferentă sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, plus dobânda legală de la exigibilitatea diferenţelor de drepturi şi până la data plăţii efective.".

Împotriva acestei sentinţe pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în termen legal au promovat recurs pârâţii Ministrul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

3. Prin decizia civilă nr. 3085 din 20 noiembrie 2018, Curtea de Apel Suceava

Secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele: "Respinge recursurile promovate de pârâţii Ministerul Public - Pachetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti cu sediul în sectorul 5 al municipiului Bucureşti, B-dul x nr. 14 şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti cu sediul în sectorul 5 al municipiului Bucureşti, str. x, împotriva sentinţei nr. 402 din 29 martie 2018, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, intimaţi fiind reclamanţii PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX. şi YY., toţi cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat ZZ., cu sediul profesional în municipiul Suceava, judeţul Suceava, ca nefondate.".

4. Cererea de revizuire formulată

La data de 17.05.2021, revizuenţii PP., C., G., K., P., U., Y., CC., FF., KK., D., H., L., AAA., V., Z., DD., GG., LL., E., I., M., R., W., AA., N., II., B., F., J., O., T., X., BB., EE. şi JJ. au formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 479/CA din 21 aprilie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii extraordinare de atac, revizuenţii au susţinut că, în speţă, soluţia pronunţată de către Curtea de Apel Constanţa în dosarul x/2019 contravine soluţiei definitive pronunţate cu privire la Ordinele Preşedintelui ANAF nr. 835/01.03.2017, 836/01.03.2017 şi 1021/27.03.2017 în dosarul nr. x/2017 de către Curtea de Apel Suceava (decizia nr. 479 din 21.04.2021 pronunţată de către Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019 şi decizia nr. 3085 din 20 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017).

Astfel, soluţia pronunţată de Curtea de Apel Constanţa încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunţate în dosarul nr. x/2017 în ceea ce priveşte nelegalitatea Ordinelor Preşedintelui ANAF nr. 835/01.03.2017, 836/01.03.2017 şi 1021/27.03.2017.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimaţii-pârâţi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi NN. - Preşedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală au solicitat respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Pe fondul cauzei, examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că prezenta cerere este inadmisibilă.

Conform dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:/…/există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Se reţine, astfel, că o cerere de revizuire pentru contrarietate de hotărâri trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiţii: - existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive potrivnice; - hotărârile să fie pronunţate de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; - cea de a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat, ceea ce presupune existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză în cele două procese; - hotărârile pretins contradictorii să fie pronunţate în dosare diferite, iar în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă aceasta s-a invocat, să nu se fi analizat.

În C. proc. civ. de la 1865, condiţia de natura autorităţii de lucru judecat nu era formulată expres, ci doar descrisă prin trimitere la tripla identitate - de obiect, de părţi şi de cauză - care trebuia să existe în cele două procese finalizate cu hotărâri potrivnice. Doctrinar şi jurisprudenţial, textul din vechea reglementare a fost interpretat în sensul că revizuirea era menită să sancţioneze tocmai încălcarea autorităţii de lucru judecat şi că hotărârea care urma a fi revizuită în această situaţie nu putea fi decât ultima hotărâre.

Dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., deşi nu mai prevăd condiţia triplei identităţi de elemente, consacră vechea jurisprudenţă, în sensul că este reglementată expres necesitatea ca prin cea de-a doua hotărâre să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Prin urmare, se reţine că şi sub imperiul acestor prevederi legale, hotărârile potrivnice trebuie să întrunească cerinţa triplei identităţi de cauză, de obiect şi de părţi, cu menţiunea că hotărârile respective trebuie să fie pronunţate în dosare separate.

Procedând, în speţă, la examinarea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se constată că în cele două cauze care au făcut obiectul dosarelor nr. x/2019 şi nr. y/2017 există o identitae parţială de părţi (Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, părţile reclamante fiind distincte) şi obiect (sporului pentru risc si suprasolicitare neuropsihică).

