Material competence in administrative claims for pension compensation based on unconstitutional emergency orders

Şedinţa publică din data de 31 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia I civilă în data de 21.02.2023 sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne a solicitat să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 07.12.2011 şi Hotărârea de Guvern nr. 28/2023, privind actualizarea soldelor de grad, publicată în Monitorul Oficial nr. 41 din 13.01.2023, precum şi obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne să restituie sumele reţinute din pensie, rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 07.12.2011 şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, publicată în Monitorul Oficial nr. 41 din 13.01.2023, art. 1 şi art. 2, conform gradului deţinut, sume actualizate, după caz, cu indicele de inflaţie şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 508 din 11 mai 2023, Tribunalului Neamţ, secţia I civilă a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, spre competentă soluţionare.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Neamţ a reţinut că, în raport de temeiul cererii de chemare în judecată, respectiv art. 9 din Legea nr. 554/2004, de calitatea pârâţilor de autorităţi publice centrale şi de prevederile art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Bacău este competentă să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 85 din 15 septembrie 2023, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, a constatat ivit conflict negativ de competenţă materială şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în vederea soluţionării acestuia.

În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Bacău a reţinut, în esenţă, că nu îi aparţine competenţa materială procesuală de soluţionare a acţiunii întemeiate pe prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004 întrucât obiectul acţiunii nu este reprezentat de anularea/contestarea unui act administrativ propriu - zis sau asimilat emis de o autoritate publică centrală, ci plata unor despăgubiri.

Reclamantul nu a formulat o cerere la Casa de pensii sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naţionale de recalculare a pensiei de serviciu şi nu şi-a îndreptat acţiunea împotriva refuzului acestei instituţii de a proceda la recalcularea pensiei în forma solicitată de reclamant, astfel că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prin care se stabileşte competenţa materială de soluţionare a cauzei nu se pot aplica fără a exista şi ipoteza premisă, respectiv un act administrativ contestat sau un litigiu privind taxele şi impozitele. În cauză nu există un act administrativ contestat şi obiectul cererii nu îl reprezintă taxe şi impozite, motiv pentru care competenţa nu se poate stabili în raport de rangul autorităţii şi nici în raport de valoarea despăgubirilor solicitate.

Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a, de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.

În speţă, reclamantul se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, pe care o consideră neconstituţională, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Aşadar, cererea priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Prin urmare, în raport de dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca şi temei juridic al cererii de chemare în judecată, potrivit cărora persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din acelaşi act normativ, care stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ, Înalta Curtea constată că, în cauză, este determinant criteriul rangului central al autorităţilor pârâte faţă de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri în situaţia în care prevederile ordonanţei de urgenţă vor fi declarate neconstituţionale.

În consecinţă, în raport şi de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reţine că instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în prima instanţă este curtea de apel în a cărei circumscripţie teritorială se află domiciliul reclamantului.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 31 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.