Suspension of tax appeal pending parallel VAT litigation: procedural transfer of debts from deceased taxpayer distinct from substantive tax liability.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the National Agency for Fiscal Administration (ANAF) and granted the appeals of the regional and county tax authorities, partially quashing the lower court's decision to order the tax authorities to pay litigation costs, while leaving the lower court's ruling on the merits—annulling the suspension of the tax appeal—intact. The dispute concerned the validity of a decision suspending the resolution of a tax objection against an assessment order that transferred VAT debts from a deceased individual's taxpayer account to their personal civil identity, with the taxpayer arguing the transfer violated procedural rights regarding defense and access to the administrative file, while the tax authorities argued the suspension was necessary because the underlying VAT assessment was subject to separate, pending litigation. The Court held that the legal basis for the transfer under Article 23 of the Fiscal Procedure Code was distinct from the substantive tax liability being challenged in the parallel case; therefore, the outcome of the separate litigation did not decisively influence the legality of the procedural transfer, rendering the suspension under Article 277(1)(b) of the Fiscal Procedure Code erroneous. However, the Court found no procedural fault on the part of the regional and county tax authorities in issuing the administrative acts, thus relieving them of the obligation to bear litigation costs.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 23 din Legea nr. 207/2015, art. 277 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 207/2015, art. 23 alin. (3) din Legea nr. 207/2015, art. 496 C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004; Suspension of tax appeal pending parallel VAT litigation: procedural transfer of debts from deceased taxpayer distinct from substantive tax liability: The dispute concerned the validity of a decision suspending the resolution of a tax objection against an assessment order that transferred VAT debts from a deceased individual's taxpayer account to their personal civil identity, with the taxpayer arguing the transfer violated procedural rights regarding defense and access to the administrative file, while the tax authorities argued the suspension was necessary because the underlying VAT assessment was subject to separate, pending litigation. The Court held that the legal basis for the transfer under Article 23 of the Fiscal Procedure Code was distinct from the substantive tax liability being challenged in the parallel case; therefore, the outcome of the separate litigation did not decisively influence the legality of the procedural transfer, rendering the suspension under Article 277(1)(b) of the Fiscal Procedure Code erroneous. However, the Court found no procedural fault on the part of the regional and county tax authorities in issuing the administrative acts, thus relieving them of the obligation to bear litigation costs.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for the court's power to rule on the appeal and re-adjudicate the case.
Procedural basis cited in the dispositive regarding the jurisdiction or procedural framework of the High Court of Cassation and Justice.
Full text
Şedinţa publică din data de 1 februarie 2022
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia-, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub dosar nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul ANAF şi pârâta Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba, solicitând să se dispună:
-anularea deciziei de soluţionare a contestaţiilor nr. 611/19.12.2018, emisă de DGSC;
- anularea deciziei de impunere nr. x/18.06.2018 privind obligaţiile fiscale stabilite în urma preluării acestora de la contribuabilii radiaţi, emisă de către AJFP Alba;
-anularea deciziei referitoare la obligaţii fiscale accesorii şi penalităţi de întârziere emisă în dosarul fiscal nr. x/4.09.2018, emisă de către AJFP Alba;
-suspendarea efectelor deciziei de impunere nr. x/18.06.2018, emisă de către AJFP Alba;
-obligarea pârâţilor la suportarea cheltuielilor de judecată.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare, reclamantul menţionează faptul că în legătura cu aceasta ca pârât figurează doar AJFP Alba.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 240/2019 din 14 octombrie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele: "Respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Admite în parte acţiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamantul A., cu domiciliul în Alba Iulia, jud. Alba în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul ANAF, cu sediul în Bucureşti, şi pârâta Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba cu sediul în Alba Iulia, jud. Alba şi în consecinţă:
Anulează în parte Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 611/19.12.2018 numai cu privire la soluţia de suspendare a soluţionării contestaţiei formulată de reclamant împotriva Deciziei de impunere nr. x/18.06.2018, având ca obiect suma de 8.597.946 RON şi a Deciziei reprezentând dobânzi si penalităţi nr. x/4.09.2018, având ca obiect suma de 136.945 RON.
