Transfer refusal upheld; prosecutor's challenge rejected as unfounded.

Şedinţa publică din data de 24 octombrie 2023

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecare înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 13.06.2023, sub număr unic de dosar x/2023, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 406 emisă la data de 4 aprilie 2023 a secţiei pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând anularea acesteia şi obligarea intimatului la emiterea unui hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor.

În motivarea contestaţiei, contestatoarea a susţinut, în esenţă, că numărul procurorilor care solicită transferul este mai mare decât numărul posturilor vacante şi examinând comparativ situaţia acestora a dat eficienţă celor menţionate în avizul nefavorabil emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor. Totodată s-a avut în vedere că celelalte două colege (cărora le-au fost admise cererile de transfer la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor) funcţionează deja în cadrul acestei unităţi de parchet unde solicită transferul, fiind delegate.

Apreciază că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea prevederilor legale în materia transferului magistraţilor şi cu exces de putere.

Arată faptul că în sesiunea de transfer a procurorilor din perioada februarie- aprilie 2023 - 1 etapă, au fost formulate un număr de 10 cereri de transfer la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor fiind admise 2 cereri respectiv o cerere a unei colege de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea şi o cerere a unei colege de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleşd.

Contestatoarea invocă criteriile menţionate la art. 193 din Legea nr. 303/2022 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor şi arată că admiterea/respingerea cererilor de transfer trebuie să ţină cont de acestea, iar în măsură în care sunt mai multe cereri concurente trebuie soluţionate simultan printr-o analiză comparativă urmând a se da prioritate cererilor care îndeplinesc cele mai multe criterii de admitere.

Este de observat că textul de lege nu prevede o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situaţia instanţelor/parchetelor implicate în procedură, cât şi la criteriile de ordin personal, pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit şi drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin hotărârea administrativă.

În ce priveşte primul criteriu, arată faptul că cererea sa a fost avizată favorabil de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea. Totodată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a emis un punct de vedere favorabil transferului.

În ce priveşte Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, acesta a emis un aviz nefavorabil transferului, însă potrivit disp. art. 192 lit. a) din lege ceea ce trebuie avut în vedere la soluţionarea cererii de transfer sunt motivele cuprinse în avize şi nu verdictul de favorabil/nefavorabil transferului.

Motivele care au stat la baza avizului emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor au vizat preponderent aspecte legate de activitatea Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea în condiţiile în care prim procurorul acestei unităţi de parchet a emis un aviz favorabil transferului în ceea o priveşte pe contestatoare. Astfel s-a avut în vedere că această unitate de parchet avea în stoc (dosare nesoluţionate la finalul anului 2022) un număr de 7894 de dosare. Acest număr de dosare nu este mare având în vedere această unitate de parchet. Pe de altă parte, raportat la dificultatea de ocupare a posturilor vacante la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, această unitate de parchet este foarte atractivă posturile vacante ocupându-se imediat, în sesiunea de transfer februarie- aprilie 2023 fiind depuse un număr de 12 cereri de transfer în prima etapă pentru un singur post.

În ce priveşte argumentul că avea în supraveghere un număr de 484 de dosare penale, acesta nu reprezintă un număr mare de dosare avându-se în vedere activitatea sa în cadrul acestei unităţi de parchet, sens în care prezintă numărul de dosare şi rechizitorii din fiecare an de activitate, situat peste media de activitate pe procuror în cadrul acestei unităţi de parchet.

În ce priveşte cele 17 lucrări restante, acestea sunt în număr mic raportat la activitatea sa şi puteau fi finalizate în interval de cel mult o săptămână (în intervalul cuprins de la data admiterii cererii de transfer şi până la data intrării în vigoare a hotărârii de transfer), astfel încât nu era un argument pentru respingerea cererii mele.

Adoptând raţionamentul motivelor cuprinse în avizul nefavorabil al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, contestatoarea n-o să îndeplinească niciodată criteriile pentru a fi transferată deoarece tot timpul va avea de soluţionat dosarele penale aflate în supraveghere.

Menţionează faptul că este la a III-a cerere de transfer, anterioarele două fiind respinse avându-se în vedere acelaşi aviz negativ din partea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor.

În ceea ce priveşte celelalte două cereri de transfer concurente, arată că pentru colega de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleşd a emis un aviz favorabil însă cu observaţii în condiţiile în care de la această unitate de parchet mai existau două cereri de transfer subliniindu-se că această unitate de parchet nu este atractivă, existând riscul neocupării posturilor vacante aflate în schemă.

