Challenge to military medical unfitness: Sufficiency of expert report access and denial of new expertise without violation of fair trial rights

Şedinţa publică din data de 1 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 26.03.2019, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale, UM 01512 Sibiu şi Spitalul de Urgenţă Militar Central "Dr. Carol Davila, a solicitat anularea Deciziei de declarare ca inapt nr. 6397/50 din data de 31.7.2018 şi suspendarea efectelor acestei decizii până la soluţionarea acţiunii prin hotărâre definitivă.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 79 din 20 septembrie 2019, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele: "Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., domiciliată în oraşul Bălan, judeţul Harghita, în contradictoriu cu pârâţii Unitatea Militară 01512 Sibiu(cu datele de identificare) şi Spitalul Universitar De Urgenţă Militar Central Dr. Carol Davila(cu datele de identificare), ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., domiciliată în oraşul Bălan, judeţul Harghita, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale-Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară, cu sediul în Bucureşti.

Dispune anularea Deciziei nr. A 6397/50/31.07.2018, emise de Ministerul Apărării Naţionale - Comisia Centrală de expertiză medico-militară.".

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 79 din 20 septembrie 2019 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Apărării Naţionale - Comisia Centrală de Expertiză Medico - Militară, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate.

În motivarea recursului se arată că în judecarea prezentei cauze a fost încălcat dreptul la un proces echitabil dar şi dreptul la apărare al Comisiei Centrale de Expertiză Medico - Militară din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.

Astfel, arată recurentul, la termenul din data de 07.06.2019, instanţa de fond a acordat un nou termen de judecată, la data de 20.09.2019, pentru administrarea probei cu expertiza medico - legală solicitată de către intimată. La acest următor termen, din data de 20.09.2019 (dată la care instanţa de fond a şi pronunţat hotărârea atacată, fără a ne mai da dreptul cel puţin la depunerea de concluzii scrise), reprezentantul convenţional al Ministerului Apărării Naţionale a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru ca partea pe care o reprezintă, respectiv Comisia Centrală de Expertiză Medico - Militară Bucureşti, să îşi expună punctul de vedere cu privire la raportul de expertiză întocmit în cauză având în vedere că există o diferenţă foarte mare între ceea ce a constatat Institutul de Medicină Medico - Legală Târgu Mureş, respective Scolioză toracală dextroconvexă uşoară (unghi Cobb de 7 grade) fără hernia discale sau conflicte disco-radiculare toraco-lombare (extras din Raportul de expertiză medico-legală) şi ceea ce a constatat Comisia Centrală de Expertiză Medico - Militară, respectiv diagnosticul clinic şi funcţional de Scolioză dorso- lombară echilibrată dextroconvexă accentuată (cu unghi Cobb de 26 grade) şi îngustare spaţiu intervertebral L5- SI (extras din Raportul de expertiză medico- militară nr. 540 din 23.07.2018 şi din Decizia medicală nr. 6397/50 din 31.07.2018).

Cu toate că reprezentantul convenţional al intimatei nu s-a opus acestei cereri, arată recurentul, instanţa de fond a respins cererea de amânare, formulată de către reprezentantul convenţional al Ministerului Apărării Naţionale, motivând că " ... raportul de expertiză a fost depus la dosarul cauzei la data de 17.07.2019, având astfel la dispoziţie o perioadă de două luni pentru a formula un punct de vedere."

Contrar celor afirmate, arată recurentul că reprezentantul convenţional al Ministerului Apărării Naţionale nu are competenţa de a formula un atare punct de vedere, pe linie de specialitate, cu privire la un raport de expertiză medico-legală, precum cel întocmit în prezenta cauză. Singura instituţie abilitată, din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, să formuleze un punct de vedere şi eventuale obiecţiuni, să solicite experţilor lămuriri sau completări la raportul de expertiză medico-legală este chiar Comisia Centrală de Expertiză Medico - Militară, parte în proces. Pe de altă parte, raportul de expertiză medico-legală întocmit în prezenta cauză nu a fost comunicat Comisiei Centrale de Expertiză Medico -Militară nici pană la această dată.