Obligă pârâta Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor Din Cadrul ANAF să procedeze la soluţionarea contestaţiei formulată de reclamant împotriva Deciziei de impunere nr. x/18.06.2018 şi a Deciziei reprezentând dobânzi si penalităţi nr. x/4.09.2018, având ca obiect suma de 136.945 RON.
Respinge în rest acţiunea.
Obligă pârâtele la plata sumei de 4200 RON cu titlul de cheltuieli de judecată parţiale, în favoarea reclamantului.".
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei nr. 240/2019 din 14 octombrie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba.
Recurenta pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală invocând motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În motivarea căii de atac, recurenta a arătat, în esenţă, că în mod greşit, instanţa de fond în a aplicat şi interpretat dispoziţiile art. 277 alin. (1) lit. a) Codul de procedură fiscală.
Arată recurenta că instituţia suspendării este deosebit de utilă pentru realizarea unei optime administrări a cauzei fiind menită să preîntâmpine pronunţarea unor hotărâri greşite sau contradictorii, iar în speţă reiese cu limpezime faptul că soluţia care s-ar da asupra legalităţii emiterii Deciziei de impunere nr. x/28.01.2011, este de natură a influenţa în mod decisiv soluţionarea contestaţiei cu privire la suma de 8.597.946 RON reprezentând T.V.A şi dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente T.V.A. stabilite prin Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale stabilite în urma preluării acestora de la contribuabilii radiaţi nr. 45222/18.06.2018 şi cu privire Ia suma de 136.945 RON reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente T.V.A. stabilite prin Decizia referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. x/04.09.2018.
Concluzionează recurenta arătând că soluţionarea cauzei cu privire la suma de 8.597.946 RON reprezentând T.V.A şi dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente T.V.A. stabilite prin Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale stabilite în urma preluării acestora de la contribuabilii radiaţi nr. 45222/18.06.2018 şi cu privire la suma de 136.945 RON reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente T.V.A. stabilite prin Decizia referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. x/04.09.2018 depinde în tot de soluţia ce va fi dată în soluţionarea contestaţiei formulată de persoana fizică A. împotriva Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 326/19.08.2011, emisă de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi a Deciziei de impunere nr. x/28.01.2011, emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba, respectiv până la finalizarea ei prin epuizarea tuturor căilor de atac prevăzute de lege
În ceea ce priveşte obligarea la plata către intimata a sumei de 4.200 RON reprezentând cheltuieli de judecată, recurenta arată că nu putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecata având în vedere că nu a pierdut procesul, instanţa de fond admiţând, în parte, acţiunea.
Recurenţii pârâţi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Arată recurenţii că Decizia de suspendare a soluţionării contestaţiei se fundamentează pe următorul argument: prin Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 326/19.08.2011 emisă de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor a fost respinsă contestaţia formulată de persoana fizică A. (cod de Înregistrare fiscală x, urmare a înregistrării din oficiu în evidenţa plătitorilor de TVA), împotriva Deciziei de impunere nr. x/28.01.2011, pentru TVA în sumă de 2.909.546 RON şi accesorii aferente în sumă de 2.826 195 RON.
Urmare a acestui fapt, persoana fizică A. a formulat acţiune în contencios administrativ şi fiscal, acţiune care se află pe rolul Curţii de Apel Alba iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, dosar civil nr. x/2011 prin care se solicită instanţei anularea Deciziei nr. 326/19.08.2011 emisă de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi a Deciziei de impunere nr. x/28.01.2011 enisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba, cauză nesoluţionată până în prezent.
La data de 18.06.2018, urmare a radierii persoanei fizice A. în conformitate cu prevederile art. 23 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală cu modificările si completările ulterioare, organele de verificare fiscală au preluat debitul din sarcina persoanei fizice A. în sarcina persoanei fizice A. şi au emis Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale stabilite în urma preluării acestora de la contribuabilii radiaţi nr. 45222/18.06.2018 pentru TVA în sumă de 2.907.537 RON şi accesorii aferente în suma de 5.827.354 RON.
Persoana fizică A. a contestat Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale stabilite în urma preluării acestora de la contribuabili radiaţi nr. 45222/18.06.2018, iar prin Decizia de soluţionare nr. 611/19.12.2018 Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor în temeiul art. 277 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală cu modificările si completările ulterioare, a suspendat soluţionarea contestaţiei întrucât soluţionarea acesteia depinde de obiectul unei alte judecăţi.
