Appeal by Judicial Inspection rejected; annulment of complaint closure upheld, verification ordered for disciplinary offence

Şedinţa publică din data de 1 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 22.03.2022, reclamantul, A., a formulat contestaţie împotriva rezoluţiei emise la data de 17.01.2022 de către inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare cu ocazia soluţionării lucrării C22/50, prin care a fost dispusă respingerea plângerii formulate de reclamant împotriva Rezoluţiei emise la data de 07.12.2021 cu ocazia soluţionării lucrării nr. x, prin care s-a dispus clasarea sesizării disciplinare formulate împotriva procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, B., solicitând în temeiul dispoziţiilor art. 451 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 admiterea contestaţiei, desfiinţarea rezoluţiei inspectorului-şef şi a rezoluţiei de clasare şi trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor referitoare la săvârşirea de abateri disciplinare în exercitarea funcţiei de către procurorul B..

1.2. Hotărâtrea instanţei de fond

Curţea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civile nr. 706 din 6 aprilie 2022 a admis în parte contestaţia formulată de reclamantul, A., în contradictoriu cu pârâta, Inspecţia Judiciară şi, în consecinţă, a desfiinţat în parte Rezoluţia Inspectorului Şef din data de 17.01.2022 emisă în lucrarea nr. C22-50 şi în parte Rezoluţia Inspectorului judiciar emisă la data de 07.12.2021 în lucrarea nr. x şi a dispus completarea verificărilor cu privire la săvârşirea abaterii disciplinare prevăzută de dispoziţiile art. 99 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 317/2004, respectiv:

- să se analize în raport de data la care i-a fost repartizat dosarul - 22.06.2020 - şi la posibilitatea împlinirii termenului prescripţiei răspunderii penale în cauza penală nr. 8600/P/2015 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, la ce interval de timp de la repartizarea cauzei a dispus domnul procuror B. primele măsuri în cauza penală, prin raportare şi la cele două contestaţii împotriva tergiversării cauzei admise de către judecătorul de drepturi şi libertăţi;

- să se analizeze modul de soluţionare cu celeritate a cauzei penale nr. 8600/P/2015 de către domnul procuror B. în funcţie de măsurile dispuse în cauză începând cu data de 22.06.2020, în raport de volumul de activitate pentru fiecare procuror în cadrul Parchetului Sectorului 1 Bucureşti în perioada indicată şi de numărul dosarelor soluţionate în perioada indicată de către domnul procuror B. raportat la numărul de dosare soluţionate în acelaşi interval de timp de ceilalţi procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti;

- să se analizeze în susţinerea dificultăţilor financiare invocate în efectuarea urmăririi penale, ce costuri au trebuit a fi suportate, cine le-a achitat în cauză şi la ce interval de timp de când acestea au fost dispuse.

Totodată, a respins în rest contestaţia ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac excercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 706 din 6 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în termenul legal, a promovat recurs pârâta Inspecţia Judiciară, în condiţiile art. 493 C. proc. civ.

Susţinând că aceasta a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea in parte a sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea în tot a contestaţiei formulate de reclamant, ca neîntemeiată.

Criticile formulate de recurentă au vizat, în esenţă, următoarele aspecte:

-instanţa de fond în mod netemeinic şi nelegal a considerat că prin rezoluţiile contestate nu au fost analizate în concret circumstanţele cauzei care să deceleze elementele prevăzute de dispoziţiile art. 99 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 303/2004;

-contrar aprecierilor instanţei de fond, inspectorul judiciar a depus toate diligentele necesare în vederea stabilirii situaţiei de fapt, examinând sesizarea şi actele depuse de petent, solicitând conducerii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti relaţii cu privire la aspectele semnalate, în conformitate cu dispoziţiile art. 73 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, republicată, care prevăd faptul că:

"Inspectorii judiciari pot solicita, în condiţiile legii, inclusiv conducătorilor instanţelor sau parchetelor, orice informaţii, date, documente sau pot face orice verificări pe care le considera necesare în vederea efectuării cercetării disciplinare ori a exercitării celorlalte atribuţii prevăzute de lege sau regulamente".

-prin raportare la rezultatul verificărilor prealabile, nu au rezultat indiciile săvârşirii de către procurorul indicat a vreuneia dintre abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004 şi cu atât mai puţin a celor indicate de petent, lit. h) şi t) ale art. 99 din Legea nr. 303/2004;

-în referire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, analizând datele şi relaţiile transmise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, inspectorul judiciar a reţinut că în cauză cercetările penale au fost efectuate cu ritmicitate obiectivă şi că nu au existat perioade de timp semnificative în care dosarul să fi fost lăsat în nelucrare;

- în aprecierea temporizării urmăririi penale au fost avuţi în vedere factori obiectivi precum complexitatea cauzei, volumul activităţilor de desfăşurat, obiectul urmăririi penale, numărul şi atitudinea persoanelor implicate în procedură, între care şi numărul şi diversitatea cererilor formulate de acestea.

