Administrative authority's appeal annulled for unpaid stamp duty; foundation's appeals rejected, lower court's remand upheld.

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 17.08.2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman, a solicitat anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului Convergenta nr. 9898 emis la data de 24.11.2016 de OI POSDRU, cu cheltuieli de judecată.

De asemenea, în baza dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2005, a solicitat instanţei să dispună suspendarea executării Procesului-verbal de constatare din data de 24.11.2016 până la soluţionarea definitivă a cauzei.

La data de 25.09.2017, reclamanta a depus cerere modificatoare a obiectului cererii de chemare în judecată din cadrul dosarului mai sus menţionat, în sensul extinderii obiectului cererii, solicitând în principal, anularea Deciziei nr. 1010/31.08.2017 emise de pârâta OI POCU privind soluţionarea contestaţiei formulate de FCMC împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/24.11.2016 iar, în subsidiar, anularea Deciziei nr. 1010/31.08.2017 şi obligarea pârâtei la analiza pe fond a contestaţiei reclamantei împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/24.11.2016.

La data de 22.12.2012 reclamanta a depus cerere de chemare în garanţie solicitând introducerea în cauza a B. S.R.L., în calitate de chemat în garanţie, şi, în ipoteza şi în măsura respingerii cererii de chemare în judecată a reclamantei ca neîntemeiată, a solicitat obligarea acesteia la plata către Fundaţie a sumei de 452.221,43 RON, reprezentând creanţa bugetară stabilită prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului Convergenta nr. 9898 emis la data de 24.11.2016 de OI POSDRU.

Prin sentinţa civilă nr. 5164/22.12.2017 pronunţată în acest dosar a fost respinsă cererea de suspendare formulată de reclamantă.

Prin cererea completatoare din 7.03.2018, reclamanta a solicitat completarea dispozitivului acestei sentinţe, solicitând restituirea cauţiunii judiciare în cuantum de 46.145 RON achitată de Fundaţie, conform recipisei de consemnare.

Prin încheierea de şedinţă din 22.03.2019 a fost admisă în principiu cererea de chemare în garanţie a B. S.R.L. formulată de reclamantă, pentru motivele arătate în acea încheiere.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2199 din 12 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă în parte acţiunea precizată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman.

A fost anulată Decizia nr. 1010/31.08.2017 privind soluţionarea contestaţiei înregistrată la Direcţia OIPOCU MEN cu nr. x/09.08.2017.

A fost obligat pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman-Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice să soluţioneze contestaţia administrativă formulată de reclamantă împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă cu nr. 9898 din 24.11.2016 aferent proiectului x ID 3896, cu titlul "Calitate în educaţie-CALE", cod SMIS 3974.

A fost respinsă cererea de chemare în garanţie a B. S.R.L., formulată de reclamantă, ca rămasă fără obiect.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de majorare onorariu formulată de curatorul special C. al chematei în garanţie B. S.R.L..

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 5.710 RON reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu curator special şi onorariu de avocat redus.

S-a dispus restituirea către reclamantă a cauţiunii consemnate în cuantum de 46.145 RON, conform recipisei de consemnare D. nr. x/1 din 10.11.2017, după rămânerea definitivă a hotărârii.

3. Cererile de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au formulat recurs Ministerul Educaţiei Naţionale - Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman şi A..

3.1 Ministerul Educaţiei Naţionale - Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman a declarat recurs întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei şi respingerea cererii de chemare în judecată pentru lipsa plângerii prealabile.

În motivare, a arătat recurentul că instanţa de fond a pronunţat hotărârea cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, întrucât titlul de creanţă a fost comunicat în conformitate cu prevederile legale în vigoare, iar plângerea prealabilă a fost tardiv introdusă.

3.2 A. a declarat recurs întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea parţială a sentinţei, iar în rejudecare, cu menţinerea soluţiei de anulare în totalitate a deciziei nr. 1010/31.08.2017, să se procedeze la soluţionarea pe fond a contestaţiei, sens în care să se dispună anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.

În motivare, a arătat recurenta că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile prevăzute la art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, fiind astfel încălcate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, cu toate că OI POCU nu a soluţionat contestaţia şi cu privire la fondul raportului juridic, în condiţiile în care instanţa de judecată a constatat nelegalitatea deciziei de respingere ca tardiv formulată, instanţa de judecată era obligată să procedeze la soluţionarea pe fond a contestaţiei.

Recurenta a solicitat instanţei de recurs ca, în urma cercetării pe fond a raportului juridic, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.

5. Apărările formulate în cauză şi recursul incident

5.1 Ministerul Educaţiei Naţionale - Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman a formulat întâmpinare faţă de recursul declarat de A. prin care a invocat excepţia nulităţii acestuia pentru nemotivare, solicitând în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat.

