Tax inspection annulment confirmed; appeal dismissed and tax authorities ordered to pay litigation costs

Şedinţa publică din data de 1 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Aninoasa în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună următoarele:

I. într-o primă teză:

a) admiterea acţiunii în anulare formulată de Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Aninoasa;

b) anularea Deciziei nr. 46/CA/12.12.2016 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de Soluţionare a Plângerilor Prealabile;

c) admiterea excepţiei necompetenţei materiale a organului de control respectiv a Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Craiova - Activitatea de Inspecţie Fiscală, prin Serviciul de Inspecţie Económico-Financiara - Compartimentul Gorj;

d) pe cale de consecinţă, să se anuleze şi Procesul-verbal de inspecţie nr. x/09.03.2016 emis de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova -Activitatea de Inspecţie Fiscală - Serviciul de Inspecţie Economico - Financiara - Compartimentul Gorj;

e) obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

II. într-o a doua teză:

a) admiterea acţiunea în anulare formulată de Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Aninoasa;

b) anularea atât a Deciziei nr. 46/CA/12.12.2016 emisă de Ministerul Finanţelor Publice -Serviciul de Soluţionare a Plângerilor Prealabile, cât şi Procesul-verbal de inspecţie nr. x/09.03.2016 emis de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Activitatea de Inspecţie Fiscală - Serviciul de Inspecţie Economico - Financiara - Compartimentul Gorj;

c) pe cale de consecinţă, să se înlăture atât măsura nr. 1 - în termen de 30 de zile de la comunicare, Conducerea Primăriei Aninoasa va lua măsuri în vederea recuperării sumei totale de 2.070.819,67 RON de la beneficiarii acesteia sau de la persoanele vinovate de angajarea şi plata acesteia, cât şi măsura nr. 2 - în termen de 30 de zile de la comunicare, Conducerea Primăriei Aninoasa va lua măsurile care se impun în vederea încasării sumei totale de 1.308.211,69 RON reprezentând majorări/dobânzi şi penalităţi de întârziere calculate până la data de 29.02.2016, de la persoanele vinovate de angajarea şi plata sumei de 2.070.819,67 RON, şi va lua masuri în vederea calculării şi încasării dobânzilor, penalităţilor şi/sau majorărilor de întârziere aferente perioadei scurse de la data de 29.02.2016 până la data recuperării integrale a sumei de mai sus, ambele stabilite prin Procesul-verbal de inspecţie nr. x/09.03.2016 emis de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Activitatea de Inspecţie Fiscală -Serviciul de inspecţie Economico-Financiara - Compartimentul Gorj;

d) obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 323/2019 din 16 septembrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele: "Admite acţiunea formulată de reclamanta UAT Aninoasa, cu sediul în com. Aninoasa, sat Aninoasa, jud. GORJ şi acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. cu sediul social în Drobeta Turnu Severin, judeţul Mehedinţi în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de Soluţionare a Plângerilor Prealabile şi Contestaţiilor, cu sediul în Bucureşti, şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova - Activitatea de Inspecţie Fiscală - Serviciul de Inspecţie Economico - Financiară - Compartiment Gorj, cu sediul în Craiova, judeţul Dolj.

Anulează decizia nr. 46/CA/12.12.2016 emisă de MFP-SSPPC, decizia nr. 1/C/04.01.2017 emisă de MFP-SSPPC şi Procesul-verbal de inspecţie nr. x/09.03.2016 emis de DGRFP Craiova - AIF- SIEF Gorj.

Admite cererea de intervenţie accesorie formulată de S.C. A. S.R.L. .

Obligă pârâţii la plata către reclamanta UAT Aninoasa a sumei de 13.685 RON reprezentând cheltuieli de judecată.".

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova în nume propriu, precum şi în numele şi pentru Ministerul Finanţelor (fost Ministerul Finanţelor Publice), invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut că în mod greşit prima instanţă a reţinut aplicarea dispoziţiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ. întrucât actele a căror anulare a fost dispusă de către instanţa de fond au fost întocmite pe baza situaţiilor privind modul de facturare şi decontare şi a situaţiilor privind cantităţile de agregate minerale şi beton utilizate şi pe baza documentelor puse la dispoziţia echipei de inspecţie economico - financiara chiar de către S. C. civ..O. Gorj din cadrul Direcţiei de Combatere a Criminalităţii Organizate.