În ceea ce priveşte criteriile de la art. 191 lit. d), e) şi f) din lege, arată că are o vechime în funcţia de procuror de 12 ani şi 2 luni, colega de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea are o vechime de 11 ani şi o lună în funcţia de procuror, iar colega de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleşd are o vechime în funcţia de procuror de 9 ani şi 10 luni.

De asemenea, are o vechime neîntreruptă în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea de 9 ani şi 2 luni, colega de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea are o vechime de 7 ani şi 9 luni la aceeaşi unitate de parchet, iar colega de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleşd are o vechime de 6 ani şi 9 luni în această unitate de parchet.

Totodată, are o vechime în gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă tribunal de 5 ani şi 3 luni, iar celelalte două colege au fiecare o vechime de 4 ani şi 4 luni în acest grad profesional.

În altă ordine de idei, pentru a admite cele două cereri de transfer concurente, intimata a dat eficienţă unui criteriu neprevăzut de lege, respectiv cel al delegării la unitatea de parchet unde se solicită transferul, instituţie ce trebuie privită doar din perspectiva ocupării sau nu a locurilor vacante, iar nu din perspectiva priorităţii la transfer a procurorilor care au fost delegaţi să desfăşoare activitatea la parchetul unde doresc să se transfere. Deşi scopul asigurării continuităţii şi al diminuării efectelor negative ale fluctuaţiei de personal, expus de CSM în hotărâre, are caracter legitim. îndeplinirea acestui scop nu poate fi urmărită prin încălcarea prevederilor legale în materia transferului, respectiv prin crearea unei situaţii preferenţiale la transfer procurorilor delegaţi în cadrul unităţii de parchet unde doresc transferul.

Înlăturând din analiza cererilor de transfer criteriul avut în vedere de intimatul CSM. referitor la existenţa delegării la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, precum şi cel referitor la avizul negativ al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor (în condiţiile în care motivele se refereau la activitatea Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, iar prim procurorul acestei unităţi de parchet, pentru acelaşi motive a avizat favorabil cererea sa de transfer) arată că cererea sa întrunea mai multe criterii de admitere a transferului faţă de cererile concurente astfel că soluţia de respingere a cererii sale s-a făcut cu greşita aplicare a legii şi cu exces de putere.

Precizează totodată că potrivit actualei legislaţii este posibilă doar promovarea efectivă (promovarea pe loc fiind suspendată până la data de 3 1.12.2025 conform art. 284 alin. (5) din Legea 303/2022), aceasta impunând condiţia funcţionării o perioadă la unitatea de parchet inferioară. Or, negându-i-se în repetate rânduri transferul la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, îi este afectată cariera în sensul că nu poate să se înscrie la concursul privind promovarea efectivă pentru a obţine gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă curtea de apel în condiţiile art. 127 şi art. 128 alin. (3) din Legea 303/2022.

2. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a contestaţiei formulate de reclamanta A., susţinând în esenţă că Hotărârea secţiei pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 406/04.04.2023 respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura dispusă a fost în mod exhaustiv şi adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Intimata arată că art. 192 din Legea nr. 303/2022 nu stabileşte o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, revenind, aşadar, secţiei pentru procurori atribuţia de a analiza incidenţa fiecăruia dintre acestea prin prisma raportului dintre interesul individual şi cel general.

Secţia pentru procurori a analizat în mod coroborat şi unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, reţinând ca fiind determinante motivele expuse în avizul nefavorabil emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, precum şi volumul de activitate şi situaţia de personal a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.

Astfel, secţia pentru procurori a analizat coroborat şi unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, inclusiv motivele de ordin personal şi profesional invocate în cerere, în cauza de faţă fiind însă determinant volumul de activitate al parchetului de la care s-a solicitat transferul, faptul că, în raport cu numărul cererilor de transfer formulate de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea (8 solicitări) nu puteau fi admisă decât o cerere de transfer de la această unitate de parchet, precum şi faptul că, în raport cu motivele expuse în avizul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, conducerea acestuia apreciind că era oportună admiterea altor cereri de transfer, respectiv cele formulate de doamna procuror B. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea şi de doamna procuror C. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleşd.

