Statutory definition of Securitate collaboration: sufficiency of information apt to restrict fundamental rights without proven actual harm under O.U.G. 24/2008

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat să se constate existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2764 din 27 septembrie 2016, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamant şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat, în esenţă, că hotărârea atacată este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu modificările şi completările ulterioare.

În esenţă, a arătat că aplicarea greşită a normelor de drept material de către instanţă se referă în mod cert la aprecierea eronată, în sensul că declaraţiile sale se circumscriu prevederilor citate, considerând că, dacă s-ar fi analizat conţinutul declaraţiilor, se putea observa că nu este o îngrădire a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale celor vizaţi, nu s-au luat măsuri împotriva lor, din contră, plecările în afara ţării au fost în continuare aprobate, ceea ce dovedeşte că cele două condiţii cumulative prevăzute de textul de lege anterior menţionat nu sunt îndeplinite şi instanţa nu putea admite acţiunea.

A arătat recurentul că nu a negat existenţa unor declaraţii ale sale, însă este relevantă conjunctura în care au fost date acele declaraţii şi faptul că nu au fost consecinţe asupra persoanelor la care a făcut trimitere, aspecte care nu au fost avute în vedere de către instanţă.

În opinia părţii, prima instanţă avea obligaţia să analizeze nu doar existenţa notelor informative, ci şi conţinutul acestor note, conţinut ce trebuia să întrunească caracteristicile tezei I a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul în care ar fi relatat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, cu vizarea îngrădirii drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. A apreciat că verificarea îngrădirii acestor drepturi şi libertăţi era necesară pentru a se constata că nu au fost încălcate, în condiţiile în care persoanele vizate au plecat în continuare legal din ţară.

Or, faptul că sub constrângere a declarat aspecte generale despre diferite persoane din comuna Ipoteşti, consăteni, nu a reprezentat o solicitare de exonerare a sa de la ipoteza constatării calităţii de colaborator, ci s-a dorit a explica că, fiind forţat, a discutat cu alţi consăteni cu care a stabilit să declare generalităţi ce puteau fi verificate din orice sursă, tocmai pentru a nu se referi la activităţi şi atitudini concrete pe care le cunoştea.

De altfel, a arătat că, din conţinutului declaraţiilor sale, rezultă că s-a referit la idei ale sale, nu reprezintă critici ale celor vizaţi cu privire la regimul comunist. Faptul că a afirmat că unii consăteni cu rude în SUA în general au discutat cu aceste rude sau au fost în vizită la aceste rude şi au văzut un alt mod de viaţă nu înseamnă că erau atitudini potrivnice regimului comunist, ci doar constatări ale unor moduri de viaţă, astfel cum rezultă chiar din declaraţia despre H.D. despre care a menţionat că are un frate în SUA şi îi va trimite un video şi că fiind fratele său în afara ţării dacă ar emigra şi el nu ar avea grijă o perioadă de timp.

În fine, potrivit recurentului, chiar şi considerarea declaraţiilor de martori ca fiind depuse cu neîndeplinirea prevederilor art. 378 din C. proc. civ. reprezintă o aplicare greşită a prevederilor de drept procesual civil, solicitând în întâmpinare proba cu înscrisuri sub forma declaraţiilor notariale ale unor consăteni şi nu proba cu martori care să fie admisă şi să fie necesară audierea acestora.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii.

4. Apărarea intimatului-pârât

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate, fiind temeinică şi legală.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Intimatul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrative, în temeiul art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu o acţiune vizând constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe recurentul-pârât.