Faptul că acesta a fost depus la dosarul cauzei nu echivalează cu faptul comunicării raportului de expertiză către recurenta-pârâtă, respectiv Comisia Centrală de Expertiză Medico - Militară, pentru a da posibilitatea acesteia să-şi expună punctul de vedere şi să formuleze eventuale obiecţiuni.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 170 alin. (1) din C. proc. civ.: partea prezentă în instanţă personal, prin avocat sau prin alt reprezentant este obligată să primească actele de procedură şi orice înscris folosit în proces, care i se comunică în şedinţă." Prin urmare, dacă partea este obligată să primească orice înscris, care i se comunică în şedinţă, apreciem că există şi obligaţia corelativă a instanţei de judecată să comunice părţii orice înscris folosit în proces.

În al doilea rând, la acelaşi termen de judecată din data de 20.09.2019, observând diferenţa mare de unghi Cobb (aproximativ 19 grade între cel stabilit de I.M.L. Târgu Mureş - 7 grade şi cel stabilit de Comisia Centrală de Expertiză Medico - Militară - 26 grade), reprezentantul convenţional al Ministerului Apărării Naţionale - Comisia Centrală de Expertiză Medico - Militară a solicitat efectuarea unei noi expertize medico - legale în cadrul Institutului Naţional Medico - Legal "Mina Minovici" Bucureşti, potrivit dispoziţiilor art. 338 din C. proc. civ., solicitând în acelaşi timp şi participarea unui expert din partea Ministerului Apărării Naţionale la efectuarea acestei noi expertize, având în vedere suspiciunile rezonabile cu privire la modalitatea de efectuare a expertizei, mai susţine recurentul.

Cu toate că reprezentantul convenţional al intimatei a arătat că se va pronunţa asupra acestei cereri doar după ce Comisia Centrală de Expertiză Medico - Militară îşi va exprima punctul de vedere asupra raportului de expertiză efectuat deja în cauză, instanţa de fond a respins " ... cererea de efectuare a unei noi expertize întrucât apreciază că nu există un motiv temeinic, pârâtul Ministerul Apărării Naţionale - Comisia Centrală de Expertiză Medico - Militară având posibilitatea solicitării încuviinţării unui expert parte la momentul la care instanţa a încuviinţat expertiza la termenul de judecată din 7.06.2019", susţine recurentul.

Apreciază recurentul că fiind vorba de efectuarea unei noi expertize, de către un alt expert, în conformitate cu dispoziţiile art. 330 din C. proc. civ., aceasta ar fi trebuit efectuată fără nicio restricţie din punct de vedere legal.

În acelaşi timp, arată recurentul pârât că i s-a încălcat şi dreptul de a solicita experţilor o eventuală lămurire sau o eventuală completare a raportului de expertiză, solicitare care se face la primul termen după depunerea raportului, potrivit dispoziţiilor art. 337 din C. proc. civ.

Nu în ultimul rând, arată acesta că la acelaşi termen de judecată din data de 20.09.2019, reprezentantul convenţional al Ministerului Apărării Naţionale - Comisia Centrală de Expertiză Medico - Militară a subliniat şi faptul că, pe lângă scolioza diagnosticată iniţial, intimata a mai fost diagnosticată şi cu inegalitatea membrelor inferioare cu scurtarea membrului inferior drept 1,2 cm" conform F.O. 3418 din 25.06.2018 şi a Biletului de ieşire din spital din aceeaşi dată emise de către Spitalul Militar de Urgenţă Sibiu, diagnostic care ar putea fi confirmat sau infirmat prin efectuarea unei noi expertize, pentru aflarea adevărului în prezenta cauză.

Cu toate acestea, instanţa de fond a respins din nou, în cadrul aceleiaşi şedinţe de judecată, solicitarea privind efectuarea unei noi expertize " ... reţinând că nu se invocă critici efective cu privire la modalitatea de efectuare a expertizei de către Institutul de Medicină Legală Tărgu Mureş, ci nemulţumirile vizează concluziile la care s-a ajuns în cuprinsul raportului de expertiză".

Totuşi, în urma efectuării expertizei medico-legale, recurentul a apreciat că s-au adus chiar critici concrete cu privire la modalitatea de efectuare a expertizei în prezenta cauză şi de aceea a solicitat efectuarea unei noi expertize în cauză cu participarea unui expert din partea Ministerului Apărării Naţionale, având suspiciuni rezonabile cu privire la modalitatea de expertizare a intimatei în condiţiile în care, aşa cum am mai arătat, există o diferenţă foarte mare între mărimea unghiului Cobb constatată de recurenta-pârâtă şi mărimea unghiului Cobb constatată de I.M.L. Târgu Mureş.

