Negative jurisdictional conflict: expiration of the deadline for raising territorial incompetence exceptions under Art. 131 Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia civilă, la data de 06.06.2023, reclamantul Sindicatul Naţional al Salariaţilor din Instituţiile Ministerului Muncii în numele şi pentru membrii de sindicat A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE. şi FF. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Casa Naţională de Pensii Publice şi Casa Judeţeană de Pensii Gorj,

- anularea adresei de răspuns nr. x/10.05.2022 şi a adresei nr. x/29.03.2022

- obligarea pârâtelor la stabilirea salariului (salariul de baza, inclusiv sporuri) la nivelul maxim cu cel pentru funcţii similare/echivalente, potrivit adresei Casei Naţionale de Pensii Publice nr. B3016/DB/04.11.2021 actualizată cu adresa nr. x/19.05.2022, cu privire la nivelul maxim de salarizare existent în plată la nivelul Casei Naţionale de Pensii Publice aparat propriu şi case teritoriale de pensii, corespunzător pe fiecare funcţie/grad/gradaţie în parte, coroborat cu prevederile art. 38 şi 39 alin. (1) şi alin. (4) din Legea cadru nr. 153/2017 şi a Deciziei nr. 8/08.02.2021 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României, referitoare la interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 39 alin. (4) raportat la art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările, şi completările ulterioare;

- obligarea pârâtelor la emiterea deciziilor de încadrare salarială conform prevederilor art. 38 şi 39 alin. (1) şi alin. (4) din Legea cadru nr. 153/2017 şi a Deciziei nr. 8/08.02.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu aplicarea nivelului maxim de salarizare al funcţiilor similare/echivalente la nivelul tuturor instituţiilor subordonate Casei Naţionale de Pensii Publice, pe 3 (trei) ani în urmă de la data prezentei, respectând astfel termenul general de prescripţie, în prezent şi pentru viitor;

- obligarea pârâtelor la recalcularea sporurilor prin raportare la noile salarii de bază astfel stabilite şi la plata diferenţelor salariate rezultate, cu respectarea termenului general de prescripţie;

- obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale, reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele cuvenite, actualizate în funcţie de coeficientul de inflaţie până la data efectivă a plăţii, precum şi plata dobânzii legale penalizatoare aferente acestor drepturi băneşti pe 3 (trei) ani în urmă, de la data prezentei şi până la data plăţii efective a acestora;

- obligarea pârâtelor la stabilirea echitabil şi nediscriminatoriu, a salariului la nivelul maxim pentru funcţii similare/echivalente, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, în care să includă şi majorările stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie alocate de ordonatorul de credite fondurile necesare pentru plata cu celeritate a acestora într-o singură tranşă pentru trecut pe 3 (trei) ani în urmă până în prezent, precum şi obligarea ia calcularea şi actualizarea salariului la nivelul maxim pentru viitor pornind de la grila anexată, precum şi virarea fondurilor necesare în acest sens de ordonatorul de credite competent,

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 51 din 27 ianuarie 2023, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de pârâta Casa Naţională de Pensii Publice prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

În esenţă, instanţa a reţinut dispoziţiile art. 366 şi art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 coroborate cu dispoziţiile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 şi faptul că domiciliile funcţionarilor publici reclamanţi, părţi în raportul juridic substanţial dedus judecăţii, se află în judeţul Gorj.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 26.06.2023.

Prin sentinţa civilă nr. 648 din 11 septembrie 2023, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei teritoriale, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă.

A reţinut instanţa că, în faţa Tribunalului Argeş, primul termen de judecată a fost fixat la 24 iunie 2022, când părţile au fost legal citate şi când instanţa a cordat un nou termen la 30 septembrie 2022 pentru comunicarea unor înscrisuri depuse de reclamanţi.

La al doilea termen de judecată din 30 septembrie 2022, s-a acordat un nou termen pentru a se comunica pârâţilor precizarea la acţiune depusă de reclamant.

La al treilea termen, din 25 noiembrie 2022, s-a amânat judecata la 13 ianuarie 2023 pentru a se comunica pârâţilor notele scrise depuse de reclamanţi.

La al patrulea termen de judecată, din 13 ianuarie 2023, Tribunalul Argeş a amânat pronunţarea pentru a se pronunţa asupra excepţiei necompetenţei teritoriale invocată de pârâţi, iar, prin sentinţa nr. 50 din 27 ianuarie 2023, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa.