Secţia pentru procurori a analizat în mod efectiv aspectele invocate de contestatoare - vechimea ca procuror, vechimea în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea şi vechimea în grad profesional corespunzător parchetului de pe lângă tribunal, care au fost coroborate cu datele obiective privind situaţia posturilor, încărcătura pe procuror şi pe schemă de la parchetele implicate în procedura transferului, precum şi necesitatea asigurării bunei funcţionări a acestora, apreciind că motivele invocate de reclamantă în susţinerea cererii de transfer nu reprezentau situaţii excepţionale apte să determine inversarea raportului de preeminenţă dintre interesul public şi interesul privat.

În mod corect secţia pentru procurori a apreciat că aspectele de ordin personal şi profesional invocate de reclamantă în susţinerea cererii de transfer nu puteau prevala faţă de interesele unităţii de parchet de la care aceasta provenea, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcţionări şi echilibrarea volumului de muncă, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale parchetului de la care se solicita transferul şi interesele private ale solicitantului.

Criteriul vechimii reprezintă doar unul dintre criteriile legale de transfer prevăzute în cadrul art. 192 din Legea nr. 303/2022. Avizele comunicate de parchetele implicate sunt cuprinse printre criteriile prevăzute de lege, se solicită în mod obligatoriu de Consiliu, potrivit art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 şi sunt consultative, fiind relevante în adoptarea unei soluţii cu privire la cererile de transfer formulate de magistraţi.

În cauză, în mod corect secţia pentru procurori a avut în vedere şi a dat prioritate avizului nefavorabil emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor faţă de rolul însemnat al conducătorilor parchetelor de pe tribunale în gestionarea optimă a resurselor umane din cadrul unităţilor de parchet subordonate, aceştia beneficiind de o viziune de ansamblu a situaţiei de personal a parchetelor arondate. Mai mult, acest criteriu legal a fost analizat prin coroborare cu alte criterii legale relevante, precum volumul de activitate şi schema de personal ale unităţii de parchet de la care s-a solicitat transferul şi motivele invocate în susţinerea cererii.

În ceea ce priveşte susţinerile reclamantei referitoare la transferul altor două colege la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor (de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea şi, respectiv, de la parchetul de pe lângă Judecătoria Aleşd), arată că ambele cereri au fost avizate favorabil de parchetul la care se solicita transferul, astfel încât din această perspectivă, cele două solicitări au fost considerate prioritare.

Referitor la susţinerea reclamantei potrivit în soluţionarea cererii sale de transfer s-ar fi dat eficienţă unui criteriu neprevăzut de lege, respectiv cel al delegării la unitatea de parchet unde se solicită transferul, arată că acest aspect a fost reţinut numai adiacent în cadrul Hotărârii nr. 406/4.04.2023, considerentele principale care au condus la admiterea cu prioritate a altor cereri de transfer fiind cele referitoare la existenţa avizelor favorabile în raport cu situaţia doamnei procuror A., acestea fiind criterii legale prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022.

În consecinţă, în cauză nu se conturează ipoteza excesului de putere la adoptarea hotărârilor contestate, noţiune definită de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004. Hotărârea a fost adoptată în limitele competenţelor legale şi cu respectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 188 şi următoarele din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

3. Procedura de soluţionare a contestaţiei

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a contestaţiei şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 200-201 C. proc. civ.

În temeiul art. 201 alin. (3) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu judecarea dosarului, s-a fixat primul termen pentru soluţionarea contestaţiei la data de 24.10.2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, luând act de solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, Înalta Curte, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 392 C. proc. civ., a declarat dezbaterile închise, reţinând cauza spre soluţionare pe fondul contestaţiei ce face obiectul pricinii deduse judecăţii.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Examinând Hotărârea nr. 406 emisă la data de 4 aprilie 2023 a secţiei pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin prisma criticilor formulate de contestatare, a apărărilor intimatului şi faţă de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie formulată de contestatoarea A. este neîntemeiată.

4.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că a fost învestită în temeiul art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu o contestaţie ce are ca obiect Hotărârea nr. 406 emisă la data de 4 aprilie 2023 a secţiei pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a respins cererea de transfer a doamnei judecător A. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor.

Potrivit dispoziţiilor art. 188 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată: "Transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la alt parchet, inclusiv la şi de la instanţele şi parchetele militare, ori la o instituţie publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al preşedintelui instanţei sau al conducătorului parchetului de unde se transferă şi unde se transferă, însoţite de punctul de vedere al preşedinţilor curţilor de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel în circumscripţia cărora se află instanţa sau parchetul de unde se transferă şi unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau a aceluiaşi parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al preşedintelui respectivei curţi de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel."

