Casco insurance indemnity calculation: contractual sum assured versus statutory market value assessments by the Policyholders' Guarantee Fund

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la 20.09.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând anularea Deciziei nr. 16368/14.08.2018 emise de Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi obligarea acestuia la emiterea unei decizii de plată, respectiv de aprobare a plăţii creanţei sale în integralitate, reprezentând despăgubirea autoturismului cu numărul de înmatriculare x, conform contractului de asigurare Casco nr. x emis de B. S.A., precum şi plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 432 din 6 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

A fost anulată Decizia nr. 16368/14.08.2018, emisă de pârât.

A fost obligat pârâtul să emită o decizie prin care să aprobe cererea de plată a reclamantului nr. 15803/22.03.2017 pentru suma de 45807 RON.

A fost obligat pârâtul la plata sumei de 3350 RON cheltuieli de judecată din care 350 RON taxă judiciară de timbru, 1500 RON onorariu de expert şi 1500 RON onorariu de avocat.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului, a arătat că sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea normelor de drept material incidente în speţă, art. 2 alin. (1), art. 11, art. 13 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 213/2015, art. 16 din Norma 16/2015, art. 52 alin. (2) din Norma nr. 23/2014, art. 1270 C. civ. şi art. 2217 C. civ.

A susţinut recurentul că actul administrativ emis de FGA este temeinic şi legal, de vreme ce în cazul de faţă FGA a calculat în mod corect cuantumul despăgubirii ce poate fi acordat asiguratorului, valoarea de piaţă a autoturismului fiind stabilită folosind aplicaţiile DAT şi AUDATEX.

A menţionat recurentul că despăgubirea calculată conform raportului de expertiză omologat de instanţa de fond nu se raportează la prevederile condiţiilor de asigurare. Prima instanţă a încălcat prevederile art. 1270 C. civ., nu a avut în vedere faptul că un contract încheiat între părţi are putere de lege pentru părţile contractante, iar acesta cuprinde criterii de calcul/acordare a despăgubirii care nu se raportează la suma asigurată, astfel cum stabileşte prima instanţă în mod eronat.

A apreciat recurentul că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 52 alin. (2) din Norma ASF nr. 23/2014, făcând o interpretare greşită a normei de drept material. Recurentul-pârât a analizat în mod temeinic şi legal cererea de plată, sistemul DAT utilizat de FGA fiind omologat în România şi avut în vedere de legiuitor, astfel cum se deduce din art. 52 alin. (2) din Norma ASF nr. 23/2014.

Totodată, prima instanţă a omologat raportul de expertiză efectuat de expert C., deşi acesta a cuprins grave erori în ceea ce priveşte legislaţia aplicabilă şi fără a ţine cont de prevederile condiţiilor de asigurare.

A mai arătat recurentul că instanţa de fond nu a avut în vedere prevederile art. 8.5 din condiţiile de asigurare, încălcând astfel dispoziţiile art. 2217 alin. (1) din C. civ.

A susţinut că expertiza tehnică de specialitate, probă dispusă de instanţa de fond, urmează să fie avut în vedere în coroborare strictă cu normele legale incidente în cauză. Instanţa de fond, fără a combate concluziile raportului de expertiză întocmit de dl D., a omologat expertiza dlui C., acceptând un mod de calcul realizat fără a fi respectate dispoziţiile legale incidente, precum şi condiţiile de asigurare agreate de părţi.

Calculul efectuat de expert şi omologat de instanţa de fond nu este corect întrucât, potrivit acestuia, ar rezulta faptul că din valoarea reală a autoturismului ar fi trebuit scăzută contravaloarea ratelor de primă neachitate şi a franşizei. Totodată, nu se reţine din valoarea de piaţă contravaloarea pieselor şi subansamblelor rămase neavariate, astfel cum se menţionează în mod expres în condiţiile de asigurare.

Astfel, instanţa de fond şi expertul al cărui raport de expertiză a fost omologat nu au avut în vedere dosarul administrativ depus în cauză, obiecţiunile recurentului-pârât, precum şi primul raport de expertiză efectuat în cauză.

A menţionat recurentul că modul de calcul al despăgubirii propus de dl expert C. şi omologat de instanţa de fond este eronat şi era necesar să fie avute în vedere în mod expres condiţiile de asigurare, totalitatea înscrisurilor depuse, obiecţiunile la primul raport de expertiză efectuat de dl expert D..

