Nullity of cassation appeal for failure to formulate concrete grounds of illegality under Art. 488 C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 24 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal sub numărul de dosar x/2022, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., MINISTRUL JUSTIŢIEI, precizând că înţelege să cheme în judecată un funcţionar public, cu funcţia de ministru, respectiv pe domnul B., apelând la procedura ordonanţei preşedinţiale, şi a solicitat anularea proiectelor sale de lege pentru desfiinţarea SIIJ şi celelalte, în baza menţinerii protocoalelor ilegale, conform Legii nr. 554/2004.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 225 din 09 februarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată şi, admiţând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, a respins acţiunea modificată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B., MINISTRUL JUSTIŢIEI, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri - Sentinţa Civilă nr. 225 din 09 februarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal - a declarat recurs reclamanta A. invocând dispoziţiile art. 488 alin. (5) şi (8), art. 174, art. 176 (6) şi art. 185 (1) din C. proc. civ.

În cadrul motivelor de recurs, recurenta a invocat lipsa de procedură prin nerespectarea termenului, susţinând că şedinţa de judecată a avut loc în data de 26 ianuarie 2023 iar pronunţarea a fost făcută la data de 09.02.2023. Susţine astfel că pronunţarea a fost făcută peste termen, ceea ce atrage sancţiunea nulităţii.

În ceea ce priveşte considerentele de drept material, susţine recurenta că verificarea calităţii procesuale a pârâtului, atât fizică cât şi instituţională nu poate fi probată sau acceptată de către instanţă în lipsa actelor de înfiinţare a ministerului, ca persoană juridică de drept public, cu statut de utilitate publică, şi a Guvernului din care face parte, incompatibilităţile prevăzute de art. 211 (1) C. civ. denotă admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, ca ilegală.

Arată recurenta că răspunsul impropriu venit de la SRI în data de 06.02.2023 (anexa 1) este însoţit de lipsa răspunsului din partea Guvernului, fapt ce poate constitui un început de dovadă, conform art. 358 C. proc. civ.

Recurenta susţine că reiterează cererea transformării acţiunii din ordonanţă preşedinţială într-una de drept comun, pentru aceasta neexistând condiţii de admisibilitate ea este prevăzută de lege şi se acordă la cerere, respingerea acesteia fiind ilegală.

În final, având în vedere dispoziţiile art. 124 din Constituţie şi "furtul" acţiunii principale prevăzute în referatul pe care l-a numit " Obiecţie" din 26 ianuarie 2023, acestea fiind imixtiunile ilegale în justiţie şi încălcarea accesului liber la justiţie, solicită admiterea recursului şi pronunţarea unei soluţii legale

Apărările intimatei-pârâte

Intimatul-pârât Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare împotriva recursului promovat de reclamantă, în cadrul căreia a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, în considerarea faptului că ministrul justiţiei nu acţionează în calitate de persoană fizică, ci în calitatea sa de conducător şi reprezentant al instituţiei, acţiunile acestuia fiind derulate prin aparatul Ministerului Justiţiei - demnitari, înalţi funcţionari publici, compartimente, iar nu în nume propriu, de persoană fizică.

Invocând dispoziţiile art. 74 din Constituţia României, susţine intimatul că iniţiativa legislativă aparţine Guvernului, care îşi exercită această prerogativă prin transmiterea proiectului de lege către Camera competentă să îl adopte, ca primă Cameră sesizată.

Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 08.06.2023 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 24 octombrie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La acest termen de judecată Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia nulităţii recursului şi luând act de concluziile orale formulate de recurenta - reclamantă pe acest aspect şi, deopotrivă, pe fondul recursului, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise reţinând cauza spre soluţionare, urmând a analiza mai întâi excepţia invocată din oficiu, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte o apreciază ca fiind întemeiată, raportat la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., reţinând următoarele:

Argumentele de fapt şi de drept relevante.

În cauză, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., MINISTRUL JUSTIŢIEI, ca funcţionar public, cu funcţia de ministru, apelând la procedura ordonanţei preşedinţiale, şi a solicitat anularea proiectelor sale de lege pentru desfiinţarea SIIJ şi celelalte, în baza menţinerii protocoalelor ilegale, conform Legii nr. 554/2004.

Ca urmare a respingerii acţiunii de către prima instanţă, reclamanta A. a declarat recurs şi, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (5) şi (8), art. 174, art. 176 (6) şi art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, fără a formula critici la adresa hotărârii recurate.

Examinând cererea de recurs, din perspectiva îndeplinirii condiţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui text de lege:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Reţine astfel Înalta Curte că recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Analizând cererea de recurs din perspectiva dispoziţiilor mai sus menţionate, se constată că, deşi recurenta, în cadrul cererii de recurs, a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., în dezvoltarea recursului aceasta nu a adus critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute în textele de lege anterior menţionate, cerinţa legală a "dezvoltării motivelor" implicând determinarea criticilor punctuale şi indicarea în concret a pretinselor greşeli de judecată săvârşite de instanţă, cerinţă nerespectată de către recurentă, ceea ce conferă susţinerilor acesteia doar o aparenţă de motivare, însă nu reprezintă un argument suficient pentru a provoca o analiză de legalitate a hotărârii recurate din perspectiva celor două motive invocate.