În concluzie, apreciază recurentul că în prezenta cauză au fost încălcate dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare al Ministerului Apărării Naţionale - Comisia Centrală de Expertiză Medico - Militară, având în vedere faptul că instanţa de fond nu a comunicat recurentei - pârâte Raportul de expertiză medico - legală emis de Institutul de Medicină Legală Târgu Mureş, privând-o pe aceasta de dreptul de a-şi expune punctul de vedere pe linie de specialitate, de dreptul de a solicita experţilor lămuriri sau completări ale raportului de expertiză dar şi de dreptul să formuleze eventuale obiecţiuni cu privire la acelaşi raport de expertiză. In acelaşi timp, apreciem că instanţa de fond a respins prea uşor solicitarea de efectuare a unei noi expertize, în condiţiile în care există suspiciuni rezonabile privind modalitatea de efectuare a expertizei medico - legale, aşa cum s-a arătat anterior.

4. Apărările intimatului-pârât

Intimata-reclamantă şi intimatul-pârât Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central Dr. Carol Davila au depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a sentinţei recurate.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că, deşi recurentul-pârât nu şi-a întemeiat în drept recursul declarat, criticile sale se subsumează cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă.

Motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 5) C. proc. civ., "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii", este nefondat. Acesta vizează neregularităţi de ordin procedural sancţionate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., care defineşte nulitatea ca fiind sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă, fiind absolută, atunci când cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes public, şi relativă, în cazul în care cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes privat.

Concret, s-a imputat primei instanţe faptul că a încălcat dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil prin aceea că nu a admis cererea de amânare formulată de către reprezentantul convenţional al Ministerului Apărării Naţionale în vederea depunerii unui punct de vedere cu privire la raportul de expertiză întocmit în cauză, că nu a dispus comunicarea raportului de expertiză, Comisiei Centrale de Expertiză Medico -Militară şi a respins, deopotrivă, solicitarea de efectuare a unei noi expertize medico - legale în cadrul Institutului Naţional Medico - Legal "Mina Minovici" Bucureşti, potrivit dispoziţiilor art. 338 din C. proc. civ. şi participarea unui expert din partea Ministerului Apărării Naţionale la efectuarea acestei noi expertize, având în vedere suspiciunile rezonabile cu privire la modalitatea de efectuare a expertizei.

Raportat la motivele invocate de recurent, Înalta Curte constată că nu există neregularităţi de ordin procedural care să fie sancţionate cu nulitatea.

Înalta Curte apreciază că nu au fost încălcate prevederile art. 221 alin. (1), art. 13 şi art. 14 C. proc. civ., în maniera în care a procedat prima instanţă la soluţionarea fondului cauzei.

Astfel, prin încheierea de şedinţă din data de 7 iunie 2019 instanţa de fond a încuviinţat pentru reclamantă proba cu expertiză medico-legală, având următorul obiectiv: "Să se stabilească dacă reclamanta suferă de scolioză lombară aşa cum se arată în decizia contestată în cauză, să se indice cât este gradul de deviaţie a coloanei vertebrale.".

La data de 17 iulie 2019 raportul de expertiză a fost depus la dosarul cauzei dosar fond, iar la data de 20 septembrie 2019, instanţa a reţinut în practicaua sentinţei recurate că reportul de expertiză a fost depus la dosarul cauzei cu respectarea dispoziţiilor art. 336 alin. (1) C. proc. civ., părţile având posibilitatea de a-l studia la dosar.

Actele dosarului nr. x/2018 al Curţii de Apel Târgu-Mureş demonstrează că participanţii la proces au fost legal citaţi şi prezenţi în sala de şedinţă, încă de la primul termen de judecată instanţa încuviinţând pentru reclamantă proba cu expertiza medico-legală.

În contextul în care reprezentantul convenţional al pârâtului a participat la judecată, iar procedura de citare a fost legal îndeplinită, nefondat se reclamă încălcarea dreptului de apărare, neexistând nicio prevedere legală care să impună comunicarea tuturor înscrisurilor ataşate la dosar, către litiganţi, aceştia având obligaţia de a depune diligenţe în a studia dosarul cauzei şi piesele sale şi, în eventualitatea în care probele nu au fost produse în termen util raportat la cel stabilit pentru dezbateri, de a uza de dreptul procedural de a solicita amânarea judecăţii pentru a putea lua cunoştinţă de noile acte şi a formula apărări în consecinţă.

Instanţa de judecată, contrar punctului de vedere susţinut de recurentă, nu se poate erija nicicând în avocatul vreunui litigant.

