ASF fine for AFIA violation: exclusive jurisdiction of Bucharest Court of Appeal affirmed via special law

Şedinţa publică din data de 24 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 09.03.2023, sub număr de dosar x/2023 reclamanta A. chemat în judecată pârâta AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea Deciziei A.S.F. nr. 105 din 03.02.2023, publicată în Buletinul A.S.F. aferent perioadei 01.02.2023/03.02.2023, paginile 23-24, pentru motivele prezentate în cadrul cererii.

În subsidiar, în cazul în care primul petit va fi găsit ca nefondat, solicită înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea "avertisment", conform celor prezentate în prezenta contestaţie.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 1227 pronunţată la data de 07.07.2023 în dosar nr. x/2023 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocate din oficiu şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov.

Pentru a pronunţa această soluţie Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a reţinut, în esenţă că prezenta cauză are ca obiect anularea unei decizii emise de ASF în exercitarea atribuţiilor specifice prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. a) şi d) şi art. 3 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 93/2012, astfel cum rezultă din preambulul actului atacat, respectiv Decizia nr. 105 din 03.02.2023.

Relevante sub aspectul competenţei de soluţionare a cauzelor ce privesc deciziile şi orice alte acte administrative emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară sunt dispoziţiile art. 213 din O.U.G. nr. 93/2012, care stabilesc regula de principiu conform căreia actele emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară se contestă conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Or, potrivit art. 10 alin. (3) din legea nr. 554/2004, "reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său (…)". Norma legală anterior citată instituie o competenţă teritorială exclusivă, şi nu alternativă aşa cum pârâta a susţinut în concluziile puse în faţa instanţei la termenul din 23-06.2023.

Cum în speţă reclamanta este o persoana fizică, cu domiciliul în Municipiul Braşov, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii este Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ.

Ca urmare a declinării competenţei, dosarul a fost înregistrat la data de 11.08.2023 pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub acelaşi număr unic de dosar, respectiv sub nr. x/2023.

Hotărârea Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 129/2023 pronunţată la data de la 25 septembrie 2023 Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis la rându-i excepţia necompetenţei teritoriale invocată de pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal a reţinut, în esenţă că, dispoziţiile O.U.G. nr. 93/2012 nu pot fi avute în vedere pentru determinarea competenţei teritoriale a instanţei, în condiţiile normei de trimitere inserată la art. 213 din acest act normativ, deoarece actul în litigiu vizează aplicarea unor norme speciale, art. 51 alin. (2) lit. b) coroborat cu art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 74/2015, acte pentru care legiuitorul, în anul 2022, prin Legea nr. 237 din 19 iulie 2022, a stabilit o competenţă teritorială exclusivă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Prin urmare, în raportul dintre art. 213 din O.U.G. nr. 93/2012, norma generală de reglementare a activităţii pârâtei Autoritatea de Supraveghere Financiară şi art. 57 alin. (2) din Legea nr. 74/2015, norma specială în domeniul activităţii administratorilor de fonduri de investiţii alternative, Curtea constată că prevalează dispoziţiile normei speciale - Legea 74/2015, în temeiul principiului "specialia generalibus derogant" (norma specială derogă de la norma generală).

În plus, a mai constatat Curtea de Apel Braşov că această normă specială este, din punct de vedere cronologic, ulterioară normei generale, astfel că şi acest aspect susţine interpretarea de mai sus.

În consecinţă, reţinând ca fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 57 alin. (2) teza I din Legea nr. 74/2015, Curtea de Apel Braşov a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară şi, în consecinţă, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Analizând prezentul conflict negativ de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate, de obiectul litigiului şi de normele legale incidente cauzei, Înalta Curte stabileşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

În speţă, conflictul priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei şi s-a ivit în soluţionarea cauzei în primă instanţă.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că instanţa de contencios administrativ a fost sesizată cu contestaţia formulată de către reclamanta A., în temeiul art. 57 alin. (2) teza I din Legea nr. 74/2015, cu modificările şi completările ulterioare, împotriva Deciziei A.S.F. nr. 105/03.02.2023, prin care reclamanta, în calitate de secretar al Consiliului de Supraveghere al B. S.A., în urma controlului periodic efectuat de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, a fost sancţionată de această pârâtă cu amendă în sumă de 5.600 RON, contravenţia şi temeiul juridic concret al sancţiunii dispuse fiind reglementate de art. 51 alin. (1) şi (2) lit. b), art. 52 alin. (1) lit. a), art. 54, art. 55 şi art. 56 alin. (1) din Legea nr. 74/2015.

În petitul contestaţiei s-a solicitat anularea Deciziei A.S.F. nr. 105 din 03.02.2023, publicată în Buletinul A.S.F. aferent perioadei 01.02.2023/03.02.2023, paginile 23-24, pentru motivele prezentate în cadrul cererii.

În subsidiar, în cazul în care primul petit va fi găsit ca nefondat, reclamanta a solicitat înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea "avertisment".