Astfel, Înalta Curte reţine că prezenta cerere de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât, chiar dacă recurenta a invocat formal motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., aspectele dezvoltate în cuprinsul cererii nu permit încadrarea acestora în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta exprimându-şi doar nemultumirea cu privire la soluţia de respingere a acţiunii pronunţată de prima instanţă, fără a combate raţionamentul acesteia reţinut în admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului B..

Se constată, aşadar, că motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ. au fost invocate doar formal de recurenta -reclamantă, analiza de nelegalitate a hotărârii instanţei de fond fiind astfel imposibil de realizat.

Aşadar, în condiţiile în care prin calea de atac promovată recurenta - reclamantă s-a limitat a susţine doar că admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive este ilegală iar răspunsul impropriu venit de la SRI în data de 06.02.2023 este însoţit de lipsa răspunsului din partea Guvernului şi acest fapt poate constitui un început de dovadă, conform art. 358 C. proc. civ., fără a se raporta concret la considerentele instanţei de fond, Înalta Curte constată că susţinerile recurentei nu reprezintă veritabile critici împotriva sentinţei recurate şi, ca atare, nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea, simpla expunere a unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, nefiind suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, având în vedere că, din ansamblul criticilor formulate nu se desprind argumentele ce susţin nelegalitatea hotărârii de fond, instanţa de control judiciar neputând încadra susţinerile părţii în vreunul din motivele de nelegalitate strict şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Constată, aşadar, Înalta Curte că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor formulate, în raport cu soluţia primei instanţe iar motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Exprimarea nemulţumirii faţă de soluţia pronunţată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie şi prin prisma dispoziţiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., nu poate echivala cu motivarea recursului, în condiţiile în care recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de Codul anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

În speţa de faţă, însă, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă unuia din motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aptă să conducă la casarea hotărârii recurate.

Obligaţia de motivare presupune indicarea în concret a criticilor neanalizate, a normei de drept material aplicabile în speţă şi a modului în care aceasta a fost încălcată sau greşit aplicată la situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, or, recurenta nu a indicat niciun element de natură a contura incidenţa cel puţin a unui motiv de casare din cele prevăzute limitativ de norma legală anterior menţionată.

Lecturând cererea de recurs, Înalta Curte nu a putut identifica în cadrul acesteia critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa de fond, recurenta neexpunând în ce constă nelegalitatea hotărârii, care sunt normele de drept încălcate sau aplicate greşit de instanţa de fond şi necombătând în vreun fel raţionamentul acesteia, motiv pentru care instanţa de recurs nu poate exercita controlul judiciar.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile recurentei nu reprezintă veritabile critici împotriva sentinţei recurate şi, ca atare, nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.

Această soluţie nu aduce atingere Constituţiei României, care prevede exercitarea căilor de atac în condiţiile prevăzute de lege, şi nici Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, care prevede dreptul la un singur grad de jurisdicţie în materie civilă (art. 6 par. 1 CEDO şi care are prioritate de aplicare faţă de dreptul generic la un remediu efectiv prev. de art. 13 din Convenţie), referirea la "recurs" neputând fi în niciun caz înţeleasă ca referindu-se la calea de atac de reformare a recursului din dreptul intern, înţelesul corect al acestei noţiuni fiind acela de "remediu".

Este evident că motivele de nelegalitate trebuie să îmbrace forma unor critici concrete aduse acesteia, a unor aspecte referitoare la modul de aplicare a legii de către prima instanţă la situaţia concretă, nicidecum nu pot fi formulate sub forma unor susţineri generale, pur teoretice, din care instanţa de recurs să poată deduce anumite aspecte neprecizate expres de recurent, legate de nelegalitatea hotărârii.

Conform art. 488 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-8.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8, motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate iar textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Raportat la aceste considerente teoretice, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a formulat nicio critică concretă împotriva hotărârii recurate, respectiv nu a menţionat critici punctuale pe aspectele reţinute în considerentele sentinţei recurate, susţinerile referitoare la situaţia de fapt neputându-se încadra în niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute strict şi limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în condiţiile în care recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac.

Reţinând astfel că, prin cererea de recurs nu a fost formulată nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute strict şi limitativ la dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constatând nulitatea recursului.

Soluţia instanţei de recurs. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, reţinând că recurenta -reclamantă nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, admiţând excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va constata nul recursul formulat de reclamanta A., făcând aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 225 din data de 9 februarie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 24 octombrie 2023.