Restitution claim for Greek-Catholic School property upheld, restitution commission's rejection annulled and remanded.

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 27 februarie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, a solicitat ca după administrarea probaţiunii solicitată şi necesară, prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că:

1) imobilele teren şi casă situate în intravilan Blaj înscris iniţial sub A+5 în CF nr. x Blaj sub nr. topo. x, transcrise în CF nr. x Blaj-oraş, ultima convertită în CF nr. x Blaj au fost preluate abuziv de Statul Român în baza Decretului nr. 358/1948,

2) să se constate existenţa şi îndreptăţirea la măsuri reparatorii în condiţiile O.U.G. nr. 94/2000 coroborat cu Legea nr. 165/2013 cu privire la imobilele înscrise iniţial sub A+l în CF nr. x Blaj-oraş sub nr. top. x şi y

3) să se dispună anularea Deciziei nr. 8899/02.12.2019 emisă de pârâtă cu referire la cererea de retrocedare nr. x/27.02.2003 formulată de reclamantă privind imobilele înscrise iniţial în CF nr. x Blaj sub nr. topo. x şi în consecinţă

a) în principal, pe fondul cererii formulate de reclamantă, în temeiul art. 1 alin. (9) din O.U.G. nr. 94/2000, în virtutea dreptului de plenitudine de jurisdicţie al instanţei, să se stabilească îndreptăţirea reclamantei la a beneficia de măsuri reparatorii în echivalent în condiţiile art. 1 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000 coroborat cu art. 21 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, pentru imobilele nerestituibile în natură ce le-au aparţinut în proprietate - casă compusă din 3 camere cu suprafaţă de 75 stj (229,74 mp) şi curte intravilan cu suprafaţa de 475 mp înscrise în CF iniţial nr. 36 Blaj sub nr. topo x, grădină în suprafaţă de 360 mp înscrisă în CF iniţial Blaj sub nr. topo x.

b) în subsidiar, în măsura în care instanţa consideră că nu poate dispune direct acordarea de despăgubiri, solicită a se dispune obligarea pârâtei la emiterea în favoarea reclamantei, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, a unei decizii prin care să dispună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii pentru imobilele nerestituibile în natură ce le-au aparţinut în proprietate - casă cu suprafaţă de 75 stj (229,74 mp) şi curte intravilan cu suprafaţa de 475 mp înscrise în CF iniţial nr. 36 Blaj sub nr. topo x, grădină în suprafaţă de 360 mp înscrisă în CF iniţial Blaj sub nr. topo x

4) cu cheltuieli de judecată în caz de opunere (onorariu avocaţial, onorar expert, cheltuieli de transport, etc.).

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 115/2020 din 6 octombrie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia:

- a admis în parte acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România;

- a anulat Decizia nr. 8899/02.12.2019 emisă de pârâta Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România;

- a obligat pârâta să procedeze la soluţionarea pe fond a cererii formulate de reclamantă privind imobilul înscris iniţial în CF x Blaj, nr. top x, transcris în CF nr. x Blaj, ultima convertită în CF x Blaj;

- a respins în rest acţiunea;

- a luat act de solicitarea privind acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 a declarat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivare, se arată că sentinţa atacată este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1 alin. (9) teza finală din O.U.G. nr. 94/2000 republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Ulterior prezentării de către recurentă a condiţiilor ce trebuie îndeplinite pentru ca un imobil să poată fi restituit în natură impuse de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, se susţine că deşi s-a solicitat recurentei să depună înscrisuri din care să reiasă legătura dintre recurentă şi proprietarul tabular al imobilului, Şcoala Greco-Catolică din Blaj, recurenta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică din Blaj nu a făcut nicio menţiune privind legătura juridică dintre aceasta şi Şcoala comună de fete din oraşul Blaj.

Afirmă recurenta că în temeiul dispoziţiilor art. 1 alin. (9) din O.U.G. nr. 94/2000 coroborat cu pct. 13 din Normele metodologice corespunzătoare articolului menţionat, reclamanta avea obligaţia să dovedească dreptul de proprietate asupra imobilului solicitat, respectiv să depună înscrisuri din care să reiasă legătura juridică dintre aceasta şi proprietarul tabular al imobilului solicitat, legătură ce nu a fost dovedită întrucât din niciun document aflat în dosarul administrativ nu reiese această legătură.

