Valuing Moral Damages Beyond Statutory Caps: Judicial Authority to Adjust Non-Patrimonial Compensation in Insolvency

Şedinţa publică din data de 18 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 07.07.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 23834/22.06.2020 emise de către Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea Deciziei de respingere parţială a cererii de despăgubire nr. x/22.06.2020 şi obligarea intimatului la plata sumei de 422.457 RON, reprezentând diferenţă a daunelor morale, pretinse şi neacordate, iar în subsidiar, obligarea intimatului la plata sumei de 45.000 RON, reprezentând echivalentul sumei la care a fost obligată pârâta Biroul Naţional Carte Verde din Spania, prin mandatar Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România de către instanţa civilă.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1018 din 23 octombrie 2020 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a anulat parţial decizia nr. 23834/22.06.2020, în ceea ce priveşte neaprobarea la plată a unei despăgubiri suplimentare în valoare de 18.745 RON, reprezentând daune morale şi a obligat pârâtul la plata sumei suplimentare menţionate. Totodtă, a respins cererea în rest, ca neîntemeiată.

A luat act că reclamantul şi-a rezervat dreptul de a solicita onorariul avocaţial pe cale separată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor întemeiat pe motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, reţinerea cauzei spre soluţionare, respingerea acţiunii formulate de reclamant, cu consecinţa menţinerii deciziei emise de FGA, cu cheltuieli de judecată.

S-a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 13 din legea nr. 213/2015 care stabilesc că aprobarea sau respingerea sumelor pretinse de petenţi este de competenţa comisiei speciale.

Instanţa de fond a refuzat să verifice legalitatea si temeinicia susţinerilor pârâtului în raport de incidenţa procedurii adoptate prin Decizia FGA nr. 142/26.05.2016 de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare (morale şi materiale) izvorând din cazuri de vătămări corporale sau deces modificată prin Decizia nr. 549/23.09.2019.

Prin urmare, nu s-ar putea susţine că FGA ar fi stabilit în mod arbitrar si netransparent cuantumul daunelor morale, ci s-a raportat la valorile menţionate în Anexa 4 a Deciziei nr. 142/26.05.2016, care reprezintă o procedura internă validată de lichidatorul judiciar al asigurătorului în faliment în analiza cererilor de creanţă formulate de creditori pentru înscrierea la masa credală.

În speţă, FGA s-a raportat la sumele consemnate în Ghidul elaborat de Fondul de Protecţie al Victimelor Străzii şi s-a stabilit că se justifică acordarea sumei de 52.510 RON daune morale.

4. Apărările intimatei

Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare.

II. Soluţia instanţei de recurs

Situaţia de fapt

La data de 11.07.2014 a avut loc un accident de circulaţie între autoturismul cu număr de înmatriculare x si autoturismul cu număr de înmatriculare x, din culpa comuna a celor doi conducători auto.

La momentul producerii evenimentului rutier, autovehiculul cu număr de înmatriculare x era asigurat RCA la B. S.A., conform poliţei seria x nr. x In urma evenimentului, a decedat C., soţia reclamantului A..

Urmare a avizării daunei a fost constituit dosarul de dauna nr. x.

Petentul a solicitat sa fie despăgubit din disponibilităţile F.G.A. cu suma de 450.000 RON daune materiale si daune morale, reprezentând prejudiciul suferit pentru decesul soţiei, ca urmare a producerii accidentului rutier din data de 11.07.2014, cererea fiind admisa in parte si, in consecinţa, fiind acordate despăgubiri in cuantum de 27.543 RON (daune morale si materiale).

Reclamantul a contestat decizia FGA sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale.

Instanţa reţine că, prin Rechizitoriul nr. x al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.

Prin sentinţa penală nr. 670/29.05.2018, s-a dispus condamnarea inculpatului D. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru o culpă în procent de 50% în producerea accidentului, întrucât din expertizele tehnice auto întocmite în cauză a rezultat o culpă comună între cei doi şoferi implicaţi în accident.

În concret, s-a reţinut că, la data de 06.07.2014, inculpatul conducea autoturismul marca x, cu număr de înmatriculare x, pe DN2D, pe raza comunei Tulnici, pe direcţia de mers Tulnici-Focşani. Când acesta a ajuns în zona bisericii din localitate, a oprit autoturismul pentru a lua o persoană, apoi a pus în mişcare autoturismul fără a se asigura, deşi, în acelaşi timp, din spatele său se angajase în depăşirea coloanei de maşini staţionate numitul E., care conducea autoturismul marca x cu număr de înmatriculare x.

Pentru a evita impactul, E. a virat brusc spre stânga, ocazie cu care a acroşat-o pe defuncta C., care se deplasa în mod legal pe partea stângă a carosabilului, deoarece nu existau trotuare, iar în urma impactului victima a fost proiectată în şanţul din stânga direcţiei de mers a autovehiculul şi, după mai multe zile de spitalizare, aceasta a decedat.

