Dental Order's revocation of bureau secretary's mandate held non-administrative; appeal dismissed as claim inadmissible

Şedinţa publică din data de 1 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub număr de dosar x/17.05.2017, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ordinul Tehnicienilor Dentari din România, a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:

- anularea adresei nr. x/29.03.2017 prin care a fost respinsa plângerea prealabilă formulată împotriva Hotărârii Consiliului National al OTDR din data de 20.01.2017, precum şi a Hotărârii Consiliului National al OTDR din 20.01.2017 prin care s-a dispus revocarea mandatului de secretar al Biroului Executiv, pentru motivele de nelegalitate ce vor fi arătate în cuprinsul cererii;

- obligarea pârâtei la plata drepturile financiare ce i se cuvin începând cu data emiterii hotărârii Consiliului National al OTDR din 20.01.2017 până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze;

- obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 de euro cu titlu de daune morale aferente prejudiciului de imagine cauzat reclamantei;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 147/CA din 5 iulie 2019, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de instanţă din oficiu şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta - A., în contradictoriu cu pârâta Ordinul Tehnicienilor Dentari din România, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 147/CA din 5 iulie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarant recurs reclamanta A. şi în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaţi instanţe.

Consideră recurenta că Ordinul Tehnicienilor Dentari din Romania este o organizatie de interes public, respectiv o autoritate competenta alături de Ministerul Sănătăţii, în exercitarea acestei profesii.

Plecând de la statutul juridic pe care îl deţine Ordinul Tehnicienilor Dentari, acesta are competenţa de a emite acte administrative de reglementare a profesiei, acte administrative care, în funcţie de natura şi sfera destinatarilor săi, pot fi clasificate în acte normative, emise în scopul organizării executării legii, dar şi acte individuale, în scopul aplicării în concret a dispoziţiilor legale, arată recurenta.

Într-o corectă interpretare şi aplicarea a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, Ordinul Tehnicienilor Dentari nu poate fi calificat decât ca fiind o autoritate publică asimilată, căci aceasta reprezintă o persoană juridică de drept privat care este autorizată să presteze un serviciu public, în regim de putere publică, tocmai în virtutea delegării ce îi este conferită de dispozitiile Legii nr. 96/2007, susţine recurenta.

Astfel, pârîta nu emite numai acte administrative cu caracter normativ de natură a reglementa modalitatea de organizare şi de exercitare a profesiei de tehnician dentar (atât dintr-o perspectiva instituţională, cât şi din perspectiva drepturilor şi obligaţiilor ce revin tehnicianului dentar în exercitarea activităţii sale), dar şi acte administrative cu caracter individual, având ca scop organizarea executării legii/executarea în concret a legii, prin care se nasc, se modifică sau se sting raporturi juridice.

In opinia recurentei, contrar celor reţinute de instanţa de fond, hotărârea supusă controlului în prezenta cauză este un act administrativ cu caracter individual, de natura a genera stingerea unor raporturi juridice (de vreme ce s-a dispus revocarea reclmantei din functia de secretar al Biroului Executiv al pârâtei), fiind emis de catre organul colegial de conducere al pârâtei (organ de conducere ce este organizat şi funcţionează în conformitate cu prevederile Statutului şi Regulamentului de organizare şi functionare ale paratei), în exercitarea prerogativelor ce îi sunt conferite de lege.

Pe cale de consecinţă, arată recurenta, nu poate fi primită opinia instanţei de fond în sensul că actul contestat priveşte chestiuni interne în cadrul organizaţiei şi că acesta nu ar avea legătură cu natura serviciului public pe care îl asigură Ordinul Tehnicienilor Dentari, în contextul în care numirea/revocarea din funcţie a organelor de conducere a organizaţiei reprezintă, în esenţă, o modalitate de organizare a unei activităţi de interes public.

Prin urmare, arată recurenta, soluţiile dispuse de către Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie se opun în prezenta cauza, cu titlu de putere de lucru judecat, căci, deşi nu este vorba despre o identitate de părţi, obiect şi cauză între aspectele deduse judecăţii în cele două cauze, aspectele dezlegate de instanţa supremă îşi păstrează valabilitatea, de vreme ce este vorba despre acte administrative având aceeaşi natura juridică, soluţie ce se impune şi din perspectiva necesităţii asigurării stabilităţii raporturilor juridice şi a unei interpretări unitare a dispozitiilor legale incidente în cauze similare.

Apoi, în privinţa competenţei instanţelor de contencios administrativ şi fiscal în solutionarea cererilor având ca obiect anularea actelor emise de organele de conducere ale OTDR, recurenta face referire la:

· Dosar nr. x/2015- Curtea de apel Pitesti - anuleaza o Hotarare a Comisiei de disciplina a OTDR si o Decizie a Biroului executiv al Consiliului national al OTDR (in parte);

· Dosar nr. x/2017- Curtea de apel Bucuresti- anuleaza in parte o Decizie a Biroului executiv al Consiliului national al OTDR;

· Dosar nr. x/2017 - Curtea de apel Constanta- anuleaza hotararile Comisie de disciplina, respectiv comisiei superioare de disciplina care functioneaza in cadrul Consiliului national al OTDR;

· Dosar nr. x/2017 - Inalta Curte de Casatie si justitie- sectia de contencios administrativ si Fiscal - Respinge cererea de intervenţie accesorie si recursurile incidente declarate impotriva încheierii din 22 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate;

