EU grant score challenge upheld; ministry's cassation appeal quashed for undeveloped legal grounds

Şedinţa publică din data de 24 octombrie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei-Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional-AMPOR, anularea actului administrativ nr. 145512/*11.11.2021 emis de pârâtă şi obligarea acesteia la reanalizarea contestaţiei formulate de reclamantă, cu privire la punctajul ce i-a fost acordat la subcriteriul 1.3.b, cu respectarea prevederilor legale aplicabile, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 264/2022 din 06.10.2022, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE ŞL ADMINISTRAŢIEI - AUTORITATEA DE MANAGEMENT PENTRU PROGRAMUL OPERAŢIONAL REGIONAL - AMPOR, şi în consecinţă a anulat actul administrativ nr. 145512/11.11.2021 prin care a fost respinsă contestaţia formulată de reclamantă împotriva punctajului acordat în urma rectificării punctajului evaluării tehnice şi financiare a Proiectului cu titlul "Achiziţii de echipamente pentru dezvoltarea activităţii de producţie a societăţii A. S.R.L." cu privire la punctajul acordat la Subcriteriul 1.3.b, respingând cererea reclamantei de obligare a pârâtului la reanalizarea contestaţiei.

Deopotrivă, a obligat pârâtul la plata, în favoarea, reclamantei A. S.R.L. a sumei de 21.424,05 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri - Sentinţa Civilă nr. 264/2022 din 06.10.2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal - a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, actualmente Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, acesta invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cadrul motivelor de nelegalitate recurentul a susţinut în esenţă că hoărârea atacată este nelegală şi netemeinică, fiind dată cu încălcarea si aplicarea greşită a normelor de drept material, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Consideră că acest text de lege este incident în speţă, deoarece hotărârea instanţei de fond a fost dată cu nesocotirea regulilor de rezonabilitate a cheltuielilor alocate activităţii de consultanţă în elaborarea documentatiei de finanţare şi pentru implementarea proiectului.

Aşadar, susţine că instanţa de fond a retinut în mod gresit faptul că evaluarea proiectului a fost punctată potrivit adresei interne a ADR-NV.În realitate la acordarea punctajului pentru subcriteriul 1.3.b în etapa de evaluare tehnică financiarä, s-au avut în vedere condiţiile de eligibilitate prevăzute de Ghidul solicitantului, dar analiza rezonabilităţii costurilor cuprinse în bugetul proiectului, prevăzută la art. 3 din H.G. nr. 875/2011, aspecte ignorate de prima instanţă.

Soluţia primei instanţe este greşită întrucât sunt nesocotite condiţiile impuse prin Ghidul solicitantului - condiţii specifice de accesare a fondurilor Anexa 4 - Grila de evaluare tehnică şi financiară a cererii de finanţare.

În concret, astfel cum a arătat în judecarea pe fond a cauzei, din analiza documentelor ataşate proiectului, în scopul detalierii şi argumentării costurilor pentru serviciile de consultanţă, potrivit opiniei expertului cooptat în soluţionarea speţei, s-au reţinut următoarele:

- Detalierea în structura costurilor cu consultanţă ("5.000 euro pentru scrierea Cererii de finanţare si 90.000 euro pentru managementul. Proiectului") a fost făcută doar în urma solicitării de clarificări din etapa de evaluare tehnico-financiară, aspect care nu este mentionat în contractul semnat cu S.C. B. S.R.L. .

- în ceea ce priveştee fundamentarea bugetului cu Contractul de prestări servicii, acesta justifică, având în vedere documentele transmise la depunerea proiectului, doar activităţile prestate, nu suma contractată printr-o detaliere explicită a numărului de ore alocate pe activităţi, a numărului de experti a specializării acestora în raport cu activităţile proiectului si a tarifului orar, asa cum s-a prezentat mai sus.

- Anexa la OFERTA TEHNICA-FINANCIARĂ Nr. 737/14.10.2020 a fost încărcată în MYSMIS si, respectiv adusă la cunoştinţa evaluatorilor doar în data de 23.12.2020, nefiind ataşată iniţial proiectului în scopul justificării numărului de ore alocate fiecărei activităţi, a numărului de experţi prevăzuţi pentru realizarea fiecărei activităţi în funcţie de necesităţile acesteia şi a tarifului aplicat pentru fiecare categorie de experţi.

