Nullity of Extraordinary Appeal for Failure to Formulate Specific Legal Grounds Against Suspension of Immigration Authority's Refusal

Şedinţa publică din data de 24 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 30.05.2023 sub dosar nr. x, reclamanţii A. şi .C. B. S.R.L. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Bacău anularea deciziei nr. x/SpI Bc/CA Bacău din 26.04.2023 emisă de către Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Bacău, obligarea pârâtei la eliberarea avizului de angajare în muncă/emiterea unui nou permis de şedere, ca lucrător permanent pentru cetăţeanul din Bangladesh, A., ca urmare a schimbării angajatorului, precum şi suspendarea efectelor deciziei contestate.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 72/3023 din 22 iunie 2023, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare a deciziei de refuz a eliberării avizelor de angajare pe teritoriul României nr. x/Spl Bc din data de 26.04.2023 formulată de reclamanţii A., şi S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Bacău, ca nefondată.

Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 72/3023 din 22 iunie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au declarat apel reclamanţii A. şi S.C. B. S.R.L., invocând generic dispoziţiile Legii nr. 554/2004 " precum şi orice alte dispoziţii invocate în cuprinsul prezentei cereri".

Solicită astfel admiterea apelului şi modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul suspendării efectelor deciziei nr. x/SpI Bc/CA Bacău din 26.04.2023 emisă de către Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Bacău.

În dezvoltarea motivelor de recurs susţin reclamanţii că, în fapt, prin sentinţa nr. 72/2023 a Curţii de Apel Bacău s-a dispus respingerea cererii de suspendare a deciziei de refuz a eliberării avizului de angajare pe teritoriul României nr. x din 26.04.2023. Se arată în cuprinsul hotărârii atacate că actul administrativ a cărui suspendare se solicită nu conţine vreo dispoziţie susceptibilă de a fi executată şi că reclamantul A. ar avea oricum alte mecanisme de protecţie prevăzute de legislaţia naţională, aspecte cu care recurenţii susţin că nu sunt de acord.

În continuare arată că, după cum au susţinut şi prin cererea iniţială şi prin înscrisurile depuse, situaţia de muncă legală legală, de şedere a reclamantului A. a fost una aparte, neavând parte de sprijinul fostului angajator, ba chiar a fost împiedicat şi i s-au adus atingeri grave drepturilor şi intereselor legitime, prin aceea că fostul angajator a dispărut practic cu actele mele originale şi nu a depus la timp, in mod legal, cererea pentru emiterea unui permis nou de şedere.

Prin refuzul de eliberare a avizului de angajare pe teritoriul României nu s-a ţinut cont de situaţia particulară a sa, astfel cum a fost argumentată şi motivată cu toate înscrisurile depuse. Intimata nu a efectuat minime verificări faţă de situaţia prezentată, faţă de| vechiul angajator, nu a sancţionat inactivitatea şi neglijenţa acestuia în a întreprinde obligaţiile | asumate potrivit dispoziţiilor legale şi nu a efectuat cercetări pentru a concluziona faptul că situaţia legală vizând şederea subsemnatului a fost una incertă, provocată de lipsa de diligentă vi a angajatorului, situaţie atipică faţă de cele prevăzute de articolele de lege invocate în decizia contestată.

Astfel, susţin cu reclamantului A. i s-a creat o pagubă, actul administrativ emis de către intimată, chiar dacă nu are valoarea juridică a unei decizii de returnare, reţine faptul că situaţia şederii sale pe teritoriul României ar fi fost ilegală şi ar putea sta la baza unei eventuale decizii de returnare. Din această perspectivă, consideră că cererea de suspendare formulată este întemeiată şi se impunea a fi admisă de instanţă.

Chiar dacă, aşa cum a arătat şi instanţa, suspendarea acestui act nu ar avea drept consecinţă automată eliberarea avizului de angajare, având în vedere situaţia sa particulară, este relevantă suspendarea efectelor oricărui act ce constată o eventuală şedere ilegală pe teritoriul României.

Aceasta cu atât mai mult cu cât legea nu prevede posibilitatea reclamantului A. de a solicita prelungirea perioadei de şedere ori eliberarea avizului de angajare, toate acestea fiind responsabilitatea angajatorului sau potenţialului angajator.