Curtea de apel a admis acţiunea formulată de reclamant şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii, reţinând că sunt îndeplinite condiţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Înalta Curte reţine, în esenţă, că recurentul-pârât nu contestă faptul că a colaborat cu organele de securitate, acesta precizând că nu a negat existenţa unor declaraţii ale sale, însă a susţinut că a declarat aspecte generale despre diferite persoane sub constrângere, invocând conjunctura în care au fost date acele declaraţii şi faptul că nu au fost consecinţe asupra persoanelor la care a făcut trimitere, aşa încât, în opinia părţii, nu se poate reţine că a relatat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, cu vizarea îngrădirii drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Verificările în cauză au fost efectuate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în baza art. 3 lit. f), coroborat cu art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, ce stabilesc obligaţia Consiliului de a verifica, din oficiu, sub aspectul constatării calităţii de lucrător sau de colaborator al Securităţii, persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnităţile sau funcţiile prevăzute la art. 3 lit. b)-h) din acelaşi act normativ.

Din conţinutul Notei de constatare nr. x/05.08.2014, rezultă că pârâtul a fost recrutat pentru încadrarea informativă a unor persoane din Suceava cunoscute cu intenţii de trecere frauduloasă a frontierei sau cu rude şi relaţii în străinătate. A semnat olograf un Angajament, fiindu-i atribuit numele conspirativ "B.".

Din notele informative date de pârât pe parcursul colaborării cu organele de securitate, identificate în dosarul nr. x, rezultă că se referă în principal la intenţiile anumitor persoane de a părăsi ţara, reţinându-se următoarele:

"I...I Din discuţiile ce am avut recent cu S.I. am înţeles că acesta intenţionează să efectueze şi el o excursie în străinătate, după părerea mea dacă i se va aproba plecarea în străinătate va refuza să se reîntoarcă în ţară, pe de o parte datorită influenţei lui H. iar pe de altă parte datorită faptului că este o fire libertină, aventurieră în mai multe rânduri afirmând că în Occident poţi face ce vrei, poţi să petreci cu femei ş.a." (R 364948, f. x);

"La începutul lunii februarie am discutat cu C.I., ginerele lui H.D., rămas ilegal în R.F.G., în prezent aflat în S.U.A./.../Am reţinut din discuţia cu acesta că H.D. intenţionează să cheme pe fiică-sa şi nepotul său în vizită în S.U.A. şi C. ar fi de acord s-o lase având încredere că soţia sa se va întoarce în ţară. C. a afirmat că soţia sa a început deja să-şi facă actele pentru vizită. După modul cum este cunoscut H.D., subsemnatul este de părere că fiică-sa o dată ajunsă în AMERICA nu-i va mai da voie să se înapoieze în ţară, cu atât mai mult cu cât cel din S.U.A. nu-şi agreează deloc ginerele", (R 364948, f. x);

"/.../Dintr-o discuţie avută cu un cetăţean din Ipoteşti, am aflat că tatăl lui C., D. intenţionează să-şi viziteze pe fiul său în S.U.A. Din câte cunoaşte sursa, H.I nu ar mai lucra la atelierul de croitorie din cadrul gospodăriei de partid dar nu cunoaşte cu certitudine acest lucru. După modul de comportate al acestuia ar fi pretabil să nu se mai întoarcă în ţară, dar date certe nu deţin.", (R 364948, f. x);

"Sursa vă informează că aproximativ cu 3 săptămâni a discutat cu H.D., acesta arătându-i o scrisoare şi mai multe fotografii de la fratele său N. din S.U.A. A dat sursei să citească unele pasaje din scrisoare în care cel din America îi sfătuieşte pe cei din IPOTEŞTI să stea liniştiţi că timpul le rezolvă pe toate şi îi promite lui D. că îi va trimite un video. H.D. a afirmat că dacă ar ajunge în S.U.A. nu ar avea grijile începutului deoarece un an de zile va putea fi găzduit şi întreţinut de fratele său. într-un cuvânt cu orice prilej H.D. îşi arată admiraţia faţă de situaţia fratelui său şi în ultima perioadă de timp este foarte amator să-şi procure valută";

"Sursa vă informează că la începutul lunii aprilie s-a întâlnit întâmplător cu E., originar din com. Ipoteşti, domiciliat în cartierul Bujoreni, care în discuţie s-a manifestat negativ la adresa realităţilor din ţara noastră şi a comunismului, afirmând că la noi nu se găseşte nimic, viaţa este grea şi s.a. Acesta a regretat că cu ani în urmă (1982) nu a reuşit să treacă fraudulos frontiera dara afirmat că nu-i timpul pierdut, că anume dacă merge, merge la sigur întrucât soţia sa are rude apropiate în S.U.A. şi ar putea să-l ajute." (R 364948, f. x).