Faptul că şcolile confesionale erau susţinute material şi supravegheate din punct de vedere al activităţii şcolare de către diferite structuri ale cultelor religioase aparţinând acestora, nu reprezintă o confirmare a proprietăţii Mitropoliei Române Unite cu Roma Greco-Catolice Blaj asupra imobilului solicitat.

Susţinerea materială şi supravegherea din punct de vedere al activităţii şcolare indică un drept de administrare al bisericii şi nu un drept de proprietate.

În ce priveşte obligarea recurentei la soluţionarea pe fond a cererii formulate de reclamantă se susţine faptul că în dosarul aferent cererii de retrocedare nu există informaţii actuale privind situaţia juridică a imobilului solicitat.

Sub acest aspect se arată faptul că potrivit informaţiilor comunicare de Primăria mun. Blaj prin adresa nr. x/17.09.2015, la acel moment, imobilul avea destinaţia de casă, curte şi grădină şi se afla în proprietatea unor persoane fizice, situaţie faţă de care, pentru soluţionarea pe fond a cererii de retrocedare nr. x/27.02.2003, sunt necesare informaţii actuale privind situaţia juridică a imobilului solicitat.

Prin urmare, solicită instanţei de recurs ca în situaţia respingerii recursului formulat, să fixeze în temeiul dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 un termen mai lung care să permită recurentei realizarea unor demersuri suplimentare pentru obţinerea de informaţii privind situaţia juridică a imobilului solicitat, în vederea fundamentării deciziei.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj a formulat întâmpinare la dosarul instanţei de recurs, prin care a solicitat, în principal, admiterea excepţiei nulităţii recursului, întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat, apreciind, în esenţă, că instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală care se impune a fi menţinută.

În esenţă, se arată faptul că la momentul naţionalizării imobilului, proprietarul tabular al imobilelor înscrise sub nr. topo x în CF iniţial x Blaj, a fost "Şcoala greco-catolică din Blaj", sub B+2 fiind menţionat "În baza procesului-verbal întocmit la data de 11.09.1901 cu ocazia legalizării lucrărilor de transformare din cărţile funciare a oraşului Blaj, titlul de drept al imobilelor care aparţin de Şcoala de fete din Blaj (menţiune pe coala A-s.n.), se rectifică în Şcoala greco-catolică din Blaj".

5. Aspecte procedurale

Excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, a fost respinsă pentru argumentele arătate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs şi în raport de dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept

Prin Decizia nr. 8899/02.12.2019, Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România a respins cererea formulată de Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj de retrocedare cu privire la imobilul casă, curte şi grădină situat în mun. Blaj înscris în CF nr. x a localităţii Blaj oraş, nr. top x, transcris în cartea funciară individuală nr. 2538 a localităţii Blaj- Oraş, convertită în cartea funciară în format electronic nr. 72114 a localităţii Blaj întrucât Mitropolia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Blaj nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat.

În acest context factual, instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, a solicitat anularea Deciziei nr. 8899/02.12.2019.

Prin sentinţa recurată acţiunea a fost admisă, fiind anulată decizia contestată, pârâta fiind obligată să soluţioneze pe fond cererea de retrocedare a imobilului, sentinţă criticată de către recurentă prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că în cauză nu poate fi reţinută incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul invocat de pârâtă.

Prin aceste prevederi legale sunt vizate situaţiile în care instanţa de fond evocă norme de drept substanţial incidente situaţiei în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greşit, consecinţă a unei interpretări eronate a legii.

Instanţa de control judiciar reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, "Imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcaşele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foştilor proprietari, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă."

De asemenea, potrivit art. 3 alin. (6) teza I din acelaşi act normativ, "Comisia specială de retrocedare sau, după caz, unitatea deţinătoare prevăzută la art. 2 va analiza documentaţia prezentată de solicitanţi pentru fiecare imobil şi va dispune, prin decizie motivată, retrocedarea imobilelor solicitate de cultele religioase, respingerea cererii de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată, sau va propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condiţiile stabilite prin legea specială."