Prin decizia penală nr. 1098/29.10.2018, Curtea de Apel Galaţi a respins apelurile formulate de către inculpatul D. şi partea responsabilă civilmente Biroul Naţional Carte Verde din Spania, prin mandatar Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România. Prin urmare, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat situaţia de fapt şi culpa de 50% în sarcina inculpatului D..

Prin prezenta cerere, reclamantul solicită despăgubiri întemeiate pe culpa celuilalt şofer implicat în accidentul de circulaţie din data de 06.07.2014, E., respectiv de la Fondul de Garantare a Asiguraţilor. Conform înscrisurilor anexate, la data producerii accidentului, autoturismul condus de către E. avea o poliţă valabilă, cu numărul x, încheiată pentru perioada 26.11.2013-25.11.2014.

Reclamantul nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, ci a sesizat Tribunalul Vrancea cu o acţiune civilă delictuală distinctă, în dosarul nr. x/2017, fiind pronunţată sentinţa civilă nr. 18/17.04.2019, prin care s-a dispus admiterea în parte a acţiunii formulate de către reclamantul A. şi obligarea pârâtei Biroul Naţional Carte Verde prin mandatar legal Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România la plata sumei de 45.000 RON cu titlu de daune morale, sumă menţinută prin decizia civilă nr. 350/06.11.2019 a Curţii de apel Galaţi.

Din considerentele celor două hotărâri pronunţate de instanţele menţionate, rezultă faptul că, printre altele, s-a avut în vedere culpa de 50% reţinută faţă de inculpatul D., care are putere de lucru judecat în faţa instanţei civile. Suma de 45.000 RON a fost considerată de către instanţa civilă ca fiind suficientă a acoperi daunele morale încercate de către reclamant corespondentă a culpei de 50% reţinută faţă de inculpatul D..

Faţă de cele anterior învederate, Înalta Curte reţine că, în mod corect, instanţa de fond a apreciat că există autoritate de lucru judecat rezultată din hotărârile penale pronunţate în cauză, în ceea ce priveşte fapta ilicită, legătura de cauzalitate şi vinovăţia conducătorilor auto, iar în ceea ce priveşte prejudiciul există autoritate de lucru judecat în ceea ce priveşte cuantumul acestuia, ca fiind în totalitate de 90.000 de RON, respectiv 45.000 RON pentru fiecare conducător auto.

Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost admisă în parte, iar prin cererea de recurs înregistrată la dosar, recurentul-pârât critică cuantumul sumei acordată de instanţa de fond cu titlu de daune morale, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Analizând recursul din perspectiva normelor de drept apreciate a fi fost încălcate, Înalta Curte reţine că rolul Fondului, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, este acela de protejare a creditorilor de asigurări de consecinţele insolvenţei unui asigurător, acesta garantând, potrivit art. 2 alin. (3) din lege, plata de indemnizaţii/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii, încheiate în condiţiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în lege şi în limita resurselor financiare disponibile la momentul plăţii, potrivit art. 5 din lege.

Intimatul-reclamant este creditor de asigurare, potrivit art. 4 alin. (1) lit. b) pct. iii) din Legea nr. 213/2015 şi are dreptul să primească despăgubiri morale, în urma insolvenţei asigurătorului B., ca efect al producerii evenimentului rutier din data de 06.07.2014.

În ceea ce priveşte cuantificarea şi acordarea daunelor morale solicitate de creditorii de asigurare este important a se reţine, pentru început, că fiecare cauză comportă particularităţile sale din perspectiva gradului de severitate al atingerilor aduse drepturilor nepatrimoniale protejate de lege şi de aceea nu poate fi stabilit un cuantum fix, general valabil pentru orice situaţie în care sunt vătămate drepturile cu conţinut nepatrimonial.

Întinderea prejudiciului cauzat prin încălcarea drepturilor nepatrimoniale nu poate fi cuantificat potrivit unor criterii matematice sau economice, astfel încât, în funcţie de împrejurările concrete ale speţei, instanţa acordă despăgubiri apte să constituie o indemnizaţie pentru satisfacţie echitabilă. În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil a fi echivalate material.

Aşadar, scopul acordării daunelor morale este acela de a oferi o compensaţie persoanelor vătămate pentru pierderea suferită, fără a avea pretenţia însă ca despăgubirile morale să înlăture integral urmările faptei cauzatoare de prejudicii, acesta fiind motivul pentru care regulile de evaluare a cuantumului acestora este diferit de modalitatea de stabilire a daunelor materiale.

În cauză, prima instanţă a făcut o corectă apreciere a cuantumului lor, în raport de circumstanţele particulare relevate de probatoriul administrat în speţă.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 49 pct. 1 lit. f) din Ordinul CSA nr. 14/2011 (în temeiul căruia a fost emisă decizia contestată), daunele morale se acordă "în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România". În literatura de specialitate, dar şi în practica judecătorească, s-a reţinut constant că, în absenţa unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a acestora, daunele morale sunt stabilite în raport cu consecinţele negative suferite de victima accidentului, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea şi consecinţele traumei fizice şi psihice suferite ori în ce măsură a fost afectată situaţia familială, socială şi profesională.