Consideră recurenta că aplicabilitatea dispoziţiilor art. 431, alin. (2) C. proc. civ. în prezenta cauza nu putea fi reţinuta prin raportare la soluţia pronunţata în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2017 şi din cauza faptului ca reprezentantul intervenientei din prezenta cauza, societatea A. S.R.L., nu a putut oferi echipei de inspecţie fiscala detalii la explicaţiile solicitate, menţionând în mod clar ca "nu cunoaştem aceste detalii şi vă rugăm sa cereţi lămuriri la liderul Asociaţiei cel care a întocmit oferta financiara", cu toate ca prin contractul de cesiune nr. x/17.03.2010 toate drepturile şi obligaţiile ce decurgeau din Contractul de proiectare şi execuţie lucrări x/05.01.2010 încheiat intre comuna Aninoasa şi societatea B. S.R.L. reveneau societăţii A. S.R.L. care a şi devenit executantul lucrărilor.

Prin procesul-verbal de inspecţie nr. x/09.03.2016, intocmit de către Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Craiova s-au dispus doua masuri in sarcina intimatei - reclamante UAT Comuna Aninoasa:

- recuperarea sumei de 2.070.819,67 RON, plaţi nelegale pentru lucrări neexecutate, parţial efectuate sau lucrări la preturi mai mari decât cele efectiv realizate;

- "încasarea majorărilor/dobânzilor si penalităţilor de întârziere aferente plaţilor nelegale in suma de 1.308.211,69 RON, calculate pana la data de 29.02.2016, precum is calcularea si in continuare si încasarea pana la data recuperării efective a sumei de 2.070.819,67.

Având in vedere contractul de finanţare nr. x, încheiat intre Agenţia de Plaţi pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit - România - in calitate de autoritate contractanta si Comuna Aninoasa in calitate de beneficiar, contractul de asociere in participatiune nr. x/04.12.2009, prin care societăţile B. S.R.L., A. S.R.L., C. S.R.L. si D. S.R.L. au stabilit drept lider al asocierii societatea B. S.R.L. SRL, contractul de proiectare si execuţie lucrări nr. x/05.01.2010, modificat prin actele adiţionale nr. x, 2, 3 si 4, încheiat intre asociere si comuna Aninoasa, faptul ca documentele justificative care au stat la baza decontărilor si cărţile tehnice întocmite pentru fiecare obiectiv in parte au fost întocmite in mod necorespunzator (nu puteau fi identificate cu exactitate ce categorii de lucrări au fost executate de către B. S.R.L. si care au fost executate de către A. S.R.L., nu conţineau documentaţii care sa ateste calitatea tuturor lucrărilor executate si certificatele de conformitate si calitate pentru materialelel folosite), pentru clarificarea si verificarea aspectelor constatate, prin adresa nr. x/14.10.2015 s-a solicitat efectuarea unui control încrucişat, fiind menţionate si obiectivele respective.

Conform dispoziţiilor art. 1, lit. A), pct. 4 din Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 863/2008, pentru aprobarea "Instrucţiunilor de aplicare a unor prevederi din Hotărârea Guvernului nr. 28/2008 privind aprobarea conţinutului-cadru al documentaţiei tehnico-economice aferente investiţiilor publice, precum şi a structurii şi metodologiei de elaborare a devizului general pentru obiective de investiţii şi lucrări de intervenţii", art. 54, alin. (5), (6) si 7 din Legea nr. 273/2006, privind finanţele publice locale, decontarea lucrărilor de către achizitor se face numai pe baza documentelor justificative.

Din analiza lucrărilor efectuate de către E. S.A. si întreprinderea de Drumuri si Poduri Gorj S.A., facturate către reclamanta si a decontărilor către comuna Aninoasa făcute de către reclamanta prin liderul asocierii B. S.R.L. rezulta fara dubiu ca reclamanta a decontat nelegal către societatea B. S.R.L. suma de 897.840,48 RON.