Totodată, art. 1 teza I din Normele de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000, aprobate prin H.G. nr. 1164/2002, statuează că "Sunt considerate abuzive acele preluări de proprietate, cu privire la imobile aparţinând cultelor religioase, care s-au produs în temeiul sau ca efect al unor acte normative ori administrative emise în intervalul 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, denumit în continuare perioada de referinţă, dacă nu s-au acordat despăgubiri juste şi echitabile în raport cu perioada preluării."

Decretul nr. 358/1948 pentru stabilirea situaţiei de drept a fostului cult greco-catolic prevede următoarele:

"Art. 1 - În urma revenirii comunităţilor locale (parohii) ale cultului greco-catolic la cultul ortodox român şi în conformitate cu art. 13 din Decretul nr. 177/1948, organizaţiile centrale şi statutare ale acestui cult, ca: Mitropolia, Episcopiile, capitlurile, ordinele, congregaţiunile, protopopiatele, mănăstirile, fundaţiunile, asociaţiunile, cum şi orice alte instituţii şi organizaţiuni, sub orice denumire, încetează de a mai exista.

Art. 2 - Averea mobilă şi imobilă aparţinând organizaţiilor şi instituţiilor arătate la art. 1 din prezentul decret, cu excepţia expresă a averii fostelor parohii, revine Statului Român, care le va lua în primire imediat.

O comisiune interdepartamentală compusă din delegaţi ai Ministerelor: Cultelor, Finanţelor, Afacerilor Interne, Agriculturii şi Domeniilor şi Învăţământului Public, va hotărî destinaţia acestor averi, putând atribui o parte din ele Bisericii Ortodoxe Române sau diferitelor ei părţi componente./"

În conformitate cu prevederile art. 10 din Constituţia de la 1948, "Pot fi făcute exproprieri pentru cauză de utilitate publică pe baza unei legi şi cu o dreaptă despăgubire stabilită de justiţie".

Subsumat primului motiv de recurs, se invocă încălcarea prevederilor art. 1 alin. (9) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

La o primă analiză a dispoziţiilor legale sus-citate, Înalta Curte constată că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă, iar motivul de casare nu este incident.

Potrivit art. 1 alin. (9) din O.U.G. nr. 94/2000 "În toate cazurile cererile de retrocedare a imobilelor prevăzute la alin. (1) se pot depune la Comisia specială de retrocedare, prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a acesteia. După acest termen nu se mai pot formula cereri de restituire sau de retrocedare. Actele doveditoare ale drepturilor solicitate se pot depune în termenul util stabilit de comisie".

Înalta Curte constată că, în mod corect a reţinut prima instanţă faptul că procedura de restituire a bunurilor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România este reglementată de O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi pentru punerea în aplicare a acestui act normativ au fost aprobate Normele metodologice prin H.G. nr. 1164/17.10.2002.

Acest cadru normativ creează posibilitatea retrocedării bunurilor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, astfel cum acestea sunt circumstanţiate în art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi care au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcaşele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public (...).

Va reţine Înalta Curte că ceea ce s-a contestat prin recursul formulat a fost faptul că intimata reclamantă nu a făcut dovada legăturii juridice dintre reclamantă şi proprietarul tabular al imobilului solicitat.

Or, în raport de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, critica nu poate fi primită.

Sub acest aspect, Înalta Curte verificând aceste înscrisuri, va constata că la data de 17.09.1901 cu înscrierea de carte funciară x titlul de proprietate asupra imobilelor care aparţin de Şcoala de fete din Blaj se rectifică în "Baza şcolii greco-catolice din Blaj", fiind relevantă în acest sens menţiunea din cartea funciară: "În baza procesului-verbal întocmit la data de 11 septembrie 1901 cu ocazia legalizării lucrărilor de transformare din cărţile funciare a oraşului Blaj, titlul de drept al imobilelor care aparţin de şcoala de fete din Blaj se rectifică în "Baza şcolii greco-catolice din Blaj".

