Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 4997/2023 AI generated

Competence between social security and administrative jurisdictions for pension deduction claims based on legislative restitution statutes

Case Number Decizia nr. 4997/2023
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court of Romania resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Giurgiu District Court, Civil Section, specialized in labor and social security disputes, thereby determining that this specific jurisdictional arm prevails for the resolution of the merits. The dispute involved a pensioner challenging the 10% mandatory health insurance contribution (CASS) imposed on pensions exceeding 4,000 RON under Emergency Ordinance No. 130/2021, seeking restitution of deducted amounts and cessation of future withholdings; while the Court of Appeals characterized the claim as an administrative litigation action against the government under Law No. 554/2004, the lower court identified it as a social security benefit dispute. The Supreme Court determined that because the plaintiff expressly based the action on Articles 101 and 102 of Law No. 223/2015 and Article 18(l)(e) of Government Decision No. 118/2012, targeting the pension house as the entity responsible for payment and deduction, the matter falls within the material competence of labor and social security courts rather than administrative fiscal courts.

Legislator headnote

AI generated

art. 9 din Legea nr. 554/2004, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 1531 C. civ, art. 132 alin. (2) C. proc. civ, art. 101 din Legea nr. 223/2015, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Competence between social security and administrative jurisdictions for pension deduction claims based on legislative restitution statutes: The dispute involved a pensioner challenging the 10% mandatory health insurance contribution (CASS) imposed on pensions exceeding 4,000 RON under Emergency Ordinance No. 130/2021, seeking restitution of deducted amounts and cessation of future withholdings; while the Court of Appeals characterized the claim as an administrative litigation action against the government under Law No. 554/2004, the lower court identified it as a social security benefit dispute. The Supreme Court determined that because the plaintiff expressly based the action on Articles 101 and 102 of Law No. 223/2015 and Article 18(l)(e) of Government Decision No. 118/2012, targeting the pension house as the entity responsible for payment and deduction, the matter falls within the material competence of labor and social security courts rather than administrative fiscal courts.

Keywords

AI generated
social security disputes social security labor jurisdictional conflict claim to insurance benefits fiscal law restitution of security

Cited Legislation

AI generated

Cited Case Law

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

Procedural provision cited as the legal basis for resolving the negative conflict of jurisdiction and establishing the competence of the lower court.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă învestită.

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 22.12.2022 şi înregistrată pe rolul Tribunalul Giurgiu, secţia civilă sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat: 1. să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, prin măsura reglementată de art. XXIV pct. 12 şi 13 din O.U.G. nr. 130/2021, respectiv prin modificarea Codul fiscal şi aplicarea cotei de contribuţie la sistemul de sănătate de 10% în cazul pensiilor ce depăşesc suma lunară de 4000 RON; 2. Să fie obligată pârâta să-i restituie sumele reţinute din pensie cu titlu de CASS, începând cu luna ianuarie 2022 şi până la momentul încetării reţinerii, sume actualizate cu indicele de inflaţie stabilit pentru anul 2022 şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011; 3. Să fie obligată pârâta să înceteze să reţină pe viitor contribuţia CASS din drepturile de pensie cuvenite.

Prin sentinţa civilă nr. 292/2023 din data de 27 iunie 2023, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia civilă în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Giurgiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a MAI, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

În considerentele sentinţei s-a reţinut că reclamantul a sesizat instanţa cu o acţiune în despăgubiri, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, nemulţumit fiind de măsurile adoptate prin O.U.G. nr. 59/2017, cererea fiind întemeiată pe art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, obiectul cauzei se încadrează în sfera prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004, întrucât se solicită despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, neavând importanţă care este obiectul ordonanţei vizate, astfel că prezenta acţiune este de competenţa instanţei de contencios administrativ.

Tribunalul a reţinut dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum şi faptul că în speţă este vorba de un litigiu care priveşte o ordonanţă de urgenţă emisă de Guvernul României, prin urmare un act emis de o autoritate centrală, astfel că acesta se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reprodus anterior.

2. A doua instanţă învestită.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 06.07.2023.

Prin sentinţa civilă nr. 1355 din data de 13 septembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Giurgiu, secţia civilă; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie a reţinut că prin încheierea din data de 02.03.2023, pronunţată în acelaşi dosar, Tribunalul Giurgiu, completul de litigii de muncă şi asigurări sociale a reţinut că reclamantul solicită să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, prin măsura reglementată de art. XXIV pct. 12 şi 13 din O.U.G. nr. 130/2021, apreciind că sunt incidente dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

În acelaşi timp, completul de contencios administrativ şi fiscal a reţinut că reclamantul a invocat dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004", astfel că tribunalul a constatat că reclamantul a formulat o acţiune în despăgubiri, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, nemulţumit fiind de măsurile adoptate prin O.U.G. nr. 59/2017.

Curtea de Apel a reţinut că în cauză nu sunt incidente textele de lege reţinute de Tribunalul Giurgiu, întrucât petitele redate de către cel de-al doilea complet al Tribunalului Giurgiu nu se regăsesc în cererea de chemare în judecată. Mai mult, actul de sesizare nu a fost întemeiat pe art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Cererea de chemare în judecată a fost formulată ulterior pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 650/2022, prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)^2)], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a^1)], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 3-a din capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii"], pct. 16 [cu referire la art. 157^3], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum şi al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 4-a din capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii"], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)^2), alin. (5) în privinţa trimiterii la art. 1573şi alin. (7^1)] şi pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)^2)] şi ale art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privinţa alin. (1) şi (5) ale art. 168 şi pct. 19] din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative sunt neconstituţionale. Astfel, dar înainte de publicarea acesteia în Monitorul Oficial.

