Appeal held inadmissible for lack of interest as suspension relief became moot after merits annulment; first-instance suspension upheld.

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 11.08.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, a solicitat suspendarea executării Deciziei ORDA nr. 27/24.05.2021 privind dispunerea măsurilor necesare intrării în legalitate a organismului de gestiune colectivă CREDIDAM, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare ce face obiectul dosarului nr. x/2021, aflat pe rolul aceleiaşi instanţe, şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentei cauze.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1298 din 27 septembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, şi, în consecinţă, a dispus suspendarea executării Deciziei ORDA nr. 27/24.05.2021 până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 1.2. a declarat recurs pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare, precum şi a cheltuielilor de judecată.

După o scurtă prezentare a situaţiei de fapt, recurentul-pârât susţine, în esenţă, că hotărârea atacată este nelegală pentru că, printr-o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, instanţa a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile referitoare la cazul bine justificat şi prevenirea producerii unei pagube iminente pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ.

Recurentul-pârât arată că în mod greşit instanţa de fond a admis suspendarea executării Deciziei ORDA nr. 27/24.05.2021.

În cauza dedusă judecăţii nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, întrucât, aspectul reţinut de instanţa de fond referitor la emiterea deciziei cu depăşirea competenţelor legale ale ORDA, nu este de natură a demonstra aparenţa de nelegalitate a actului administrativ. Arată că dispoziţiile art. 184 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, la care a făcut trimitere instanţa de fond, conferă Oficiului prerogativa de a emite o decizie de intrare în legalitate a organismului de gestiune colectivă care nu respectă obligaţiile impuse prin Legea nr. 8/1996. Însă, trimiterea la aceste dispoziţii nu presupune în mod exclusiv şi obligatoriu efectuarea unui control programat, ci şi efectuarea de verificări în urma unei sesizări, prin exercitarea aceleiaşi competenţe a ORDA relativă la emiterea unei decizii de intrare în legalitate. Recurentul-pârât arată că în cazul de faţă, ar fi putut fi reţinut chiar şi unic temei art. 184 alin. (1), aplicat pentru ipoteza unei sesizări.

Pe de altă parte, ORDA nu a tranşat "chestiunea în dispută" referitoare la "pretinsa calitate de titular de drepturi conexe" a membrului CREDIDAM nominalizat prin decizie, ci analiza situaţiei de fapt atrage după sine încălcarea prevederilor legale indicate la punctele 1 şi 2 ale art. 1 din decizie de către organismul de gestiune colectivă supus verificărilor. În realitate, nu poate exista o "chestiune în dispută" referitoare la repartizarea şi plata unor remuneraţii colectate pentru un drept supus gestiunii colective facultative, în condiţiile în care există un membru care a declarat o prestaţie, există utilizatori care au achitat remuneraţii aferente acestei prestaţii şi un organism de gestiune care a colectat aceste remuneraţii pentru un drept supus gestiunii colective facultative.

Cât priveşte iminenţa producerii unei pagube, recurentul-pârât consideră că nici această condiţie a suspendării actului administrativ nu este dovedită. Simpla evidenţiere a efectelor generale produse de o eventuală suspendare a activităţii organismului de gestiune colectivă în cazul neîndeplinirii măsurilor dispuse prin decizia de intrare în legalitate, în mod nejustificat şi fără o cuantificare concretă a prejudiciului material, nu poate fi reţinută în sensul îndeplinirii cerinţei referitoare la paguba iminentă.

4. Apărările formulate de intimată

Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca fiind legală şi corectă, sub aspectul constatării îndeplinirii condiţiilor cererii de suspendare formulate în cauză.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia lipsei de interes a recursului, invocată de intimata-reclamantă la termenul de judecată din data de 2 noiembrie 2022, este întemeiată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În cauză, suspendarea executării Deciziei nr. 27/24.05.2021 emise de autoritatea pârâtă, s-a dispus în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal se afla dosarul nr. x/2021 privind acţiunea în anulare a aceluiaşi act.

Aşa cum rezultă din înscrisurile depuse în recurs de către partea intimată, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1168 din 7 iunie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a soluţionat fondul cauzei, în sensul că: a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect anularea adresei ORDA nr. x/19.07.2021 privind soluţionarea plângerii prealabile; a respins capătul de cerere având ca obiect anularea adresei ORDA nr. x/19.07.2021 ca inadmisibil; a admis în parte cererea în anulare şi, în consecinţă, a anulat decizia ORDA nr. 27/24.05.2021.

De asemenea, potrivit înscrisurilor depuse în recurs tot de partea intimată, aflate la dosar, rezultă că, prin sentinţa nr. 1176 din 7 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, a fost admisă cererea de suspendare a aceluiaşi act administrativ, formulată de reclamanta A. în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar prin decizia nr. 4946 din 27 octombrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a luat act de renunţarea pârâtului Oficiul Român pentru Drepturile de Autor la judecata recursului formulat împotriva sentinţei anterior menţionate.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond", iar potrivit art. 15 alin. (4) din aceeaşi lege, "În ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)".

Rezultă, din prevederile legale citate, că suspendarea executării actului administrativ dispusă în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 durează până la soluţionarea acţiunii în anulare în primă instanţă [art. 14 alin. (1)], cu excepţia situaţiei în care acţiunea în anulare a fost admisă în fond, caz în care efectele suspendării dispuse în temeiul art. 14 se prelungesc până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare, situaţie care se regăseşte în speţa de faţă, astfel cum s-a arătat anterior (respectiv, la 7.06.2022, Curtea de Apel Bucureşti a soluţionat fondul cauzei în cadrul dosarului nr. x/2021, în sensul admiterii acţiunii în anularea actului administrativ a cărui suspendare a executării s-a dispus prin hotărârea ce formează obiectul acestui recurs).

La momentul înregistrării recursului declarat de pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor din prezenta cauză, respectiv la 2.02.2022, era justificat interesul acestuia în promovarea căii de atac de care a înţeles să uzeze, cât timp nu se pronunţase de către prima instanţă o soluţie asupra cererii de anulare a actului administrativ a cărui suspendare se dispusese anterior.

Înalta Curte observă că efectul ce se urmăreşte a fi obţinut prin formularea prezentei cereri în condiţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, respectiv suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare, a fost atins prin rămânerea definitivă a cererii de suspendare formulate în temeiul art. 14 şi admiterea în primă instanţă a acţiunii în anulare.

Incidenţa dispoziţiilor art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 lipseşte de interes recursul declarat în speţă cu privire la cererea de suspendare formulată în temeiul art. 15, scopul soluţionării definitive al acestei cereri fiind deja îndeplinit (respectiv, menţinerea suspendării executării actului până la finalizarea litigiului de fond).

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că interesul recurentului-pârât în susţinerea cererii de recurs promovată de acesta nu mai subzistă, fiind, astfel, întemeiată excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată de intimata-reclamantă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele arătate, constatându-se că este întemeiată excepţia lipsei de interes a recursului, Înalta Curte va respinge recursul, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată de intimata-reclamantă.

Respinge recursul declarat de pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor împotriva sentinţei civile nr. 1298 din data de 27 septembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 noiembrie 2022.