In sensul celor anterior expuse, recurenţii apreciază că organul de soluţionare a contestaţiei în mod corect a constatat că legalitatea emiterii Decizie de impunere nr. x/2011 a căror sume au fost preluate în Decizia de impunere nr x/2018 este cenzurată de instanţa judecătorească în dosar nr. x/2011, iar soluţia ce se va da în acest dosar este de natură a influenţa legalitatea emiterii Deciziei de impunere nr. x/18.06.2018, respectiv a preluării sumei 2.207.537 RON reprezentând TVA, instituţia suspendării fiind deosebit de utilă pentru realizarea unei optime administrări a cauzei fiind menită să preîntâmpine pronunţarea unei hotărârii greşite sau contradictorii.
Cu toate acestea instanţa de fond nu a ţinut cont de starea de fapt descrisă şi de prevederile legale privind suspendarea soluţionării contestaţiei pronunţând o soluţie de admitere a cererii reclamantei şi de obligare a organelor fiscale să emită o decizie privind soluţionarea pe fond a contestaţiei anterior menţionate, arată recurenta.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată următoarele:
Având în vedere similitudinea criticilor formulate de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba, pe fondul cererii, şi circumscrise cazului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va proceda la o analiză grupată a recursurilor, urmând a răspunde prin argumente comune.
Criticile de nelegalitate formulate de recurentele-pârâte privesc chestiunea litigioasă a interpretării şi aplicării de către instanţa de fond a prevederilor art. 277 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură fiscală, sub aspectul întrunirii condiţiilor prevăzute de acest text de lege pentru a se dispune suspendarea procedurii administrative de soluţionare a contestaţiei formulate de intimata-reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. x/18.06.2018 privind obligaţiile fiscale stabilite în urma preluării acestora de la contribuabilii radiaţi, emisă de către AJFP Alba şi deciziei referitoare la obligaţii fiscale accesorii şi penalităţi de întârziere emisă în dosarul fiscal nr. x/4.09.2018, emisă de către AJFP Alba.
Astfel, potrivit prevederilor art. 277 alin. (1) litb) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, organul de soluţionare poate suspenda soluţionarea contestaţiei prin decizie motivată atunci când soluţionarea cauzei depinde în tot sau în parte de existenţa unui drept ce face obiectul unei alte judecăţi.
Aşadar, instituţia suspendării este utilă pentru realizarea unei optime administrări a justiţiei, fiind menită să preîntâmpine pronunţarea unor hotărâri greşite sau contradictorii.
Din actele depuse şi administrate la dosarul cauzei a reieşit că prin decizia nr. 611/2018, s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei, formulată de reclamantul A. împotriva Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale stabilite în urma preluării acestora de la contribuabilii radiaţi nr. 45222/18.06.2018, pentru suma de 8.597.946 RON, reprezentând 2.907.537 RON, TVA, 4.769.290 RON, dobânzi aferente TVA, 921.119 RON, penalităţi de întârziere aferente TVA şi a Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. x/04.09.2018, pentru suma de 136.945 iei, reprezentând 91.297 RON, dobânzi aferente TVA, 45.648 RON, penalităţi de întârziere aferente TVA.
Organul fiscal a procedat la aplicarea dispoziţiilor art. 277 alin. (1) lit. b) Codul de procedură fiscală apreciind că soluţionarea contestaţiei depinde de obiectul unei alte judecăţi, respectiv de soluţionarea dosarului nr. x/2011, aflat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia.
În dosarul menţionat, instanţa a fost învestită cu soluţionarea acţiunii privind anularea Deciziei de impunere nr. x/28.01.2011 emisă de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Alba prin care s-a stabilit TVA în valoare de 3.071.069 RON, pentru perioada 01.08.2006- 31.12.2009, 2.476.864 RON majorări de întârziere şi 460.660 RON penalităţi de întârziere aferente şi a Deciziei nr. 326/19.08.2011, dată în soluţionarea contestaţiei administrative formulată de A., prin care a fost desfiinţată Decizia de impunere nr. x/28.01.2011 pentru suma de 272.852 RON din care 161.523 RON reprezentând TVA stabilită pentru tranzacţiile constând în vânzări de terenuri efectuate în perioada 2008-2009, 87.101 RON reprezentând majorări de întârziere aferente TVA, iar 24.228 RON reprezentând penalităţi de întârziere aferente TVA, fiind respinsă contestaţia pentru suma de 5.735.741 RON din care 2.909.546 RON reprezentând TVA stabilită pentru vânzările de construcţii şi terenuri efectuate în anul 2006 şi vânzările de construcţii din perioada 2007-2009, 2.389.763 RON reprezentând majorări de întârziere aferente TVA, iar 436.432 RON reprezentând penalităţi de întârziere aferente TVA.