UAT Comuna Aninoasa a efectuat nelegal plaţi in suma de 897.840,48 RON pentru decontarea de mixturi asfaltice, intrucat nu deţinea documente justificative pentru decontarea acestei sume, incalcandu-se astfel prevederile art. 54, alin. (5) si 6 din Legea nr. 273/2006.

Din situaţiile de plata prezentate de societatea B. S.R.L. Comunei Aninoasa spre decontare rezulta ca aceasta a decontat pentru executarea lucrărilor de modernizare a drumului comunal DC 47 sat Sterpoaia o cantitate de 52.431,69 tone de agregate minerale, dar cantitatea pusa în opera pentru aceste lucrări a fost doar de 9291,17 tone, aşa cum rezulta din procesul-verbal nr. x/15.12.2015 încheiat pentru reclamanta.

Pe parcursul controlului încrucişat nu au fost depuse înscrisuri din care sa rezulte faptul ca societatea ar fi produs beton în regie proprie, iar aceasta nu a achiziţionat şi utilizat beton numai de la societatea B. S.R.L., ci şi de la alţi operatori economici.

De asemenea, trebuie reţinut faptul ca intre cantitatea de beton decontata de către UAT şi cantitatea de beton pus in opera de către societate exista o diferenţa de 637,27 mc, nejustificata în efectuarea lucrărilor.

UAT Comuna Aninoasa nu a putut dovedi cu documente justificative ca materialele înscrise în devizele/situaţiile de lucrări acceptate la plata au fost puse în opera, iar anexele la facturile fiscale emise de către societatea B. S.R.L., inclusiv situaţiile de plata/devizele intocmite de către aceasta societate nu conţin valoarea materialelor calculata cu preţurile de la furnizaori fără TVA, nefiind deci completate în conformitate cu prevederile din Anexa 1 la Instrucţiunile de aplicare a unor prevederi din H.G. nr. 28/2008, Formularul 3.

In ceea ce priveşte acordarea cheltuielilor de judecata, in cuantum de 13.685 RON, la a căror plata au fost obligate paratele in conformitate cu prevederile art. 453, alin. (1) C. proc. civ., consideram ca in mod neîntemeiat instanţa de fond a obligat instituţiile parate la plata acestora.

In general, pentru acordarea cheltuielilor de judecată, este necesar şi suficient a se reţine culpa procesuală a părţii care a pierdut procesul şi a căzut astfel în pretenţii.

Art. 453 C. proc. civ. instituie prezumţia de culpă procesuală a celui care cade în pretenţii, în sensul că dacă debitorul din raportul juridic ce face obiectul judecăţii şi-ar fi respectat obligaţia, creditorul obligaţiei nu ar fi trebuit să suporte sarcinile pecuniare ale unui proces.

Rugăm instanţa de recurs să constate că instituţia noastră a emis actele a căror anulare s-a dispus cu respectarea legislaţiei naţionale si ale Uniunii Europene.

Prin urmare, cum cheltuielile ocazionate de prezentul proces nu au fost făcute din culpa exclusivă a instituţiei noastre, considerăm ca nu trebuie să suportăm aceste cheltuieli, instituţia noastră nefiind în culpă procesuală.

Rugăm instanţa de recurs să constate că obligarea paratelor, D.G.R.F.P. Craiova si Ministerul Finanţelor Publice, la plata cheltuielilor de judecată solicitate de către reclamanta, fara a se preciza din ce se compun acestea, în condiţiile în care acţiunea a fost admisă pe cale de excepţie, prin raportare la dispoziţiile art. 431, alin. (2) C. proc. civ., fara a se administra probe si fara a se antama fondul, este nelegală

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinările formulate, intimata-intervenientă şi intimata-reclamantă au invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., iar, pe fond, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii prezentei căi de atac, Înalta Curte o va respinge ca neîntemeiată.

Criticile privind nemotivarea recursului sunt nefondate, fiind identificate nemulţumirile pârâtei referitoare la maniera de interpretare a normelor aplicabile de către instanţa de fond.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte primul motiv de recurs referitor la aplicarea greşită a normelor de drept material, cu referire la modalitatea în care instanţa de fond a dat eficienţă atât hotărârii judecătoreşti nr. 347/14.02.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2017, cât şi Ordonanţei de clasare din 30.10.2017 pronunţată în cadrul dosarului nr. x/2016 de către Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie si Justiţie - Direcţia Naţională Anticoruptie - Serviciul Teritorial Craiova, prin aplicarea dispoziţiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte îl va respinge ca nefondat.