- aşadar, a fost avută în vedere atât data sesizării, data începerii urmăririi penale în cauză, data efectuării în continuare a urmăririi penale, precum şi celelalte date în legătură cu momentele îndeplinirii unor activităţi/obligaţii procedurale, cum ar fi cele ale aducerii la cunoştinţă a obiectivelor, ale comunicării concluziilor expertizelor dispuse în cauză, ale comunicării calităţii procesuale şi a drepturilor prevăzute în legătură cu aceasta (a ceior de părţi civile şi a celei de suspect).

-în acest context a arătat inspectorul judiciar că este necesar a se stabili dacă temporizarea urmăririi penale este datorată unor factori de ordin obiectiv ori subiectivismului procurorului de caz, a cărui existenţă nu a fost constatată în urma verificărilor efectuate;

-în lumina celor expuse, ca urmare a verificărilor efectuate nu au rezultat indicii în sensul că procurorul reclamat şi-ar fi exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, urmărind şi/sau acceptând vătămării intereselor petentului. Totodată, s-a constatat că nu au existat perioade de timp în care cauza să fi fost lăsată în nelucrare, neexistând o tergiversare a procesului penal, procurorul depunând eforturile necesare pentru soluţionarea cu celeritate şi în termen rezonabil a cauzei;

-în ceea ce priveşte rezoluţia nr. C22-50 a inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare, prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva rezoluţiei de clasare emisă în dosarul nr. x, recurenta a învederat că aceasta a fost emisă cu respectarea condiţiilor legale speciale în materie, neexistând astfel niciun motiv de nelegalitate care să conducă la desfiinţarea acesteia.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant A., a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Apreciază că, refuzul procurorului de a proceda la soluţionarea cauzei astfel cum s-a dispus de către judecătorii de drepturi si libertăţi conduce, în mod indiscutabil, la concluzia relei sale credinţe în instrumentarea acesteia, prin nerespectarea în mod repetat si imputabil a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor si prin încălcarea cu bună-ştiinţă a normelor de drept material sau procesual, acesta urmărind sau acceptând vătămarea persoanelor vătămate/părţilor civile.

1.5. Procedura derulată în recurs.

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 26 iulie 2022 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 1 februarie 2023, cu citarea părţilor.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de pârâtă şi faţă de întreg probatoriul administrat, prin raportare la normele legale incidente, Înalta Curte, în urma propriului demers de verificare a actelor şi lucrărilor dosarului reţine că recursul de faţă este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În prealabil, aşa cum reiese din art. 483, art. 488 C. proc. civ., scopul recursului este acela de a supune instanţei de recurs doar examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, ceea ce presupune realizarea doar a unui control de legalitate cu privire la hotărârea atacată, fără a se putea reaprecia starea de fapt stabilită de instanţa de fond, şi, în mod implicit, fără a se putea reanaliza probele întrucât reanalizarea probelor implică reanalizarea situaţiei de fapt.

Înalta Curte constată că prin criticile de recurs formulate, recurenta procedează la reiterarea aspectelor invocate în faţa instanţei de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect în considerentele hotărârii recurate.

Totodată, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor expuse de către recurentă, referitor la criticile de nelegalitate, prin prisma motivului de casare, cel reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., verificate de către instanţa de control judiciar, au un caracter nefondat, nefiind relevată nicio încălcare sau aplicare greşită a normelor de drept material în chestiunea invocată de titularul căii de atac.

Considerentele curţii de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situaţia de fapt care se degajă din înscrisurile administrate.

Este de necontestat că, prin sesizarea înregistrată la Inspecţia Judiciară - Direcţia de inspecţie pentru procurori sub nr. x, reclamantul A. a solicitat efectuarea de verificări faţă de procurorul B. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, "pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de dispoziţiile art. 99 lit. h) (...) şi lit. t) (...) din Legea nr. 303/2004, cu prilejul instrumentării cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2015

S-a solicitat efectuarea de verificări sub aspectul celor de mai sus, pentru refuzul procurorului B. de a dispune extinderea urmăririi penale pentru alte fapte şi efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de persoana cercetată, situaţie care ar produce întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale, deşi sunt întrunite toate condiţiile legale pentru acestea.

Totodată, petentul s-a plâns şi de "tergiversarea nejustificată a procesului penal (ce trenează în lucrul PJS1 din anul 2015), inclusiv prin administrarea unei probe (respectiv a confruntării) complet inutile (...) şi care conduce la nesocotirea drepturilor părţilor şi subiecţilor procesuali principali".