Referitor la "atribuţiile pe care le are fiecare membru desemnat din partea societăţii de consultanţa sunt detaliate în Cererea de finanţare, Secţiune "Resurse umane implicate", susţine recurentul că sunt enumeraţi 3 consultanţi din partea societăţii de consultanţă şi cele cuprinse în Planul de afaceri, subcapitolul 2.11 "Resurse umane implicate în realizarea investiţiei", unde nu se face referire explicită la specializarea consultanţilor alocaţi pentru acest proiect, dar nici la numărul acestora.

Prin urmare, recurentul susţine că, un prim aspect pe care instanţa de fond trebuia sa-l aibă în vedere este că aceste cheltuieli, prin modul în care au fost fundamentate prin documentele depuse de intimata reclamantă, nu demonstrează că sunt rezonabile, transparente şi uşor comparabile.

Mai mult, raportat la suma totală bugetată de intimate reclamantă pentru activitatea de consultanţă, respectiv 459,021.00 RON fără TVA, se poate observa că valoarea totală alocată activităţii de consultanţă în elaborarea documentaţiei de finanţare şi pentru implementarea proiectului, depăşeşte limita rezonabilitaţii, având în vedere modul de justificare, argumentare ţi fundamentare a corectitudinii estimării costurilor.

Mai susţine recurentul - pârât că un alt aspect ignorat de prima instanţă este acela că evaluarea proiectelor de investiţii susţinute de fondurile publice aferente instrumentelor structurale se fundamentează pe prevederile Ghidului solicitantului, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, precum şi ale H.G. nr. 875/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011.

Astfel, invocă dispoziţiile art. 3 din H.G. nr. 875/2011, solicitând ca instanţa de control judiciar să aibă în vedere că, potrivit prevederilor Ghidului specific, finanţarea se acordă, în limita aloci disponibile, proiectelor ordonate descrescător în funcţie de punctajul obţinut în urma evalu; tehnice şi financiare.

Lista proiectelor finanţabile, stabilita la nivelul regiunii Nord-Vest, a cuprins, pe ultim 5 poziţii, toate proiectele care au obţinut 93 de puncte, respectiv SMIS 147756,146753,1472 146307 şi 147456.

Presupunând ca" şi proiectul în speţă SMIS 143763 are 93 de puncte, în condiţiile în caţ; alocarea disponibilă nu permite finanţarea tuturor celor 6 proiecte, atunci departajarea s realizează conform prevederilor din Ghidul specific - Anexa 4 Grila de Evaluare Tehnică: Financiară - Secţiunea Observaţii, pct. 3: "în caz de punctai final egal între mai mulţi beneficiari, departajarea se va face în funcţie de punctajele sau valorile absolute prezentate (în caz de punctaj egal), obţinute I următoarele subcriterii, în ordinea precizată, până la departajarea solicitanţilor; 1. 2.1. U 2.1.2, 2.1.3, 1.3, 1.2.1, 1.2.2, 3.1, 3.2, 4."

Analizând punctajele obţinute de cele 6 proiecte la fiecare din subcriteriile enumerate mai sus, rezultă următoarele:

La subcriteriul 1.1. "Domeniul de activitate (clasa/clasele CAEN) în care se realizea; investiţia", toate proiectele au obţinut acelaşi punctaj (15). Neputându-se realiza departajări in funcţie de valori absolute inregistrate (obiectul subcriteriului fiind clasa CAEN), se analizea următorul subcriteriu, 2.1.1.

La subcriteriul 2.1.1. "Rata solvabilităţii generale (Active totale/Datorii totale)", toa proiectele au obţinut 10 puncte. Aici departajarea se face în funcţie de valoarea absolută a rai solvabilităţii generale, înregistrată în cazul fiecărui proiect.

Susţine recurentul că, ceea ce doreşte să evidenţieze este că, pentru proiectul în speţă SMIS 1437 înregistrând cea mai mică valoare a ratei de solvabilitate generală (2.21), acesta nu pute inclus în lista proiectelor finanţabile (în urma departajării), nici în situaţia în care punctajul final ar fi fost 93.

Într-o altă critică recurentul susţine că, în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată acordate intimatei reclamante, în situaţia în care instanţa de recurs va aprecia ca fiind legală soluţia de la fond în privinţa actului administrativ contestat, prima instanţă a nesocotit prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în baza cărora se impunea diminuarea acestor cheltuieli, având-în vedere complexitatea scăzută a cauzei şi activitatea redusă ce a prestată de apărătorul S.C. A. S.R.L..