Analizând actul administrativ ce face obiectul judecăţii, constată Înalta Curte că, astfel cum în mod corect a reţinut Curtea de Apel Braşov, deşi în preambulul Deciziei A.S.F. nr. 105/03.02.2023 sunt indicate o serie de dispoziţii ale O.U.G. nr. 93/2012 (art. 2 alin. (1) lit. a) şi d), art. 3 alin. (1) lit. c) şi d), art. 5 lit. a) art. 6 alin. (1) şi (3), art. 7 alin. (2), art. 14, art. 212 alin. (4) şi art. 27), toate aceste norme sunt redate pentru a justifica, de fapt, competenţa administrativă a pârâtei Autoritatea de Supraveghere Financiară de întocmire a actului în litigiu, raportarea fiind făcută de emitenta pârâtă la actul normativ ce reglementează, la modul general, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară (O.U.G. nr. 93/2012) şi, implicit, la competenţele generale ale acestei instituţii.

Dispoziţiile O.U.G. nr. 93/2012 nu pot fi însă reţinute pentru determinarea competenţei teritoriale a instanţei, în condiţiile normei de trimitere inserată la art. 213 din acest act normativ, deoarece actul în litigiu vizează aplicarea unor norme speciale, respectiv art. 51 alin. (2) lit. b) coroborat cu art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 74/2015, acte pentru care legiuitorul, în anul 2022, prin Legea nr. 237 din 19 iulie 2022, a stabilit o competenţă teritorială exclusivă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Înalta Curte constată că Legea nr. 74/2015 privind administratorii de fonduri de investiţii alternative, conform art. 1, "stabileşte normele în materie de autorizare, desfăşurare a activităţii şi transparenţă ale administratorilor de fonduri de investiţii alternative, denumiţi în continuare AFIA, care administrează şi/sau distribuie în România titluri de participare ale unor fonduri de investiţii alternative, denumite în continuare FIA".

Prevederile art. 51 alin. (2) din Legea nr. 74/2015 stabilesc faptele ce reprezintă contravenţie "săvârşite de către AFIA, FIA autoadministrate, depozitarii FIA şi/sau de către membrii consiliului de administraţie ori ai consiliului de supraveghere ai AFIA ori FIA autoadministrat, directorii sau membrii directoratului AFIA ori FIA autoadministrat şi reprezentanţii compartimentului de control intern ai unui AFIA ori FIA autoadministrat, precum şi de către persoanele fizice care exercită funcţii de conducere ori exercită cu titlu profesional activităţi reglementate de prezenta lege, în funcţie de obligaţiile aflate în sarcina lor, conform prezentei legi".

De asemenea, art. 57 alin. (2) din Legea nr. 74/2015, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 237 din 19 iulie 2022, stabileşte că "prin derogare de la prevederile art. 7 alin. (1) şi art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, actele administrative adoptate de A.S.F. conform prevederilor prezentei legi sau pentru aplicarea regulamentelor adoptate la nivelul Uniunii Europene în domeniile prevăzute de prezenta lege, motivate în mod corespunzător, pot fi atacate, în termen de 30 de zile de la data comunicării, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal. Actul administrativ individual prin care A.S.F. aplică sancţiunea cu amendă constituie titlu executoriu."

În acest context prevederile legale speciale, derogatorii, prin care se stabileşte competenţa materială şi teritorială exclusivă în materia soluţionării acţiunilor formulate împotriva actelor administrative individuale de sancţionare emise de către ASF în domeniul pieţei de capital, în sfera de activitate a administratorilor de fonduri de investiţii sunt dispoziţiile art. 57 alin. (2) din Legea nr. 74/2015.

De altfel, chiar în dispozitivul Deciziei nr. 105/03.02.2023 emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară, la articolul 3 se menţionează că " împotriva prezentei decizii, d-na A. poate formula contestaţie la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la data comunicării, conform art. 57 alin. (2) teza I din Legea nr. 74/2015, cu modificările şi completările ulterioare. Prezenta decizie este executorie, iar contestaţia nu suspendă executarea".

Astfel, având în vedere obiectul acţiunii, ce constă în contestaţia formulată de reclamanta A. împotriva Deciziei ASF nr. 105/03.02.2023, (ce reprezintă un act administrativ individual de sancţionare) precum şi dispoziţiile art. 57 alin. (2) din Legea nr. 74/2015, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 237 din 19 iulie 2022, aceasta fiind norma specială în domeniul activităţii administratorilor de fonduri de investiţii alternative, ce prevalează dispoziţiilor normei generale, reprezentate de art. 213 din O.U.G. nr. 93/2012, ce reglementează activitatea pârâtei Autoritatea de Supraveghere Financiară, în temeiul principiului " specialia generalibus derogant", Înalta Curte, în regulator de competenţă, va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 57 alin. (2) teza I din Legea nr. 74/2015, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 237 din 19 iulie 2022, va stabili competenţa teritorială de soluţionare în primă instanţă a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 24 octombrie 2023.