Lucrarea a fost soluţionată de către inspectorul judiciar desemnat în baza art. 6 alin. (1) din Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecţie,fiind avute în vedere sesizarea şi înscrisurile anexate, precum şi relaţiile şi înscrisurile transmise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la solicitarea inspectorului judiciar, în temeiul art. 73 alin. (4) din Legea nr. 317/2004.

Prin rezoluţia din data de 7 decembrie 2021, în temeiul art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, modificată şi republicată, inspectorul judiciar a dispus clasarea sesizării, întrucât, din verificările efectuate nu s-au conturat indiciile săvârşirii vreunei abateri disciplinare dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004, republicată şi modificată.

Împotriva măsurii de clasare dispuse, petentul a formulat plângere în temeiul art. 451 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicat şi modificată, care a fost respinsă prin rezoluţia inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare nr. C22-50 din data de 17.01.2022.

Reclamantul a formulat, în temeiul art. 45 1 din Legea nr. 317/2004, contestaţie atât împotriva rezoluţiei de clasare din data de 7 decembrie 2021 emisă în dosarul nr. x al Inspecţiei Judiciare - Direcţia de inspecţie pentru procurori, cât şi faţă de rezoluţia inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare nr. C22-50 din data de 17 ianuarie 2022, solicitând desfiinţarea acestora şi trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor prealabile.

Înalta Curte constată că nu există argumente pentru reformarea hotărârii de fond, prima instanţă aplicând judicios dispoziţiile de drept substanţial la momentul pronunţării soluţiei de admitere în parte a contestaţiei cu consecinţa desfiinţării în parte a Rezoluţiei Inspectorului Şef din data de 17.01.2022 emisă în lucrarea nr. C22-50 şi în parte a Rezoluţiei Inspectorului judiciar emisă la data de 07.12.2021 în lucrarea nr. x, dispunând, totodată completarea verificărilor cu privire la săvârşirea abaterii disciplinare prevăzută de dispoziţiile art. 99 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 317/2004,astfel cum au fost prezenate la pct. 1.2 din prezenta.

Din necesitatea respectării principiului independenţei procurorului rezultă, în privinţa inspectorului judiciar, doar interdicţia de a se erija într-un organ de control al legalităţii şi temeiniciei soluţiilor adoptate de această categorie de magistraţi, ipoteză care nu trebuie confundată cu situaţia în care încălcările normelor de drept material ori procesual ori din alte probe relevante (întrucât legea nu distinge şi nu prevede limitări sub aceste aspecte), situaţie în care, precum în speţă, inspectorul judiciar nu se poate limita la expunerea cerinţei respectării principiului independenţei magistratului, ci, potrivit legii, trebuie să stabilească dacă sunt îndeplinite elementele constitutive ale abaterii disciplinare sesizate ori a celor care se desprind din cuprinsul sesizării, sens în care trebuie să administreze toate probele necesare.

În acest context, Curtea precizează că cercetarea disciplinară a magistraţilor se poate realiza doar în condiţiile Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, care reglementează atât competenţa Inspecţiei Judiciare şi atribuţiile inspectorilor judiciari, cât şi procedura cercetării disciplinare, rezultând că inspectorii judiciari, desfăşurându-şi activitatea în mod independent (conform art. 72 alin. (1) din actul normativ menţionat, fiind esential ca aceştia să stabilească, în raport de chestiunile din sesizare, dacă există indiciile săvârşirii de către magistraţi a vreunei abateri disciplinare iar nu dacă încadrarea juridică din sesizare se confirmă sau nu.

Se observă că, ceea ce a analizat instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei prevăzute de art. 451 din Legea nr. 317/2004 a fost dacă, în raport de verificările efectuate, au fost avute în vedere toate argumentele petentului, precum şi dacă în raport de aspectele invocate de reclamant se impun a fi efectuate verificări în continuare, întrucât acestea nu sunt suficiente pentru inspectorul de caz pentru a-şi putea forma convingerea că sunt sau nu întrunite elementele constitutive ale unei abateri disciplinare.

Este de menţionat aici că, prin rezoluţia de clasare s-a reţinut că, din verificările efectuate că actele/activităţile de urmările penală au fost efectuate cu ritmicitate şi nu s-au înregistrat perioade semnificative de timp şi nejustificate de temporizarea acestora - f. x - aceste concluzii nu sunt susţinute de niciun argument concret bazat pe înscrisurile depuse în dosar şi nici prin raportare la cursul în timp al actelor de urmărire penală efectuate ori la cele două hotărâri pronunţate de către judecătorul de dreptul şi libertăţi prin care au fost admise contestaţiilor cu privire la tergiversarea cauzei.