· Dosar nr. x/2018 - Curtea de apel Constanta - suspendare act administrativ- judeca cauza, respingand cererea ca nefondata;

· Dosar nr. x/2018- Judecatoria sectorului 2 - anulare act - Declină competenta de solutionare a cauzei, către Curtea de Apel Bucuresti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal;

· Dosar nr. x/2018 - Curtea de Apel Constanta - anularea Hotararii Consiliului National din 03.11.2017 (termen 11.09.2019, in vederea administrarii probatoriilor);

· Dosar nr. x/2018 - Curtea de Apel Constanta - anularea Hotararii Consiliului National din 03.04.2018;

· Dosar nr. x/2018 - Curtea de Apel Constanta - anulare act administrativ/Hotararea Consiliului National din 19.05.2018.

Or, tocmai în Legea nr. 96/2007 se prevede că OTDR este autoritatea competentă, alături de Ministerul Sănătăţii, de interes public, în scopul realizării acestui serviciu public conex actului medical şi corelat cu noţiunile de drept administrativ enunţate mai sus rezultă că regimul juridic aplicabil este cel de natură administrativă, concluzionează recurenta.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în dosarul instanţei de recurs, intimatul-pârât Ordinul Tehnicienilor Dentari din România a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

Totodată, examinând cu prioritate excepţia nulităţii recursului pentru lipsa semnăturii olografe, invocată din intimatul pârât, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 148 C. proc. civ. potrivit cărora:

"Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă…, precum şi semnătura." şi dispoziţiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează condiţiile de formă aplicabile acţiunilor introductive, incidente în privinţa oricăror cereri adresate instanţelor, care arată că:

"Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele şi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă."

Pe fondul cauzei, instanţa de control judiciar reţine că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instanţei să dispună:

- anularea adresei nr. x/29.03.2017 prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată împotriva Hotărârii Consiliului National al OTDR din data de 20.01.2017, precum şi a Hotărârii Consiliului National al OTDR din 20.01.2017 prin care s-a dispus revocarea mandatului de secretar al Biroului Executiv, pentru motivele de nelegalitate ce vor fi arătate în cuprinsul cererii;

- obligarea pârâtului la plata drepturile financiare ce i se cuvin începând cu data emiterii hotărârii Consiliului National al OTDR din 20.01.2017 până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze;

- obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 de euro cu titlu de daune morale aferente prejudiciului de imagine cauzat reclamantei;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Obiectul principal al cererii de chemare în judecată este constituit de anularea Hotărârii Consiliului National al OTDR din 20.01.2017 prin care s-a dispus revocarea mandatului de secretar al Biroului Executiv al reclamantei. Reclamanta şi-a întemeiat cererea în mod expres pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004 şi a susţinut constant că pricina are natura contenciosului administrativ.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004:" act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ."

De asemenea, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 prin autoritate publică se înţelege "orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică"., iar potrivit lit. m), serviciu public este "activitatea organizată sau, după caz, autorizată de o autoritate publică, în scopul satisfacerii unui interes legitim public"

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 contencios administrativ înseamnă "activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".

Aşadar, acţiunile în contencios administrativ se pot fundamenta exclusiv pe raporturi juridice de drept administrativ astfel cum acestea sunt definite prin lege în forma tip sau asimilate unor astfel de raporturi. Unul dintre elementele pe baza căruia se poate stabili existenţa unui raport de drept administrativ este actul administrativ care, potrivit definiţiei dată de lege, este emis de o autoritate publică sau o entitate asimilată autorităţii publice.

Or, în cauza de faţă, în mod corect a apreciat instanţa de fond că hotărârea a cărei anulare se cere, nu îndeplineşte cerinţele legii pentru a fi calificat act administrativ unilateral cu caracter normativ sau individual, astfel cum este definit de dispoziţiile legale anterior citate, nefiind emisă de o autoritatea publică în sensul definit de lege prin lit. b) deoarece Ordinul Tehnicienilor Dentari din România, organizaţie profesională cu personalitate juridică de drept privat, nu este asimilat autorităţilor publice deoarece nu are statut de utilitate publică, şi deşi este interes public, nu prestează un serviciu în regim de putere publică.

Aşadar, faptul că nu există o dispoziţie legală care să dispună expres în sensul că un act administrativ precum cel contestat de reclamant este act administrativ tipic sau asimilat, faptul că emitentul actului, pârâtul din prezenta cauză, este organizaţie profesională de drept privat care îndeplineşte un serviciu de interes public nu constituie un argument suficient pentru a reţine că hotărârea contestată de reclamant reprezintă un act administrativ întrucât, deşi pârâtul are capacitatea de a emite şi acte cu caracter administrativ individuale, iar în anumite situaţii chiar cu caracter normativ în limitele atribuţiilor conferite de lege şi de statut, în cazul de faţă actul contestat priveşte chestiuni interne în cadrul organizaţiei relativ la numirea şi revocarea membrilor Biroului Executiv fără legătură cu serviciul public pe care îl asigură şi în afara oricărui regim de putere publică, similar cadrului de desfăşurare a activităţilor de conducere a societăţilor comerciale sau organizaţiilor nonprofit neguvernamentale.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului pentru lipsa semnăturii.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 147/CA din 5 iulie 2019 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 februarie 2022.