A mai arătat recurentul că FGA protejează creditorii de asigurare de consecinţele insolvenţei unui asigurător, însă nu garantează plata unor sume de bani stabilite de creditorii de asigurare prin cererea de plată. FGA nu este succesorul în drepturile şi obligaţiile vreunui asigurător declarat în faliment şi nu datorează despăgubiri prin efectul legii.

4. Apărările intimatului

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea deciziei nr. 16368/14.08.2018, emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, prin care acesta a admis în parte cererea de plată nr. x/22.03.2017, pentru suma de 18.730,5 RON şi a respins cererea de plată pentru suma de 37.208,5 RON.

Soluţionând cauza, curtea de apel a admis în parte cererea, a anulat decizia nr. 16368/14.08.2018 şi a obligat pârâtul să emită o decizie prin care să aprobe cererea de plată a reclamantului nr. 15803/22.03.2017 pentru suma de 45807 RON.

Recurentul a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocând faptul că sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea normelor de drept material incidente în speţă, art. 2 alin. (1), art. 11, art. 13 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 213/2015, art. 16 din Norma 16/2015, art. 52 alin. (2) din Norma nr. 23/2014, art. 1270 C. civ. şi art. 2217 din C. civ.

Înalta Curte apreciază că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este nefondat şi că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă, criticile recurentei urmând să fie analizate în mod unitar şi să primească răspuns prin argumente comune, în raport de finalitatea concretă a acestora.

În ceea ce priveşte omologarea concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, Înalta Curte constată că argumentele expuse de recurent privesc, în esenţă, netemeinicia hotărârii recurate, prin cererea de recurs urmărindu-se, de fapt, readministrarea probelor, susţinând recurentul-pârât că actul administrativ este temeinic şi legal, de vreme ce cuantumul despăgubirii a fost calculat în mod corect, întrucât valoarea de piaţă a autoturismului a fost stabilită prin folosirea aplicaţiilor DAT şi AUDATEX.

Cu toate acestea, în ceea ce priveşte criticile referitoare la modul de calcul al despăgubirilor, Înalta Curte împărtăşeşte raţionamentul instanţei de fond, în sensul că trebuiau să fie luate în considerare clauzele contractului de asigurare facultativă (Casco).

Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, a rezultat calculul valorii reale a autovehiculului la momentul producerii accidentului, după deducerea scăzămintelor de asigurare:

Vr = Vsa - (Vf +Vra)

în care:

Vr = valoarea reală a autoturismului x cu numărul de înmatriculare x va fi următoarea:

Vsa = valoarea sumei asigurate = 10.486,17 Euro

Vf = valoarea franşizei = 100 Euro

Vra = valoarea ratelor neachitate la timpul scadent = 790,32 Euro

Vr = 10.486,17 - (100 + 790,82) = 9.595,85 Euro

Prin actualizarea cursului de schimb la zi (01.12.2019) rezultă că

Vr = 9.586,85 x 4,7781 = 45.807 RON.

În fine, cu privire la ultima critică a recurentului, privitoare la izvorul diferit al obligaţiilor de plată ce revin asigurătorului, respectiv Fondului pârât, precum şi la dreptul Fondului de a proceda la o instrumentare proprie a dosarului de daună, Înalta Curte reţine că instanţa de fond nu a negat dreptul Fondului de Garantare a Asiguraţilor de a face propria analiză a dosarului de daună preluat de la asigurătorul în faliment, ci a constatat că în urma acestei analize, pârâtul, în mod nelegal, a stabilit valoarea de piaţă a autoturismului asemănător cu valoarea reparaţiilor calculate în sistem Audatex, iar nu la suma asigurată din contractul de asigurare.

Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 432 din 6 noiembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

În temeiul art. 453 din C. proc. civ., va obliga recurentul Fondul de Garantare a Asiguraţilor la plata către intimatul A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 RON, reprezentând onorariu avocaţial, potrivit facturii depuse la dosar recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 432 din 6 noiembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul Fondul de Garantare a Asiguraţilor la plata către intimatul A. a sumei de 1500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 3 noiembrie 2022.