În mod corect a reţinut instanţa de fond faptul că Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale stabilite în urma preluării acestora de la contribuabilii radiaţi nr. 45222/18.06.2018 şi Decizia referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. x/04.09.2018, au ca obiect aceleaşi obligaţii fiscale ce fac obiectul dosarului nr. x/2011 aflat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia însă, temeiul juridic al deciziilor din prezentul dosar este diferit de cel al Deciziei de impunere nr. x/28.01.2011.
Astfel, rezultă că argumentele reclamantului, însuşite de instanţa de fond, au vizat stric faptul că procedura de transfer a obligaţiilor fiscal în cauză s-a realizat nelegal. Cu alte cuvinte, în contestaţia formulate împotriva deciziei nr. 611/2018 criticile vizează exclusiv elementele de procedură ale emiterii deciziei antemenţionate (nu s-a asigurat dreptul la apărare al reclamantului, reclamantul nu a avut acces la dosarul administrative, era necesară audierea acestuia, potrivit dispoziţiilor art. 9 Cod procedură fiscal).
Faţă de aspectele învederate, Înalta Curte constată că Decizia nr. 45222/18.06.2018 nu are nici un fel de implicaţii asupra Deciziei de impunere nr. x/28.01.2011 în condiţiile în care prin această decizie au fost doar preluate obligaţiile fiscale ale reclamantului înregistrate pe CIF şi transmise pe CNP, conform art. 23 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 care prevede că "persoana fizică care desfăşoară o profesie liberă răspunde pentru obligaţiile fiscale datorate ca urmare a exercitării profesiei cu bunurile din patrimoniul de afectaţiune. Dacă acestea nu sunt suficiente pentru recuperarea creanţelor fiscale, pot fi urmărite şi celelalte bunuri ale debitorului.", cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond.
În acest context reiese clar faptul că, soluţia care s-ar da asupra legalităţii Deciziei nr. 611/2018 emisă de Serviciul Soluţionare Contestaţii din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Cluj-Napoca în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale stabilite în urma preluării acestora de la contribuabilii radiaţi nr. 45222/18.06.2018 şi Decizia referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. x/04.09.2018, nu este de natură a influenţa în mod decisiv soluţionarea contestaţiei privind Decizia de impunere nr. x/28.01.2011.
În aceste condiţii, în mod eronat s-a apreciat de către autorităţile pârâte că soluţionarea contestaţiei depinde de soluţia ce se va pronunţa în dosarul nr. x/2011 aflat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, deoarece în acel dosar se analizează legalitatea actului administrativ prin care au fost stabilite obligaţiile de plată precum şi temeiul de fapt şi de drept care a stat la baza obligaţiilor fiscale, iar în prezenta cauză se analizează legalitatea actului administrativ prin raportare la prevederile legale privind transferul obligaţiilor fiscale.
Dat fiind cele anterior antamate, Înalta Curte constatând că Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, deşi nu se relevă culpa procesuală în emiterea actelor administrative contestate, va admite recursului acestora şi va casa, în parte, sentinţa recurată, iar, în rejudecare, va respinge cererea de obligarea a pârâtelor Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru considerentele arătate anterior, în aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ca nefondat şi va admite recursurile declarate de pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba, va casa, în parte, sentinţa recurată, iar, în rejudecare, va respinge cererea de obligarea a pârâtelor antemenţionate la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei nr. 240/2019 din 14 octombrie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Admite recursurile declarate de pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba împotriva sentinţei nr. 240/2019 din 14 octombrie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează, în parte, sentinţa recurată şi, în rejudecare:
Respinge cererea de obligarea a pârâtelor Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 februarie 2022.