5.2 A. a depus întâmpinare faţă de recursul formulat de OI POCU, solicitând respingerea acestuia.

5.3 A. a formulat recurs incident prin care a solicitat ca, în situaţia admiterii recursului formulat de OI POCU, să se dispună şi casarea sentinţei în sensul admiterii cererii de chemare în garanţie şi obligarea chematei în garanţie la plata către Fundaţie a sumei de 452.221,43 RON.

5.4 Ministerul Educaţiei Naţionale - Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman a formulat întâmpinare faţă de recursul incident declarat de A., solicitând respingerea acestuia ca inadmisibil.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului principal declarat de A., Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să o respingă, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de recurentă pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte reţine următoarele:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

În ceea ce priveşte recursul principal declarat de Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării

Analizând cu prioritate excepţia de netimbrare a cererii de recurs, potrivit art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 197 din C. proc. civ.:

"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii."

De asemenea, conform dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege.

În cauză sunt incidente şi dispoziţiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora:

"(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Prin adresa comunicată recurentei la data de 26.08.2020, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, Înalta Curte a adus la cunoştinţa părţii obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, aferente cererii de recurs formulate împotriva sentinţei nr. 2199 din 12 iulie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, prin citaţia emisă recurentei pentru termenul de judecată din 26 mai 2022, a fost înştiinţată recurenta să depună taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, conform dovezii aflate la dosar.

Prin încheierea din 12 mai 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2017 a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de petentă ca tardivă, încheierea fiindu-i comunicată acesteia la 27.05.2022 .

Cu toate acestea, până la termenul de judecată din data de 3 noiembrie 2022, recurenta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de instanţă.

Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru aferente căii de atac a recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. raportat la alin. (3) al aceluiaşi text de lege, sancţiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 raportat la art. 486 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul principal declarat de Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării împotriva sentinţei civile nr. 2199 din 12 iulie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, ca netimbrat.

În ceea ce priveşte recursul principal declarat de A. împotriva aceleiaşi sentinţe

A. a declarat recurs întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea parţială a sentinţei, iar în rejudecare, cu menţinerea soluţiei de anulare în totalitate a deciziei nr. 1010/31.08.2017, să se procedeze la soluţionarea pe fond a contestaţiei, sens în care să se dispună anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.

Recurenta a invocat faptul că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile prevăzute la art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, fiind astfel încălcate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 din C. proc. civ., întrucât, cu toate că OI POCU nu a soluţionat contestaţia şi cu privire la fondul raportului juridic, în condiţiile în care instanţa de judecată a constatat nelegalitatea deciziei de respingere ca tardiv formulată, aceasta era obligată să procedeze la soluţionarea pe fond a contestaţiei. Astfel, a solicitat recurenta instanţei de recurs ca, în urma cercetării pe fond a raportului juridic, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.

Înalta Curte reţine că argumentele recurentei-reclamante sunt nefondate.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că în faţa instanţei de contencios administrativ se atacă decizia de soluţionare a contestaţiei, analiza fiind implicit circumscrisă soluţiei date în procedura administrativă prealabilă prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011.

A reţinut instanţa de fond că, din moment ce prin Decizia nr. x/31.08.2017, pârâtul nu a realizat o analiză a contestaţiei pe fondul acesteia, ci a respins-o în mod greşit ca fiind tardiv formulată, îi incumbă obligaţia de soluţionare a contestaţiei cu privire la motivele de nelegalitate şi netemeinicie invocate de reclamantă faţă de procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/24.11.2016.

În consecinţă, faţă de cele expuse, a apreciat judecătorul fondului că se impune finalizarea procedurii administrative şi emiterea unei decizii de către pârâtă prin care să soluţioneze pe fond contestaţia reclamantei.

Potrivit art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 "(2) Deciziile pronunţate în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar la instanţa judecătorească de contencios administrativ competenta, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare."

Ca urmare, obiectul acţiunii îl poate constitui analiza doar a deciziei privind soluţionarea contestaţiei formulate de reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/24.11.2016, prin prisma modalităţii de soluţionare şi a argumentării acesteia.

Cum aceasta decizie nu conţine o soluţionare pe fond a contestaţiei formulate, instanţa nu poate analiza, omissio medio, argumentele vizând temeinicia şi legalitatea întocmirii procesului-verbal pentru prima dată, substituindu-se autorităţii administrative care are obligaţia de a proceda la o astfel de analiză, ci doar modalitatea în care apărările reclamantei din contestaţia formulată au fost rezolvate prin decizia de soluţionare a contestaţiei.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei, astfel că va respinge recursul principal declarat de A. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

În ceea ce priveşte recursul incident declarat de A.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului incident, Înalta Curte apreciază că este întemeiată, pentru motivele în continuare arătate.

În soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii, Înalta Curte va avea în vedere următoarele repere de ordin legislativ, cuprinse în C. proc. civ.:

"Art. 460 alin. (1) - O cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, dacă legea prevede acelaşi termen de exercitare pentru toate motivele existente la data declarării acelei căi de atac.

Art. 461 - (1) Calea de atac se îndreaptă împotriva soluţiei cuprinse în dispozitivul hotărârii. (2) Cu toate acestea, în cazul în care calea de atac vizează numai considerentele hotărârii prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greşite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea, instanţa, admiţând calea de atac, va înlătura acele considerente şi le va înlocui cu propriile considerente, menţinând soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate.

Art. 472 alin. (1) - Intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe.

Art. 491 alin. (1) - Recursul incident şi recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 şi 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispoziţiile art. 488 rămân aplicabile."

Chestiunea care se impune a fi lămurită în cauză priveşte posibilitatea titularului unei căi de atac principale de a formula o cale de atac incidentă, prin care să expună critici aduse hotărârii atacate, distincte de cele prezentate în cadrul căii de atac principale.

În cauză, recurenta-reclamantă a declarat recurs principal împotriva sentinţei nr. 2199 din 12 iulie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, solicitând admiterea acestuia, casarea parţială a sentinţei, iar în rejudecare, cu menţinerea soluţiei de anulare în totalitate a deciziei nr. 1010/31.08.2017, să se procedeze la soluţionarea pe fond a contestaţiei, sens în care să se dispună anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.

Ulterior comunicării recursului principal formulat de pârâtă, recurenta-reclamantă a depus şi recurs incident prin care a solicitat casarea sentinţei în sensul admiterii cererii de chemare în garanţie şi obligarea chematei în garanţie la plata către Fundaţie a sumei de 452.221,43 RON.

Astfel, recurenta-reclamantă nu a înţeles să atace soluţia asupra acestui capăt de cerere pe calea recursului principal, în termenul prevăzut de lege, ci pe calea recursului incident, ajungând în situaţia de a fi titulara a două căi de atac, îndreptate împotriva aceleiaşi hotărâri, contrar principiului unicităţii căii de atac, prevăzut de art. 460 din C. proc. civ.

Potrivit acestui text de lege, recuranta avea dreptul să exercite o singură dată calea de atac, pentru motive existente la data declarării recursului, iar examinând criticile de nelegalitate formulate prin recursurile incidente, Înalta Curte reţine că nu a existat vreo imposibilitate/împiedicare a acesteia de a contesta soluţia în ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie în cadrul recursului principal, aceste motive existând la data declarării recursurilor principale.

Faţă de argumentul recurentei-reclamante în sensul că recursul incident a fost provocat de recursul declarat de pârâtă, Înalta Curte reţine că obiectul recursului incident îl reprezintă sentinţa pronunţată de instanţa de fond, iar nu recursul declarat de pârât, faţă de care recurenta are posibilitatea de a-i dovedi caracterul nefondat, prin formularea apărărilor cuprinse în întâmpinare.

Potrivit art. 472 alin. (1), coroborat cu art. 491 din C. proc. civ., intimatul este în drept, după împlinirea termenului de recurs, să formuleze recurs incident, o dată cu întâmpinarea, în cadrul procesului în care se judecă recursul declarat de partea potrivnică.

În prezenta cauză, instanţa de control judiciar consideră că, prin formularea recursului incident, această cale de atac este utilizată ca un mijloc procedural prin care titulara cererii completează criticile de nelegalitate pe care a omis a le susţine prin recursul principal, cu nerespectarea termenului prevăzut de lege pentru declararea acestei căi de atac.

Pentru aceste aspecte, Înalta Curte va respinge recursul incident declarat de A., ca inadmisibil.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul principal declarat de Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării împotriva sentinţei civile nr. 2199 din 12 iulie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, ca netimbrat.

Va respinge recursul principal declarat de A. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

Va respinge recursul incident declarat de A., ca inadmisibil.

În condiţiile art. 453 din C. proc. civ., cu aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării la plata către A. a sumei de 4500lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului principal declarat de A..

Anulează recursul principal declarat de Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării împotriva sentinţei civile nr. 2199 din 12 iulie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, ca netimbrat.

Respinge recursul principal declarat de A. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

Respinge recursul incident declarat de A., ca inadmisibil.

Obligă Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării la plata către A. a sumei de 4500lei, reprezentând cheltuieli de judecată (reduse conform art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.).

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 3 noiembrie 2022.