Suspension of hunting fund auction pending annulment; sufficiency of justified case despite pending direct allocation ruling

Şedinţa publică din data de 1 februarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 04.11.2021 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021, reclamantele A. şi Asociaţia de Vânătoare şi Pescuit Sportiv Codrii Gorjului, au chemat în judecată în judecată pârâtul Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor solicitând suspendarea, pe cale de ordonanţă preşedinţială, a procedurii de desfăşurare a licitaţiei (pentru fondul cinegetic nr. 7 Runcu din jud. Gorj), fiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 997 C. proc. civ. şi ale art. 14 din legea nr. 554/2004 (aparenţe de drept, necesitatea unor măsuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârzierea şi pentru prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea recupera).

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 384 din 3 decembrie 2021, a admis cererea de suspendare executare Anunţ DMRC 159485 din 13.10.2021 cu privire la fondul cinegetic nr. 7 Runcu - Gorj şi, pe cale de consecinţă, a suspendat reluarea licitaţiei publice pentru acest fond până la pronunţarea instanţei de fond.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 384 din 3 decembrie 2021pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, în termen legal, a promovat recurs pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, în condiţiile art. 493 C. proc. civ.

Susţinând că aceasta a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., pârâtul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Criticile formulate de recurentă au vizat, în esenţă, următoarele aspecte:

Din interpretarea art. 14 din Legea nr. 554/2004 rezultă că, pentru a se dispune suspendarea, este necesar să se constate existenţa unor cauze bine justificate şi măsura să se ia pentru a se evita producerea unei pagube iminente.

Arată că, în accepţiunea art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, prin cazuri bine justificate, se înţeleg acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Cererea de suspendare nu este probată nici în privinţa cazului bine justificat şi nici a pagubei iminente, condiţii imperative cerute de lege.

Cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce ţin de legalitatea unui act, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai in cadrul unei acţiuni in anulare.

Cu privire la existenţa unei pagube iminente, se arată că, din cuprinsul acţiunii, nu rezultă că reclamanta a făcut dovada privind producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil, cu atât mai mult cu cât, autoritatea nu a procedat la întocmirea vreunui dosar de executare pe seama reclamantei.

În fine, recurentul a mai precizat că anunţul nr. x/13.10.2021. prin care a fost reluată licitaţia publică pentru atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondul cinegetic nr. 7. denumit Runcu. judeţul Gorj. este un act administrativ ce se bucură de prezumţia de legalitate.

Mai învederează recurentul că toate considerentele reţinute de către instanţă au antamat fondul, Curtea reţinând care sunt titlurile de proprietate, cât însumează ele din valoarea totală a fondului cinegetic şi, mai mult, cine are dreptul de a le gestiona. Argumentele reţinute sunt veritabile aspecte ce privesc fondul cauzei, iar nu aparenţa de drept a actului administrativ contestat. Mai mult, nici intimatele-reclamante şi nici instanţa de fond nu au făcut proba de ce actul administrativ atacat prezintă serioase indicii de nelegalitate, întrucât prin argumentele folosite pentru probarea cazului bine justificat s-a prejudecat fondul, instanţa stabilind procentul deţinut de reclamante din totalul fondului de vânătoare.

Nu în ultimul rând, învederează faptul că dreptul de proprietate se poate transmite foarte uşor, iar de la momentul pronunţării hotărârii de suspendare până la momentul soluţionării definitive a acţiunii în anulare, procentul de 50% poate sa sufere modificări însemnate.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimatele-reclamante au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Au apreciat că, în mod corect, prima instanţă a reţinut că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ. Pe scurt, solicită menţinerea sentinţei recurate şi din perspectiva suspendării provizorii a D.M.R.C. nr 159485/13.10.2021 emisă de către M.M.A.P. întrucât această instituţie refuză să facă aplicarea dispoziţiilor legale în materie, mai exact a prevederilor art. 8 alin. (1) pct. b din L 407/2006. Au demarat procedura pentru scoaterea la licitaţie a fondului cinegetic nr. 7 denumit Runcu Jud. Gorj, şi nu au atribuit B. acest fond în mod direct.