Prin urmare, titular al dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu este intimata reclamantă aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, astfel că s-a făcut dovada dreptului de proprietate al imobilului de către reclamantă la momentul preluării, fiind îndeplinite astfel condiţiile impuse de art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000 corect interpretate de judecătorul fondului.

Deposedarea reclamantei de imobilul în litigiu a fost una abuzivă, fiind demonstrată de însuşi instrumentul normativ utilizat, respectiv Decretul nr. 358/1948, de altfel fiind evident că acest Decret a încălcat art. 10 din Constituţia de la 1948, deposedarea cultului catolic de proprietăţile sale (inclusiv a reclamantei) nefiind făcută nici pentru o cauză de utilitate publică, şi nici nu a fost însoţită de acordarea de despăgubiri stabilite de justiţie.

În acest sens, o primă observaţie ce se impune din analiza Decretului nr. 358/1948 este în sensul că întregul patrimoniu al Bisericii Greco Catolice a fost confiscat de către Statul Român, aşadar, inclusiv averea parohiilor acestui cult religios.

Prin urmare, dispoziţiile cuprinse în art. 2 din Decretul nr. 358/1948 nu reprezintă o excepţie de la dispoziţiile art. 1 al aceluiaşi decret, în sensul că pentru imobilele aparţinând parohiilor nu ar fi operat confiscarea, şi astfel reclamanta nu ar fi îndreptăţită să formuleze pretenţii în baza O.U.G. nr. 94/2000.

În 1948, în temeiul prevederilor decretului menţionat, Statul Român a desfiinţat pur şi simplu cultul greco-catolic şi a confiscat patrimoniul acestuia. În ceea ce priveşte beneficiarii confiscării, statul a statuat că parte a patrimoniului va fi preluat de însuşi statul, iar parte a acestui patrimoniu va fi transferat bisericii ortodoxe. Or, art. 2 din decret se referă la împosedarea bisericii ortodoxe cu averea fostelor parohii greco-catolice. O eventuală interpretare contrară nu ar fi validă din punct de vedere juridic deoarece rezultatul interpretării ar fi unul absurd - că parte a patrimoniului bisericii greco-catolice nu ar fi fost confiscat/preluat de la aceasta, cu toate că în baza Decretului nr. 358/1948 biserica respectivă a încetat să funcţioneze.

În realitate, Statul Român a decis în 1948 desfiinţarea bisericii greco-catolice şi confiscarea patrimoniului acesteia, statul fiind singurul răspunzător pentru această măsură, indiferent cine sunt beneficiarii patrimoniului confiscat de la această biserică. Altfel spus, atât deposedarea cat şi împosedarea sunt la fel de ilegitime, singurul responsabil pentru decizia încorporată în Decretul nr. 358/1948 fiind Statul Român.

De aceea, este fără echivoc că, în mod corect reclamanta din prezenta cauză şi-a întemeiat cererea pe prevederile O.U.G. nr. 94/2000, iar Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România avea obligaţia să soluţioneze cererea formulată de Mitropolia Română Unită cu Roma Greco Catolică Blaj luând în considerare preluarea abuzivă a imobilului în discuţie.

Prin ultima critică se solicită, în ipoteza respingerii recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 fixarea unui termen mai lung care să permită recurentei realizarea unor demersuri suplimentare pentru obţinerea de informaţii privind situaţia juridică a imobilului solicitat, în vederea fundamentării deciziei.

În raport de conţinutul normei art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu poate fi menţionat un alt termen pentru executarea obligaţiei de către recurentă atâta vreme cât norma anterior menţionată instituie un termen limită de 30 de zile pentru executarea obligaţiei.

Cu toate acestea, Înalta Curte reţine însă că pentru soluţionarea cererii de către recurentă într-un termen rezonabil revine în sarcina ambelor părţi obligaţia de a colabora astfel încât obligaţia impusă recurentei prin sentinţa recurată să fie îndeplinită cu celeritate.

În concluzie, Înalta Curte constată că motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt întemeiate, iar hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a normelor de drept material.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul formulat de pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România împotriva sentinţei civile nr. 115 din data de 6 octombrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 noiembrie 2022.