Analizând probele administrate, Curtea de apel a ajuns în mod corect la concluzia că informaţiile prezentate de pârât se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi vizează îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, şi anume, prin informaţiile furnizate organelor Securităţii, pârâtul a adus atingere dreptului la viaţă privată, dreptului la liberă exprimare şi dreptului la liberă circulaţie.

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, are calitatea de colaborator al Securităţii "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului".

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că, în optica legiuitorului, calitatea de "colaborator al Securităţii", presupune întrunirea a trei condiţii cumulative:

- furnizarea de informaţii, indiferent sub ce formă;

- informaţiile să denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;

- informaţiile să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Or, din conţinutul materialelor informative rezultă că informaţiile furnizate de pârât îndeplinesc atât condiţia de a denunţa activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist, cât şi pe cea a aptitudinii de a îngrădi drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului.

Astfel, relatările legate de intenţia de a părăsi definitiv ţara era considerată o atitudine potrivnică regimului comunist, cunoscută fiind politica dusă de regimul totalitar de îngrădire a liberei circulaţii.

De altfel, dorinţa de a emigra era privită de conducerea statului ca o contestare a condiţiilor de viaţă asigurate de regim, fiind atent monitorizată de organele de Securitate, fiind de notorietate şi faptul că tentativa de trecere a frontierei, în afară de natura sa infracţională, era privită cu suspiciune de către organele în drept, pe motiv că, astfel, cetăţenii români ajunşi în străinătate puteau oferi informaţii despre situaţia economică şi socială a României, destrămând astfel barierele informaţionale controlate de partid.

De asemenea, comparaţiile dintre condiţiile de trai din străinătate şi cele din România de la acea vreme, precum şi nemulţumirile privind nivelul de trai au constituit pentru organele de Securitate motive de deschidere a unor dosare de urmărire informativă, fiind monitorizat cu atenţie orice comentariu negativ la adresa regimului comunist.

Prin urmare, rezultă că evidenţă că se denunţă atitudini potrivnice regimului comunist, atitudini considerate grave în respectiva perioadă, susceptibile de a atrage persecuţii din partea organelor represive ale regimului.

În cauză, nu se poate reţine că pârâtul nu avea cunoştinţă de faptul că delaţiunile sale ar putea avea urmări asupra persoanelor semnalate, în condiţiile în care, persoanele semnalate cu intenţia de a rămâne în străinătate, la o eventuală solicitare în acest sens, erau sancţionate prin primirea avizului negativ de plecare din ţară.

Totodată, aşa cum s-a arătat, informaţiile furnizate vizau îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, câtă vreme informaţiile referitoare la opiniile şi la viaţa personală a unor cetăţeni ajungeau la cunoştinţa Securităţii fără permisiunea celui denunţat, fiind apte prin ele însele să conducă la încălcarea dreptului la viaţă privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, dreptul la liberă exprimare, prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965 şi art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, precum şi dreptul la liberă circulaţie, prevăzut de art. 12 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.

De asemenea, nu se poate susţine că furnizarea unor astfel de informaţii nu a fost făcută conştient, pârâtul având reprezentarea clară a faptului că relatările respective nu puteau rămâne fără urmări.

În fine, se reţine că O.U.G. nr. 24/2008 nu impune a se dovedi încălcarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale omului, cerinţa impusă de legiuitor fiind aceea ca informaţiile transmise să facă posibilă îngrădirea sau suprimarea acestor drepturi.