Potrivit art. 190 alin. (1) din acelaşi act normativ:

"(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunţului prevăzut la art. 189 alin. (1). Cererea de transfer va conţine informaţii privind specializarea judecătorului sau a procurorului şi, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanţa sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secţiile sau completurile ori compartimentele la care cerinţele acestei instanţe sau acestui parchet o impun."

Art. 192 din Legea 303/2022 prevede criterii ce trebuie avute în vedere la soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe şi ale procurorilor la alte parchete, respectiv:

a) motivele cuprinse în avizele motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială.

Înalta Curte reiterează, aşa cum rezultă din jurisprudenţa sa constantă, că art. 192 din Legea nr. 303/2022 nu stabileşte o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, incidenţa fiecăruia dintre acestea urmând a fi apreciată în fiecare caz individual, prin prisma raportului dintre interesul individual şi cel general.

Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care îşi întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor contestatoarei, Înalta Curte aminteşte, astfel cum a statuat deja în jurisprudenţa sa constantă, că, în exercitarea atribuţiilor lor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel şi entităţile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situaţia în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporţionalităţii între interesul public şi cel privat, o evaluare a substanţei măsurilor dispuse, făcută de instanţa de contencios administrativ însăşi, ar constitui o ingerinţă nepermisă în atribuţiile administraţiei publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcţie de interesul public al desfăşurării actului de justiţie, să ia în considerare şi alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă ca eventualul refuz al autorităţii să nu se transforme în ceea ce dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depăşirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege.

Înalta Curte constată că argumentele de ordin critic privind analiza efectuată de secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la îndeplinirea în cauză a criteriilor prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, sunt neîntemeiate.

Analizând conţinutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că Hotărârea nr. 406 emisă la data de 4 aprilie 2023 de secţia pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura adoptată a fost în mod exhaustiv şi adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfăşurat cu respectarea prevederilor art. 188- art. 192 din Legea nr. 303/2022, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată.

Raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, analiza cererilor de transfer s-a efectuat prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiţii de legalitate şi oportunitate şi în raport de circumstanţele concrete ale fiecărei solicitări, cu menţinerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale privitoare la transferul judecătorilor şi procurorilor rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la raţiunile şi la necesităţile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncţionalităţi în activitatea parchetelor şi a instanţelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanţei implicate în procedură şi interesul privat al solicitantului.

Normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar în speţă, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, precum şi în raport de criteriile prevăzute de 192 din Legea nr. 303/2022, corelând şi avizele emise în temeiul art. 188 alin. (1) din aceeaşi lege, de instanţele implicate în procedura transferului, a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de transfer a contestatoarei.

Sub aspectul conţinutului hotărârii atacate, Înalta Curte reţine că secţia pentru procurori a analizat în mod efectiv, coroborat şi unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, respectiv numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la parchetele implicate, numărul solicitărilor de transfer de la aceeaşi unitate de parchet, volumul de activitate al parchetului de la care s-a solicitat transferul şi al celui la care s-a solicitat transferul, vechimea ca procuror, vechimea la parchetul de la care s-a solicitat transferul şi vechimea în grad profesional, motivele expuse în avizele motivate prevăzute de art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, reţinând ca fiind determinante motivele expuse în avizul nefavorabil emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, precum şi volumul de activitate şi situaţia de personal a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.

Contrar susţinerilor contestatoarei, secţia pentru procurori a avut în vedere inclusiv motivele de ordin personal şi profesional invocate în cerere, în cauza de faţă fiind însă determinant volumul de activitate al parchetului de la care s-a solicitat transferul, faptul că din cele 8 solicitări de transfer formulate de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea nu putea fi admisă decât o cerere, precum şi faptul că, în raport cu motivele expuse în avizul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, conducerea acestuia a apreciat că era oportună admiterea altor cereri de transfer, respectiv cele formulate de doamna procuror B. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea şi de doamna procuror C. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleşd.

În ceea ce priveşte motivele personale şi profesionale invocate în susţinerea cererii de transfer a reclamantei, arată că acestea au fost analizate în raport cu toate aspectele invocate, fără a se reţine prioritatea anumitor criterii.