Or, din referatul depus la dosar şi întocmit de către doamna procuror C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, reiese că domnul procuror B. a fost desemnat în cauză pentru supravegherea urmăririi penale la data de 22.06.2020. De asemenea, din fişa întocmită de domnul procuror, f.137, reiese că, deşi dosarul avea 5 ani vechime la momentul la care l-a preluat, primul act de procedură a fost efectuat în octombrie 2020, la 4 luni de la repartizarea dosarului, şi a constat în audierea suspectului D.. Din aceeaşi informare - fila x, că domnul procuror a emis prima notă de dispoziţii în decembrie 2020, la 6 luni de la preluarea dosarului.

Tot din referatul întocmit de către doamna procuror C. din cadrul Parchetului de pe lângă curtea de Apel Bucureşti, rezultă că începând cu data de 22.06.2020, data de la care i-a fost repartizată cauza domnului procuror, acesta a avut de soluţionat un număr de 242 de dosare, faţă de media celorlalţi procurori din cadrul PJS1 care a fost de 752 de dosare de soluţionat. De asemenea, domnul procuror a soluţionat în perioada indicată 153 de dosare, faţă de media dosarelor soluţionate de către ceilalţi procurori din cadrul PJS1 care a fost de 633 de dosare - f. x.

Aşadar, simpla afirmaţie a recurentei în sensul că procurorul a depus efortul necesar pentru soluţionarea cu celeritate şi în termenul rezonabil neexistând perioade de timp în care cauza a fost lăsată nelucrare, nu este suficientă, câtă vreme înscrisurile administrate au avut aptitudinea de a proba întrunirea elementelor constitutive ale abaterii şi au fost calificate drept indicii ale săvârşirii unei abateri disciplinare

Astfel, aşa cum rezultă din cuprinsul hotărârii judecătoreşti atacate, instanţa a reţinut că în analiza termenului de soluţionare a cauzei, deşi au fost depuse la dosar, nu au fost analizate prin rezoluţia de clasare în care s-a reţinut, din contră, că au fost derulate cercetările penale cu o ritmicitate obiectivă şi că nu au existat perioade de timp semnificative în care cauza să fi fost lăsată în nelucrare, deşi prima notă de dispoziţii a fost emisă de către procurorul de caz la aproximativ 6 luni de la preluarea dosarului care avea 5 ani vechime.

Mai mult decât atât, cum bine a punctat judecătorul fondului, toate aceste aspecte au o relevanţă cu atât mai mare cu cât în cauză există riscul împlinirii termenului de prescripţie al răspunderii penale.

Raportat la aceste reţineri, recurenta nu aduce niciun fel de critică concretă iar susţinerile generice cu privire la faptul că inspectorul judiciar a reţinut că in cauză cercetările penale au fost efectuate cu ritmicitate, nu îşi găseşte corespondent în probatoriul administrat.

În ceea ce priveşte a doua abatere disciplinară indicată în sesizarea reclamantului, respectiv art. 99 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 303/2004, in mod corect a reţinut judecătorul fondului că motivele invocate sunt în cea mai mare parte comune cu cele indicate pentru reţinerea abaterii disciplinare prevăzute la art. 99 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 317/2004, adăugând-se în plus aspecte în sensul că tergiversarea cauzei s-a făcut cu intenţie de către domnul procuror, prin încălcarea cu intenţie a dispoziţiilor legale în scopul împlinirii termenului prescripţiei răspunderii penale.

În final, Înalta Curte înlătură ca nefondate criticile expres menţionate ca fiind subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de articolul 488 aliniatul 1 punctul 8, faţă de toate considerentele deja amintite cu privire la competenţa Inspecţiei judiciare în activitatea de cercetarea a abaterilor disciplinare. Contrar poziţiei recurentei, instanţa de fond a aplicat prevederile legale care limitează competenţa instanţei în verificarea nelegalităţii soluţiei de clasare dispusă de inspecţia judiciară.

Deşi litigiul este unul în materia contenciosului administrativ, aceasta se completează cu dispoziţiile speciale care au prioritate.

Aşa fiind, Înalta Curte apreciază că examinarea sesizării reclamantului s-a efectuat în concordanţă cu atribuţiile şi competenţele în materie, existând din partea autorităţii pârâte o neîndeplinire a obligaţiilor conferite de lege, iar instanţa de fond a identificat corect atât limitele verificărilor pe care le putea realiza într-o cauză precum cea pendinte, precum şi corecta interpretare a prevederilor art. 45 şi 451 din Legea nr. 317/2004 şi a celor ale art. 99 lit. h) şi t), coroborate cu art. 991 din Legea nr. 303/2004.

III. Temeiul procesual al soluţiei date recursului

Pentru toate aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., constatând că nu sunt incidente motivele de casare invocate de pârâta Inspecţia Judiciară, va respinge recursul formulat de acesta, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Inspecţia Judiciară împotriva sentinţei civile nr. 706 din 6 aprilie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 februarie 2023.