Pension-injury damages claim assigned to Court of Appeal Constanța; central defendants displace value-based jurisdiction.

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 23.02.2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale,

- a se constata vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime cu privire la actualizarea şi indexarea pensiilor aflate în plată prin măsura adoptată la art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;

- obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015

- obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a MApN la actualizarea şi indexarea drepturilor de pensie, dacă nu interveneau modificările aduse prin O.U.G. nr. 59/2017, şi la repararea pagubelor cauzate, respectiv achitarea sumelor rezultate în plus în urma recalculărilor, majorate, actualizate şi indexate.

Prin acţiune, a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 79 alin. (1) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie.

În drept, a invocat art. 9 alin. (1), (4) şi (5) din Legea nr. 554/2004.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 669 din 23 mai 2023, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale ridicată din oficiu şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut instanţa dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi faptul că reclamantul urmăreşte obligarea unei autorităţi publice centrale (Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale) la plata unei sume de bani cu titlu de despăgubiri, cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 12.06.2023.

Prin sentinţa civilă nr. 196 din 7 septembrie 2023, Curtea a admis excepţia necompetenţei materiale ridicată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut instanţa că nu este competentă material a soluţiona acţiunea întemeiată pe prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, întrucât obiectul acţiunii nu este reprezentat de anularea/contestarea unui act administrativ propriu-zis sau asimilat emis de o autoritate publică centrală, ci plata unor despăgubiri.

Reclamantul nu a formulat o cerere la Casa de pensii sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naţionale de recalculare a pensiei de serviciu şi nu şi-a îndreptat acţiunea împotriva refuzului acestei instituţii de a proceda la recalcularea pensiei în forma solicitată prin acţiune, ci a solicitat despăgubiri, doar modul de calcul al acestora fiind legat de aplicarea prevederilor art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind actualizarea pensiei.

A apreciat Curtea că nu se poate reţine că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se pot aplica fără a exista şi ipoteza premisă, respectiv un act administrativ contestat sau un litigiu privind taxele şi impozitele, în acest caz fiind incidente dispoziţiile art. 95 pct. 1 C. proc. civ., care stabilesc competenţa tribunalului ori de câte ori nu este dată prin lege în competenţa altei instanţe.

Constatând ivit conflict negativ de competenţă, Curtea a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului de competenţă

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport cu hotărârile pronunţate şi cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reţine următoarele.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.

Obiectul cererii introductive îl reprezintă acordarea de despăgubiri în temeiul dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, indicat în mod expres de către reclamant în cuprinsul acţiunii, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017.

Reclamantul este nemulţumit că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 59/2017, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei de serviciu al căror beneficiar este, astfel cum era reglementat de dispoziţiile art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, considerându-se vătămat de aplicarea prevederilor art. VII din ordonanţa de urgenţă menţionată, iar, în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit, a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004. Cererea de chemare în judecată priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

În raport cu scopul urmărit de către reclamant prin introducerea acţiunii şi cu obiectul acesteia, constând în obligarea autorităţilor pârâte la plata de despăgubiri, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.

Reclamantul, socotindu-se vătămat în drepturile şi interesele sale legitime, a solicitat obligarea autorităţilor la repararea prejudiciului, astfel că, acţiunea fiind întemeiată pe art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autorităţiilor publice pârâte (Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale) faţă de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri în situaţia în care prevederile ordonanţei de urgenţă vor fi declarate neconstituţionale, competenţa materială de soluţionare revenind secţiei de contencios administrativ a curţilor de apel.

În consecinţă, în raport şi cu dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în prima instanţă este Curtea de Apel Constanţa, domiciliul reclamantului aflându-se în circumscripţia teritorială a acesteia.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTEMOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 octombrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.