Faţă de modul de formulare a textului legal, apreciază că sunt criterii legale pentru exercitarea atribuţiei reducerii motivate a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor: valoarea cauzei şi munca (activitatea) desfăşurată de avocat şi complexitatea cauzei, acesta din urmă fiind un subcriteriu component al muncii, chiar dacă este menţionat de sine-stătător în C. proc. civ.

Cele două criterii sunt cumulative, aşa cum rezultă din formularea legii,"în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată", ceea ce înseamnă că ele trebuie observate concomitent de către instanţă, aspect normal dacă avem în vedere că protecţia instituită pentru partea care cade în pretenţii este asigurată numai combinând cele doua criterii.

Raportat la sintagma "chiar şi din oficiu", recurentul susţine că raţiunea pentru care legiuitorul permite reducerea acestor categorii de cheltuieli de judecată a fost protejarea părţii ce a căzut în pretenţii de instituirea unei obligaţii excesiv de oneroase, având izvorul într-un contract faţă de care are calitatea de terţ. Astfel, regularizarea cuantumului sumelor achitate cu titlu de onorariu avocaţial, proporţional cu circumstanţele cauzei, este menita să asigure un just echilibru între dreptul părţii ce a avut câştig de cauză de a-şi recupera cheltuielile avansate şi culpa procesuală a părţii ce a căzut în pretenţii.

În rigoarea acestor argumente, părţii ce a căzut în pretenţii i se recunoaşte dreptul de a solicita aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ. chiar de către instanţa ce urmează a soluţiona pricina. Aceasta presupune însă, ca o condiţie sine qua non, posibilitatea părţii ce (încă nu) a căzut în pretenţii de a cunoaşte cuantumul onorariului avocaţial achitat şi solicitat spre recuperare de partea adversă.

Invocă astfel activitatea redusa a avocatului, raportat la lipsa oricăror acte procesuale întocmite sau depuse de către acesta, precum şi practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr. 1904 din 13 iunie 2014 pronunţată în recurs de secţia Civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect acţiune în revendicare, solicitând deopotrivă a fi avute în vedere şi mai multe decizii ale Curţii Constituţionale:

- Decizia nr. 1.018 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 687 din 28 septembrie 2011;

- Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 septembrie 2005;

- Decizia nr. 492 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 5 iulie 2006;

- Decizia nr. 728 din 7 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 12 iunie 2009, prin care Curtea Constituţională a reţinut ca prerogativa instanţei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului" avocaţial convenit, prin prisma proporţionalităţii sale cu amplitudinea şi complexitatea activităţii depuse, este cu atât mai necesara cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenţii, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să îi fie opozabil. Opozabilitatea sa faţă de partea potrivnică, care este terţ în raport cu convenţia de prestare a serviciilor avocaţiale, este consecinţa însuşirii sale de instanţă prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanţa dobândeşte caracter cert, lichid şi exigibil.

Totodată, Curtea a mai reţinut că avocatul, prin exercitarea profesiei sale, îndeplineşte o activitate economică, activitate care constă în oferirea de bunuri sau servicii pe o piaţa liberă (Hotărârea din 19 februarie 2002, pronunţată în Cauza Wouters şi alţii de către Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, paragraful 49), însă orice activitate economică se desfăşoară 'în condiţiile legii". În consecinţă, legiuitorul a apreciat că valoarea onorariului trebuie să fie proporţională cu serviciul prestat, instituind astfel posibilitatea limitării sale în cazul în care nu există un just echilibru între prestaţia avocaţială si onorariul solicitat.

In raport de precizările făcute mai sus, susţine recurentul că instanţa de judecată investită cu o astfel de cerere trebuie pur şi simplu să aprecieze numărul de ore/om alocate în mod necesar de avocat sau structura de care acesta dispune în exercitarea profesiei, pentru cauza în discuţie, care să fie înmulţit cu un tarif orar, apreciat liber de către judecător, iar în dovedirea volumului de muncă prestat, intimata reclamantă nu a ataşat niciun document (fisă de timp/raport de activitate) din care să reiasă numărul de ore alocat acestui proces, document absolut necesar instanţei de judecată în aprecierea complexităţii lucrării.