De asemenea, secţia pentru procurori a analizat în mod efectiv situaţia profesională a contestatoarei, respectiv vechimea ca procuror, vechimea în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea şi vechimea în grad profesional corespunzător parchetului de pe lângă tribunal, care au fost coroborate cu datele obiective privind situaţia posturilor, încărcătura pe procuror şi pe schemă de la parchetele implicate în procedura transferului, precum şi necesitatea asigurării bunei funcţionări a acestora, apreciindu-se însă că motivele invocate de reclamantă în susţinerea cererii de transfer nu reprezentau situaţii excepţionale apte să determine inversarea raportului de preeminenţă dintre interesul public şi interesul privat. De asemenea, criteriul vechimii reprezintă doar unul dintre criteriile legale de transfer prevăzute în cadrul art. 192 din Legea nr. 303/2022, în condiţiile în care legiuitorul nu stabileşte o ordine de prioritate a acestora, revenind secţiei pentru procurori atribuţia de a analiza incidenţa fiecărui criteriu prin prisma raportului dintre interesul individual şi cel general.

Înalta Curte, în exercitarea rolului său constituţional de unificare a jurisprudenţei, consacrat şi la nivelul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Beian împotriva României reaminteşte jurisprudenţa sa, potrivit căreia motivele de ordin personal şi familial reprezintă criterii care trebuie avute în vedere la soluţionarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinţei coroborării cu celelalte criterii legale, astfel încât prin admiterea cererii de transfer să se asigure, în primul rând, buna funcţionare a unităţilor de parchet implicate în procedura transferului. (deciziile nr. 4847/20.10.2022 şi nr. 4638/13.10.2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal)

În raport de această orientare jurisprudenţială, în mod corect secţia pentru procurori a apreciat că aspectele de ordin personal şi profesional invocate de contestatoare în susţinerea cererii de transfer nu puteau prevala faţă de interesele unităţii de parchet de la care aceasta provenea, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcţionări şi echilibrarea volumului de muncă, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale parchetului de la care se solicita transferul şi interesele private ale solicitantului.

În ceea ce priveşte avizele comunicate de parchetele implicate, acestea sunt cuprinse printre criteriile prevăzute de lege, se solicită în mod obligatoriu de Consiliu, potrivit art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 şi sunt consultative, fiind relevante în adoptarea unei soluţii cu privire la cererile de transfer formulate de magistraţi.

În cauză, secţia pentru procurori a avut în vedere şi a dat prioritate avizului nefavorabil emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor faţă de rolul însemnat al conducătorilor parchetelor de pe tribunale în gestionarea optimă a resurselor umane din cadrul unităţilor de parchet subordonate, aceştia beneficiind de o viziune de ansamblu a situaţiei de personal a parchetelor arondate.

Controlul de legalitate pe care Înalta Curte îl efectuează în temeiul art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii implică cenzurarea excesului de putere al autorităţii în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege, astfel cum este acesta definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea 303/2022.

Or, de vreme ce acest aviz reprezintă un criteriu legal, iar legiuitorul nu a stabilit o ordine de prioritate a criteriilor, acestea fiind lăsate a fi apreciate în ansamblu, iar secţia pentru procurori şi-a întemeiat hotărârea pe acest criteriu, pe care l-a analizat prin coroborare cu alte criterii legale relevante, precum volumul de activitate şi schema de personal ale unităţii de parchet de la care s-a solicitat transferul şi motivele invocate în susţinerea cererii, nu se poate vorbi despre un exces de putere, hotărârea emisă având o bază legală şi fiind fundamentată pe un raţionament obiectiv şi nediscriminatoriu.

Criticile contestatoarei referitoare la transferul altor doamne procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor (de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea şi, respectiv, de la parchetul de pe lângă Judecătoria Aleşd) nu pot fi primite, dat fiind că ambele cereri au fost avizate favorabil de parchetul la care se solicita transferul, astfel încât din această perspectivă, cele două cereri nu puteau fi considerate a fi similare cu cea a contestatoarei, iar, pe de altă parte, fiecare cerere de transfer se analizează în funcţie de împrejurările existente la data formulării şi soluţionării acesteia, de situaţia unităţilor de parchet implicate în procedura transferului la acea dată, de existenţa altor cereri formulate de alţi magistraţi în aceeaşi sesiune de transfer şi de motivele personale şi profesionale ale fiecărui solicitant de transfer în aceeaşi sesiune de transfer.