Pe de altă parte nu există nicio dispoziţie legală care să impună instanţei de judecată obligaţia de a comunica litiganţilor câte un exemplar al raportului de expertiză întocmit în cauză, dispoziţiile art. 201-214 C. proc. civ. fiind neechivoce.

Cu referire la afirmaţia recurentului pârât potrivit căreia raportul de expertiză nu i-a fost comunicat, aceasta fiind astfel împiedicată să formuleze un punct de vedere cu privire la raport, Înalta Curte arată că nu o poate valida.

Or, din această perspectivă o eventuală nulitate relativă nu a fost invocată la fond de către autoritatea pârâtă la temenul de judecată la care s-a săvârşit neregularitatea.

Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 170 alin. (2) C. proc. civ. "Partea are dreptul să ridice şi între termene, sub semnătură, actele de procedură şi înscrisuri prevăzute la alin. (1)".

Aşadar, este corectă aserţiunea instanţei de fond în sensul că pârâtul Ministerul Apărării Naţionale - Comisia Centrală De Expertiză Medico-Militară a avut la dispoziţie o perioadă de două luni pentru a formula un punct de vedere, având în vedere că raportul de expertiză a fost depus la dosarul cauzei la data de 17.07.2019, iar termenul de judecată a fost stabilit pentru data de 20.09.2019.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte conchide că nefondat reclamă recurentul în calea de atac, încălcarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil.

Totodată, în mod just a procedat instanţa de fond atunci când în temeiul dispoziţiilor art. 338 C. proc. civ., a respins cererea de efectuare a unei noi expertize întrucât pârâtul Ministerul Apărării Naţionale - Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară a avut posibilitatea solicitării încuviinţării unui expert parte la momentul la care instanţa a încuviinţat expertiza la termenul de judecată din 7.06.2019.

Astfel, lecturând încheierea de din data de 7 iunie 2019 şi practicaua sentinţei nr. 79 din 20 septembrie 2019 se constată că instanţa a pus în discuţia contradictorie a părţilor solicitările de administrare a probelor de către ambele părţi.

Faptul că instanţa a apreciat solicitarea pârâtului de încuviinţare a unei noi probe cu expertiză medico - legală ca nefiind necesară în condiţiile prevăzute de lege, nu poate fi în niciun caz imputat acesteia ca şi o încălcarea a dreptului la apărare sau la un proces echitabil, faţă de dispoziţii art. 264 C. proc. civ. potrivit cărora "În vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviinţate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabileşte puterea lor doveditoare.".

Sarcina aprecierii probelor revine instanţei, care va trebui să analizeze toate probele administrate, atât în mod individual, cât şi în ansamblul lor. Urmare a analizei efectuate, motivat, instanţa va putea înlătura anumite probe în funcţie de utilitatea lor, de convingerea pe care acestea i-o creează, de conduita părţilor, manifestată cu privire la proba în cauză.

Totodată, astfel cum s-a pronunţat şi practica judiciară în materie, probele aflate la dosar se vor aprecia ţinându-se seama şi de refuzul nejustificat al unei părţi de a prezenta probele scrise certe, a căror administrare nu poate avea loc decât cu acordul ei.

Revenind la dispoziţiile art. 338 C. proc. civ., text ce consacră posibilitatea efectuării unei noi expertize, se poate constata că legea nu determină motivele ce pot justifica efectuarea unei noi lucrări şi instituie doar posibilitatea, nu obligaţia instanţei de a dispune în acest sens, ceea ce înseamnă că o atare măsură procesuală este lăsată la aprecierea judecătorului, ori de câte ori se declară nelămurit de explicaţiile date de experţii desemnaţi anteriori.

Contrar aserţiunilor recurentului, nu există niciun argument care să determine casarea ori modificarea sentinţei pronunţată de prima instanţă, nefondat reclamându-se incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., de vreme ce instanţa de fond a respectat formele de procedură impuse de lege în derularea litigiului; actul juridic dedus judecăţii a fost corect interpretat, nesubzistând nici ipoteza încălcării dreptului la apărare sau a dreptului la un process echitabil, iar hotărârea recurată este consecinţa unei minuţioase examinări a probelor produse şi a unei judicioase aplicări a dispoziţiilor legale ce reglementează restituirea dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale - Comisia Centrală de Expertiză Medico - Militară împotriva sentinţei nr. 79 din 20 septembrie 2019 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale - Comisia Centrală de Expertiză Medico - Militară împotriva sentinţei nr. 79 din 20 septembrie 2019 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 februarie 2022.