Fată de toate acestea, solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate şi, în urma rejudecării, respingerea în întregime a cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Apărările intimaţilor-pârâţi

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare la recurusl promovat de recurentul - pârât, în cadrul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului, pe de o parte, în ceea ce priveşte soluţia dispuisă pe fondul cauzei şi, pe de altă parte, în ceea ce priveşte criticile privind modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat asupra proporţionalităţii cheltuielor de judecată reprezentând onorariul avocaţial.

Deopotrivă, a solicitat respingerea recursului promovat de pârât, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers procesual.

Răspunsul la întâmpinare

Deşi întâmpinarea intimatei - reclamante A. S.R.L. i-a fost comunicată în termenul legal, recurentul - reclamant nu a combătut apărările acesteia în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispoziţiile art. 4711 alin. (4) incidente şi în cazul recursului conform art. 490 alin. (2) şi art. 494 C. proc. civ.

Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelului completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 13 01 2023, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 06.02.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 28 martie 2023 instanţa învestită cu judecata recursului a admis cererea de preschimbare formulată de intimata - reclamantă A. S.R.L. şi a preschimbat termenul de judecată de la data de 06.02.2024, la data de 24.10.2023.

La acest termen de judecată, Înalta Curte, luând act de concluziile orale formulate de apărătorul intimatei - reclamante A. S.R.L., considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 392 C. proc. civ., a declarat dezbaterile închise şi a reţinut cauza spre soluţionare, în principal, asupra excepţiei nulităţii, invocate de intimata - reclamantă şi, în subsidiar, eventual, asupra fondului cererii de recurs ce face obiectul pricinii deduse judecăţii.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., mai întâi excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata A. S.R.L., Înalta Curte urmează a o admite, raportat la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., reţinând următoarele:

Argumentele de fapt şi de drept relevante.

În cauză, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei-Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional-AMPOR, anularea actului administrativ nr. 145512/*11.11.2021 emis de pârâtă şi obligarea acesteia la reanalizarea contestaţiei formulate de reclamantă, cu privire la punctajul ce i-a fost acordat la subcriteriul 1.3.b, cu respectarea prevederilor legale aplicabile, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Ca urmare a admiterii în parte a acţiunii reclamantei de către prima instanţă, pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei-Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional-AMPOR, actualmente Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene a declarat recurs, invocând doar formal motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în condiţiile în care nu a adus nici o critică de nelegalitate a sentinţei atacate, care să se poată încadra acest motiv.

Examinând cererea de recurs, din perspectiva îndeplinirii condiţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui text de lege:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Reţine astfel Înalta Curte că recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Analizând cererea de recurs din perspectiva dispoziţiilor mai sus menţionate, se constată că, deşi recurentul a încadrat recursul său în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în motivarea cererii de recurs nu a adus critici care să poată fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut în textul de lege sus-menţionat, .

În ceea ce priveşte motivul de casare, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care vizează încălcarea sau aplicarea greşită de către instanţă a normelor de drept material, Înalta Curte subliniază că, pentru a fi incident acest motiv de nelegalitate, este necesar ca, din modul în care este redactată hotărârea să nu se poată determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, ori ca instanţa să recurgă la textele de lege aplicabile speţei, dar fie să le încalce, în spiritul sau litera lor, fie să le aplice greşit (de ex: instanţa aplică o normă generală, nesocotind existenţa normei speciale, aplică o normă care nu este incidentă în speţă, dă o interpretare greşită textului de lege corespunzător situaţiei de fapt).

În cazul de faţă, recurentul s-a limitat a susţine doar că hotărârea instanţei a fost dată cu nesocotirea regulilor de rezonabilitate a cheltuielilor alocate activităţii de consultanţă în elaborarea documentaţiei de finanţare şi pentru implementarea proiectului, respectiv că sunt nesocotite condiţiile impuse prin Ghidul solicitantului - condiţii specifice de accesare a fondurilor Anexa 4 - Grila de evaluare tehnică şi financiară a cererii de finanţare, fără a arăta în concret normele de drept substanţial în raport de care consideră că instanţa de fond a făcut o interpretare/aplicare eronată.

Analizând actele şi lucrările dosarului din ambele etape procesuale, se constată cu uşurinţă că, în recurs, pârâtul repune în discuţie aspecte ce vizează situaţia de fapt, reluând o parte din apărările formulate în cadrul întâmpinării depusă la dosarul de fond şi asupra cărora s-a dat deja o dezlegare de către prima instanţă.

