Jurisdictional competence for administrative compensation claims against central authorities

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, a invocat vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, prin neactualizarea şi neindexarea pensiei de serviciu de către Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale conform dispoziţiilor Legii nr. 223/24.07.2025 privind pensiile militare de stat, fapt datorat aplicării nelegale a O.U.G. nr. 59/04.08.2017.

A solicitat obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale să restituie sumele reţinute din pensia militară de serviciu, rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei militare de serviciu, raportat la prevederile art. 38 din Legea 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, începând cu data deschiderii drepturilor pensiei de serviciu, respectiv 31.08.2017, şi raportat la prevederile H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în M.O. nr. 41 din 13.01. 2023, art. 1 şi art. 2, conform gradului de Comandor (av) deţinut, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi a plătii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Totodată a solicitat şi obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea de către Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale a sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei de serviciu, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor de la art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, începând cu data deschiderii drepturilor pensiei de serviciu, respectiv 31.08.2017 şi aplicării H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în M.O. nr. 41 din 13.01.2023.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 635 din 18.05.2023 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Constanţa şi a fost declinată cauza în favoarea Curţii de Apel Constanţa, spre competentă soluţionare.

Pentru pronunţarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că cererea de chemare în judecată a fost formulată în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în contradictoriu cu pârâtele Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, ambele având calitatea de autorităţi publice centrale, astfel că, faţă de dispoziţiile art. 96 C. proc. civ. şi ale art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare aparţine curţii de apel.

Prin sentinţa civilă nr. 118 din 04.09.2023 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia de necompetenţă materială şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

S-a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curţe de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că obiectul principal al acţiunii este plata despăgubirilor la care se referă art. 9 din Legea nr. 554/2004 însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, competenţa funcţională aparţinând instanţei de contencios administrativ.

Curtea a reţinut însă că nu îi aparţine competenţa materială procesuală de soluţionarea acţiunii întemeiate pe prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004 întrucât obiectul acţiunii nu este reprezentat de anularea/contestarea unui act administrativ propriu - zis sau asimilat emis de o autoritate publică centrală, ci plata unor despăgubiri. A constatat că reclamantul nu a formulat o cerere la Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naţionale de recalculare a pensiei de serviciu şi nu şi-a îndreptat acţiunea împotriva refuzului acestei instituţii de a proceda la recalcularea pensiei în forma solicitată de reclamant. Reclamantul a solicitat despăgubiri, doar modul de calcul al acestora fiind legat de aplicarea prevederilor art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 554/2004 privind actualizarea pensiei.

În raport de aceste considerente, Curtea a reţinut că nu se pot aplica prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 pentru stabilirea competenţei, în acest caz, fiind incidente dispoziţiile art. 95 pct. 1 C. proc. civ., care stabilesc competenţa tribunalului ori de câte ori nu este dată prin lege în competenţa altei instanţe.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că obiectul cererii introductive îl reprezintă acordarea de despăgubiri în temeiul dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, indicat în mod expres de către reclamant în cuprinsul acţiunii, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G nr. 59/2017, reclamantul fiind nemulţumit că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 59/2017, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei de serviciu a cărui beneficiar este, astfel cum era reglementat de dispoziţiile art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015.

Raportat la scopul urmărit de către reclamant prin introducerea acestei acţiuni pe rolul instanţei de judecată, respectiv la obiectul acţiunii, constând în obligarea autorităţilor pârâte la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5), coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.

În speţă, este determinant criteriul rangului central al autorităţiilor publice pârâte (Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naţionale) faţă de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri şi obligarea la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială de soluţionare revenind secţiei de contencios administrativ a curţilor de apel.

În raport şi de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, Înalta Curte constată potrivit dovezilor de la dosar că reclamantul are domiciliul în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Constanţa, motiv pentru care reţine că instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în prima instanţă este Curtea de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale - UM 02505 Bucureşti în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.