Jurisdictional conflict for damages arising from unconstitutional pension contribution levy: central authority competence overrides value threshold

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 05.01.2023, sub nr. x/2023, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. şi L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Finanţelor şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale,

- repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuţiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoane fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, respectiv:

- obligarea pârâţilor la despăgubiri constând în plata unor sume egale cu sumele reţinute începând cu luna ianuarie 2022 din pensie, reţineri făcute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reţinere din pensie şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexat cu rata inflaţiei (art. 9 alin. (4)-(5) din Legea nr. 554/2004),

- obligarea pârâţilor la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din O.G. nr. 13/2011)

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 120 din 4 aprilie 2023, Curtea a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut instanţa, în esenţă, că obiectul acţiunii constă în obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale de a restitui sume reţinute cu titlu de contribuţie obligatorie pentru fondul naţional de asigurări sociale de sănătate prin punerea în aplicare a dispoziţiilor O.U.G. nr. 130/2021. Contribuţia de asigurări sociale de sănătate reţinută reclamanţilor face parte astfel din contribuţiile prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru care legea a prevăzut aplicarea criteriului valoric pentru stabilirea competenţei materiale.

Din interpretarea art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, rezultă că legiuitorul nu a instituit o competenţă materială a curţilor de apel în soluţionarea acţiunilor întemeiate pe acest text de lege, ci a stabilit că astfel de acţiuni sunt de competenţa instanţei de contencios administrativ competente, concluzia fiind că regulile de competenţă aplicabile sunt cele de drept comun în materia contenciosului administrativ, respectiv cele ale art. 10 din lege.

Faptul că, odată cu cererea de chemare în judecată, a fost invocată şi Decizia nr. 650/15.12.2022 a Curţii Constituţionale privind admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 130/202, nu face ca această împrejurare să se constituie în obiectul principal al acţiunii, cu consecinţa atragerii automate a competenţei curţii de apel, întrucât, deşi emană de la o autoritate publică centrală, Guvernul României, ordonanţele Guvernului nu sunt acte administrative supuse controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ, ci reprezintă acte normative cu putere de lege, adoptate în temeiul delegării legislative, în condiţiile art. 115 din Constituţia României.

Prin urmare, având în vedere că obiectul real al cererii deduse judecăţii, sume reprezentând contibuţii de asigurări sociale de sănătate, în condiţiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau dispoziţiei din ordonanţă, litigiul trebuie calificat ca un litigiu având ca obiect contribuţii dintre cele menţionate de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, consecinţa fiind aplicarea criteriului valoric în stabilirea instanţei competente material.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 11.05.2023, sub nr. x/2023.

Prin sentinţa civilă nr. 1397 din 13 septembrie 2023, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut instanţa faptul că obiectul principal al acţiunii nu este obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale de a restitui sume reţinute cu titlu de contribuţie obligatorie pentru fondul naţional de asigurări sociale de sănătate, ci repararea prejudiciului produs de Guvern prin adoptarea unei ordonanţe neconstituţionale.

Prin urmare, este indubitabil că o eventuală vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale reclamanţilor de către o autoritate centrală, precum şi obligarea unei autorităţi centrale la repararea prejudiciului, nu poate fi analizată şi stabilită decât de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, conform art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Constatând ivit conflict negativ de competenţă, Tribunalul, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia şi a suspendat cauza.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului de competenţă

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport cu hotărârile pronunţate şi cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reţine următoarele.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi cu prevederile legale incidente în materie.

Obiectul cererii introductive îl reprezintă acordarea de despăgubiri în temeiul dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, indicat în mod expres de către reclamanţi în cuprinsul acţiunii.

Reclamanţii sunt nemulţumiţi că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 130/2021, s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuţiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoane fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, considerându-se vătămaţi de aplicarea prevederilor art. XXIV pct. 13 din ordonanţa de urgenţă menţionată, iar, în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit, au solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Cererea de chemare în judecată priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ constatat neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Astfel, în raport cu scopul urmărit de către reclamanţi prin introducerea acţiunii şi cu obiectul acesteia, constând în obligarea autorităţilor pârâte la plata de despăgubiri, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.

În cauză, acţiunea fiind întemeiată pe art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autorităţii publice pârâte faţă de care reclamanţii au solicitat acordarea de despăgubiri, în situaţia în care prevederile ordonanţei de urgenţă au fost declarate neconstituţionale, competenţa materială de soluţionare revenind secţiei de contencios administrativ a curţilor de apel.

În consecinţă, în raport şi cu dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în prima instanţă este Curtea de Apel Craiova, domiciliile reclamanţilor aflându-se în circumscripţia teritorială a acesteia.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTEMOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. şi L. în contradictoriu cu pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărăii Naţionale (UM 02505), Guvernul României şi Ministerul Finanţelor în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.