Instanţa a reţinut dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 şi împrejurarea că, în raport de acest text de lege, izvorul direct al prejudiciului este actul normativ adoptat de guvern, de vreme ce acţiunea persoanei vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale este circumscrisă mecanismului acţiunii în contencios administrativ, astfel că pârât în cauză ar fi trebuit să figureze Guvernul, ca autoritate emitentă, şi persoanele care au contribuit la elaborarea sau adoptarea ordonanţei, în condiţiile Legii contenciosului administrativ.

Reclamantul, în schimb, şi-a întemeiat acţiunea pe art. 101 şi 102 din Legea nr. 223/2015, înţelegând să se judece în contradictoriu cu Casa de pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, acţiunea sa urmărind în concret obligarea acestei din urmă părţi la restituirea sumelor reţinute.

De altfel, aceasta a fost şi opţiunea ulterioară a legiuitorului care, având în vedere Decizia nr. 650/2022 a Curţii Constituţionale, a adoptat O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate.

Conform prevederilor art. 2 alin. (1) din acest act normativ - " Restituirea sumelor prevăzute la art. 1 se face, din oficiu, de către Casa Naţională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, precum şi de către casele de pensii sectoriale şi de către entităţile care plătesc venituri din pensii."

Astfel, reclamantul a arătat că, întrucât dreptul beneficiarului prestaţiei de asigurări sociale este de a încasa pensia în cuantumul legal cuvenit, fără modificare prin reţineri nelegale, corelativ obligaţiei pârâtei de a face plata acestui drept conform art. 18 lit. e) din H.G. nr. 118/2012, rezultă că, prin plata unei pensii cu o valoare mai mică decât cea cuvenită în patrimoniul său s-a înregistrat un prejudiciu urmare reţinerilor nelegale efectuate în anul 2021, prejudiciu ce trebuie recuperat integral potrivit art. 1531 C. civ., care include şi beneficiul de care a fost lipsit.

Pe cale de consecinţă, a solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, având în vedere faptul că pârâta a efectuat reţinerile din cuantumul de pensie cuvenit, în temeiul unui act normativ care încalcă Constituţia, plata pensiei lunare fiind diminuată, astfel că se impune ca pârâta să fie obligată să- i restituie sumele de bani reţinute cu titlu de CASS .

Curtea reţine că reclamantul a invocat prevederile art. 18 lit. e) din H.G. nr. 118/2012, potrivit cărora:

"Casele teritoriale de pensii au, în principal, următoarele atribuţii: e) stabilesc cuantumul drepturilor de asigurări sociale şi efectuează plata acestora, potrivit legii".

Totodată, art. 101 şi 102 din Legea nr. 223/2015, invocate de către reclamant, prevăd că litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale, cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale adresându-se instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul.

Având în vedere aceste considerente, a reţinut că primul complet, care judeca materia litigii de muncă şi asigurări sociale este competent.

Faţă de cele de mai sus, în baza textului legal sus-menţionat şi a dispoziţiilor art. 132 alin. (2) C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru ca aceasta să hotărască asupra conflictului ivit.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, complet specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale.

În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că, cererea de chemare în judecată vizează constatarea vătămării drepturilor şi intereselor legitime ale reclamantului A., prin măsura reglementată de art. XXIV pct. 12 şi 13 din O.U.G. nr. 130/2021, respectiv prin modificarea Codul fiscal şi aplicarea cotei de contribuţie la sistemul de sănătate de 10% în cazul pensiilor ce depăşesc suma lunară de 4000 RON; obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a MAI la restituirea sumelor reţinute din pensie cu titlu de CASS, începând cu luna ianuarie 2022 şi până la momentul încetării reţinerii, sume actualizate cu indicele de inflaţie stabilit pentru anul 2022 şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, precum şi obligarea pârâtei să înceteze să reţină pe viitor contribuţia CASS din drepturile de pensie cuvenite.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe se referă la stabilirea competenţei materiale, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 223/2015, referitoare la jurisdicţia în sistemului pensiilor militare de stat, menţionează în mod expres că:

"Litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale.", iar dispoziţiile art. 102 din acelaşi act normativ menţionează că:

"Cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul.".

Având în vedere că dispoziţiile art. 18 lit. e) din H.G. nr. 118/2012, menţionează între atribuţiile caselor teritoriale de pensii şi stabilirea cuantumului drepturilor de asigurări sociale şi efectuarea plăţii acestora, potrivit legii, precum şi faptul că cererea dedusă judecăţii este întemeiată pe dispoziţiile art. 101 şi 102 din Legea nr. 223/2015, Înalta Curte constată că Tribunalul Giurgiu este competent să soluţioneze cauza.

4. Temeiul de drept al soluţiei.

În consecinţă, pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, secţia civilă, complet specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâta Casa de Pensii Sectorială a MAI în favoarea Tribunalului Giurgiu, secţia civilă, complet specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 1 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.