Astfel, în raport cu dispoziţiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Tribunalul Gorj a apreciat că termenul din 24 iunie 2022 era primul termen la care Tribunalul Argeş putea să constate că nu este competent teritorial, fiind primul termen la care părţile au fost legal citate, când avea obligaţia să-şi verifice competenţa sub toate aspectele.

A avut în vedere instanţa şi cele reţinute prin Decizia nr. 31/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii cu privire la momentul şi efectele depăşirii momentului invocării excepţiei de necompetenţă. Prima instanţă iniţial învestită, în faţa căreia părţile au fost legal citate şi au pus concluzii, a rămas competentă a soluţiona litigiul, întrucât a fost depăşit termenul de invocare a excepţiei necompetenţei teritoriale (al patrulea termen de judecată).

Constatând ivit conflict negativ de competenţă, Tribunalul Gorj, în temeiul art. 135 şi art. 136 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia şi a suspendat cauza.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului de competenţă

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport cu hotărârile pronunţate şi cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reţine următoarele.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie momentul până la care putea fi invocată excepţia necompetenţei teritoriale.

Potrivit art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., "Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

De asemenea, conform art. 131 C. proc. civ.,

"(1) La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.

(2) În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuţia părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop."

Înalta Curte constată că, deşi excepţia a fost invocată în faţa primei instanţe, nu s-a respectat momentul până la care aceasta putea fi pusă în discuţia părţilor.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că în faţa Tribunalului Argeş primul termen de judecată, din 24 iunie 2022, a fost chiar primul termen la care părţile au fost legal citate şi puteau pune concluzii, în sensul art. 131 alin. (1) C. proc. civ.. La acest termen, instanţa a comunicat înscrisurile depuse la dosar de părţi, în vederea respectării principiului contradictorialităţii.

Abia la al patrulea termen, din 13 ianuarie 2023, după ce s-au acordat mai multe termene pentru comunicarea altor înscrisuri depuse de părţi, instanţa a pus în discuţie excepţia necompetenţei teritoriale invocată de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Gorj, a amânat pronunţarea şi a soluţionat excepţia la data de 27 ianuarie 2023 prin sentinţa civilă nr. 51/2023.

Din interpretarea art. 130 alin. (2) C. proc. civ., anterior citat, rezultă că, atâta timp cât excepţia nu a fost invocată de instanţă din oficiu sau de parte la primul termen de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită, soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta rămâne competentă teritorial să o soluţioneze, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă acţiunea ar atrage competenţa teritorială a altei instanţe.

O astfel de interpretare se impune şi în considerarea faptului că, în actuala reglementare, legiuitorul a urmărit o reformare a sistemului excepţiilor de necompetenţă în scopul declarat de asigurare a celerităţii soluţionării cauzelor.

În egală măsură, Înalta Curte reţine că textul art. 130 şi art. 131 C. proc. civ. se referă, ca termen limită pentru invocarea necompetenţei de ordine publică sau pentru verificarea din oficiu a competenţei de către instanţă, la "primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", singura excepţie pentru depăşirea acestui termen fiind cea prevăzută de art. 131 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Ca urmare, art. 131 alin. (2) C. proc. civ. reglementează un caz de excepţie de la regula verificării din oficiu a competenţei şi, implicit, a soluţionării excepţiei de necompetenţă la termenul arătat la alin. (1), respectiv atunci când sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare pentru stabilirea competenţei, sens în care se va acorda un singur termen. Or, în faţa Tribunalului Argeş nu s-a pus în discuţie şi nici nu a reieşit necesitatea unor lămuriri sau probe suplimentare pentru stabilirea competenţei, ci instanţa, la primul termen la care părţile au fost legal citate şi puteau pune concluzii, nu a verificat şi nu a stabilit competenţa şi nici nu a acordat un termen în acest sens, dispunând comunicarea către părţi a înscrisurile depuse la dosar.

De altfel, acest aspect a fost analizat şi de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin Decizia nr. 31/2019 avută în vedere de cea de-a doua instanţă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că excepţia necompetenţei teritoriale nu a fost soluţionată de prima instanţă învestită, Tribunalul Argeş, cu respectarea termenului imperativ stabilit de art. 131 C. proc. civ., rămânând competentă a judeca pricina.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă.

PENTRU ACESTEMOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Naţional al Salariaţilor din Instituţiile Ministerului Muncii pentru A. şi alţii în contradictoriu cu pârâtele Casa Naţională de Pensii Publice şi Casa Judeţeană de Pensii Gorj în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă complet specializat în contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.