Aşadar, legea nu impune ca efectele negative să se fi produs efectiv, fiind suficient ca informaţiile "să vizeze" îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, adică expunerea persoanei denunţate unor posibile acţiuni informative ale Securităţii.

În concluzie, pentru constatarea calităţii de colaborator la Securităţii este suficient, în accepţiunea legii, ca denunţul să creeze numai o stare de pericol pentru cel denunţat.

Altfel spus, este suficientă decelarea unei singure informaţii care să întrunească elementele impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Or, în cauză, aşa cum s-a arătat, informaţiile furnizate aveau aptitudinea de a aduce atingere dreptului la viaţă privată, dreptului la liberă exprimare şi dreptului la liberă circulaţie.

Referitor la alegaţiile părţii, în sensul că informaţiile furnizate despre diferite persoane au fost generale şi au avut loc sub constrângere, neavând consecinţe asupra persoanelor la care a făcut trimitere, lăsând să se înţeleagă că a simulat colaborarea, instanţa de recurs reţine că nu pot fi primite, întrucât nu s-a făcut dovada unei eventuale constrângeri în sensul invocat, iar din materialul informativ (dosarul nr. x) rezultă că partea s-a referit la persoane anume nominalizate, la intenţiile acestora de a părăsi ţara, prin furnizarea acestor informaţii pârâtul a conştientizat faptul că asupra persoanelor la care s-a referit în delaţiunile sale se pot lua măsuri de urmărire şi verificare şi a vizat această consecinţă.

Or, informaţiile furnizate, prin conţinutul lor, au avut în mod clar aptitudinea de a îngrădi drepturi fundamentale ale persoanelor şi, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, ofiţerii de securitate au exploatat notele informative furnizate de pârât, ceea ce reprezintă o ingerinţă în viaţa personală a celor denunţaţi.

Susţinerea pârâtului în sensul că nu s-au produs consecinţe negative în urma informaţiilor furnizate nu are relevanţă câtă vreme condiţia prevăzută de textul legal este ca informaţiile să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, nefiind necesar să se facă dovada cu privire la consecinţele suportate de persoanele denunţate.

Aşadar, este suficientă condiţia vizării încălcării, nu şi dovedirea încălcării propriu-zise a respectivelor drepturi. Pentru constatarea calităţii de colaborator la Securităţii este suficient, în accepţiunea legii, ca denunţul să creeze numai o stare de pericol pentru cel denunţat.

Altfel spus, este suficientă decelarea unei singure informaţii care să întrunească elementele impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Nici critica referitoare la reţinerile primei instanţe legate de depunerea declaraţiilor de martori nu poate fi primită, aceasta reţinând în mod corect că înscrisurile depuse de parte se referă la declaraţii de martori autentificate la notarul public, cu nerespectarea art. 378 din C. proc. civ., potrivit cărora consemnarea şi autentificarea declaraţiilor martorilor de către un notar public poate fi făcută în condiţiile în care părţile convin cu privire la acest aspect, în cauză neexistând un acord al reclamantului în acest sens.

În plus, prin aceste înscrisuri se urmăreşte a se dovedi că informaţiile date de pârât organelor de securitate nu au avut consecinţe asupra celor denunţaţi, iar condiţia prevăzută de lege, aşa cum s-a arătat, se referă la aptitudinea informaţiilor furnizate de a îngrădi drepturi şi libertăţi fundamentale, neexistând cerinţa dovedirii îngrădirilor care s-au produs, cum corect a reţinut judecătorul fondului.

Este de subliniat că situaţiile de excepţie în care furnizarea de informaţii nu trebuie considerată activitate de colaborare cu Securitatea sunt numai cele prevăzute expres de art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, iar acestea nu se regăsesc în prezenta cauză,

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul A. împotriva sentinţei nr. 2764 din 27 septembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.