Cum potrivit dispoziţiilor art. 435 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este obligatorie şi produce efecte numai între părţi şi succesorii acestora, iar conform art. 55, părţi în proces sunt reclamantul şi pârâtul, precum şi, în condiţiile legii, terţele persoane care intervin voluntar sau forţat în proces, se constată că hotărârile mai sus menţionate, au fost pronunţate între aceleaşi părţi.

Totodată, în raport de chestiunile litigioase deduse judecăţii în cele două pricini, Înalta Curte apreciază că este nu îndeplinită condiţia identităţii de obiect şi de cauză, deşi reclamanţii au formulat, în ambele litigii, pretenţii în legătură cu sporului pentru risc si suprasolicitare neuropsihică:

1. - în cadrul dosarului nr. x/2019, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus respingerea excepţiei de nelegalitate a Ordinelor Preşedintelui ANAF cu nr. 835/01.03.2017; 836/01.03.2017 şi 1021/27.03.2017, a respins acţiunea exercitată de reclamanţi ca nefondată şi a respins cererea de intervenţie principală ca nefondată, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate şi cele ale încheierii din data de 27.05.2020.",

2. - iar în cadrul dosarului nr. x/2017, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursurile promovate de pârâţii Ministerul Public - Pachetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti, a admis acţiunea formulată de reclamanţi, a anulat ordinile contestate şi a obligat pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ să plătească fiecărui reclamant, începând cu data de 01.03.2017 sumele constând în drepturile salariale în procent de 20 % aplicat la salariul brut lunar, reprezentând diferenţa neacordată aferentă sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, plus dobânda legală de la exigibilitatea diferenţelor de drepturi şi până la data plăţii efective.".

Alături de argumentele prezentate anterior, se constată că în actuala reglementare, autoritatea de lucru judecat este consacrată prin dispoziţiile art. 430 din C. proc. civ., alin. (2) al acestui articol statuând că autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

În contextul evidenţiat, la examinarea motivului de revizuire care sancţionează încălcarea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri, urmează a se avea în vedere şi prevederile legale care dau conţinut autorităţii de lucru judecat.

Astfel, dispoziţiile art. 431 din C. proc. civ., reglementează efectele lucrului judecat, referindu-se în alin. (1) la efectul negativ al lucrului judecat, iar în alin. (2) la efectul pozitiv al lucrului judecat.

Constatând că instituţia autorităţii de lucru judecat protejează nu numai efectul negativ (imposibilitatea reluării aceleiaşi judecăţi, pentru a se statua în sens contrar), ci şi efectul pozitiv al lucrului judecat (un aspect litigios, odată tranşat jurisdicţional, nu poate fi contrazis de o judecată ulterioară).

Or, Înalta Curte arată că nu poate avea în vedere şi analiza susţinerile revizuenţilor vizând efectului pozitiv al lucrului judecat, invocat prin susţinerea orală din şedinţa publică din data de 1 februarie 2022, întrucât potrivit dispoziţiior art. 511 alin. (4) "Revizuirea se motivează prin însăşi cererea de declararea a căii de atac sau înăuntrul termenului de exercitarea a acesteia, sub sancţiunea nulităţii".

Formularea unei astfel de cereri contravine dreptului la apărare stipulat de art. 13 din C. proc. civ., precum şi principiului contradictorialităţii reglementat de art. 14 din acelaşi cod, partea chemată în judecată, în calitate de pârâtă, neavând posibilitatea de a formula apărări şi a administra probe faţă de pretenţiile reclamantului.

Pe cale de consecinţă, instanţa de control judiciar nu poate proceda la analiza unor motive noi, neinvocate în cadrul cererii de revizuire, obiectul căii extraordinare de atac a revizuirii fiind limitat la examinarea legalităţii hotărârii de fond, în raport de pretenţiile din cererea de chemare în judecată.

Aşadar, se constată că prezenta cerere este inadmisibilă, având în vedere că nu s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, neexistând identitate de obiect şi cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire declarată de revizuenţii PP., C., G., K., P., U., Y., CC., FF., KK., D., H., L., AAA., V., Z., DD., GG., LL., E., I., M., R., W., AA., N., II., B., F., J., O., T., X., BB., EE. şi JJ. împotriva deciziei civile nr. 479/CA din 21 aprilie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 februarie 2022.