Aşadar, în stabilirea cuantumului daunelor morale se au în vedere circumstanţele particulare ale cauzei, despăgubirile trebuind să fie rezonabile, juste şi echitabile, să corespundă prejudiciului moral real şi efectiv produs victimei, în aşa fel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei a celui îndreptăţit să pretindă şi să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.

Recurentul-pârât a contestat despăgubirile stabilite de instanţă pentru prejudiciul moral, invocând pragurile valorice stabilite prin Anexa nr. 4 la Procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, aprobată prin Decizia nr. 142/26.05.2016, emisă de directorul general al Fondului de Garantare a Asiguraţilor şi modificată prin decizia nr. 549/23.09.2019. A susţinut recurentul că, raportat la actele fiscale justificative depuse de persoana prejudiciată, precum şi consecinţele negative suferite în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, s-a stabilit că se justifică acordarea sumei de 52.510 RON. Totodată, reţinându-se culpa comună potrivit înscrisurilor existente la dosarul de daună, culpa aparţinând atât asiguratului RCA la asigurătorul în faliment, cât şi a celuilalt conducător auto implicat, recurentul a achitat doar jumătate din suma calculată cu titlu de daune morale, rezultând suma de 26.255 RON cu titlu de daune morale şi 1288 RON cu titlu de daune materiale.

Instanţa de fond a stabilit că potrivit sentinţei civile nr. 18/17.04.2019 pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/2017, având ca obiect acelaşi raport juridic delictual, prejudiciul nepatrimonial a fost dovedit, precum şi legătura de cauzalitate între accidentul de circulaţie şi acesta - o traumă psihică puternică, care trebuie avută în vedere la determinarea cuantumului total al daunelor morale, reclamantul nu a dovedit prin probe noi o situaţie de fapt diferită de cea reţinută şi în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Vrancea, astfel încât a anulat parţial decizia nr. 23834/22.06.2020, în ceea ce priveşte neaprobarea la plată a unei despăgubiri suplimentare în valoare de 18.745 RON de RON daune morale pentru reclamantul A..

A mai avut în vedere instanţa de fond şi faptul că în litigiul anterior menţionat s-a mai reţinut şi faptul că fiicele defunctei, F. şi G., au încheiat o tranzacţie cu Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România tot pentru suma de 45.000 de RON daune morale, făcând practic o autoevaluare a prejudiciului propriu.

Înalta Curte constată că în cauză nu poate fi identificat vreun motiv de nelegalitate al soluţiei de fond prin care s-a dispus plata unei despăgubiri suplimentare în sumă de 18.745 RON pentru prejudiciul moral suferit de reclamant.

Astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a suferit o serie de consecinţe negative ale accidentului auto, indicate în cuprinsul sentinţei recurate, ceea ce face ca acordarea daunelor morale în cuamtumul stabilit de FGA să fie inadecvată situaţiei relevate în speţă.

Totodată, instanţa trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit şi despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferinţele morale, fără a se ajunge însă în situaţia îmbogăţirii fără just temei.

Principiul ce se degajă din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia daunelor morale, pe care instanţele naţionale sunt obligate să îl aplice, este acela al statuării în echitate asupra despăgubirii acordate victimei, în raport de circumstanţele particulare ale fiecărui caz în parte. De asemenea, conform aceleiaşi jurisprudenţe, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită, sens în care a fost consacrat principiul proporţionalităţii daunei cu despăgubirea acordată.

Suma de bani acordată cu titlu de daune morale nu trebuie să devină o sursă de îmbogăţire pentru victimă, dar nici să aibă numai un caracter pur simbolic, ci ea trebuie să reprezinte doar atât cât este necesar pentru a-i uşura ori compensa, în măsura posibilă, suferinţele pe care le-a îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure.

Despăgubirea bănească pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăşi destinaţia ei - aceea de a uşura situaţia persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacţie - o categorie juridică cu caracter special, ea trebuie să fie rezultatul unei analize atente a împrejurărilor concrete ale cauzei (intensitatea şi durata suferinţelor psihice încercate de persoana păgubită şi altele asemenea), deci a unor elemente obiective, care înlătură posibilitatea ca despăgubirea bănească acordată să constituie un mijloc imoral de îmbogăţire a victimei.

Având în vedere aceste criterii, Înalta Curte constată că prima instanţă în mod corect a acordat despăgubiri suplimentare în valoare de 18.745 RON, reprezentând daune morale solicitate, ţinând seama în evaluarea gravităţii suferinţei produse de importanţa valorilor nepatrimoniale lezate, de intensitatea şi durata suferinţelor psihice încercate şi de sentinţele penale pronunţate în cauză.

Prin urmare, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 1018 din 23 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 octombrie 2022.