1.5. Procedura derulată în recurs.

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 9 februarie 2022 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 1 februarie 2023, cu citarea părţilor.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar şi faţă de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reţine că este nefondat recursul de faţă, astfel că urmează a fi respins, în temeiul art. 496 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed:

În prealabil, Înalta Curte constată că prin criticile de recurs formulate, recurentul procedează la reiterarea aspectelor invocate în faţa instanţei de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect în considerentele hotărârii recurate, condiţii în care nu va relua argumentele expuse de judecătorul fondului, ci se va limita, doar, la analiza criticilor care se circumscriu unor veritabile motive de recurs.

Totodată, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor expuse de către recurent, referitor la criticile de nelegalitate, prin prisma motivului de casare, cel reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., verificate de către instanţa de control judiciar, au un caracter nefondat, nefiind relevată nicio încălcare sau aplicare greşită a normelor de drept material în chestiunea invocată de titularul căii de atac.

Considerentele curţii de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situaţia de fapt care se degajă din înscrisurile administrate.

Reclamantele au învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 prin care au solicitat suspendarea executării Anunţului x din 13.10.2021 cu privire la fondul cinegetic nr. 7 Runcu - Gorj şi reluarea licitaţiei publice pentru acest fond până la pronunţarea instanţei de fond.

Conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate."

Înainte de a proceda la expunerea şi analiza în concret atât a criticilor formulate de recurent, cât şi a legalităţii şi temeiniciei pronunţate de prima instanţă, Înalta Curte constată că, prin sentinţa civilă nr. 72 din 22.03.2022 pronunţată de Curtea Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, a fost admisă acţiunea precizată, anulată procedura de atribuire prin licitaţie publică a fondului de vânătoare 7 C. şi a fost obligat Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor să atribuie direct fondul de vânătoare nr. 7 Runcu către reclamanta B..

Soluţia pronunţată de instanţa învestită cu acţiunea în anularea actului administrativ conferă consistenţă concluziei că, în cauză, este îndeplinită condiţia cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004, a măsurii provizorii a suspendării executării actului a cărui nelegalitate a fost constatată pe calea acţiunii în anulare.

În aceste circumstanţe, soluţia adoptată de instanţa investită cu soluţionarea acţiunii în anulare creează, cel puţin cu caracter provizoriu, premisa nelegalităţii actului a cărui suspendare s-a solicitat, fiind astfel răsturnată prezumţia de legalitate.

Astfel, din dispoziţiile generale al Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, adoptat pe baza şi în limitele legii, fiind executoriu din oficiu. Pe de altă parte, din dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepţională care poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept - ope legis) ori, când sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ).

Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată sau după sesizarea instanţei de contencios, persoana vătămată poate să ceară suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea irevocabilă a cauzei. Cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanţa va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Referitor la condiţia cazului bine justificat, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, în mod just prima instanţă a reţinut că reclamantele invocă exact împrejurările că, pe de o parte, calitatea gestionarului consacrat a încetat şi ca se prevalează de dispoziţiile art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 407/2006. In plus, procedura licitaţiei publice a fost demarată, suspendată din iniţiativa paratului si apoi reluată. Or, în raport de aceste împrejurări, în care cel puţin la nivel de aparenţă s-a probat îndeplinirea de către reclamante a primei condiţii legale, care au relevat în speţă o îndoială care are un caracter vădit serios în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Analiza cazului bine justificat trebuie să se limiteze la o cercetare a aparenţei dreptului, pentru că în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare nu este permisă prejudecarea fondului.

Raportat la situaţia concretă dedusă judecăţii, în mod corect a reţinut prima instanţă că există o serioasă prezumţie de nelegalitate, câtă vreme este important a se asigura atât un echilibru în procesul executării actelor administrative, cât şi garanţiile de echitate pentru cetăţeni, mai cu seama că activităţile administrative nu pot fi discreţionare.

De altfel, aşa cum s-a menţionat anterior, ideea existenţei unor indicii de nelegalitate este întărită prin soluţia pronunţată cu privire la acţiunea în anularea actului administrativ, admisă prin sentinţa nr. 72 din 22.03.2022 pronunţată de Curtea Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021.

Această soluţie pronunţată în primă instanţă creează o puternică îndoială asupra prezumţiei de legalitate a actului administrativ, constituind un argument în sensul existenţei cazului bine justificat, conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004. În privinţa condiţiei pagubei iminente, în sensul dat acesteia de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, constatările primei instanţe se impun a fi menţinute.

III. Temeiul procesual al soluţiei date recursului

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., raportat la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul autorităţii pârâte ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor împotriva sentinţei nr. 384 din 3 decembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 februarie 2023.