Or, situaţia "ilegală" în care s-ar fi aflat şi care a fost reţinută în actul administrativ a cărui suspendare au solicitat-o este rezultatul culpei exclusive a fostului angajator, C. S.R.L..

Consideră că, atât timp cât recurentul nu putea întreprinde niciun demers pentru a-şi clarifica situaţia este injust să suporte toate consecinţele legate de reaua credinţă a acestei societăţi.

În ceea ce priveşte existenţa altor mecanisme de protecţie prevăzute de legiuitorul român, consideră că la acest moment şi în această situaţie, acestea nu există ori nu sunt la îndemâna. Având în vedere faptul că cererea de suspendare a fost respinsă din considerentele arătate anterior, existenţa posibilităţii formulării unei contestaţii împotriva unei eventuale decizii de returnare nu reprezintă un mecanism de protecţie accesibil la acest moment pentru reclamantul A., iar acesta ar trebui să aştepte ca situaţia sa să se înrăutăţească şi abia ulterior să poată apela la alte mecanisme de protecţie, ori o astfel de aşteptare este improprie unui stat ce a permis unor cetăţeni străini să lucreze pe teritoriul său şi care pretinde că le asigură o anumită protecţie acestora.

Având în vedere aceste considerente, reclamanţii solicită admiterea prezentei cereri de apel, modificarea în tot a hotărârii atacare, în sensul suspendării efectelor deciziei nr.

nr. x/SpI Bc/CA Bacău din 26.04.2023 emisă de către Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Bacău.

Apărările intimatei-pârâte

Intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Bacău, nu a formulat întâmpinare împotriva recursului promovat de reclamant, deşi "cererea de apel" astfel formulată de reclamanţi, i-a fost comunicată în termenul legal.

Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 06.09.2023, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 24 octombrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La acest termen de judecată Înalta Curte a recalificat calea de atac formulată ca fiind recurs şi, din oficiu, a invocat excepţia nulităţii.

Luând act de solicitarea recurenţilor - reclamanţi de judecare a cauzei în lipsă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise reţinând cauza spre soluţionare, urmând a analiza mai întâi excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu şi, în subsidiar, eventual, fondul recursului ce face obiectul pricinii dedusă judecăţii.

Soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte o apreciază ca fiind întemeiată, raportat la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., reţinând următoarele:

Argumentele de fapt şi de drept relevante.

În cauză, reclamanţii A. şi S.C. B. S.R.L. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Bacău anularea deciziei nr. x/SpI Bc/CA Bacău din 26.04.2023 emisă de către Serviciul pentru Imigrări al Judeţului Bacău, obligarea pârâtei la eliberarea avizului de angajare în muncă/emiterea unui nou permis de şedere, ca lucrător permanent pentru cetăţeanul din Bangladesh, A., ca urmare a schimbării angajatorului, precum şi suspendarea efectelor deciziei contestate.

Ca urmare a respingerii cererii de suspendare a deciziei de refuz a eliberării avizelor de angajare pe teritoriul României nr. x/Spl Bc din data de 26.04.2023, de către prima instanţă, reclamanţii A. şi .C. B. S.R.L. a declarat " apel" şi, invocând generic dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a reluat o parte din motivele de nelegalitate invocate în cadrul acţiunii de fond, fără a formula critici la adresa hotărârii recurate.

Examinând cererea de recurs, din perspectiva îndeplinirii condiţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui text de lege:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Reţine astfel Înalta Curte că recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Analizând cererea de recurs din perspectiva dispoziţiilor mai sus menţionate, se constată că recursul, generic întemeiat în drept pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, nu conţine critici care să poată fi încadrabile în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În esenţă, recurenţii- reclamanti formulează critici ce vizează nelegalitatea emiterii deciziei contestate, respectiv refuzul eliberării avizelor de angajare pe teritoriul României, în condiţiile în care motivul pentru care prima instanţă a respins cererea de suspendare ce face obiectul prezentei judecăţi l-a constituit faptul că actul administrativ asimilat nu conţine nici o dispoziţie susceptibilă de a fi executată iar o soluţie de suspendare a adresei nr. x/26.04.2023, intitulată de reclamanţi " decizie" nu conduce în mod automat la eliberarea avizului de angajare în muncă.