Astfel, Înalta Curte reţine că prezenta cerere de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât, chiar dacă recurentul a încadrat expres recursul său în motivul de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aspectele dezvoltate în cuprinsul cererii nu permit încadrarea acestora în motivul de casare prevăzut de textul de lege anterior menţionat, partea exprimându-şi doar nemultumirea cu privire la soluţia dată de instanţa de fond, iar motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost invocat doar formal.

Or, în practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de Codul anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

În speţa de faţă, însă, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă unuia din motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aptă să conducă la casarea hotărârii recurate.

Obligaţia de motivare presupune indicarea în concret a criticilor neanalizate, a normei de drept material aplicabile în speţă şi a modului în care aceasta a fost încălcată sau greşit aplicată la situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, or, recurentul nu a indicat niciun element de natură a contura incidenţa cel puţin a unui motiv de casare din cele prevăzute limitativ de norma legală anterior menţionată.

Lecturând cererea de recurs, Înalta Curte nu a putut identifica în cadrul acesteia critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa de fond, recurentul neexpunând în ce constă nelegalitatea hotărârii, necombătând în vreun fel raţionamentul instanţei de fond privind aplicarea greşită a normelor de drept, motiv pentru care instanţa de recurs nu poate exercita controlul judiciar.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului nu reprezintă veritabile critici împotriva sentinţei recurate şi, ca atare, nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.

Această soluţie nu aduce atingere Constituţiei României, care prevede exercitarea căilor de atac în condiţiile prevăzute de lege, şi nici Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, care prevede dreptul la un singur grad de jurisdicţie în materie civilă (art. 6 par. 1 CEDO şi care are prioritate de aplicare faţă de dreptul generic la un remediu efectiv prev. de art. 13 din Convenţie), referirea la "recurs" neputând fi în niciun caz înţeleasă ca referindu-se la calea de atac de reformare a recursului din dreptul intern, înţelesul corect al acestei noţiuni fiind acela de "remediu".

Este evident că motivele de nelegalitate trebuie să îmbrace forma unor critici concrete aduse acesteia, a unor aspecte referitoare la modul de aplicare a legii de către prima instanţă la situaţia concretă, nicidecum nu pot fi formulate sub forma unor susţineri generale, pur teoretice, din care instanţa de recurs să poată deduce anumite aspecte neprecizate expres de recurent, legate de nelegalitatea hotărârii.

Conform art. 488 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-8.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8, motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate iar textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Raportat la aceste considerente teoretice, Înalta Curte constată că recurentul-pârât nu a formulat nicio critică concretă împotriva hotărârii recurate, respectiv nu a menţionat critici punctuale pe aspectele reţinute în considerentele sentinţei recurate, în condiţiile în care recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac.

Reţinând astfel că, prin cererea de recurs nu a fost formulată nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute strict şi limitativ la dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constatând nulitatea recursului.

Deopotrivă, având în vedere cererea intimatei-reclamante A. S.R.L. din această etapă procesuală, de acordare a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei căi de atac, în cuantum de 11.707.70 RON, constând în onorariul pentru serviciile de asistenţă juridică acordată în recurs, astfel cum rezultă din Factura Fiscală nr. x din 09.12.2022 şi Extrasul de cont, ataşate la dosarul de recurs, raportat la soluţia ce se preconizează a fi pronunţată asupra recursului declarat de pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene (anterior Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei), Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. urmează a obliga recurentul-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene (anterior Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei), ca " parte care pierde procesul", la plata sumei de 5000 RON, în favoarea intimatei -reclamante A. S.R.L., cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, această sumă fiind apreciată a fi proporţională cu volumul de activitate, complexitatea şi durata cauzei, cu aplicarea dispoziţiilor art. 453 alin. (2) C. proc. civ.

Soluţia instanţei de recurs. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse şi constatând că recurentul-pârât nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte constatând ca fiind întemeiată excepţia nulităţii, invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L. în cadrul întâmpinării, va aplica sancţiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va constata nul recursul formulat de pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene (anterior Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei), reţinând şi incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ.

Totodată, va obliga recurentul -pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene (anterior Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei) la plata sumei de 5000 RON, în favoarea intimatei -reclamante A. S.R.L., cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene (anterior Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei) împotriva sentinţei civile nr. 264/2022 din data de 6 octombrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal.

Obligă recurentul -pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene (anterior Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei) la plata sumei de 5000 RON, în favoarea intimatei -reclamante A. S.R.L., cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 24 octombrie 2023.