Referitor la susţinerea contestatoarei potrivit căreia în soluţionarea cererii sale de transfer s-ar fi dat eficienţă unui criteriu neprevăzut de lege, respectiv cel al delegării la unitatea de parchet unde se solicită transferul, Înalta Curte apreciază că şi această critică este nefondată, acest aspect fiind reţinut în cadrul Hotărârii nr. 406/4.04.2023 nu ca un criteriu distinct, ci în circumstanţierea corectă a situaţiei de fapt, argumentul principal care a condus la admiterea cu prioritate a altor cereri de transfer fiind cel referitor la existenţa avizelor, criteriu legal prevăzut de art. 192 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, care prevede expres că:

"La soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe şi ale procurorilor la alte parchete se au în vedere (...) motivele cuprinse în avizele motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1)".

Prin urmare, textul de lege prevede că motivele cuprinse în avize se numără printre criteriile legale ce trebuie avute în vedere la soluţionarea cererii de transfer, iar situaţia delegării la unitatea de parchet unde se solicită transferul a fost menţionată în hotărârea atacată întrucât printre motivele expuse în cadrul avizelor favorabile emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor cu privire la doamnele procuror C. şi B. s-a numărat şi faptul că acestea erau fost delegate în cadrul respectivei unităţi de parchet în condiţiile art. 57 din Legea nr. 303/2004 de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în considerarea rolului acestuia în gestionarea resurselor umane din cadrul parchetelor arondate.

În consecinţă, în cauză nu se conturează ipoteza excesului de putere la adoptarea hotărârilor contestate, noţiune definită de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare ca fiind "exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor".

Prin hotărârea contestată, secţia a reţinut în considerentele hotărârilor motivele personale invocate de reclamantă, a expus datele statistice şi cele referitoare la situaţia parchetelor implicate în procedura de transfer, care constituie criterii legale prevăzute de art. 188 -192 din Legea nr. 303/2022, a indicat argumentele pentru care a dat prevalenţă unor criterii şi a argumentat aplicarea acestora la soluţionarea cererii de transfer, fără a fi încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale parchetului de la care se solicita transferul şi interesele private ale solicitantei.

La verificarea legalităţii hotărârii contestate se au în vedere datele existente la momentul analizării cererii contestatoarei, prioritar fiind ca intimatul să aleagă din mai multe variante posibile pe cea care corespunde cel mai bine interesului public protejat, în speţă, funcţionarea optimă a instanţelor implicate în analiză, având în vedere date statistice şi criterii concrete relevante obiective privind toate cererile formulate, iar nu scoase din context şi interpretate în mod subiectiv de fiecare titular al unei cereri de transfer.

Conform jurisprudenţei constante a instanţei supreme, oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreţionară a administraţiei publice, existând o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorităţi, astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acţiune, în limitele competenţei sale (spre exemplu, deciziile nr. 4847/20.10.2022 şi nr. 4638/13.10.2022 pronunţate de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ). Iar "transferul la o altă instanţă trebuie să corespundă şi nevoilor sistemului judiciar, aspect de oportunitate ce intră în marja de apreciere a Consiliului Superior al Magistraturii" (decizia nr. 29/16.01.2018).

Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, "autorităţile beneficiază de o anumita marjă de apreciere în a decide dacă şi în ce măsură diferenţele între diversele situaţii justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcţie de anumite circumstanţe, de domeniu şi de context". (în acest sens, a se vedea hotărârile din 23 iulie 1968, 16 septembrie 1996 şi 6 iulie 2004, pronunţate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene" împotriva Belgiei, paragraful 10, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, paragraful 24).

În speţă, noţiunea de oportunitate se analizează prin raportare la măsura ce urmează a fi dispusă de organul emitent, în speţă transferul, şi constă în capacitatea acestuia de a alege, dintre mai multe soluţii posibile şi egale în aceeaşi măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut.

Simpla existenţă a unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează în mod automat premisele pentru admiterea cererii de transfer a contestatoarei, în atribuţiile secţiei pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii intrând şi o analiză de oportunitate, prin raportare la nevoile sistemului judiciar.

În consecinţă, în speţă nu a fost răsturnată prezumţia de legalitate a actului administrativ atacat, impunându-se respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată privind Hotărârea nr. 406/04.04.2023 a secţiei pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

5. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi a art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată de contestatoare, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 406 din 4 aprilie 2023 a secţiei pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 24 octombrie 2023.