Aşadar, în condiţiile în care prin calea de atac promovată reclamanţii s-au limitat a reitera aspecte de nelegalitate ale refuzului eliberării avizului de angajare pe teritoriul României, fără a combate raţionamentul primei instanţe, ce a respins cererea de suspendare pe considerentul că procedura suspendării executării nu este aplicabilă refuzului autorităţii publice de a emite un anumit act administrativ iar eventuala suspendare a " deciziei de refuz a eliberării avizelor de angajare nr. x din 26.04.2023" nu are drept consecinţă eliberarea respectivului aviz, Înalta Curte constată că susţinerile recurenţilor nu reprezintă veritabile critici împotriva sentinţei recurate şi, ca atare, nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea, simpla expunere a unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, nefiind suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, având în vedere că, din ansamblul criticilor formulate nu se desprind argumentele ce susţin nelegalitatea hotărârii de fond, instanţa de control judiciar neputând încadra susţinerile părţii în vreunul din motivele de nelegalitate strict şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Constată, aşadar, Înalta Curte că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor formulate, în raport cu soluţia primei instanţe iar motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Ori, în practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de Codul anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

În speţa de faţă, însă, Înalta Curte constată că recurenţii-reclamanţi nu au formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă unuia din motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aptă să conducă la casarea hotărârii recurate.

Obligaţia de motivare presupune indicarea în concret a criticilor neanalizate, a normei de drept material aplicabile în speţă şi a modului în care aceasta a fost încălcată sau greşit aplicată la situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, or, recurenţii nu au indicat niciun element de natură a contura incidenţa cel puţin a unui motiv de casare din cele prevăzute limitativ de norma legală anterior menţionată.

Lecturând cererea de recurs, Înalta Curte nu a putut identifica în cadrul acesteia critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa de fond, recurenţii neexpunând în ce constă nelegalitatea hotărârii, care sunt normele de drept încălcate sau aplicate greşit de instanţa de fond şi necombătând în vreun fel raţionamentul acesteia, motiv pentru care instanţa de recurs nu poate exercita controlul judiciar.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Soluţia de anulare a recursului nu aduce atingere Constituţiei României, care prevede exercitarea căilor de atac în condiţiile prevăzute de lege, şi nici Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, care prevede dreptul la un singur grad de jurisdicţie în materie civilă (art. 6 par. 1 CEDO şi care are prioritate de aplicare faţă de dreptul generic la un remediu efectiv prev. de art. 13 din Convenţie), referirea la "recurs" neputând fi în niciun caz înţeleasă ca referindu-se la calea de atac de reformare a recursului din dreptul intern, înţelesul corect al acestei noţiuni fiind acela de "remediu".

Este evident că motivele de nelegalitate trebuie să îmbrace forma unor critici concrete aduse acesteia, a unor aspecte referitoare la modul de aplicare a legii de către prima instanţă la situaţia concretă, nicidecum nu pot fi formulate sub forma unor susţineri generale, pur teoretice, din care instanţa de recurs să poată deduce anumite aspecte neprecizate expres de recurent, legate de nelegalitatea hotărârii.

Conform art. 488 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-8.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8, motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate iar textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Raportat la aceste considerente teoretice, Înalta Curte constată că recurenţii-reclamanţi nu au formulat nicio critică concretă împotriva hotărârii recurate, respectiv nu au menţionat critici punctuale pe aspectele reţinute în considerentele sentinţei recurate, susţinerile referitoare la situaţia de fapt neputându-se încadra în niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute strict şi limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în condiţiile în care recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac.

Reţinând astfel că, prin cererea de recurs nu a fost formulată nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute strict şi limitativ la dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constatând nulitatea recursului.

Soluţia instanţei de recurs. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse şi reţinând că recurenţii-reclamanţi nu s-au conformat exigenţelor cerute de lege şi nu au formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, admiţând excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va constata nul recursul formulat de reclamanţii A. şi S.C. B. S.R.L., făcând aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de reclamanţii A. şi S.C. B. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 72/2023 din data de 22 iunie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 24 octombrie 2023.