În speţă, chestiunea statuării, de către prima instanţă, a unei puteri de lucru judecat în raport de o hotărâre pronunţată anterior, va fi cercetată potrivit dispoziţiilor art. 431 din C. proc. civ.

Înainte de a proceda la analiza criticilor evocate, Înalta Curte aminteşte că, în legea procesual civilă, autoritatea de lucru judecat cunoaşte două aspecte. Pe de o parte, există efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, reglementat de art. 431 alin. (1) din C. proc. civ., care presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză şi care instituie un fine de neprimire, orice astfel de acţiune fiind respinsă fără a fi cercetată în fond. Aceasta, întrucât nu poate avea loc o nouă judecată între aceleaşi părţi, cu acelaşi obiect şi aceeaşi cauză.

Pe de altă parte, există şi efectul pozitiv al lucrului judecat, instituit prin dispoziţiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit căruia oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă. După cum reiese din aceste prevederi legale, nu este necesar să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuţie o problemă litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluţionat anterior, aşa încât aceasta să nu poată fi contrazisă, indiferent de calitatea soluţiei anterioare (dacă este sau nu corectă).

În speţa de faţă, instanţa constatând efectul pozitiv al lucrului judecat, reprezentat prin hotărârile judecătoreşti pronunţate în Dosarul nr. x/2017, cu referire la decizia nr. 347/14.02.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, reţine că cele în mod definitiv dezlegate în pricina anterior citată nu mai pot fi repuse în discuţie în prezentul dosar, ci se impun a fi luate în considerare ca atare.

Astfel, instanţa de fond a apreciat că, în cauză sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 431 din C. proc. civ. atât în ceea ce priveşte starea de fapt, cât şi în privinţa legalităţii actelor administrative în discuţie.

De asemenea, s-a reţinut în mod corect de către instanţa de fond inclusiv aspectele soluţionate prin Ordonanţa de clasare din 30.10.2017 pronunţată în cadrul dosarului nr. x/2016 de către Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova.

Totodată, dispoziţiile art. 28 alin. (1) C. proc. pen. dispun în sensul că: "Hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile care judecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o. Instanţa civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite.".

În ceea ce priveşte afirmaţiile recurentei cu privire la faptul că hotărârile judecătoreşti fac referire doar la societatea "A. şi nu la întreaga asociere", Înalta Curte reţine că în cauză este vorba despre asocierea în calitatea sa de Prestator dintre cele patru firme, respectiv S.C. B. S.R.L., S.C. A. S.R.L., S.C. D. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L., nu doar despre una dintre societăţile din Asociere.

Pe de altă parte, această Asociere vizează realizarea şi derularea Contractului de proiectare şi execuţie lucrări nr. x/05.01.2010 cu privire la "Proiectul integrat privind modernizarea drumului comunal DC4, sat Sterpoaia, înfiinţarea reţelei de canalizare şi extinderea reţelei de apă în satul Bobaia, construire grădiniţă în satul Groserea şi investiţie în sopul portejării arborelui secular din satul Groserea - Comuna Aninoasa.", iar, potrivit pct. III Obiectul contractului - art. 5, asociaţii au desemnat drept lider de asociaţie pe S.C. B. S.R.L. pe care o împuternicesc să reprezinte asociaţii în raporturile cu beneficiarul contractului de execuţie lucrări ce va fi încheiat cu Comuna Aninoasa.

Or, câtă vreme raport juridic dedus judecăţii are ca obiect anularea actelor administrative constând în proces-verbal de inspecţie nr. x/09.03.2016 şi a deciziei nr. 46/CA/12.12.2016 prin care s-a soluţionat pe cale administrativă contestaţia împotriva procesului-verbal anterior-menţionat, acte care au avut la bază alte acte administrative care au fost anulate, respectiv procesul-verbal nr. x/15.12.2015, pe aceleaşi considerente de fapt şi de drept fiind emise ambele acte administrative, potrivit principiului de drept accesorium sequitur principale, în mod corect instanţa de fond a dispus anularea procesului-verbal de inspecţie nr. x/09.03.2016 ca fiind nelegal şi netemeinic.

De asemenea, prin sentinţa civilă nr. 875/22.10.2018 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dosarul nr. x/2017, menţinută prin Decizia nr. 347/14.02.2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova a fost lămurită situaţia de fapt sub toate aspectele, inclusiv prin administrarea unui amplu probatoriu, din cadrul expertizei tehnice judiciare dispuse în cauză reieşind faptul că: "Expertiza ajunge la concluzia că au fost întocmite documente justificative care dovedesc lucrările realizate, având în vedere că beneficiarul lucrării a recepţionat integral proiectul, autoritatea de alocare a fondurilor europene nerambursabile nu a identificat deficienţe în circuitul documentelor corelate cu plata efectuată, achitând sumele solicitate la plată, organele de control au efectuat verificări în cursul execuţiei proiectului fără a constata deficienţe, iar organele de urmărire penală au dispus clasarea cauzei conform ordonanţei din 30.10.2017.

S-a mai reţinut că lucrările efectuate au fost recepţionate calitativ şi cantitativ de comisia de recepţie conform procesului-verbal nr. x/28.11.2012 prin care se constată că lucrările aferente tuturor obiectivelor acestui proiect integrat au fost executate în întregime, conform caietului de sarcini actualizat cu lucrările suplimentare sau de renunţare.

S-a mai reţinut că reprezentanţii ANAF nu au verificat întreaga evidenţă contabilă a reclamantei, conform menţiunilor din procesul-verbal de control, iar prin neidentificarea tuturor documentelor de evidenţă contabilă care să justifice cantităţile de materiale puse în operă în cadrul proiectului au ajuns la concluzia că documentele care justificau lucrările executate în cadrul proiectului nu ar reprezenta realitatea, precum şi că au fost puse la dispoziţia organelor de urmărire penală documente de aprovizionare pentru întreaga cantitate de materiale şi agregate utilizate în cadrul proiectului."

Prin Ordonanţa de clasare antemenţionată s-a reţinut: "Cu privire la aspectele constatate de reprezentanţii ANAF, cu referire la faptul că executantul literarilor, S.C. A. a menţionat în situaţiile de lucrări, ca fiind utilizate, cantităţi de agregate pe care nu le putea justifica cu documente de provenienţă, precum şi cantităţi de lucrări la preţuri mai mari decât preţul de achiziţie al acestora de la furnizorii săi, a rezultat, din documentele anexate, că societatea în cauză a deţinut documente de provenienţă pentru toate categoriile şi cantităţile de materiale invocate ca neutilizate, în actul de control."

"Totodată, actele întocmite pe parcursul execuţiei lucrărilor de către diriginţii de şantier, proiectant, reprezentanţi ai beneficiarului şi reprezentanţi ai Inspectoratului Judeţean de Stat în Construcţii Gorj certifică execuţia lucrărilor în conformitate cu prevederile din proiect, în cantităţile şi de calitatea prevăzută a se executa.

Simpla menţiune referitoare la lipsa unor documente de provenienţă a constructorului pentru toate materialele puse în operă, ca şi concluzie exprimată de organul de control fiscal cu privire la motivarea unor plăţi nelegale ce ar fi fost efectuate de Primăria Aninoasa cu ocazia decontării lucrărilor din acest proiect, nu poate fi suficientă şi nu poate constitui o probă certă şi de necontestat cu privire la neutilizarea tututor cantităţilor prevăzute, în cadrul acestor lucrări.".

În altă ordine de idei, Înalta Curte arată că unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care presupune, printre altele, că soluţiile definitive date de instanţele judecătoreşti să nu mai poată fi contestate.

În concluzie, CEDO a stabilit că instanţele sunt obligate să ţină cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea în discuţie a situaţiei soluţionate definitiv prin alte hotărâri constituind o încălcare a art. 6.1 din Convenţie.

Referitor la critica recurentului reclamant în sensul că "hotărârea a fost pronunţată cu aplicarea greşită a art. 451 şi 453 C. proc. civ., privind posibilitatea şi cazurile de reducere a cheltuielilor de judecată, Înalta Curte o apreciază ca neîntemeiată raportat la următoarele considerente:

Instanţa de fond a reţinut că, sub aspectul cheltuielilor de judecată, observând cuantumul solicitat, precum şi complexitatea concretă a procesului, dar şi măsura în care a fost admisă acţiunea raportat la petitele dezvoltate, suma de 13.685 RON acordată reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată este corespunzătoare în cauza de faţă.

Această apreciere a instanţei de fond, în sensul că se impune reducerea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocaţial, în raport de criteriile reglementate de art. 451 alin. (2) C. proc. civ., nu mai poate fi cenzurată în calea de atac a recursului, nefiind incident în cauză niciunul dintre motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 C. proc. civ.. Astfel, este adevărat că, potrivit dispoziţiilor art. 451 C. proc. civ., instanţa are posibilitatea să reducă onorariul de avocat, atunci când acesta este "vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei." Prin urmare, aprecierea se face, pe de o parte, în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei, iar pe de altă parte, cu activitatea desfăşurată de avocat, în ambele cazuri ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Cele două repere sunt cumulativ stabilite, în sensul că un onorariu trebuie să corespundă fiecăruia dintre criterii pentru a nu fi redus de instanţa de judecată. Însă, operaţiunea de stabilire a cheltuielilor de judecată de către instanţă presupune stabilirea onorariului avocaţial inter partes, astfel că, în ceea ce priveşte critica privind cuantumul cheltuielilor ocazionate de desfăşurarea procesului, Înalta Curte apreciază că aceste aspecte ţin de temeinicie şi de apreciere a probelor administrate, neputând forma obiectul controlului de legalitate al instanţei de recurs. În acest sens, s-a pronunţat şi Decizia nr. 3/2020, în soluţionarea unui recurs în interesul legii, pronunţată la data de 20.01.2020 în dosar nr. x/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 181/05.03.2020, statuând că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În considerentele acestei decizii, instanţa supremă a reţinut că stabilirea, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., a cheltuielilor cu onorariul de avocat plătit de partea care a câştigat procesul presupune o analiză a unor aspecte de fapt referitoare la complexitatea cauzei şi la munca efectivă a apărătorului părţii. De asemenea, presupune o raportare la valoarea obiectului pricinii şi o evaluare a ponderii pe care instanţa trebuie să o dea acestui criteriu în cadrul demersului de stabilire a cheltuielilor la care este obligată partea care a pierdut litigiul. În analiza sa, judecătorul trebuie să se raporteze, în permanenţă, la circumstanţele cauzei, instanţa de fond dispunând de o marjă de apreciere în analiza pe care o face.

În aceste condiţii, proporţionalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor cu complexitatea şi valoarea cauzei şi cu activitatea desfăşurată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, iar nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate. În consecinţă, ea nu va putea fi analizată pe calea recursului, neîncadrându-se nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte văzând soluţia dată recursului formulat şi cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, dovedite de intimata reclamantă, în temeiul art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., va dispune obligarea pârâtei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova în nume propriu, precum şi în numele şi pentru Ministerul Finanţelor (fost Ministerul Finanţelor Publice) la plata cheltuielilor de judecată reduse, în raport de stadiul procesual al cauzei, de munca efectiv realizată de avocat în acest dosar, având în vedere şi faptul că pricina a fost soluţionată la primul termen de judecată acordat.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Aninoasa, va respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova în nume propriu, precum şi în numele şi pentru Ministerul Finanţelor (fost Ministerul Finanţelor Publice) ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Aninoasa, ca neîntemeiată.

Respinge recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova în nume propriu, precum şi în numele şi pentru Ministerul Finanţelor (fost Ministerul Finanţelor Publice) împotriva sentinţei nr. 323/2019 din 16 septembrie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova în nume propriu, precum şi în numele şi pentru Ministerul Finanţelor (fost Ministerul Finanţelor Publice) la plata sumei de 10.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Aninoasa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 februarie 2022.